781 matches
-
reuși În final să colectez câțiva bănuți...!” Timpul Îl presa. Totuși, În afara acoperișului propiu zis, urma să repare și să zugrăvească cele căteva hale industrile ce fusese afectate de scurgerea apei de ploaie, rezultând o sumă frumușică, sperând să contra balanseze investiția și să păstreze lucrătorii În timpul iernii. „Bine, se hotărî repede Tony Pavone. Nici un ban Înainte...!!” „Aveți Încredere domnule, mâine dimineață aduceți Întreaga sumă...!” Oarecum pesimist de seriozitatea afacerii Încheiate, În dimineața următoare Tony Pavone sosi la locul Întâlnirii puțin
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
față și a încercat stângace să ajungă la fața Shebei. Dar Sheba a fost mai rapidă decât ea. A prins-o pe Polly de încheieturile ei subțiri și a ținut-o la distanță de un braț. Câteva clipe, s-au balansat amândouă înainte și înapoi pe pat, ca într-un joc de copii. — Opriți-vă imediat! Amândouă, am strigat eu, dar nici una nu m-a băgat în seamă. Sheba, obținând un avantaj de moment, a împins-o pe Polly care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
profesor. Am cochetat cu scrisul de când eram copil: basme, proză scurtă, înțeleciuni extrase din experiențele vieții. Totul a fost trecător și nesemnificativ. Poezia a apărut în urma unui prea-plin al ultimei perioade. </biography> Reptila Am făcut leagăn coada cometei ca să-mi balansez iubirea între tine și Dumnezeu, luptând să stau în echilibru perfect, ascultând idei care-mi amăgesc trăirile pierdute. Am pus îngerii să-mi sărute trupul-pământ ca să-i dezgheț încheieturile pentru zborul spre alte lumi. Reptila din mine s-a dezmorțit
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și că te-ai rătăcit. M-am trezit la un moment dat că alerg pe un ponton. Picioarele-mi săreau de parcă urmau să se desfacă de la locul lor, gata, gata să ma lase să cad în apă, podul îngust se balansa cu mine și nu știu de ce nu aveam deloc intenția de a mă opri. În acele momente era mai important pentru mine să fiu departe de lume și de gândurile care mă copleșeau. M-am oprit pe malul celălalt al
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
a fi negată. Se auzeau pași ce urcau panta. Un individ, probabil funcționar, trecu pe lîngă mine cu o servietă cu documente În mîna stînga și o umbrelă În dreapta. Călca pe vîrfuri, mult aplecat În față sila fiecare pas Își balansa minerul umbrelei. Am impresia că i se stricase Încuietoarea pentru că umbrela se tot, deschidea și se Închidea, de parcă respira și ea. N-am avut curajul să-i adresez vreun cuvînt, dar am fost tentat, o clipă, s-o iau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
hazul. Cei de la masa mea erau fericiți: „Noi nu avem costume, da’ avem o prietenă născută în Transilvania”. (Calhoun și Pamela). I-au spus și chelnerului, râzând să se prăpădească! Toți cei de la masă am stat cu gâturile înțepenite sau balansând pe ritm. Am și mâncat ceva și am băut un vin roșu. Cred că pot generaliza: vinul roșu este băutura feministelor, vezi Jean, Pamela și toate pe cele pe care le cunosc. Ursula mi-a apărut în față prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
aibă când ne iubim și acum după atâta absență și ne vom iubi totdeauna cu aceeași credință ca și atunci? Singura întrebare este când și unde ne vom mai întâlni. Nimeni nu cunoaște această lege.” Vorbind, începu să-și miște, balansându-l, înainte și înapoi, piciorul cu talpa goală, peste blana de urs de pe covorul persan. O mișcare lejeră, dezvelindu-i ritmic coapsa ca-ntr-un joc cu valurile de pe plaja unei mări imaginate, pe care iluzia o deschisese în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
semn de plictiseală, ori nerăbdare, și când ieșirăm, amurgul tocmai căzuse peste oraș, venit din întinderea fără sfârșit a câmpiei. Doamna și domnul Pavel ne așteptau în curte, la masa rotundă cu fotolii de răchită, deasupra cărora bătea un bec, balansându-se de un fir adus de improvizația domnului Pavel, cimentul curții udat, într-o curățenie perfectă, era spre lăsarea serii, iar vara pe sfârșite. - Bine ați venit! ne întâmpină el, sincer vesel de aglomerarea tinerească a curții lui. Ce v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ținea palmele în sus astfel ca umbra lor să se reflecte pe trunchiul iluminat din fața sa și-și privea degetele mișcându-se, compunând o floare de lotus cu petale care se deschideau și se închideau, un pește înotând, o cămilă balansându-se. Era uimit de gradul de sofisticare al umbrelor pe care le făcea. Își lăsă degetele să se miște ca un păianjen ce străbătea în grabă scena improvizată din copacul pe care soarele își pusese pecetea. Picioarele acelea de insectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
liniștitoare a copacului. Elfrida zâmbind cu o plăcere copilărească nevinovată, Vultur-în-Zbor zâmbind cu jumătate de gură, ca să-i țină companie, Irina fără nici un zâmbet, cu ochii ei gri în dosul pleoapelor închise, la jumătatea drumului dintre vis și realitate. Leagănul balansându-se regește, cu mișcări domoale, asemenea copacului. Nici măcar în grădina Cerkasovilor nu se afla vreun copac pe măsura frasinului și nici un leagăn care să se compare cu acesta. Ceața era azi rară, soarele cald și aerul vibra de bâzâitul albinelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
forma creației mele, care fusese ridicată cu macaraua aseară și acum atârna în aer prinsă în centru cu un lanț care îi susținea greutatea; lanțuri mai mici ieșeau radial ca spițele unei biciclete, ținând-o pe loc, să nu se balanseze de la briza aerului condiționat care ținea locul unui climat normal la Mowbray Steiner. Efectul era camuflat doar cu o bucată verde de pâslă care acoperea instalația, ascunzându-i formele. Sunt înăuntru, prin toată sala, spuse Bill, arătând cu degetul. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ușor. Eu am rămas la distanță. Ultima oară când am cercetat ce se ascunde în spatele unei uși închise de toaletă am găsit un cadavru și mi-am zis că experiența îmi va fi de ajuns pentru mult timp. Ușa se balansă deschizându-se complet și, lovindu-se de peretele toaletei, scoase un sunet înfundat și greoi care se opri, în mod stupid, în gâtul meu. Sau poate era din cauza priveliștei dinăuntru: o fată, sprijinită de vasul toaletei, fragilă precum o grămăjoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
atât de distrată încât uitasem să fiu atentă în jur. Speram să nu fie o premoniție. Nu puteam înțelege cum reușise să meargă, mai ales să fugă cu acele cizme până la genunchi, cu tocul înalt, pe acest vas care se balansa încet, înainte și înapoi. Am decis ca la următoarea mea petrecere să avem Pimms, mi-a declarat entuziasmată. Este chiar fantastic! — Ce îți mai face iubitul, Baby? am întrebat încercând să fiu prietenoasă. Trebuie să îi mulțumesc pentru acele poze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lent și a lovit de departe, iar eu m-am aplecat din nou; tejgheaua era în spatele meu, dar aveam destul spațiu să mă mișc. Apoi piciorul mi s-a împiedicat de ceva care nu trebuia să fie acolo. M-am balansat puțin, reușind aproape să-mi revin, dar acel ceva mi-a lovit glezna și am căzut. În timp ce picam, mi-am dat seama ce era. Belinda Fine își așezase piciorul în spatele meu și îmi pusese piedică. Nu era timp să sar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
orb, sprijinit de stâlpul becului cu neon, cânta ceva la o muzicuță. O melodie șoptită, aproape neauzită, tăcută, ghicită mai mult doar după felul cum omul acela se legăna dus parcă de cânt. Bastonul alb, atârnat de brațul lui, se balansa și el, parcă tot în ritmul melodiei, ca și cum și toiagul acela lucitor în lumina difuză a neonului, ca o despicătură albă, săgetată în noapte, ar fi însoțit dusul melodiei abia auzite, lăsând-o să urce greu spre etajul blocului, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de bara metalică a geamurilor din spate, cânta la muzicuță un cântec știut de mine, auzit și altă dată, fără a-mi mai putea aminti acum când și unde îl mai ascultasem. Bastonul lui alb, agățat de bara metalică, se balansa în legănarea tramvaiului, lovind sacadat peretele metalic, de parcă ar fi cadențat dusul cântecului, dusul nostru. Sau poate Moartea urcase nu demult, cu două stații în urmă, odată cu femeia aceea tânără care se așezase lângă mine pe scaun și mă privise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu ajutorul psihiatrului și după multe ore de terapie specială. Un alt sindrom destul de des întâlnit la elevi, este negativismul copilului trebuie să-i ceri să nu execute un anumit lucru, dacă vrei de fapt să-l execute. Atitudinea lui se balansează de la dezinteres neglijent, până la blocaj psihomotor, cu atitudini posturale, cu zâmbet permanent sau, din contră, înregistrând mutismul. Paranoismul, deși mai rar, s-a înregistrat totuși ca fiind o gândire dezintegrată, cu involuția limbajului, baraje și răspunsuri alăturate parcă ilogic. Copilul
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
deasupra sa, cămașa de noapte chicoti, cu un glas schimbat, pe cât de Îmbietor, pe atât de pervers... „Ehe”, Își spuse medicul, „se pare că avem de-a face cu o bucățică bună...” Noimann o Învălui cu răsuflarea sa. Cămașa se balansă În aer, fâlfâindu-și mânecile cu o mișcare grațioasă. Noimann se gândi la o strategie, și anume: să atragă cămașa cât mai aproape de pieptul lui, după care, cu o mișcare bruscă, s-o apuce cu ambele mâini de talie, astfel Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se gândea chiar să pună picioarele În podea, Încercând să se deplaseze până la masă, unde se aflau resturile unei cine Încropite În grabă. Acolo se afla și o sticlă de coniac Alexandrion, cu trei degete de lichid arămiu ce se balansa ispititor Înăuntrul ei. Drumul era totuși riscant. Medicul nu se simțea Încă pe deplin restabilit. Noimann căscă și se Întinse, pocnindu-și Încheieturile degetelor. Înfășurat pe jumătate În cearșaf, stătea În brațele Sfintei Născătoare, acoperind cu șezutul său nemernic chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
îl puse pe scoarța copacului de lângă bancă. Gândacul rămase locului, lingându-și antenele. Buzz zise: — Dublu sau nimic - pe un truc pe care l-am învățat în Oklahoma. Tricou Curat întrebă: Un truc belit de polițist? Buzz își scoase bastonul, balansându-l de curea. — Ceva de genu’ ăsta. Am și eu câteva întrebări despre niște băieți care locuiau pe-aici și poate mă ajutați voi un pic. Îmi iese trucu’, vorbiți. Nu e vorba să dați în gât pe careva. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și ordonă continuarea marșului. Un nou val de călăreți porni spre centrul armatei turcești, dar, de data aceasta, purtând cu ei mici găleți de lemn umplute cu petrol. Cascada continua să crească. Ajunși la limita liniei de confruntare, noii veniți balansară gălețile cu capac, nu mai grele de cinci litri fiecare, aruncându-le spre liniile de mijloc ale ienicerilor. - Sper că mongolii au Înțeles... murmură Angelo, privind neliniștit spre est. În mai puțin de trei secunde, o linie perfectă de săgeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
jură că a văzut un grup dintre aceștia (aceștia însemnând membrii ai Clubului Poștei și Telegrafului) jucând bridge cu pălăriile pe cap. În interior. Seara. Soarele apusese și ei se aflau încă acolo, cu topi-urile de soare pe capete, balansându-se, ca și cum ar fi mers la călărie, într-o dimineață de vară. Soției reprezentantului îi face plăcere să repete această poveste. Amicilor ei le place s-o asculte. Ce lucru specific anglo-asiatic să porți pălărie noaptea! Nu are cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mushaira. Îl vei vedea imediat pe nabab, șoptește hijra. Indiferent ce se întâmplă, rămâi tăcut și liniștit. Ai înțeles? Pran încuviințează. Trec de o boltă, intră în holul auditoriului și rămân în umbră, lângă un servitor care stă foarte drept, balansând o tavă cu arome plăcut mirositoare într-o mână. Un bărbat tras la față începe să recite un poem într-un dialect urdu, elevat și precis. „De ce a trebuit să-mi dai uitării lăcașul sfânt al inimii De ce a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
arme și-ar băga capul pe ușă cum fac uneori, gândindu-se că altceva, complet diferit se petrece acolo, și-ar lua-o rău de tot pe coajă cu PC în rolul porcului, încă un pic și începe să obosească, balansându-se de la stânga la dreapta, al naibii diavol împielițat, care-și conduce urmăritorul pe cele mai nenorocite coclauri, aproape aruncându-l în șanțuri și făcându-l să sară peste bușteni ascunși, printre tufișuri cu ghimpi sau tamariscă până când, în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
încă de la început. Vânătorii i s-a adăugat poloul, jocurile de-a iepurii și ogarii, instalarea cortului, toate fiind doar pretexte de a se reîntâlni, făcând de fiecare dată să pară că fusese întâmplător, stând apoi cu mâinile în buzunare, balansându-se înainte și înapoi pe tălpile picioarelor încălțate cu cizme. Nici unul nu era atras de dans, deși Privett-Clampe a fost încântat să descopere că domnișoara țintea la fel de bine precum călărea. Când a văzut-o doborând un țap negru cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]