476 matches
-
În balansoarul de pe podea, ca să-i schimb așternuturile. Se aude un zgomot caracteristic, iar eu mă Întorc și-l văd pe Tom vomitînd din nou. Un jet gros de vomă Îi acoperă pijamalele noi și curate și se Întinde pe balansoar și covor. — Rahat. Se pune din nou pe urlat, eu Îl ridic, Îl duc iarăși În baie și o iau de la capăt. PÎnă la ora două dimineața, a vomitat deja de trei ori, iar acum Îl legăn ca să adoarmă. SÎnt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
sărute. Primul sărut a fost o experiență nereușită. Gus s-a pregătit mai mult sau mai puțin, cum făcea la fiecare contact nemijlocit și chiar înainte a fost cam încordat. Și-a ales drept cadru de desfășurare a ostilităților un balansoar de pe veranda din spatele clubului Abbottabad, care oferea o vedere impresionantă a unui drum de munte și îngăduia cel puțin două direcții de retragere: în grădină sau în sala de biliard. Începu asaltul noaptea, în timpul consumării ultimelor etape ale unei despărțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Îmi torn o porție zdravănă de whisky calmant. Iau sticla cu mine În camera din față. Încă un pahar și starea de disconfort Îmi trece. Nu mă gândesc la muncă. Sunt aici, acasă. Stau În capul oaselor și adorm În balansoar după ce mai am parte de câteva pipițe descuiate. Nu sunt nici treaz, nici adormit, gândindu-mă la Carole. O să se Întoarcă ea În curând. Știe de unde bate vântul. După un timp măruntaiele Încep să mă doară chiar nasol și transpir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
parte de câteva pipițe descuiate. Nu sunt nici treaz, nici adormit, gândindu-mă la Carole. O să se Întoarcă ea În curând. Știe de unde bate vântul. După un timp măruntaiele Încep să mă doară chiar nasol și transpir. Stau chircit În balansoarul care se leagănă Într-un ritm grețos, dar nu pot să mă duc În pat, nu până când nu se face lumină. Cred că o să vomit. Mă abțin, Încercând să inspir Încet. Transpirația vâscoasă și stătută de alcool. Măruntaiele mele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
slabă s-ar uita la manuscris. Eu trebuie să mă țin tare. Pun manuscrisul pe foc și, cu o spaimă crescândă, Îl văd cum Începe să se Înnegrească și să se scofâlcească pe margini. Mâinile mi se strâng pe mânerele balansoarului. La un moment dat, dorința mea de a-l smulge din flă0000 pune mai mult combustibilspre el, dar din fericire Întregul pe foc Bruce000000000000000000timile sclipiri de jăratic, iar eu mă simt În același timp și (mai mult cărbune 00000 mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mama de când au ajuns în Darmstadt și adună cu greu 3 ore într-o jumătate de veac. Fix în ziua când împlinește 60 de ani, capul familiei hotărăște că a muncit și câștigat destul. Își ia un liegestuhl, deci un balansoar, îl plantează în curte sub un nuc și 36 de ani, de dimineața până seara, nu se mai urnește din el. De acolo supraveghează orice mișcare. Iar când stă înăuntru, urmărește cine și cât consumă (curent, apă, mâncare), cine, ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
de priviri, ce se întâmpla. A văzut-o pe Sidonia, surâzând victorioasă, cu colțurile buzelor răsucite în sus, afișând un aer de copilă, oftând teatral: Așa o fi cum spui, măi băiete. L-a văzut pe Ovidiu legănându-se pe balansoar, cu genunchii prinși între palmele împreunate, întărind: Chiar așa și este, maman. I-a văzut într-o altă lumină, așa, de parcă-i privea printr-un reflector și unda de percepție avea asupra celor două personaje puteri de disecție, văzu țesuturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vin. Era încă tulbure dar el a asigurat-o că-i bun la gust, că are buchet. În timp ce tatăl era mai apoi întins de-a curmezișul patului să-și pună picături în ochi, Carmina înțelese că el se leagănă în balansoarul acelorași iluzii, că el încă își investește în ea ambițiile lui de părinte, renăscute odată cu vizita Sidoniei, "acea femeie de-a dreptul fascinantă", după cum considera el. Mama spăla vasele și povestea despre copilul Elenei. Afară pe sârmă ședeau întinse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ornamente, dar nici nu era excesiv de sobru. Nu avea nimic special, și totuși îmi plăcea, pentru că mă simțeam relaxat, ca și înainte, când am stat de vorbă cu Reiko. În camera de zi era o canapea, o masă și un balansoar. În bucătărie era o alt\ masă. Pe ambele mese se aflau scrumiere mari. Dormitorul avea două paturi, două birouri și un dulap în perete. Între cele două paturi se afla o noptieră mică, cu o veioză deasupra și o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
capătul lumii. Umbrele nemișcate aruncate de lumina astrului nopții și cele unduitoare ale lumânării se reflectau, ca prinse în mreje, pe pereții albi ai camerei. Eu și Naoko stăteam pe canapea, unul lângă altul, iar Reiko s-a așezat pe balansoar, în fața noastră. — Ai vrea niște vin? m-a întrebat Reiko. Se poate bea aici? am întrebat eu, surprins. — Ei, nu chiar, spuse Reiko, ușor jenată, frecându-și lobul urechii. Sunt totuși destul de îngăduitori dacă e vorba de vin sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
coș, executa un dans de războinic În jurul panoului. — Cred că toți care-ți pasează ar trebui să știe din start că o să piardă. După care i se alătură prietenului său. Împreună Începură să se Învârtă În jurul panoului, care scârțâia ca balansoarul mamei, apoi bătură darabana cu niște bețe În dosul băncii - cântând În cinstea mea: - Knirsch, knarsch, arsch, arsch... Knirsch, knarsch, arsch, arsch... Asta a pus capac: m-am trezit. Într-un final, mi-am dat seama că bătea cineva la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
desperarea. Mai Întâi și mai Întâi, dă-ți un brânci și avântă-te parcă te-ar catapulta. După ce zbori o vreme, cât ț-ei face cruce, uită-te la brelanu dă-mbinați care, liniștiți, da-n zăpăceală, Împlementează viață În balansoar: așa cum sta, științific Într-un singur punct, făr de napoi și făr de nainte, făr de sus și făr de jos, troika Împedeca oarecum să tranziteze privirea, mai ales la prima vedere. Să zărea Tata, care L-am știut după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
puriu de anțărț și avea să-mi privească cu ochi nașpa esplicația că cum de nu-i purtasem dă grijă la turturica. Trăsese obloanile, odihnească-se În pace, da tot nu mi-a venit s-o las așa aproape dă balansoar, și am luat-o În brațe și am pus-o pă pat, cu păpușa. Am pupat-o pă frunte ș-am ieșit, mort dă durere, c-o lăsam În căsoaia pă cât dă pustie pă atât dă locuită. Cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mustăcios, io tot Îi aflu semnalmentile. Zicând și luând În considerație care sofrageria Îmi venea oareșcum strâmtă, am scos mașinuța dă gătit cu lemne tomna În ograda dă lăut rufșoarile, mi-am mutat panamaua În dormitor, mi-am pus derieru-n balansoar, am aprins o Salutaris, pă care hodorogu nu se-ndura să mi-o cadorisească și, distribuindu-mi toate picioroangele p-un răftuleț dă pitchpin plin stup cu manuale Gallach, i-am zis lu boșorogu să să pună pă dușamea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
plecat ca fugărit de-o fiară, iar porcul, a cărui culoare șovăie Între alb și negru, l-a Întovărășit personal până când i-am pierdut din vedere. Ambianța s-a luminat o dată cu plecarea porcului etc. și eu m-am proptit În balansoar, unde, stând comod, m-am abandonat lecturii pe diagonală, În vederea trecerii În revistă, ordonată și judicioasă, a broșurii de referință. Așteptările nu mi-au fost Înșelate! Îmi aștern la repezeală impresiile pe hârtie: Efortul nostru e salutat cu lăudabilă satisfacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
rămăsese neschimbată, ciulea urechea să prindă foșnetul catifelei pe lemn, ajuns sus respiră ușurat, totul era la locul său, așa cum știa, așa cum de atâtea ori visase că este. S-a așezat exact în același loc, după ce K.F. și-a tras balansoarul către fereastră, aruncând o privire pe deasupra Vladiei. Trebuia să recunoască, de acolo de sus, așezarea părea altfel, era altfel. Nici nu puteai crede că e același loc în care umblă cîinii vagabonzi cu cozile răsucite, unde praful, dacă nu praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a ajuns sus gîfîia. Putea fi numai din cauza emoției. A deschis ușurel ușa de un alb orbitor, salonul era luminat ca în zilele de altădată cînd prințul Pangratty se afla în vilă. Domnișoara K. F. stătea ca întotdeauna într-un balansoar, cu spatele către intrare, privind în întuneric. Ca militar știa că nu poate vedea nimic afară, dar nu credea, nu putea să creadă, domnișoara veghea zi și noapte deasupra așezării, intrînd așa în somnul, în visele tuturor, făcînd parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vocea și să-și controleze respirația, se cam lenevise, treaba i-o făcea "garda civică" și el începuse să se îngrașe. "Nu eram sigur că..." N-apucă să termine ce avea de spus. Domnișoara K. F. s-a întors împreună cu balansoarul împletit din nuiele, era nemaipomenită, o frumusețe severă, interogativă. îmbrăcată, de astă dată, în alb, toată numai dantele, panglici și funde, chiar era ieșită dintr-un basm. "Frumoasa din pădurea adormită", se gîndi și aproape că roși. Îi treceau tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
semnale amenințătoare: curenții de aer pătrund prin toate deschizăturile, fac să se trântească ușile, să zboare hârtiile de pe birou, să se clatine un ghiveci de flori așezat pe o consolă, să cadă o fotografie de pe perete sau să se legene balansoarul. Tot el bântuie și în spațiul din afara locuinței, scoate strigăte care se aud pe toată întinderea câmpului din apropiere: „El e, tot el e, acolo, pe plantația de tutun. N-a murit”. Aflată simultan înăuntrul și în afara casei, fantoma tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
unde i-ai eliberat pe frații noștri evrei, vei ajunge șeful poliției sau șerif în comitat. Vorbind de lup... uite că apare contingentul ebraic. Ellis Loew îl conduse pe Lesnick înapoi în încăpere, ajutându-l să se așeze într-un balansoar de lângă șemineu. Bătrânul își aranjă în poală un pachet de Gauloises, bricheta și scrumiera, punându-și un picior subțire ca un băț peste celălalt, ca să le țină laolaltă. Loew trase niște scaune în jurul său, formând un semicerc. Smith îi făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cafea. În mijlocul ei se odihnea un fișic de bancnote legat cu elastic. — Mickey mi-a zis să-ți spun mazel tov, probabil pentru că e bucuros că te-ai băgat în chestia asta cu marele juriu. Buzz se așeză pe un balansoar și își sui picioarele pe masă, semn că avea de gând să stea și s-o privească o vreme. — Mickey profită de pe urma diplomei ăleia de facultate pe care-o ai? Audrey tastă cifrele unei tranzacții, verifică hârtia care ieșise din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
În regulă. Am să-ți aduc un brandy. Ești sigur, absolut sigur, că ai luat cina. Lui Fima Îi veni brusc să mintă și să spună nu, fiindcă de fapt murea de foame. Dar preferă să se abțină. Stând În balansoar, Ted se Învălui În tăcere și În fum de pipă. Fără să vrea, lui Fima Îi plăcea mirosul de tutun fin. Observă că Ted Îl privea calm, cu o ușoară curiozitate antropologică. Părea că nu va mișca o sprânceană și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Copiii vecinilor mă plac. Am răbdare cu ei. Nu ridic vocea, cum fac alți tați. Nu mă enervez niciodată. Sau cel puțin nu m-au văzut ei. Acum câteva săptămâni l-am lăsat pe Scottie să mă ajute să montez balansoarul în curtea din spate. Mi-am întors privirea de la băiatul slăbuț și cu strungăreață, transformat într-un bătrânel sfrijit din cauza pijamalelor dungate ale fratelui său mai mare, și am băgat mașina în garaj, având grijă să nu ating dubița pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Avusesem de gând doar să o văd și să plec, dar prezența fiicei mele m-a țintuit lângă pătuț ca o forță a gravitației. Am stat și m-am uitat câteva minute la ea. În cele din urmă, am tras balansoarul lângă pătuț, m-am așezat și mi-am strecurat mâna printre zăbrele. Pielea ei trebuia să fie atât de caldă? Și-a tras piciorușele spre piept. A plescăit. Mânuța ei s-a strâns în jurul degetului meu. Ar fi putut la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
moment la care Alice nu se mai gândise de ceva timp, genul de moment pe care merită să-l reții. Punctul de început al noii ei cărți. Alice s-a uitat în lungul verandei, acolo unde John stătea pe un balansoar din lemn de cedru. Nu bea nimic, deși cu siguranță un pahar i-ar fi prins bine. De când îi lăsaseră pe copii la mama ei, John abia dacă-i mai adresase vreun cuvânt. Privise afară, pe fereastra avionului, și refuzase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]