390 matches
-
prin ghimpi, când prin urzici, Iederă de zdrențe, soaie, Mână tot către Apus! El te schimbă-n humă verde, El milos de lin și-a pus Mîna-i verde Să-ți dezmierde Și grumajii tăi umflați (Ca șerpi tari, cocliți de bale, Mai cocliți ca șerpii frați Din fântâni municipale) Și picioarele în coji, Numai noduri, numai dâre, Unde ani și ger, răboj Încrustară: cu satîre! d) Sună noaptea, fund de tuci. Tu ajungi, încaleci zidul, Scoți din traistă trei lăptuci, Pâinea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
i se vor îngusta ochii. El, Filozoful și Actorul nu vor aduce niciodată cu mine. Să-i reduc la tăcere, mereu mă încearcă gândul. Ar fi o greșeală. Îi las să latre. Să turbeze. Să se înece în propriile lor bale, în propria lor neputință. Servindu-mă, în același timp: mă țin în stare de veghe. Îmi dau dimensiuni pe care - de fapt - nici nu le am. Hiperbolizează. Se tem de tiranie, dospesc exagerări care se întorc împotriva lor. Tot secretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
impozitul inerent publicării; merita să riști chiar o internare de durată. Acum nu știi cum să mai scapi... Electroșocuri. E. se împotrivește. Unul din infirmieri îi aplică, de fiecare dată, un pumn perfect în plex. ............................................................................................... Insulinoterapie; comă hipoglicemică standard. Inert, bale, ochi de sticlă. A reacționat de abia la al șaptelea stimul dureros; imediat, convulsii. ............................................................................................... Mărit numărul ședințelor-electroșoc. Prin cap îi trec 160 de volți. Înăuntru, cutremur de gradul opt. Optzeci. De fiecare dată, călușul protector e aproape retezat. O să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
tine, pășește! Pământul făgăduinței în inimă. Este vremea ochilor cusuți, puiule. La ce-ți folosește lumina?" Duhoare de alcool și tutun. Ochii, flăcări roșii, albastre, galbene, pâlpâiau a topire de seu. Mască de tăciune, cleioasă, hâdă, vișinie, țepoasă. Transpirație și bale curgeau a descompunere. Mâinile clește strâns în jurul gâtului, dinții menghină trosnind fierul. Roșu fier însemna sufletul: Doamne, dacă în fața ta nu pot sta doi oameni la egală distanță, cum îți încape sub pleoapă un om și o fiară? Doamne, înlătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe o margine de pat: mâinile imobilizate într-un somn al cărnii, picioarele înrădăcinate parcă în stâncă, trupul, lut proaspăt, întins sub orizontala cerului. În lumina ferestrei, bătrânul, transpirat, roșu, vișiniu, albastru, rezemat de zidul magaziei, respira greoi, tremura, făcea bale la gură. Bătrânul ținea o cârpă albă la nas de parcă încerca să-și oprească o hemoragie. Gâfâia sacadat și tot mai alert prin acea cârpă. Ochi injectați, frunte șifonată, obraji stafidiți, gură schimonosită, maxilar desfăcut, penis vânăt. Cuminte, fetița mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
început am avut cu el relația asta confuză. Nu mi-a fost niciodată clar care dintre noi e în poziție de putere și care se supune. Hai cu mama, stai să te șterg pe gușuliță, că te-ai umplut de bale. Copilul se pârțâie. Tot te iubește mama ta, așa nesimțit cum ești. Copilul râde. — Ce-i de râs ? Poziționați copilul confortabil pe pat, alături de dumneavoastră, pe o parte. Susțineți-l cu brațul ca în imaginea alăturată. Nu mă uit la
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
de ea. Când țip eu „hai, băiete, acasă!”, se trezește fata și cade jos de pe piatra aia mare, cam de la un metru, măi, frate, mă, și din somnul ăla, începe să plângă copila, da’ nu așa, ci cu muci și bale, în țipete, ieșise din album și căzuse pe pământul ud, în ape și noroi. Mi-am luat băiatul acasă repede, să nu răcească în ploaie, dar el nu și nu, că să luăm fata la noi, are altfel de păsărică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mai aplaudat pilot acrobat de Ziua Aviației, care Își pierde În vestiarul terenului de tenis scrisorile roz, parfumate de la Riri, mica balerină care adoră rafinamentele În pat și ciocolata, după cum povestește chiar faimosul aviator, lăsându-i cu gura plină de bale de poftă și venin pe seminariștii cu uniformele impregnate de duhorile internatului! Ai accepta chiar și ghinionul lui Anton la partidele de poker jucate până la ziuă, cu condiția ca la sfârșitul orelor să te aștepte mereu, vizavi de școală, trăsura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
aproape mi-au dat lacrimile. Nu știa cu ce a greșit! Plin de remușcări, i-am prins uriașul cap în brațe și l-am strâns la piept. M-a trântit la pământ cu o bucurie nebună și un sac de bale. Am o fire veselă, îmi place să mă distrez cu prietenii, dar urăsc minciunile, prefer să mi se spună adevărul oricât de dureros ar fi el. În timpul când mă hârjoneam cu Droll, mama urcând scările la etaj, îmi spune calm
ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
va cuprinde tratamentul recomandat de Doamna Impedanța, pe o rețetă parafată de dânsa și bineînțeles contraștampilată la secretariatul clinicii pentru conformitate. Pe baza ei, îți vei putea cumpăra la prețuri necompensate de la farmacia de leacuri a instituției vrăjitorești, pomezile din bale de liliac, sau cățea în călduri, hapuri din limbă de broască râioasă, pastile din excremente uscate de gândac de bucătărie, și alte medicamente din acestea foarte necesare aducerii la îndeplinire a vrăjii. Ți se dă de făcut tratament, cel puțin
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
prin "performanțe"? Nu îndrăznesc nici să-i cer explicații, de teamă să nu comit o gafă, și nici să plec. Theo ia foaia și în dreptul numelui său își notează adresa, explicîndu-mi că există un singur "Theo in der Smitten" în Bale și chiar în toată Elveția. Adaugă: "Poșta mă cunoaște. E de ajuns să fie trecut pe plic numele meu". Sunt gata să mă mir cum de-l cunoaște toată poșta elvețiană ― datorită celebrității familiei? sau datorită lui? ― dar, iarăși, renunț
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
târziu, mâncarea. Păsările nenumărate erau aduse pe masă, vinul clocotea în sticle. În bucătărie, pe un cuptor mare cât un rug, se frigea boul întreg. Cu toții mâncau și beau ca smintiții, pe nerăsuflate, și la urmă, ghiftuiți, umflați, învinețiți, cu bale la gură, cu sos pe haine, beți complect, adormeau pe mese, și de sforăiturile lor tremura casa. Boierul, care mâncase și băuse mai mult decât toți, rămânea însă neschimbat. Impunător, de pe jelț patrona pe adormiți, după cum un păzitor și-ar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și Carol simțea același lucru. Trilurile celor două păsări erau dublate de acordurile de la Whiter Shade of Pale, care răzbăteau din dulăpiorul construit de Dan. Carol își strecură un umăr alb afară din rochița neagră. Dan i-l umplu de bale, dar Carol își dădu silința să nu se arate scârbită. Mâna lui îi căută un sfârc - simțise o arsură pe areolele palide -, apoi o porni spre poală. Ce noroc că își ascunsese penisul între coapse; deși umflătura depășea cam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
într-un acces de nebunie, m-am repezit la imensa mea cameră de tortură, între care, printre alte numeroase instrumente de cazne, aveam și uriașa spânzurătoare. În timp ce mai mult mă rostogoleam spre ea, nefiind în stare să mai merg, cu bale la gură și ochi de nebun, m-am gândit la Sultana și la tot ceea ce era ea. Era tot. Apoi am văzut scârboșenia de spânzurătoare și m-am îngrozit dându-mi seama cât de înalt era piedestalul de demență pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
că, probabil, el este Alesul. E MACROBUTTON MTEditEquationSection 2 Equation Chapter (Next) Section 1 SEQ MTEqn \r \h \* MERGEFORMAT SEQ MTSec \r 1 \h \* MERGEFORMAT SEQ MTChap \h \* MERGEFORMAT deja mult prea mult ce i se-ntâmplă, îi curg și bale acum și... nu e deloc plăcut ce se-ntâmplă, prieteni, credeți-mă. M-aș mai ridica o dată, ca să devin mai impunător, dar nu mai am de unde, sunt deja în picioare. Momentul mi-e însă favorabil, clar, pentru că omul ăsta așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
s-au speriat de-a binelea când au descoperit că Împăratul iubea mătasea - nici mai mult, nici mai puțin -, scumpă, impalpabilă, strălucitoare. Era un fir obținut dintr-o plantă, ca bumbacul? Era blana unui animal necunoscut? Era un soi de bale, un soi de pânză de păianjen? Mătasea ajungea, pe căi necunoscute, în porturile egiptene de la Marea Roșie și era vopsită în Aegyptus, asemenea inului, în cele mai strălucitoare culori. Împăratul purta mantii spectaculoase de mătase purpurie, țesute uniform în cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pentru sacrificii. Taurul s-a înfuriat, l-a lovit pe preot. Lui Chereas i-a luat o clipă: am văzut cu ochii mei coarnele taurului în mâinile lui, capul care se răsucea și apoi taurul căzând pe pietre, plin de bale. Râse și Împăratul. Astfel se spulberară îndoielile lui Macro, care credea că Sabinus și Chereas îi erau credincioși. A predat imediat însemnele și a renunțat la comandă. Cu gândul la bogăția și puterea pe care avea să pună mâna - o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un nenorocit de pe la revista vrednicilor mâncători de rahat, a vechilor și noilor trădători de neam și țară, numită „22”, unul care nici nu vreau să știu cum îl cheamă (care cică ar fi filosof, alege-s-ar praful) vorbea cu bale la gură, ca în ultima fază a turbării, la televiziunea națională contra poetului. Oare dobitoaca aia de mamă, care l-a născut pe acest tâmpit, mamă despre care se spune că a siderat o ditamai adunare europeană când vorbea cu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
lor cele noi, cu niște inscripții rusești pe tălpi. După cum se vedea, cizmele tari de piele nu le plăcuseră lupilor flămânzi, care în rest devoraseră cu lăcomie tot ce se putuse devora și sfârtecaseră cu gurile lor hămesite, pline de bale, tot ce se putuse sfârteca, împrăștiind prin văgăunile și hățișurile pădurii bucățile sângerânde de trupuri omenești, cu haine cu tot. Neașteptata și macabra descoperire o făcuse un pădurar bătrân, care trecea întâmplător în acea dimineață pe acolo. Așa ceva nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
răspunsese poetul sec. — Și totuși, acea legiune duce cu sine taina binelui și a răului, fructul care ne face să semănăm cu Dumnezeu. Vino și tu În legiune, al cărei nume este numele stăpânului meu - continuând să amestece vorbe și bale Însângerate, bărbatul se aplecase spre el. Apropie-ți urechea de gura mea. Îți voi dezvălui cuvântul care urnește pietrele și care deschide poarta spre tărâmul morților. Ochii Îi scânteiau În semiîntunericul subteranei. Dante se gândise că erau reflexele torței pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
său tapițat cu piele, privind țintă în fundul scrumierei pline de chiștoace turtite. Riscul e prea mare, viața nu e film, îi trece prin minte. La poarta Unității îl latră o droaie de cîini flămînzi, îi dau tîrcoale mîrîind, plini de bale, zburliți, nici vouă nu vă mai aruncă nimeni de mîncare, se gîndește pînă ce soldatul de gardă îl recunoaște în sfîrșit, coboară din post și catadicsește să-i deschidă. Cu ce treburi pe la noi, dom’ Regizor? încearcă să fie amabil
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și furios; era de ajuns să-i vezi botul turtit și falca de jos, proeminentă, amenințătoare, ca să te treacă sudori reci. O adevărată bestie pregătită să omoare. Pentru că se înțepase când își înfipsese colții în beregata manechinului avea pe gură bale amestecate cu sânge. Stăteam ghemuit în bălării, încremenit în spatele sălciilor, așteptând. Dacă mă mirosea buldogul, eram pierdut. Înainte ca Hingherul să-și dea seama cine îl spiona, câinele m-ar fi sfârtecat și mi-ar fi rămas cadavrul să putrezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în sala cu oglinzi și m-am oprit. Bătrânul era acolo. Nu mă vedea. Stătea cu spatele la mine. Însă îi zăream fața în oglinzi și m-a surprins expresia crudă, dementă care îi răvășea trăsăturile. Lângă el, tremurând de încordare, cu bale de sânge pe buze, un buldog voinic, de culoarea vulpilor, se smucea, uitându-se fix spre oglinzile din capătul sălii. Am ridicat privirea intrigat și m-au trecut fiori de groază. În oglinzi eram eu! Bătrânul ținea strâns câinele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
voce și bătea tactul cu muștiucul narghilelei pe tejgheaua oricărui norișor. Fredona Ucigă-l toaca: 14 DANIEL BĂNULESCU - Lăsă-ți, țato, ocultismul și dezbracă-ți organismul... Organismul nu ia foc fiindcă-ai drăcuit în bloc... Compunea de n-avea treabă. Bale de voluptate curgeau de pe limba sa de scârbavnic și, insinuîndu-se pe la colțurile buzelor, se preschimbau ba în sirop de fistic, ba în firimitură de baclava, fiindcă poseda tînguitură dulceagă, turbatul. De altfel, fără a se lăsa prea îndelung îmboldite, pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se petreceau îndărătul geamlâcurilor făbricuței de conserve. Unde, scăpate din mână și turmentate de vaporii unei fierturi de tartaca, ucenicele se despuiaseră, chicotind. Își frecau, unele altora, lăcrițele pântecelor, c-un unguent obținut din sânge de dihor, inimă de prunc, bale de la gura unui spânzurat. Apoi, sclipind cu totul de această unsoare, țopăiau, cu salturile imprecise ale unor crupe nemaibătătorite, cam de mult, de bărbat, până se izbeau de căpriorii șopronului și cădeau înapoi pe spate, pe dușumea, hlizindu-se și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]