365 matches
-
a analiza căința produsă de o crimă, făcută din motive mistice. Viermii pământului prezintă insuficient dramele miniere (Diplomatul, Tăbăcarul și Actrița evocă tăbăcăriile), Pescarii dă amănunte asupra vieții pescărești. AL. O. TEODOREANU Hronicul măscăriciului Vălătuc e o pastișă în felul balzacienelor Contes drolatiques susținută pe o mare capacitate de a face "joyeusetés". Al. O. Teodoreanu tratează cazuri de stricăciune și de amabilă ticăloșie de la începutul secolului XIX în limba mai veche a lui Niculce. Contrafacerea nu e savantă, dar fiindcă autorul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cunoaște de aproape viața evreie și în orice caz îndeajuns de ridicate la o idee unică spre a depăși documentul. În Foc în Hanul cu tei tratarea caracterologică e mai accentuată. Micu Braun e un cuceritor, un fel de bancher balzacian, care speculează un mare han sordid, azil al epavelor evreie, și asigură pe mari sume Hanul cu tei în scopul de a-i da foc. Însă Hanul cu tei e incendiat când nu mai era asigurat, provocând ruina și moartea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
una a politicii, alta din mass-media, una a realității, alta a proiecției sale pe peliculă - se bobinează firul narativ principal, presupunând că romanul ar avea așa ceva. De fapt, undeva mai sus decât toți, în spatele lor (ca un demiurg de tip balzacian din secolul al XIX-lea, dar familiar cu toate auxiliarele tehnice ale epocii moderne), se află autorul cărții - scenarist, regizor, secretar de platou, operator și monteur. El schimbă cu dexteritate mediile și unghiurile de înregistrare, scoțând succesiv în prim-plan
TANASE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290051_a_291380]
-
mirajului garnizoanei” care „petrece”. De reținut atracția către o casă „stranie”, amintind vag, ca și alte câteva elemente, de „misterele” din proza lui Mircea Eliade. Pe tipicul întoarcerii către o epocă vetustă, către o lume care se stinge, privite cumva balzacian, este proza din culegerea Corabia mistuită (1983), cu alte nuvele de „mistere”, ca Mătușile sau O casă ciudată. Paginile din București, oraș de vis și de dor (1977) recompun o microistorie a capitalei, de la pașoptism la comunism, autorul încercând să
TEODORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290147_a_291476]
-
compoziției intertextuale. Rezultatul acestui joc livresc și al întâlnirii pseudodocumentului cu fantezia este imaginea unei Moldove deopotrivă verosimile și fabuloase, surprinzând prin predispoziția potatorică și gastronomică și prin manifestările ei libertine. Asemănătoare, prin rafinamentul aluziei licențioase și prin jocurile lingvistice, balzacienelor Contes drôlatiques, narațiunile din Hronicul... se înscriu totodată în paradigma universului și tipologiei lui François Rabelais. Scriitorul român plăsmuiește aici figuri memorabile (Toader și Costache Zippa, Marghiolița, „neobositulu Kostakelu” ș.a.) și o atmosferă inconfundabilă de patriarhalitate medievală, cu infiltrații levantine
TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
literaturii naturaliste franceze, Înscrisă Într-o paradigmă romantică pe care moderniștii secolului ai XX-lea au dus-o la ultimele consecințe: la ilizibilitate (după unii) sau la poezie pură (după alții). Houellebecq reia, În prag de mileniu III, un proiect balzacian, fidel crezului său pozitivist: autenticitatea reprezentării este conferită de fidelitatea ei față de un determinsm ontologic ușor de observat, greu de acceptat: dispariția ideologiilor și metafizicilor, ca și extincția credințelor religioase În Occident au transformat „parcul uman” (Sloterdijk) Într-o grădină
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
inspirîndu-se din limpezimea și sentențiozitatea scriiturii realiste de secol XIX - pentru care-și manifestă explicit predilecția, sau din marile povestiri parabolice ale secolului recent Încheiat. În plină epocă a corectitudinii politice, el ierarhizează culturile. În plin jovialism cotidian, el filozofează balzacian. Filozoful preferat al naratorului este Auguste Comte: “Si donc l’anmour ne peut dominer, comment l’esprit régnerait-il? Toute suprématie pratique appartient à l’activite” se citează ca motto al capitolului 15. În epoca lui il pensiero debole, Houellebecq e
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
prin tipic, indiferență, psihologie caracterologică. Natură structural clasică, așa cum se va dovedi mai întâi în romanul Enigma Otiliei, criticul proiectează aceeași viziune în Istoria literaturii române de la origini până în prezent, unde opțiunea lui se îndreaptă spre proza obiectivă, de tip balzacian, exprimând mari rezerve față de romanul analitic modern, structural inovat de Marcel Proust sau de André Gide, autori care nu-i plac. Istoria literaturii române..., având ca model pe De Sanctis și Thibaudet, este prima istorie completă a literaturii noastre după
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
Epitalam sau Vino din Liban, mireasă, din ultimul volum de versuri al autorului, Lauda lucrurilor. Toate ideile lui C. despre roman și caracterologie, despre „indiferență” și „obiectivitate”, despre mediul (citadin) se reîntâlnesc în Enigma Otiliei, epos de factură aproape demonstrativ balzaciană, care contrazicea practic proustianismul și experimentalismul, neagreate de scriitor: subiect și conflict bine închegate, construcție solidă, personaje, mai curând caractere, întru totul memorabile. Narațiunea conține două planuri, acela al luptei succesorale privind averea lui Costache Giurgiuveanu și a familiei Tulea
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
impetuozitatea și intransigența lui Felix, capabil însă de a o înțelege mai adânc și de a-i reda cândva libertatea. Nu numai caracterologia, dar și modul de a descrie interioarele, arhitectura, străzile Bucureștiului dinaintea primului război mondial sunt de factură balzaciană. Doar în descrierea Bărăganului, pe care-l evocase și într-o poezie (Herodot), scrierea amintește de un Odobescu sau Duiliu Zamfirescu. Prin toate calitățile, prin tema și structura lui, prin modul de tratare a personajelor, Enigma Otiliei rămâne cap de
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
amărât, Siliștea-Gumești, în care adevărații proprietari sunt el, Bălosu, primarul Aristide, Maiorul și cârciumarul Crâșmac. Am fi avut un alt roman, nu numai cu titlul schimbat, ci și cu o dispunere a accentelor complet diferită; un roman dur, în linie balzaciană, în care avariția, una dintre eternele însușiri umane, se poate verifica pe întreaga circumferință a vieții unui erou. E limpede că farmecul Moromeților. I vine în primul rând din trăsăturile neobișnuite ale personajului principal. Intrarea lui într-un con de
Marele singuratic - I by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11344_a_12669]
-
ne-am deprins a o vedea fragilă și maladivă, este consemnată figura, din anii liceali, a unui Bacovia "gimnast, excelînd în exercițiile la bare, la verigi și la paralele", care "făcea scrimă, înota, patina elegant pe Bistrița înghețată". În spirit balzacian, prozatorul-biograf se oprește atent asupra decorului în care a evoluat eroul său, descriindu-i locuințele: "Casa din str. Roman 103 era cu toată fațada la trotuar, exiguă, lipită de casele vecine, poate cu o curte în spate, tipică locuință-prăvălie. Casa
Radu Petrescu despre G. Bacovia (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16660_a_17985]
-
tânără și frumoasă care se mărită - pentru bani - cu simpaticul colonel amintit mai devreme et alții. Oscilând între românul de idei dostoievskian (aducând întrucâtva și cu românele lui Camil Petrescu sau cu Huliganii lui Mircea Eliade) și realismul de factură balzaciana, cartea lui Paul Eugen Banciu se frânge tocmai la nivelul personajelor, al căror discurs pare, în multe rânduri, inadecvat condiției lor și situației în care sunt puse. Astfel șoferul din Matache declară existențialist "cred că am intrat pe toboganul vieții
Romanul arivistului post-decembrist by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18137_a_19462]
-
rezultat determinat de constante fizice, sociale și biologice. Romancierul naturalist are un scop moral. Zola scrie: « noi suntem judecătorii de instrucție ai oamenilor și ai pasiunilor lor, cu alte cuvinte, suntem moraliști experimentatori». Literatura naturalistă este o sinteză între tipul balzacian și antieroul flaubertian și generează personaje arhetipale, golite de individualitate. Preeminența lui Zola în cadrul naturalismului este indiscutabilă, deoarece, în esență, curentul literar s-a catalizat în jurul acestui scriitor. Școala naturalistă este frecvent numită și "Școala din Médan", după numele casei
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
se dezvăluie însuși motorul ...creator în chiar inima volumului Proze. În Efes, ultima proză, scrisă de data asta la persoana a treia, pare croită după un tipar realist social și existențial. Aici unghiurile se schimbă. Regăsesti în același timp stilul balzacian, cel proustian, joycean, și mai mult decât atât, stilul radupetrescian, acela al scrierii în transparență, scriere ce generează, în același timp, mai multe registre de sensuri. Titul, În Efes, are o triplă trimitere existențială: moartea (ruinele din orașul Efes), sacralitatea
Matei Iliescu (roman) () [Corola-website/Science/302347_a_303676]
-
poetic tratând toate materiile sau obiectele care pot fi întâlnite în poezii, de la obiectele decorative la cele metafizice(îngeri, demoni) etc. Evident, acest eseu are drept aplicație poetică primul volum de versuri intitulat chiar "Laudă lucrurilor". Scrie romane de tip balzacian (cu intenție polemică evidentă), obiective, la persoana a treia, denumite dorice în terminologia lui Nicolae Manolescu din studiul acestuia despre romanul românesc, "Arca lui Noe", începând de obicei cu descrierea decorului caselor, unde are loc acțiunea romanului. Primul său roman
Opera lui George Călinescu () [Corola-website/Science/309249_a_310578]
-
membri ai familiei, care au fiecare câte o manie sau o ciudățenie. Episodul morții lui moș Costache Giurgiuveanu deși ar trebui să fie unul tragic este împins de ironia și umorul negru călinescian înspre tragicomic. Bietul Ioanide este un roman balzacian construit în epoca realismului socialist și publicat în 1953, în care autorul nu face nicio concesie stilului proletcultist ci construiește un roman de idei, cu intelectuali. Titlul romanului este dat de arhitectul Ioanide, un idealist care speră că intelectualii vor
Opera lui George Călinescu () [Corola-website/Science/309249_a_310578]
-
două ori). În 1957 vede lumina tiparului "Cronică de familie", cea mai însemnată capodoperă a prozei românești care cuprinde un veac de istorie și 200 de personaje, apariția și evoluția claselor sociale, formarea identității românești. "Cronică de familie", o carte balzaciană de circa 2000 de pagini, cu o formulă narativă absolut neobișnuită, are o structură cu totul originală prin înlănțuirea de povestiri cvasiindependente, care creează un roman. Cartea a trecut imediat granițele, inclusiv în Europa de Vest, fiind tradusă în germană, cehă, polonă
Petru Dumitriu () [Corola-website/Science/297579_a_298908]
-
1932-1962), biografii romanțate, numeroase alte studii, eseuri, a ținut numeroase conferințe, academice sau radiofonice, a scris mii de cronici literare în zeci de reviste din perioada antebelică, interbelică și după aceea, până în anul morții, în 1965. Scrie romane de tip balzacian (cu intenție polemică evidentă), obiective, la persoana a treia, denumite "dorice", în terminologia lui Nicolae Manolescu din studiul asupra romanului românesc, "Arca lui Noe", începând de obicei cu descrierea decorului caselor, unde are loc acțiunea romanului. "Enigma Otiliei", narează povestea
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
este un roman de tip balzacian scris de George Călinescu în anul 1938. Felix Sima, un tânăr de 18 ani, vine în București la unchiul său Costache Giurgiuveanu pentru a urma Facultatea de medicină. Ajuns la adresa indicată, Otilia, fata vitrega a bătrânului, îl invită în casă
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
fiind acum căsătorită cu un om bogat din Buenos Aires. Fotografia arătată nu mai aduce nimic din ceea ce era odinioară Otilia. Amintirile acelei idile se năruiesc în cuvintele lui moș Costache: „Aici nu stă nimeni”. Portretizarea personajelor se face prin tehnica balzaciană a descrierii mediului și a fizionomiei. Astfel tipologiile clasice (avarul, ipohondrul, gelosul) sunt introduse într-un context social care le conferă o dimensiune psihologică, transformând realismul tradițional într-o comedie umană. Ca trăsătură a esteticii moderne, autorul ambiguizează personajele și
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
personajele și arată de asemenea un interes pentru procese psihice deviante care au la bază ereditatea și mediul: alienare, senilitate (naturalism). Personajul eponim al romanului, Otilia este fiica adoptivă a lui Costache Giurgiuveanu din a doua căsătorie. În stil caracteristic balzacian, aparența acesteia este surprinsă cu precizie de „ochiul de estet” al lui Felix: „"fata părea să aibă vreo 18-19 ani. Fața măslinie, cu nasul mic și ochii foarte albaștri arată și mai copilaroasă între multele bucle și gulerul de dantelă
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
imaginar. Deși fictiv, acest univers are totuși o anumită ordine și coerență date în primiul rând de structurile specifice: construcția subiectului și construcția discursului epic. Romanul scris de George Călinescu se încadrează curentului literar realism. După temele folosite, romanul este balzacian și citadin, aspect al modernismului lovinescian. O frescă a burgheziei bucureștene de la începutul secolului XX (1909-1911), opera prezintă aspectele ei caracteristice din perspectiva social economică (moștenirea averii lui Costache Giurgiuveanu). Pe acest fundal se profilează și maturizarea lui Felix care
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
inserția unor micronarațiuni. Descrierea spațiilor și a vestimentației susține impresia unui univers autentic, iar prin observație și notarea detaliilor semnificative, aceasta devine un mijloc de caracterizare indirectă și de conturare a caracterelor. Titlul inițial al operei "Părinții Otiliei" reprezintă motivul balzacian al paternității, o aluzie la felul în care fiecare personaj determină soarta acesteia. Schimbarea titlului mută accentul pe misterul comportamentului ei. Conflictul e determinat de încercările membrilor clanului Tulea de a pune mâna pe averea lui Costache Giurgiuveanu. Finalul cărții
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
Bietul Ioanide este un film românesc din 1979 regizat de Dan Pița după un roman omonim de George Călinescu din 1953. În rolurile principale joacă actorii Ion Pacea și Leopoldina Bălănuță. Bietul Ioanide este un roman balzacian construit în epoca realismului socialist și publicat în 1953, în care autorul nu face nicio concesie stilului proletcultist ci construiește un roman de idei, cu intelectuali. Titlul romanului este dat de arhitectul Ioanide, un idealist care speră că intelectualii vor
Bietul Ioanide (film) () [Corola-website/Science/330305_a_331634]