1,747 matches
-
i a surprizei: „Este că ?i cum crea?ia ar izvorî, luminoas?, din noapte, nou???i proasp??? În Întregime ?i uimitoare. Nu mai exist? copil?rie din momentul În care lucrurile nu mai sunt uluitoare [...]. Lumea feeriei, minunea nou? devine banalitate, cli?eu. Acesta este paradisul, lumea primei zile. A fi izgonit din copil?rie este a fi izgonit din paradis, este a deveni adult. ??strezi amintirea, nostalgia unui prezent, a unei prezen?e, a unei plenitudini pe care Încerci s
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
explic; era atât de pregnantă percepția că trăim... ceva depășit, încât aproape că nu mai conta, dar oamenii continuau să execute..., mă rog, să se comporte conform codului care era impus, al ședințelor, al adunărilor, al ascultării și emiterii de banalități și platitudini, și asta o făceau oameni inteligenți... de calibru uman diferit, bineînțeles, cum e normal să fie, din păcate, peste tot în lume e la fel. Ori, aici, cred că nu ne plictiseam. În primul rând, la întreprindere, aici
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Dunăre și a face ca opiniunile manifestate în Adunare în privința drepturilor țării în cestiunea Dunării să fie traduse în fapte de către consilierii M. Sale. D. Stolojan ia cuvântul după d. Ionescu pentru a parafraza, adică a face și mai anodine, banalitățile rostite de d. Chițu la începutul dezbaterilor. Camera se golește cu încetul; d. Stolojan este redus a perora către câțiva colegi, foarte puțini, cari, daca nu ieșiseră din sală, e că găseau fotoliurile d-lor destul de comode pentru a se
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
au fost pîn-acum închisori, de acum înainte însă vor fi niște grădini". Această frază a trecut foarte repede prin gazetele europene și a devenit aproape un aforism, o regulă de înțelepciune, dar nu e în sine decât, blând vorbind, o banalitate. Școala {EminescuOpXI 292} 13. Tratatele lui Alexis de Tocqueville și Johann Kaspar Lavater, comentate de Eminescu. oricând e o închisoare când învățătorul va fi mărginit, e oricând o grădină când acesta va fi un om de spirit care va ști
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
mai mult e de-a fi uimiți. Și ce mai pleznitori speriitoare ne scoate Schopenhauer și ce artificii scânteietoare ne face să răsară în ochi! Onoarea cavalerească e una din plagele societății moderne. Lumea propriu-zisă, unde nu se preschimbă decât banalități, constituie "bancruta declarată a cugetării". Nimeni nu ne iubește, nimeni nu se iubește decât pe sine însuși sau cel mult pe copilul său. Onoarea femeiască e un cuvânt deșert. Onoarea bărbaților e o formulă. Cei vechi, cari erau oameni foarte
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
prost. De fapt, una dintre sutele de istorii de dragoste terminate prost în ziua de 8 iunie 1998 în lumea largă. Foarte repede mi-am dat seama că paginile pe care le scriam "terapeutic" despre dragoste erau de o mare banalitate; prinsesem însă gustul de a "ține" un jurnal. Un jurnal căruia îi erau destinate multe din întrebările mele, neliniștile dar și experiențele mele de muncă și viață. Student fără bursă sau beneficiar al unor burse asigurând minima subzistență, a trebuit
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
viața de adult: nimic mai penibil ca întâlnirea a doi masculi plecați după "pradă" în fața ușii camerei în care locuiește o femeie dorită de amândoi. Sentiment la fel de viu de fiecare dată (jenă, conflict, tensiune, harță), în ciuda repetabilității actului și a banalității sale absolute. Uneori se întâmplă să mai faci și "dialog" în trei, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. "Nu poate exista o relație de prietenie între un om și un zeu" (Hannah Arendt). Iată de ce îmi place cum scrie
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fondateur du capitalisme à la française precizează nu fără oarecare mândrie chiar și mass-media de stânga), moare fără speranță pe patul de spital, urmare a unei banale infecții la picior. Oricât încerc să-mi reprim acest gând de o imensă banalitate, cred că omul acesta a beneficiat de tot ceea ce era mai bun și avansat tehnologic în domeniul îngrijirii sănătății, dar moartea tot l-a "luat", după cum spun taciturnii și pesimiștii țărani de Bărăgan... Mă găsesc în acest moment în sala
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de săculețele de pânză groasă în care se afla "rețeta" de seară a teatrului și să le depună în caseta de valori a băncii din apropiere. Primul contact cu directorul teatrului s-a petrecut extrem de bine, am trecut de la obișnitele banalități de bun venit la lucruri mai serioase: ce studiez, dacă am mai avut bani pe mână, dacă mi-e teamă de întuneric, dacă îmi place teatrul și altele de acest gen. Totul evolua pozitiv și mult-râvnitul job care să-mi
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
într-o bună zi mă voi simți în România mea balcanică la fel ca în Occident. Pe măsură ce avansez în scrierea acestui fals jurnal îmi dau seama că orice exercițiu de gen trebuie să fie atent la mai multe aspecte. Unu: banalitățile. Ele deranjează mult pe cititorul care nu are aceleași opinii ca tine asupra necesității de a mânca dimineața, de exemplu. Doi: orice jurnal este egocentric prin definiție (a se vedea Jurnalul lui Mircea Eliade, exemplul cel mai tare), dar trebuie
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
lumea nu avea i se spunea tot timpul "Fetița" sau "Cățeaua". Un câine trist de țară, mai tot timpul legat de capătul unui lanț lung sau alergând bezmetic după găini prin ogradă. Lătra noaptea, ca un paznic de nădejde. Dincolo de banalitatea acestui anunț (a murit un câine), pentru mine se ascunde o adevărată dramă, cea a exilului și a distanței. Tot ceea ce constituia cadrul amintirilor tale se duce, se prăbușește și moare fără ca tu, exilat, să-ți poți face le travail
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
să păstreze contactul chiar și în lumea de apoi. Zâmbetul imunității, zâmbetul publicitar: "Țara asta e bună. Eu sunt bun. Suntem cei mai buni. Aceasta este o lume căreia i s-a arătat geniul în neînfrânata sa dezvoltare de egalitate, banalitate și indiferență. Suntem o cultură a intimității, care produce maniere și afectare; ei au o cultură democratică a spațiului. Noi suntem liberi în spirit, dar ei sunt liberi în acțiuni. Aici cultura înseamnă spațiu, viteză, cinema, tehnologie." (Jean Baudrillard, America
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
sinucid la 20 de ani. Cerul înalt și soarele arzând ochiul pe întinderea pură de zăpadă. Dialogurile "interculturale" din bucătăria comună, dar și imposibilul dialect québecois care, bănuiesc, îmi va lipsi în curând. Și o ultimă frază, de o îngrozitoare banalitate, dar care mă simt obligat să o scriu părăsind această cameră minusculă: ultimul care pleacă, stinge lumina! Ceea ce am și făcut, la propriu. Am stins cu grijă lumina și am tăiat ventilația în cubiculum-ul 4314. La revedere, Canada! 2
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
baricade) era condusă de un jandarm-șofer cu chip angelic-intelectual. El asculta tot timpul manele închis în cabină. Herman Hesse, Demian. Bildungsroman, pe care îl citesc tardiv. Hesse are geniul formulei. Uneori atât de bine ambalate, că are o nuanță de banalitate. Două exemple: Il est bon de savoir qu'en nous il est quelqu'un qui sait tout (Este bine de știut că în noi este cineva care cunoaște tot) și Le chemin de la foule est facile, le notre est difficile
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
nivel simbolico-parabolic, într-un registru al semnelor enigmatice, vizionare (Al. Cistelecan), în Materia signata și în Roșiile portocalii când sunt verzi sunt galbene (1997) descompunerea realului nu mai e urmată neapărat de o transfigurare simbolizantă. Versul se instalează acum în banalitatea amestecată a realului, pentru a declanșa mai degrabă o implozie a imaginarului, în regim oniric: „Trenul urcă ușor, în timp ce noi/ contestăm metafizica. În compartiment intră-un bătrân,/ scoate pălăria de paie, lasă în jur/ un cerc de umbră, desface/ un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
donat orașului întreaga operă a vieții. Felicitări!... Frumos!" Asta a fost întreaga sa aluzie despre colecția mea și cele două busturi, puse pe pilaștri, care străjuiesc intrarea în holul patrulater de la etajul întâi... Am discutat apoi fel de fel de banalități, până când, la un moment dat, m-a întrebat: "Ei, acum, după ce-ați instalat întreaga operă de până azi într-un frumos muzeu, pe care abia aștept să-l văd și eu, ce planuri de viitor mai aveți? " M-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mediocritatea, problemă filosofică de sorginte kantiană și, mai ales, schopenhaueriană. Adolescentul, în formare ca profesor și scriitor, își expune frământările interioare ale gândirii sale profunde, când mai succint, când mai detaliat, luându-se de piept cu tot ceea ce înseamnă conformism, banalitate indezirabilă, cameleonism și ideologie demagogică și utopică, adevăr convertit în minciună, iubire legală și ilegală, naivitate și renunțare, suferința unui inadaptat superior, aruncat în lume, de pe băncile unui liceu într-un sat primitiv și fără orgolii (chiar dacă se numește Orgoești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
simțire și cugetare, de atitudine și interpretare a vieții, situații concomitente procesului de formare a personalității spirituale. Se subînțelege că în biografia autorului, ceea ce "se vedea" la suprafață banalul, convențiile, automatismele, monotonia nu corespundea afundului reflexiv-creator al celui care, sesizând banalitatea, mergea către esență, din convenție extrăgea latura singulară, supunea analizei mecanicismul vieții și se abstrăgea monotoniei prin băi solitare de lectură. Într-o singură traiectorie biografică se topesc câteva vieți interioare, în tangență, în intersectare, în volute și paralelisme evolutive
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și deprinderilor, interesele și aptitudinile sale, gradul de originalitate, despre progresul înregistrat de la o etapă la alta a experimentului. Cele mai frecvente criterii după care au fost analizate aceste produse vizează: corectitudinea - incorectitudinea, nivelul realizării(foarte bine, bine, suficient), originalitatea - banalitatea, complexitatea - simplitatea, expresivitatea. Probele și sarcinile de învățare în experiment au variat atât sub raportul naturii conținutului informațional, cât și în ceea ce privește gradul de dificultate al sarcinilor de învățare(simple, medii, dificile). Analizând lucrările copiilor am reușit să-i cunosc mai
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
la Senat, discuțiile începuseră cu câteva zile înainte ca problema revizuirii să fie pusă la ordinea zilei. Astfel, în cadrul discuției asupra proiectului de răspuns la Mesajul Tronului, Al. Marghiloman cerea lămuriri asupra reformelor preconizate, Constantin Argetoianu își exprima mirarea față de banalitatea textului Adresei, căci se aștepta la o mai mare dezvoltare a problemelor interne, iar N. Filipescu se pronunța împotriva revizuirii, cerând lămuriri asupra reformelor și alegeri libere. În schimb, conservator-democratul N. Xenopol precizează câteva motive pentru care partidul din care
Iniţiative interne între anii 1914-1916 : putere şi opoziţie by Daniela Ramona Hojbilă () [Corola-publishinghouse/Science/1206_a_1890]
-
nu io să vă spun de ce, că io nu știu”. „Ia gândește-te!” Și uite-așa m-a luat, domnule, o săptămână... Sâmbăta după-masa și duminica nu erau anchete. Luni dimineața iar au Început; luni, marți, miercuri, joi, da’, domnule, banalități... Îți punea o Întrebare și spunea: „No, gândește-te!”. Și el ieșea afară. Și eu stăteam acolo, pe taburetu’ ăla... Și venea: „No, te-ai gândit?”. Zic: „La ce?”. „Hai, nu fă pe prostu’!”. Și chestii din astea... Domne, efectiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
un copil rost de așa ceva?! Și nici rude sau cunoscuți de la care să șterpelească. Sau poate trebuia să aștepte pînă ce puterile lui de supererou aveau să se dezvolte suficient de mult încît să nu mai aibă nevoie de arme, banalități ale oamenilor obișnuiți. Dar, gîndindu-se la imagine, ceva parcă nu se potrivea. Nu avea destule cuvinte urîte în bagajul său de cuvinte. Dacă ții un discurs în fața celor răi, ca să-i faci să înțeleagă ce și cum, chestiile importante, de ce
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
le transform în cuvinte misterioase, pline de iubire. 28 septembrie. Zi funebră în Suedia. S-a întâmplat ceva îngrozitor, amintindu-mi de sculptorul Giacometti care se plângea mereu că nu se întâmplă nimic la Paris, că totul era de o banalitate covârșitoare, încât dorea pur și simplu ca măcar o mașină să dea peste el! Și când asta s-a întâmplat a strigat: În fine, trăiesc! Toată Suedia jelește. Vaporul Estonia s-a scufundat! 900 de morți, 130 de supraviețuitori până în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
-mi spună mai mult, dar mă asigura că nici un efort de a iubi nu este zadarnic. Grija pentru sfințenie trebuie să predomine zilele mele. Moartea trebuie să-i găsească pe oameni căutând cerul mai degrabă decât scotocind prin gunoaiele și banalitățile lumii. M-am trezit brusc, aveam impresia că fusese chiar în cameră, în patul meu mare plin de cărți, așezat modest pe margine și privindu-mă ca ascuns în ceață. La marea sărbătoare de sfârșit de an a Academiei suedeze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
vii ai panslavismului, le-au trimis softalelor un "pereat! ". Studenții din Berlin, asemenea inamici ai panslavismului, le-au trimis pe cale telegrafică un frenetic "pereat! ". În fine chiar senatul universității din Pesta au hotărât să ieie cele mai stricte măsuri contra banalităților unor nevrîsnici cari nu se sfiesc de a trage în cercul patimilor lor de rând sacrificiile pe cari micele state de preste Dunăre le-au făcut pentru o cauză până acuma încă sfântă. Departe de noi de a fi panslaviști
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]