1,539 matches
-
se schimbe. A reapărut îmbrăcată într-un tricou, pe care era imprimat Princeton University și pantaloni din bumbac. Cerceii dispăruseră. A adus de nu știu unde o trusă de prim ajutor, a pus-o pe masă, mi-a luat mâna, a desfăcut bandajul ca să vadă dacă rana era închisă sau nu, a dezinfectat zona și mi-a pus un bandaj nou. A făcut totul cu o îndemânare uluitoare. — Cum de te pricepi la atât de multe lucruri? am întrebat-o. — Pe vremuri am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
bumbac. Cerceii dispăruseră. A adus de nu știu unde o trusă de prim ajutor, a pus-o pe masă, mi-a luat mâna, a desfăcut bandajul ca să vadă dacă rana era închisă sau nu, a dezinfectat zona și mi-a pus un bandaj nou. A făcut totul cu o îndemânare uluitoare. — Cum de te pricepi la atât de multe lucruri? am întrebat-o. — Pe vremuri am lucrat ca voluntar într-un spital. M-am jucat și eu de-a asistenta și așa am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Doamne! am exclamat eu, terminându-mi berea. Cred că e minunat când ești convins că iubești cu toată puterea inimii. — Sunt proastă și demodată, spuse ea. Mai vrei o bere? — Nu, mulțumesc. Trebuie să plec. Îți mulțumesc din suflet pentru bandaj și bere. În timp ce mă încălțam, în hol, a sunat telefonul. Hatsumi s-a uitat la mine, apoi la telefon, și iar la mine. — Noapte bună! am zis eu, ieșind. Când am închis ușa, am zărit-o ridicând receptorul. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Împușcat nimeni pînĂ acum. Oricum m, tot e rău. — Te-ai speriat, atîta tot. — Nu, domnule. M-au Împușcat. Și mă doare rău. Toată noaptea mi-a pulsat. Negrul continua să bombăne și nu se putea abține să-și scoată bandajul ca să se uite la rană. — Lasă aia În pace, Îi spuse bărbatul care stătea la cîrmă. Negrul stătea Întins pe podeaua din carlingă, printre sacii cu băutură, ca niște jamboane, ÎngrămĂdiți peste tot. Își făcuse un locșor printre ei ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lîngă Ăștia? — Sigur. De ce nu? — E mai confortabil așa. — Confortabil pe dracu’. BĂrbatul care se uita pe fereastră ne privi și ne făcu cu ochiul. Era mic de statură și purta o bască pe cap. Pe sub ea se vedea un bandaj Înfășurat În jurul frunții. Și cel de care era prins cu cătușe purta o bască, numai că avea un gît gros, era Îmbrăcat Într-un costum albastru și-și purta basca de parcă și-ar fi pus-o special pentru drumul Ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
băgĂ Înăuntru cartea și ceva ce-a scos din buzunar. Încuie valiza și plecarăm spre vagonul pentru fumători. Cum mergeam pe culoar, i-am văzut. Stăteau pe scaune În tăcere. Ne-am așezat În fața lor. Basca micuțului Îi căzuse peste bandajul de pe frunte și buzele i se umflaseră. Era treaz, se uita pe geam. Sergentului Îi era somn, i se tot Închideau ochii, apoi și-i deschidea, reușea să stea așa o vreme, după care i se Închideau din nou. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
că Ben nu are capul spart, nici sângerări intracraniene, și că Finn n-o să orbească. Au vrut să-i ducă pe amândoi la spital, dar băieții, ca să se dea mari, au refuzat. Ben se împăunează acum nevoie mare cu un bandaj impresionant, iar Finn își pune în ochi niște picături pe care i le-au dat medicii. Charlotte a găsit două bucăți de carne congelată în frigider și insistă ca Jim să le țină, pe rând, pe ochiul învinețit. Doamna Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în părți - oarecum stilul lui Mike Tyson. Are ceafa groasă, umeri lați și picioare subțiri-subțiri. Peste fața cu trăsături mărunte - gen Rocky Graziano - are o pereche de ochelari pătrați. O lentilă e neagră - să-i acopere ochiul de sticlă sau bandajul cu leucoplast, când pune ochiul în portofel, să nu-l piardă. Urcăm cu greu într-un 205 aglomerat. Șoferul pornește înainte să urce toată lumea. Partea din spate a căruțului și o bătrână intrată doar pe jumătate, rămân afară. Femeia țopăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mătușă-mea se repede în bucătărie și despachetează cârnații. Privesc hârtia maronie pătată de grăsime și îmi aduc aminte că americanii avuseseră ideea tâmpită ca, în anii primului război mondial, să cumpere zeci de mii de mumii egiptene, să topească bandajele în care erau învelite și să facă hârtia asta maron în care împachetăm carnea. N-au încetat decât după ce a izbucnit o molimă groaznică. Mumiile desfășate erau folosite drept combustibil pentru locomotivele cu cărbuni. Mă uit la cei doi trandafiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
urechi, descoperindu-și gingiile din care mai spânzură doi dinți îngălbeniți și trei măsele cariate: bă Piratule, bă, bine că te-ai întors, bă, că mi-era dor de tine! Piratu’, însă, nu se pierde cu firea, scoate trandafirii din bandajele de mumie, pune de mămăligă, le dă vecinilor să curețe câte un cățel de usturoi și se repede să deschidă televizorul. Volumul e la maximum. Caută, trece rapid prin vreo zece programe, casa bubuie de pârâieli, țipete, plânsete, bucăți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
umflate, otova de la genunchi la glezne, deformate și mâncate încet, inexorabil, de ulcerații varicoase deschise, care supurează discret, dar continuu, puroiul rezultat închegându-se, ici și colo, în insule neregulate, cu cruste roz-gălbui, mustoase, ce răzbat pe sub prețioasele feșe și bandaje de satin. O să dea cangrena în ea și-o s-ajungă sigur la amputare, dacă mai pipează multă mahorcă, vaca, dar nu-i pasă! informase deja Adrianus, binevoitor, pe cine era și pe cine nu era dispus să îl asculte. Acum
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
câteva ori, incoerent, prin colțurile încăperii, după ceva bântuitor, fantomatic. Tâmplele îi vâjie la unison, ca acelea ale unui scafandru de recif, și îl copleșește și un val răscolitor de greață. Petele zemoase, de puroi amestecat cu limfă, colectate de bandajele satinate, moi, ce strangulau picioarele burdușite ale gazdei, se lățiseră pernicios și parcă emanau în aer un condens, o duhoare dulceagă, fetidă, de hazna ori de hoit. Care câștiga lent, dar inexorabil, meciul cu aromele tari și rafinate de alcool
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
știrbă, năclăită scârnav de sânge și scuipat. Fiți atenți, a intrat în șoc! În colaps! Se duce...! strigă Dănuț și se apleacă deasupra rănitului, smulgându-și fără ezitare cămașa de pe el, sfâșâind-o pe lungime și improvizându-i lui Nae un bandaj încrucișat, pe sub pulpe și peste coapse, în zona inghinală. Frate, coboară și adu-mi altă cămașă, de pe cuie, care-o fi! Adu-mi și sticla de prăștină! Calcă pedala! continuă să strige Poetul, asemenea nestrămutatului infirmier-samaritean, ce pășește pe un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
arăta rana din coastă, de unde urca spre înalt o tulpină răsucită de viță-de-vie, plină de ciorchini vineți și cârcei ca tirbușoanele. Maica Domnului adormea sub un macat purpuriu, vegheată de îngeri cu aripi și nimb de aur. Lazăr, înfășurat în bandaje ca o mumie, se ridica în capul oaselor în cutia verzuie a mormântului, pe când Isus îi arăta un pergament răsucit pe care scria, probabil, "Scoală-te și umblă". Arhanghelul Gavril, împlătoșat, cu lancea sprijinită de umăr, purta și el un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
oribil, par mai degrabă subiectul unui experiment gastro-intestinal, În laboratorul unui doctor socialist pentru care etica nu Înseamnă nimic - iată ce poate face mîncarea dintr-un om! SÎnt țeapăn ca un boa. — Ce-ai pățit la degetul ăla? arată spre bandajul murdar. — O infecție. Orice zgîrietură se infectează imediat. Păi de ce nu te speli mai des? — Ei, nu-i așa ușor. — De ce? — N-ai unde. — Da? N-ai? — Cam da. Cam n-ai. În spălător intrăm dimineața și mai intrăm după
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
aci o vreme, cred că e mai bine decît În unitate. Înțeleg că ultimele cuvinte ni le-a adresat nouă, mie și lui Moise. Mă gîndesc că totuși nu e rău să ai capul ținut la un loc de un bandaj grosolan și chestia asta să se cheme sănătate. Probabil că medicina a evoluat de cînd am fost spitalizat ultima dată. În salonul de șase paturi, doar cinci sînt ocupate. Moise e În patul din fața mea. Există două babe și un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
depășită. Ce-o fi acum În unitate? N-ar trebui să ne sune cineva din unitate? Să sunăm noi În unitate? Și ce să Întrebăm? Alo, alo, sînt soldatul cutare, știi tu, viteazul cu jumătate de cap ținut de un bandaj, ia zi, e adevărat că armata trage În poporul care s-a revoltat Împotriva lui Ceaușescu, voi ce știți? Și ce față a făcut Ceaușescu la televizor? Noi de ce n-am văzut? Dar cui i-ar fi trecut prin cap
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
posibil. A fugit Dictatorul! SÎntem Liberi! Oameni care vorbesc ciudat, emoția lor străbate eterul și ne umple deodată mințile și inimile, ne umple ochii de lacrimi. Cum e posibil așa ceva? Mă ridic și eu iute, Încercînd să nu-mi pierd bandajul de pe ochi. Chiar și babele par să fi Înviat, ceva se mișcă nedeslușit și molîu sub pături. Ne uităm increduli unii la alții și nu știm ce să facem. Ce facem? Sărim din paturi În timp ce alte voci ne spun să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
figură absentă, apoi Își ridică privirea spre mine, zîmbind. Nu crăp, zic ca un erou, nu vreau să ratez permisia. Trebuie neapărat să-mi văd glia strămoșească, mai zic și rîd, mai mult singur. — Du-te măcar să-ți pună un bandaj. Scot din valiză o fașă și i-o flutur prin dreptul feței, să nu cumva să o rateze. — Cum vrei, zice el și, deși pe buze i se Întinde un zîmbet, ochii au aceeași privire distantă, dusă. Nu, nu crăp
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
strigat din mulțime. Începe să se vadă!... Mulțimea a scos un Aaa! plin de stupefacție și de oroare... Povestea era că Omul Invizibil (care nu mai putea redeveni vizibil), încolțit, ca să scape de urmăritori, trebuise să-și lepede hainele și bandajele și mănușile și ochelarii negri, toate lucrurile care până în clipa aceea îi fuseseră indispensabile pentru a putea fi totuși văzut și a avea relații cât de cât normale cu semenii. Și tot povestea spunea că, mort, Omul Invizibil redevenea vizibil
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
picior și spune-mi dacă rana s-o desfăcut. Cu ochii larg deschiși, femeia a privit locul arătat. Fiind neobișnuită cu astfel de răni s-a cutremurat: Nu știu ce să-ți spun, Toadere. Văd că o curs ceva și o pătat bandajul, da’ nu știu cum era înainte. Înainte de a pleca din spital rana era închisă. Nu curgea din ea. Ce i de făcut dacă rana s-o deschis? Trebuie să vadă un doctor ce-i acolo. De unde să știu eu ce și cum
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ai pălit la piciorul rănit. Bandajează-l și matale cât poți mai tare. Eu am plecat, că or trimite după mine. Uite aici o coajă de pâine și ceapă, să nu miroși a rachiu... Aproape de chindie, cu piciorul înfășurat în bandaje și cu cârja bocănind abitir, Toaibă șontâcăia pe ulița satului. Nu s-a oprit decât la primărie. A bătut în ușă. Intră! - a răspuns de dincolo de ușă un glas mânios. A intrat sprijinindu-se greu în cârjă Bună ziua - a dat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a auzit urarea. Și a răspuns chemării. Bună dimineața. ‘Nă. Am revenit. Știți? Sâmbătă seara am avut un impact prin coliziune. Vinovatul era, ca și mine, asiguratul dumneavoastră. Ne-a pus Dumnezeu mâna în cap. Că de aia am și bandaj. Am totul aici: constatarea, procesul-verbal, copia după asigurarea cauzatorului și o poză de familie pe care v-o dăruiesc. Mda. E-n regulă? Era dacă veneați imediat. Dar era sâmbătă. Trei ceasuri rele iar la dumneavoastră lacăt de 24. Lacăt
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
ca să-și șteargă plaga. A fost singurul gest de compasiune ce i s-a arătat. Dimineața, un chirurg chemat să vadă maxilarul zdrobit al lui Robespierre i-a extras doi sau trei dinți și i-a înfășurat capul cu un bandaj. "E îmbrobodit ca o călugăriță", glumi cineva. Cu un ultim rest de demnitate, Robespierre și-a ridicat atunci ciorapii, a coborât de pe masă și s-a așezat într-un fotoliu, cerând prin gesturi apă și pânză. Saint-Just stătea în picioare
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fapt împlinit! După despărțirea de Dvs. Stimată doamnă Pândaru, am suferit o intervenție chirurgicală la București și încă mă aflu în tratament ambulatoriu, la spitalul din Bârlad. Totul evoluează normal cu speranța ca de Anul Nou 2010 să scap de bandajul de la obrazul stâng. Acest fapt mi-a încetinit ritmul lucrului la masa de scris, dar voi căuta să lucrez cu încredere să nu-mi dezamăgesc Sponsorul benevol - asemănător Domniei Voastre! Ne bucurăm de o iarnă bogată în zăpezi și puțin
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]