KorAP: Find »[drukola/base=barbian & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...13 14 15 16 >

388 matches

Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743

prin urmare, o dimensiune cosmică: Asculta, șoaptele defunctei surori explică eteratele goluri! Căi ale științei comunicate, nupțiala cunoaștere, antene ale Dragostei, măsurând rostogolirea de gemene astre: duruta lui Monos și Una, vie agrigentina Dragoste! Să nu uităm că, în doctrina barbiana, spațiile (=relațiile dintre simboluri, principiile poești din Eureka) constituie realitatea asupra cărei lucrează poetul - iar eterul este "marele medium al creației"66, discutat ca atare de Poe, în povestirea " Puterea cuvintelor" (The Power of Words"), constituentul, care "umple" spațiile infinite

[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
obiect" al poeziei, al cărei scop este să trezească în cititori Sentimentul Poetic, adică, viziunea armoniei și ordinii Naturii, preceptele consistentei și unității efectului, caracteristice construcției poetice - , Edgar Poe rezolva, teoretic și practic, cerințele decurgând din ele, explică, în opinie barbiana, incapacitatea ("deficien[ta]") versurilor memorabile din "Corbul" ("silabele prăpastii") de a exprima deplin "Adevărul" și golește, oarecum, de semnificații mai profunde ("vid[a]") celebrul leitmotiv "nevermore". Cauza? Ceea ce am putea numi o concupiscenta a simțurilor, ce aparține, în ceea ce-l

[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
dar, care rămâne, atât pentru poetul american, ca și pentru protagonistul din "Corbul", în ultimă, instanța, inaccesibila: Iar sufletul meu, din umbră ce se-ntinde pe podea / Nu se va mai ridică niciodată!"3 Fundamentală pare să fie, în viziunea barbiana, lipsa unei metode precise, în sensul rigorilor "lirismului absolut", care să transfigureze, să "transubstanțieze", ca să folosim chiar un termen al său4, prezența, prea copioasa, a datelor percepției directe ("tristul decorum, si multul eben..."), pe care, contrar propriei poetici, Edgar Poe

[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
acest stagiu evident al unei narațiuni simple, putem spune că se întregește. Până acum, totul este în limitele plauzibilului, ale realului [s.n.]5. În schimb, depășirea datului material al experienței obișnuite rămâne însă o condiție sine qua non a poeticii barbiene. Din această cauză, autorul "Jocului secund" respinge, pentru a da un exemplu, formula poetica argheziana, - de care "ființă tremurătoare a artei, marea linie, marea intensitate"6 trebuie să se țină cât mai departe - , si pe care o caracterizează drept "[p

[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
a lui Edgar Poe printre poeți se datoreaza credem, tocmai acestei facultăți de a-si apropria o problemă născânda de critică generală, de-a o traduce în termeni de prozodii și de-a o rezolvă în felul lui11. Deși comentariul barbian este cât se poate de elocvent și de clar, dorim să subliniem că respingerea conceptului poesc de poezie, al cărui domeniu ar fi Sufletul total, ca "idealista", reia, de fapt, critică bergsoniana 12, din "L'évolution créatrice", a conceptului kantian

[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
care este văzut orice obiect, din care alege doar câteva. În felul acesta, ceea ce este perceput, inițial, ca o perpetua schimbare de forme 24 în intuiția simplă, printr-un intens efort de intelecție (cf. "faptul taumaturgic al Analysei", în parafrază barbiana)25, este substituit ("exauția"), în opera, printr-un număr, practic, oarecare de reprezentări, concrete juxtapuse 26 posibile (cărora le corespund "extremele pulverizări" din "Veghea lui Roderick Usher"). Prin această operațiune, realitatea pură percepută, inițial, în sine, conform istoriei interioare proprii

[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
țintește la o poezie eliberată de conexiunile timpului și spațiului, al cărei model ar fi acel "topos atopos al anticilor"39, producția lirica (mai ales) a lui Edgar Poe reprezintă, totuși, un hibrid, nu poezie pură. De la înălțimea "lirismului absolut" barbian ("zenitul sagitar al cerurilor noastre"), unele dintre creațiile lui literare prezintă evidente scăderi și sunt, de aceea, recuzate și prinse definitiv în "duhul factice și translat al lacului comentator", care oferă doar o imagine răsturnata, artificială, a realității, nu o

[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
ele schițate de Henri Bergson, în "L'Évolution créatrice" (1907). "Dialogul lui Monos și Una" (1841), la care enunțul "Șoptiri de la Monos, la Una!" (italice în originial)45, din "Veghe", face aluzie directă, în continuarea, pare să fie, în viziunea barbiana, unul din textele esențiale pentru "revoluția poetica" inițiată de scriitorul american. În forma unui colocviu celest, între doi iubiți postumi, Monos și Una - ale căror nume exprimă reîntoarcerea la unitatea primordială, unul din conceptele cheie ale proiecției cosmologice din Eureka

[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
pentru care sacrifică tinerețea și entuziasmul - sugerând, prin asta, că natura căutării s-ar reduce la efortul eroic și nu neapărat la atingerea scopului propus, Edgar Poe, care, în "Filozofia compoziției", făcuse din Frumusețe, domeniul poemului 85 - este, în perspectiva barbiana, un mare poet vizionar, un deschizător de drumuri 86, ale cărui idei seminale ("intuiții") au influențat decisiv evoluția literaturii care i-a urmat: Mersul tău până sub corturile atâtea supunătoare frumuseți 87 se măsoară cu amplitudinile harfei, cu intuițiile tale

[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
încearcă să reconstituie, în paginile ei, ordinea divină. Poesis-ul este un act vizionar, prin care poetul, dotat cu un al șaselea simt, al Frumosului, caută revelația definitivă a misterului ultim, la care ajunge, doar în momente de exaltare, efemere. Meditația barbiana din "Veghea lui Roderick Usher" pare să reia discuția din acest punct, dar poetul român dezvolta propriul raționament de o manieră puțin diferită de predecesorul său romantic: Dar două se dovediră căile Consistenții. Locuire, pornind din pământurile tale, pe orbitele

[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
16. Acesta este, credem, si sensul intenționat de Ion Barbu, în finalul "Veghii lui Roderick Usher". Însă, "călătoria" la care ne invită poetul român, nu este o odisee obișnuită, căci nu există, în text, nici o sugestie a unei reîntoarceri; "exploratorul" barbian, acționând sub imperative absolute, este, mai curând, "condamnat" să rătăcească perpetuu, pe oceanul vieții, căutând neobosit tărâmul, care să îi "închidă" peregrinarea. Iată de ce, doar direcția călătoriei imaginare este fixată, cu oarecare precizie - "cerul solidar" (formând deci un tot unic

[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
ce dă sens vieții lui, doar mesajul lui rămâne, că singura mărturie a sublimei lui aventuri a cunoașterii, la fel cum, în lirica mallarméană, potențând această idee, subiectul ilocutor dispare complet din discursul poetic - ideea regăsindu-se și în teoria barbiana a impersonalității - , pentru a lăsa doar textul să vorbească: Ca o poezie să fie pură, vocea poetului trebuie să se oprească, iar inițiativa să fie preluată de cuvinte, care se vor pune în mișcare, se vor lovi unele de altele

[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
36: Dar extazul pitagorician trebuie manifestat. Cerul cristalelor transpus. Problemă de distribuire a unei lumini calitative - se ridică aproape insolubile. În ce chip vei realiza imanentul, in ce chip vei înlătura "placatul"?37 "În ce chip vei înlătura "placatul?" Formulă barbiana nu doar evocă subtil celebra definiție bergsoniana a comicului din Le rare (1900): "Du mécanique plaqué sur du vivant"38, dar ne invită să împărtășim și modul, specific lui Henri Bergson, de a înțelege și interpreta rolul limbajului în formarea

[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
definiție bergsoniana a comicului din Le rare (1900): "Du mécanique plaqué sur du vivant"38, dar ne invită să împărtășim și modul, specific lui Henri Bergson, de a înțelege și interpreta rolul limbajului în formarea viziunii noastre asupra lumii. "Placatul" barbian corespunde repetitivului, aspect definitor în concepția bergsoniana, pentru cunoașterea științifică a realității. Înlăturarea lui implică să "rupi legăturile cu habitudinile științifice, care răspund exigentelor fundamentale ale gândirii, să agresezi spiritul, să urci pantă naturală a inteligenței"39 Ion Barbu însuși

[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
energiile vizibile și invizibile ale lumii și, prin asta, să restabilim unitatea lor originară, poate fi redobândit, afirmă Bergson, într-un singur fel - "brisant leș cadres du langage" [sfărmând cadrele limbajului]50 - , alterând radical convențiile ce îl îngrădesc. Următoarele gânduri barbiene pare să fi ecoul, destul de apropiat, al acestor observații: Realitatea în matematicele pure o constituie lumea conceptelor (abstracțiuni ale unor date directe ale experienței). Deci tratarea realistă a acestei naturi secunde, cogitale, [s.n.] o constituie nu dezvoltările algoritmice (calculatoare), ci

[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
altădată făceau pe domnul Lovinescu să ia poezia intelectualista că poezie parnasiana. Procedeul figurației (Pastel pustiu, Priveliște), așa de frecvent în Philippide, se acoperă de precedentul indiscutabil al lui Novalis 52. Interesant ni se pare și faptul că tropul "figurației" barbiene se suprapune, am zice aproape perfect, cu principiul suprarealist al "imaginii duble", teoretizate, cam în aceeași perioadă de Salvador Dalí53, - ceea ce sugerează că avem de-a face cu o problemă de poetica generală șu nu doar una individuală - deși poetul

[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
teoretizate, cam în aceeași perioadă de Salvador Dalí53, - ceea ce sugerează că avem de-a face cu o problemă de poetica generală șu nu doar una individuală - deși poetul român ține să se delimiteze clar de poetica suprarealista 54. În parafrază barbiana, procedeul preschimba ontologia, în epistemologie, si invită la lecturi paralele. Doar prin poiesis - înțeles schellingean că o a treia cale, născută din relația dialectica ("alia[nța] poeziei și științei - , poetul poate să iasă din izolarea lui aristocratica și să își

[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
formă și, în felul acesta, o viață nouă. Orfeul poesc coboară spre centrul întunericului, dar îi este îngăduit să ia adevărul (Euridice) cu el înapoi, cu condiția să iși întoarcă privirea, în momentul apropierii, de acel loc. În schimb, Orfeul barbian uită, din necesitate, interdicția, pentru că știe că trebuie să privească direct realitatea ascunsă. Își întoarce privirea către Euridice și, aparent, eșuează. Dar, daca nu ar face acest gest, nu ar fi fidel, până la capăt, față de forță care îl împinge într-

[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
și ele se regăsesc în conferința despre Arthur Rimbaud, ținută șaptesprezece ani mai tarziu, în 1947, dovadă că, deși Ion Barbu încetase să mai răspundă chemărilor muzelor, interesul său pentru poezie a rămas viu. Conferință pare să reia firul meditației barbiene asupra creației și cunoașterii poetice și a relației acesteia cu știința, de acolo, de unde o lașase în parafrază din 1931, si sa o conducă mai departe. Ceea ce, la începutul deceniului al patrulea, era doar sugerat, devine acum explicit, deși unele

[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
proiecteze realități mobile, vii, instituind, prin opera, o lume nouă, care se adaugă celei reale, o lume însă înzestrata cu sens, cu alte cuvinte, umană. Lume are înscrisă în ea datele fundamentale a celui care a creat-o, o lume barbiana, de exemplu. Problemă limbajului poetic este pusă în termenii deja cunoscuți, cu unele nuanțări, ce amintesc, deopotrivă, de Poe și de Bergson: Dar, pentru a exprima aceste moduri ale naturii "increate", limba uzuală apare prea organizată [s.n.]: Rimbaud se străduiește

[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
propune să extrapoleze adevărurile experimentale dobândite", cu alte cuvinte să generalizeze, dar să le și verifice valabilitatea: "Ce altceva poate fi celebrul sonet al Vocalelor, daca nu o revizuire - prin extaz [s.n.] - a zilelor enorme ale creațiunii?"74 Extazul liric barbian recuperează, în bună măsură, atributele corespondentului sau mistic, așa cum acesta este înfățișat, de Jean de la Croix', în lucrarea doctrinara intitulată "La nuit obscure de l'âme" [Noaptea întunecată a sufletului]75, a cărei metaforă centrală, sugerând privațiunile și dificultățile ("noaptea

[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
secund". Ion Barbu remodelează sensurile poești originare, în așa fel, încât să producă semnificații noi, în armonie cu un credo literar, conștient asumat, care îl plasează, deși el respinge orice înregimentare, între corifeii "lirismului absolut". Sub aspectul elaborării teoretice, textul barbian pare să fie un fel de sinopsă, pentru elaborări anterioare, dar și un punct de plecare pentru dezvoltările teoretic mai explicite, care i-au urmat. Lectură, în oglinzi paralele, a textelor, ne-a dezvăluit prezenta, în substratul cel mai adânc

[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
fie un fel de sinopsă, pentru elaborări anterioare, dar și un punct de plecare pentru dezvoltările teoretic mai explicite, care i-au urmat. Lectură, în oglinzi paralele, a textelor, ne-a dezvăluit prezenta, în substratul cel mai adânc al gândirii barbiene, a poiesis-ului și teoriei platoniciene a formei. Din acest bloc de marmură antică, poetul român sculptează apoi propria-i viziune, informată, în primul rând, de principiile doctrinei estetice poești, apoi de teoria romantică și post-simbolistă a poeziei. Ceea ce pare să

[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
de o sublima plasticitate, ce-i permite să se moduleze ușor pe datele proprii experiențe poetice, dar și de o remarcabilă unitate structurală. "Veghea lui Roderick Usher" (1930) pare să fi ultima, dar și cea mai completă, varianta a poeticii barbiene. Exceptând, poate, unele nuanțări, parafrază barbiana nu pare să aducă în discuție idei esențialmente noi; lectură ei compensează, în schimb, si fascinează, prin calitatea expresiei, prin memorabilitatea formulărilor, ingenuitatea imaginilor și simbolurilor. "Veghea" este un cristal prelucrat la incandescenta celei

[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
permite să se moduleze ușor pe datele proprii experiențe poetice, dar și de o remarcabilă unitate structurală. "Veghea lui Roderick Usher" (1930) pare să fi ultima, dar și cea mai completă, varianta a poeticii barbiene. Exceptând, poate, unele nuanțări, parafrază barbiana nu pare să aducă în discuție idei esențialmente noi; lectură ei compensează, în schimb, si fascinează, prin calitatea expresiei, prin memorabilitatea formulărilor, ingenuitatea imaginilor și simbolurilor. "Veghea" este un cristal prelucrat la incandescenta celei mai înalte gândiri poetice. Atât pentru

[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]