371 matches
-
când și-au dat seama, târziu, că se află într-o piață : adică într-un vis, care devenise o piață reală, neverosimilă. Scrâșnetul foilor de varză smulse una după alta, ca niște cămăși apretate, tovalul gros al dovlecilor despicat cu barda rece, șirul de broboade și căciuli multiplicând aceleași înghețate vesele chipuri aspre, de turtă arsă. Și-au adus aminte, zăpăciți probabil de ceea ce se întâmpla în jur și cu ei, că o pierduseră pe doamna Hariga. S-au întors s-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și umanitatea falsificată. Ar reapărea, apoi, cine știe, munții și râurile, pădurile, văile, marea, piramide de gogoșari lăcuiți, coralii bolovănoși ai conopidelor, fețele de turtă arsă ale țăranilor înveseliți de scrâșnetul foilor de varză sau de rânjetul dovlecilor despicați cu barda tăioasă și neagră, tot ceea ce produce natura, din fantezie sau din întâmplare. Mi-aș suporta cu mai multă demnitate neputința, neliniș tile ? Aș primi viața și moartea, precum bătrânul prieten Piero de-acum cinci veacuri, drept înfățișări extravagante, joc captivant
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de ani și le spuneți pe nume, dar nu știți ce nume purtau ele atunci, nu-i așa? Surpriza lui Valedulcean fu atât de mare Încât ceru un răgaz de gândire. Zise: — Cum adică? Păi, degeaba zicem noi că-i bardă, baltag sau baros, dacă ei atunci Îi ziceau altfel. Așadar, el, profesorul Valedulcean, Încă tânăr și cu perspective, proaspăt cooptat de un colectiv de arheologi, se lansase să vorbească unor mucoși despre bivuacul lor din această vară, despre toate obiectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fostului conac boieresc care adăpostea sediul comandamentului unității lor, În parcul uriaș, parc dendrologic la origine, se auzeau voci groase, pași foșnind pe tecile uscate ale salcâmilor roșcovani și se vedea ici-colo, În Întunericul dens, jarul roșu al țigărilor scânteind. * (BARDĂ,BAROS, BALTAG SAU BAIONETĂ) Stimate domnule profesor, probabil că vă mai amintiți În ce fel am făcut cândva cunoștință și cum, de multe ori după aceea, am tot stat de vorbă despre drăgălașele obiectele, În majoritate arme și podoabe, găsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
o zi mi-a căzut În mână un dicționar al limbii române și am avut curiozitatea să mă uit mai cu atenție la cele câteva cuvinte de la care a pornit prietenia noastră. În primul rând, ele au origine etimologică diferită. Bardă vine din maghiară, baros din țigănește, baionetă din franceză, iar originea probabilă a cuvântului baltag este dată de autorii dicționarului În cuvântul turcesc balta, despre care n-am nici cea mai mică idee ce poate să Însemne. Unul dintre militarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nu a făcut parte niciodată din dotarea unei armate (nici măcar a vreuneia din Țiganiada de Budai-Deleanu), deși cu el poate fi omorât un om. Celelalte, da, sunt date și ca arme și ca unelte. Pentru a diferenția Între baltag și bardă (mă refer deci la toporul de bronz de la care a Început discuția noastră pe vremea când eu eram un elev atât de indisciplinat) atenția noastră trebuie să se concentreze asupra cozii de topor, adică tocmai asupra elementului care nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
s-a păstrat (a putrezit În pământ) și, iarăși după părerea mea - de atâtea ori criticată de dumneavoastră -, sensul expresiei (coadă de topor = trădător) nu trebuie să ne lase indiferenți. Deci baltagul este un topor cu coada mai lungă, iar barda unul cu coada mai scurtă. Sunt și diferențe de lățimea tăișului, dar acestea cred că pot fi lăsate deocamdată deoparte. Știți bine că eu nu accept lipsa de importanță a coincidențelor. Ei bine, maghiarul bard din care provine la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
unul cu coada mai scurtă. Sunt și diferențe de lățimea tăișului, dar acestea cred că pot fi lăsate deocamdată deoparte. Știți bine că eu nu accept lipsa de importanță a coincidențelor. Ei bine, maghiarul bard din care provine la noi bardă coincide ca formă cu românescul bard venit prin franceză din latinește și care desemnează „poetul care (la vechii celți) compunea și recita cântece războinice și religioase“. În acest context sunt sigur că veți considera de prost gust orice legătură pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ce-o vrut să facă cu dânsa, că de ce, nu știm cum... Grințu tăcu. Supărarea bătrânului nu putea fi alinată cu vorbe. Casă acoperită cu șindrilă. Peretele de bârne, la rându-i acoperit cu plăcuțe mici de lemn potrivite din bardă și dispuse precum țiglele pe o casă. Fereastra dinspre stradă Închisă. Prin ea se văd totuși perdelele Înflorate țesute În război de mâna bătrânei. Fântâna cu cumpănă În dreapta intrării În curte. Gardul de nuiele Împletite se oprește În ghizdul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
săi în mâinile vânătorilor romani, se străpunse cu sabia sa, lăsând învingătorilor un cadavru...”. ȚĂRÂNA de la CĂLUGĂRENI S-a turnat apoi țărâna de la Călugăreni, unde Mihai Viteazul s-a repezit el însuși călare pe un cal alb în mijlocul turcilor cu barda în mână, zdrobindu-le oastea și punându-i pe fugă. Aici, la Călugăreni, a fost cea mai mare biruință a lui Mihai asupra turcilor. (scrisoare) „M-am dus cu trenul până la Mihai Bravu și de acolo, cu o căruță, vreo
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
spre Suhuleț. Butnaru când a observat nu a mai stat pe gânduri, nervos de mama focului, cu capul descoperit, în cămașă și în izmene și desculț cum se afla în pat a sărit ca ars și a pus mâna pe barda lui de toate zilele și a pornit în goană după cei doi fugari îndrăgostiți și a tot fugit el cale de vreo doi kilometri. Dar gerul l-a răpus și nu mai avea spor la fugit. Vecinii lui, Vasile Tonu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
opincile, căciuli și mănuși și au plecat după vecinul lor, Butnaru. Și l-au găsit aproape mort, dar nu înghețat, nemaiputând să meargă că era amorțit. Tonu și cu Iancu au tăiat doi drugi din lemn, că era pădure, cu barda lui Butnaru, au jupuit scoarță de tei și au făcut repede o targă și l-au adus acasă pe doi drugi. L-au băgat imediat cu picioarele în apă rece de și-a revenit. Iarna a trecut și Ilinca s-
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
spre oamenii pădurii și-i fac chiseliță. Asta mi-a plăcut, c-am văzut bătălia la Vali. Pe DVD. Un vechi prieten, bun arhitect, Home Theatre, difuzoare Sony de jur Împrejur, ecran mai mare decît raza vizuală, auzeam vîjÎind sulițele, bardele, pietrele, urlete, groaznic zăngănit de fiare, ca fiarele se-ncordau barbarii, n-aveau nici o șansă, cu toate că exact asta a fost șansa lor, planuri apropiate, sînge, bufnete, tăieturi, scuturi, chirăieli, Încrucișări de metale, scîntei, noroi, acțiune, parc-aș fi fost acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ale corecturii. Într-o notă despre spații verzi, se tipărise Porcul Libertății. Carmen Fericeanu făcuse c din e, în euristică. Așadar, se ilustrase un număr cu sculptură în lemn. Redactorul de arte, Lucian Foișor, scria despre aceeași sculptură. Aprecia îndemînarea bardei, simbolica grea, gîlgîirea materiei fruste, făcînd trimitere la "capul de lemn de la pagina întîi". Mica ironie a sorții (ajutată de "partinitatea" lui Leandru) a făcut ca fotografia sculpturii să se schimbe cu poza lui Ceașcă. Aceea cu ambele urechi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
are să se poată lupta cu tot satul și nici să oprească pe oameni de-a se răcori. De departe curtea Iuga vuia de gălăgie. Petre își iuți mai mult mersul. Era fără suman, ca la muncă, și avea în mână barda cu care cioplise și pe care a luat-o fără să-și dea seama, ca un băț când pleci la drum. În ograda cea mare a conacului, oamenii alergau de ici-colo năuciți, cu fețele aprinse, vociferând și neștiind ce să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
În clipa următoare, îi căzu vălul de pe ochi. Disprețul privirilor ei îi sfredelea inima și i-o otrăvea. Se simțea înșelat și pălmuit. Izbucni deodată răgușit: ― Uite drăcoaica asta cum ne batjocorește! Își aminti numai atunci că și-a luat barda. O învîrti deasupra capului, sări pe pat și izbi cu toată puterea. Zgomotul sticlei zdrobite păru o tânguire prelungă și înțepătoare. Cioburile împroșcau din locul loviturii ca stropii de sânge dintr-o rană. Câteva țăndări îl plesniră peste obraji, zgîriindu-l
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
scaune rupte, rufe sfârtecate, oale de noapte, perne spintecate și cu fulgii împrăștiați, rame de tablouri... ― După mine, fraților! strigă Petre peste un răstimp. Prin celelalte odăi și la parter toată lumea spărgea și urla. Petre alerga ca un nebun, agitând barda. ― Foc!... Foc!... Praf și cenușă să se aleagă! poruncea Petre coborând în parter către cei ce soseau de afară. ― Puneți foc, fraților! strigau alții învîrtindu-se pe loc. ― Apoi așa da, Petrică! făcu Serafim Mogoș văzîndu-l cu barda știrbită. Că destul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
un nebun, agitând barda. ― Foc!... Foc!... Praf și cenușă să se aleagă! poruncea Petre coborând în parter către cei ce soseau de afară. ― Puneți foc, fraților! strigau alții învîrtindu-se pe loc. ― Apoi așa da, Petrică! făcu Serafim Mogoș văzîndu-l cu barda știrbită. Că destul am răbdat toate nedreptățile! Petre se pomeni afară. Soarele scăpătase în spatele conacului vechi. Amurgul își cernea lin întunericul. Oamenii păreau mai grăbiți și mai mânioși. Fața flăcăului lucea de sudoare și de amărăciune. ― Da ce-i, Petrică
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
iubire, dragoste, sfială, grijă, năcaz, greșeală, vină, milă, ciudă, șagă, gând, grai; acțiuni: a zări, a clipi, a lovi, a răni, a omorî; părți ale casei: grindă, prag, coș, sobă; unelte agricole: plug, coasă, greblă, hârleț, fierăstrău, lopată, sită, dârmon, bardă, topor, clește, pilă, osie, daltă, suveică, vârtelniță, blid, răboj, tigae, desagă, rogojină, toiag, nicovală, cumpănă, lanț, sanie, laviță, drojdie, țuică, covrig, colac. Cuvinte și relații ostășești: viteaz, voinic, ceată, tabără, șatră (cort), steag, prapur, iscoadă, oblânc, prieten, vrăjmaș-dușman (turanic), primejdie
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
piață; nu mai era. L-am întrebat pe un alt măcelar ce-i cu el. Jumătate rău, jumătate ironic, carmangiul mi-a șuierat: "Nu te sfătuiesc să mai întrebi de acela!"... Apoi, tacticos, a început să taie cotlete cu o bardă ascuțită, vai!, pe butucul... colegului meu de cenacluri & tabere literare școlare. Am dedus că A.I. fusese arestat; ori avea necazuri de alt gen. Mă rog, viața literară-i fleac pe lîngă jungla celor cu bani, a celor care aveau puterea
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
le confecționase sârguincios, răzvrătiții ieșiră în grupuri din grote, din peșteri, din desișuri, din colibe, din hățișuri, se treziră față-n față cu armata gata să lovească. Împușcăturile răsunau în noapte ca la sărbătorile Sfinților patroni ai satelor. Înarmați cu barde, seceri, sape, furcoaie, ciomege, drugi de fier, răzvrătiții atacară cazărmile din Castelvenere și Gerace, dar în loc de predare, ce se prevedea a fi iute și fără vărsare de sânge, găsiseră sute de jandarmi gata să respingă asaltul și să contraatace. Tommaso
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
-și publică tube-ul. Mai mediatizat a fost romanul Plateforme (2001), Însoțit de un interviu acordat revistei Lire deja celebrul scriitor (Particulele au avut un tiraj de peste 300.000 de exemplare Într-un an) În care scriitorul a dat cu barda În acest airbag terminologic numit political correctness, afirmînd că arabii au o gîndire inferioară. CÎt despre carte, ea a primit vot de blam și se pare că Houellebecq rămîne să mai scrie pentru a dovedi că are ceva de spus
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
origini, spre marea tradiție, poarta de intrare în universul spiritual al poporului, în conștiința lui. Vor rămâne în poezie dârzenia și tenacitatea țăranului, entuziasmul, exprimate într-o artă poetică ce ne trimite la Hașdeu: Când voi izbi odată eu cu barda/ această stâncă are să se crape/ Și va țâșni din ea șuvoi de apă/ băieți aceasta este arta". În acest univers dur, colțuros, de pământ și semințe în germinație, cu un acut sentiment al comunității cu istoria, poetul, dacă nu va
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
298. Mentalul popular tradițional conferă cărții statutul de principiu prim al tuturor lucrurilor. Astfel se justifică o serie de înțelesuri actuale ale cărții, fapt ce trimite la natura sa originară. "Căci cartea nu iaste lucru pământesc ca să-l cioplești cu barda, ci este duh dat de la Dumnezeu, ca să-l lucrezi cu mintea, și de-ți va fi mintea curată, atuncea și cartea poți s-o înveți cum se cade, iar de-ți va fi mintea flușturatică, atuncea, în loc de învățătură, te ocărăști
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
scară largă termenii populari îmbinându-i armonios cu regionalismele, cu arhaismele și cuvintele familiare. Regionalismele (crivăț, hău) sunt folosite destul de rar și nu ridică probleme în înțelegerea lor. Termenii populari întâlniți se referă fie la obiecte necesare ocupației țăranilor (bardă, ferăstrău, suman), la modul de viață al oamenilor (carafă, clondir, laviță). Unele cuvinte populare întăresc coloratura lexicului prin aspectul fonetic pe care-l capătă (crivăț, hău, merei) și ele apar motivate și de necesități de rimă (ex: stâns/plâns). Cuvintele
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]