1,455 matches
-
acestora, avem cheia antieroică a unei antiepopei. Vana frămîntare a cetelor țigănești de-a se organiza, de-a se înscrie pe direcția unei finalități semnifică o degradare a conceptului de întemeiere. „Jucăreaua” lui Budai-Deleanu traduce scepticismul său adînc imprimat în barocul burlesc pe care-l montează. Tipologic, scriitorul nu consună cu timpul auroral în care lua naștere creația noastră literară, ci mai curînd cu actualul modernism tîrziu, numit postmodernism. Mizînd pe o potențare grotescă a lucrurilor, id est pe un șir
Țiganiada renovata by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5770_a_7095]
-
în altă parte povestește de surpriza pe care a avut-o el însuși, traversând culoarele Marelui Muzeu. Nu ne spune în jurnal că s-a întâlnit cu Rubens, o spune, însă, ciclul de lucrări Dialog cu memoria. Lucrările celui mai baroc dintre artiștii flamanzi, dedicate Mariei de Medici, îl vor impresiona peste măsură, pentru că reinterpretează scene din viața marii regine a Franței, căsătorită cu Henric al IV-lea, aplicând o tehnică mixtă, de proiecție a unor pasaje din lucrarea originală, dezvăluind
Intrările și ieșirile din criză ale artistului by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5845_a_7170]
-
poată comenta cum trebuie, Mihail Vakulovski le învață, optzeciștilor, codurile. Despre acest curs practic de limbi străine depun mărturie titlurile secțiunilor din care e alcătuită cartea. Cazul Alexandru Mușina sau despre intertextul cu viitorul sau, la Mircea Cărtărescu, poezia rock baroc sunt doar două exemple. Memorabile. Mai mult ca sigur, astfel de sintagme ar fi făcut vogă la Cenaclul de Luni, cu treizeci de ani în urmă. Dar nu-i timpul pierdut nici acum. Interesant și original e, de asemenea, decupajul
Scriitorii români de ieri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5884_a_7209]
-
rarități quasi absolute. Tânărul pianist Costin Filipoiu se află la primul său mare recital susținut pe această prestigioasă scenă de concert; a construit un program ce reia marile momente ale evoluției pianistice pe o perioadă de aproape două secole, din Barocul muzical târziu și până spre Romantismul european al sfârșitului de secol XIX;...și nici o lucrare din repertoriul românesc! Este un tânăr artist care se caută pe sine însuși. S-a regăsit în mod exemplar prezentând celebrele caiete ale Variațiunilor scrise
Lumea solistului muzician... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5640_a_6965]
-
tuturor unităților întregite să formeze, caleidoscopic, imaginea de ansamblu. Denumită de autor „punctul de vedere al buretelui”, această tehnică a absorbțiilor parțiale, multilaterale, menită a capta totalitatea în spiritul unui adevăr profund, amintește de viziunea prismatică asupra realității practicată în barocul spaniol, de Calderón de exemplu, dar mai cu seamă poate fi considerată în legătură cu doctrina lui Ortega y Gasset asupra perspectivei sau a punctului de vedere, expusă în eseul El tema de nuestro tiempo, din 1923. Avangardist a la española, RAMÓN
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
Mă atrage acel ceva pervers din ambiguitatea cuvintelor...” Avem de-a face - într-adevăr! - cu un povestitor „oriental” prin excelență, hedonist și visător, un extraordinar creator de atmosferă balcano-levantină, pentru care intriga reprezintă mai degrabă un pretext. Un Panait Istrati baroc și un „suflet slav” trecut prin luxurianța policromă a realismului magic, un fantast al cărui „balcanism” e vecin cu focurile de artificii ale „moldovenistului” I. Teodoreanu... Chiar dacă notații gen „Frumuseții i se iartă totul, i se cuvine totul” vădesc crezul
Finis coronat opus by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3688_a_5013]
-
contribuția lui Erich Bergel la completarea operei lui Bach: a adăugat epilogul ce lipsea din edificiul fonic. Astfel sasul născut la Râșnov va da melomanilor din Germania, în anii ´80, încheierea „obiectivă”, după norme verificabile, a operei neterminate a maestrului Barocului. În 1955 Erich își încheie studiile de dirijorat și preia conducerea Filarmonicii de Stat din Oradea, pentru ca în 1957 să se înscrie la concurs pentru titlul de dirijor-șef la Filarmonica din Cluj. Cîștigă concursul și reacțiile nu întîrzie: frustrările
Contrapunctul al XVIII-lea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3712_a_5037]
-
proiect de mare anvergura, clădirea Teatrului, a fost un act obligatoriu. Curajul, tenacitatea și cultura regizorului și directorului Cristian Hadji-Culea, puterea lui de îndurare, forța echipei de a nu renunța fac ca astăzi să reintre în circuit splendoarea fanteziei ornamentului baroc și rococo, cromatica pastelată, structura unei săli ce te copleșește prin armonia proporțiilor, a strălucirii sale în toate miile de detalii. Există acum la Iași cîteva spații de joc absolut europene. Și ca dotare, și ca tip de exploatare scenografică
Seducția iluziei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3816_a_5141]
-
Unul singur: să cauți continuitatea vechii civilizații în urmele tuturor secolelor. Această continuitate o voi găsi pretutindeni. La o oră de tren de München: Augsburg. Un sâmbure de palate din Renaștere, fie în linii sobre, fie în cascadele ornamentale ale Barocului. Aci în centru amintirea familiei Függer e peste tot. Bancheri și proprietari de țesătorii, atotputernici, creditori ai tuturor regilor creștini, ai împăraților Maximilian I și Carol Quintul, Augsburgul e o creație a lor, mai mult decât este Florența operă medicee
Un text necunoscut al lui Petru Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/3179_a_4504]
-
Elzévir sub braț în căutare de bandiți corsicani sau de țigani, Hogaș e un costumbrist întârziat, plecând urechea la folclorul muntenilor din Neamț și cercetându-le moravurile. Stilul prozei lui e la mijloc între clasicismul erudit al lui Odobescu și barocul emfatic al lui Bogza. Relatarea nu e lipsită de un umor cărturăresc, naratorul dându-și aere quijotești în fața unui Sancho Pânză care îl însoțește pe drumurile lui de munte. Ici-colo, câte un personaj pitoresc că părintele Ghermănuță scoate capul dintre
Calistrat Hogaș, 165 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2930_a_4255]
-
capabil să resusciteze ambiguitatea originară a acestui instrument, purtător de sunet sacru într-o lume tot mai profană. Întregul recital s-a bazat pe interacțiunea exemplară dintre protagoniști, la nivel muzical și emoțional. Ecouri din diverse epoci și stiluri, de la baroc până la aleatorism, fuzionate într-o muzică poetică și, totodată, tonifiantă. O mostră concludentă: în piesa finală, tema de o melancolie devastatoare intonată pe sax tenor evoca parcă tragismul din Foamea lui Hamsun, sau Strigătul lui Munch, dar era urmată de
Vechiul Castel Bran ca nou tărâm jazzistic by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3196_a_4521]
-
de orgă sub sigiliu de sunet interzis imersiune inimi pleznesc în ceața toracelui în întunericul animal imagini se scurg încet cu tot raiul de sînge porumb smuls de pe știuleți cangrenați amintirile mele tunel luminos seringă moleculă tratament metafizic pistonul împinge baroc atonal prin cancerul inocenței sevă în oase arse carcere sincopate un mozart bătrîn armonizînd centrii vitali ai exorcismului lupta cu îngerul și-a înverzit spinii în crahul spectral și canibalismul măștii și cutremurul cuptoarelor și holocaustul de cristal rod pînă
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
conflictelor legate de confuzia noastră obișnuită. Conservatorism crispat sau progresism exaltat, declarații absolutiste sau temporizări relativiste, elitism sau democratism, pesimism vizavi de elevi sau de studenți, apărători ai științelor și tehnicii, uniformitatea autoritara și iacobina sau pluralism girondin, clasicism sau baroc, între altele, nu încetează să inspire în mod contradictoriu educatorii și cercetătorii că și pe responsabilii ierarhici"20. Disputa respectivă pare a se accentua în condițiile evoluțiilor recente ale societății. Acest motiv pare să fi determinat decizia de accelerare a
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
risc, folosind două instrumente diferite. Unul are, mai degrabă, consacrarea unei arme: ironia (când benignă, îngăduitoare, moale, când acidă și greu de suportat) la adresa literaturii grele și a scriitorilor ,de mare tonaj". Obsedantele probleme ale romanului politic, transfigurările și arhetipurile, barocul, călcătura grea a romancierului abisal sunt prinse în câte un fragment malițios și savuros. Biet scriitoraș de schițe și povestiri, Victor Testiban (și, citim în filigran, Costache Olăreanu) nu se poate compara cu autorul de forță al anilor '70, așa cum
Testiban rescrie un roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11002_a_12327]
-
revelația neantului și ia de la capăt opera de arhitect și de constructor în substanța autonomă a culorii. Spaima de vid se exprimă încă o dată, suprafața pînzei devine iarăși neîncăpătoare și tușele se aștern cu o insurgență în care expresionismul și barocul nici măcar nu-și dispută întîietatea. Și asta pentru simplul motiv că ele s-au obișnuit deja cu ideea coexistenței. Formele indescriptibile, încorporările unor fantasme în cod artistic, par a trăi continua experiență a unui dans bizar. Un dans al spectrelor
Dansul spectrelor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10994_a_12319]
-
esențială a ființei”. Dicționarul enciclopedic este organizat, metodologic, pe mari capitole. Autorul începe, firesc, cu datele biografice (locul nașterii fixându-l la Botoșani), vorbește despre crearea cultului / mitului Eminescu, apoi, alte capitole sunt consacrate „interpretărilor tipologice și categoriale” (clasicismul, romantismul, barocul, simbolismul, clasicitate și modernitate), culturii sale (demonstrată prin personalități istorice, figuri culturale, autori citați sau traduși, eroi literari), mitului și mitologiei (personaje mitologice, păsări, plante, copaci și animale mitice în creația sa), concepției sale filosofice, istorice, sociologice, economice, religioase, pedagogice
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Statul român burghez a avut inspirația să cumpere, în 1936, această clădire de patrimoniu (dar câte nu sunt astfel la Praga!) situată în vecinătatea măreței catedrale Sfântul Nicolae din Piața Malo Strana. Vechi de șase sute de ani, reconstruit în stilul barocului târziu în secolul XVIII și renovat în mai multe rânduri, vizitat de oameni faimoși ai istoriei printre care, se spune, și de Napoleon Bonaparte, Palatul Morzin, care ne aparține, cum spuneam, se află sub protecția UNESCO. Acestea în ce privește Simpozionul. în
Întâlnire la Praga by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11019_a_12344]
-
așadar, paginile spre capitolul IV (lăsînd în urmă, cu părerea de rău a economisitorului de spațiu, o discuție despre circulația motivelor "morale" în literatura română veche, pe care pot s-o guste, liniștiți, și neiubitorii "genului", precum și problema sensibilă a barocului românesc), un eseu despre teatru, la trecerea de la Evul Mediu întunecat la luminile scenei (renascentiste). În literatura română de pînă-n 1770, prea puțin plecată către dramă, Viteazul și Moartea a înclinat mai mult spre omilie decît spre spectacol. De aici
Urechea păcătosului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10760_a_12085]
-
înseamnă datoria și morala. O operă barocă de o intensitate profundă, plină de senzualitate, de pasiune și de dorință,o muzică ce te urmărește, cu un ritm care impune frazare și conduce sensuri. O montare plină de voluptăți ale nuanțelor barocului, ale feminin-masculinului pe muchie, jucată și asumată de acești mari artiști, ipostaze decupate milimetric pentru fiecare apariție, pentru această concepție de teatru în teatru, la vedere, la care apelează regizorul Silviu Purcărete. Spiritul ludic, atmosfera și tensiunea intimităților, a tainelor
Parfum de femeie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3987_a_5312]
-
Eu am adus în Artă sau Zile din 1903 și creații mai puțin frecventate de exegeți, ca Ferestrele, Voci sau Într-o cetate din Osroëne. Antologia oglindește, pe rând, un Kavafis „clasic”, demult fixat pe retina cititorului, și un altul „baroc”, neliniștit, înfiorat de adierea tragicului, fruct al unei lecturi mai proaspete. Editorii nu se lasă dominați de opinia comună cu privire la interpretarea simbolisticii kavafiene și bine fac, căci ne oferă o antologie originală, dar în același timp reprezentativă. Dacă ar fi
Kavafis plurilingv by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4120_a_5445]
-
Istoriia ieroglificească cu numele Corb, ce așeși de trup cu suflet și cu totului tot, același și adevărat așe să fii te arăți“). Cantemir își vedea deja romanul ca pe o expresie a adevărurilor ultime. Dacă Dimitrie Cantemir, în plin baroc, a compus o operă bazată pe artificiu, o operă-exercițiu retoric, prima, noastră scriere literară originală afișează și un involuntar aer de roman medieval. Procedînd astfel, autorul și-a sacrificat, poate cu bună știință, un talent de observator al realității ce
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
perseverența Lupului) ne dezvăluie un Cantemir surprinzător; aerul natural și proaspăt pătrunde în atmosfera de seră închisă a Constantinopolului, plină de intrigi și subtilități verbale. Suflul naturist animă însă prea puține pagini din Istoria ieroglifică și este de scurtă durată. Barocul elegant pune din nou stăpînire pe text, Cantemir uită că este nepot de răzeși moldoveni și redevine elevul snob al Academiei. Ghidat de un simț superior al echilibrului, prozatorul încearcă să fugă totuși de monotonie, alternînd pe cît posibil tonalitatea
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
Utopizează o „unire religioasă (...) mondială”. Rămâne și un particular, unul „crescut într-o tradiție mai spiritualizată a religiei”. Și-n filosofie deschide la maximum compasul doctrinar și, ca-n orice creație, începând de la aceea literară, agreează elanul combinativ, unificator, aproape „baroc” și ambiguu. Mihai Șora, apreciat și aprop(r)iat, face „sinteză între existențialism, marxism și neotomism”. Literatura și religia dețin pentru Nemoianu o relație majoră, mereu prezentă, dar mai cu seamă cu vechime de neignorat. Pentru literatură. Dar istoriile literaturii
Virgil Nemoianu și implicările religiei by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/4185_a_5510]
-
Un reabilitat, contra lui G. Călinescu și Al. Piru, Eufrosin Poteca (1786-1858) - „acest romantic este și un prudent iluminist” -, ajunge, iată, ilustrativ pentru două grele paradigme culturale. Romantismul Biedermeier, numit în mod curent „îmblânzit”, aici e fixat în sinonimul „strunit”. Barocul oratoriei sacre franceze este constat la E. Poteca, arhimandritul „exilat în Oltenia de Vest”, la Mănăstirea de la Gura Motrului, romanticul și iluministul, un autor complex, iată, aproape complet ignorat nu doar ca atare, dar oricum. Nemoianu crede că nici în
Virgil Nemoianu și implicările religiei by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/4185_a_5510]
-
afișată și asumată conștient” reclamată ca marcă a literaturii de Mihai Zamfir decât Psaltirea, care versifică în limba română, pe modelul lui Kochanovski, psalmii biblici. Sensibilitatea lui Costin este aceea prăpăstioasă de la finele Evului Mediu (s-a vorbit chiar de baroc). A lui Dosoftei, în schimb, nu arată nici o „individualitate marcată”. Și dacă nu ne putem lipsi de Costin, autorul Viieții lumii, nu ne putem lipsi nici de paginile lui de proză memorialistică, bunăoară aceea care evocă Italia „cea plină ca
Când începe literatura română? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4046_a_5371]