796 matches
-
privindu-l - puterea și dăruirea calului care răspunde voinței cavaleristului. Totul condus de “Zeița Victoriei”. Celălalt simbol este “Sacrificiul”,sugerat printr-un ostaș căzut, purtat în brațe de un înger care îl încoronează cu lauri. Pe soclu se află câteva basoreliefuri. Ieșeanul mă ascultă cu luare aminte și reflectează: Tot sunt buni la ceva prietenii... Se poate să fii mai limpede? - îl întreb eu nedumerit. Imagineză-ți că mă aflam singur în fața statuii. E drept că mă simțeam înălțat de ceea ce vedeam
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
și în cămăruțe înguste cu sclipitoare instalații sanitare, cele mai delicioase inscripții, semn că în penibila noastră epocă mediatică scripturalul nu moare, ci se transformă. Ca și scriptele sonore ale rapperilor mioritici de la B.U.G., La Familia sau RACLA, basoreliefurile scrijelite cu cheia sau altoreliefurile sprayate de prin stațiile de metrou sânt cu cât mai puțin citabile sau recomandabile, cu atât mai înveselitoare pentru ochi. în noianul de politica! correctness ele sânt bucurie pură. Și iată o tendință postrevoluționară care
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
a mai vorbit, în legătură cu preocupările suprarealiste, de mistică, de tantrism, de kabbală, de alchimie. Nici un fel de mistică în suprarealism. Speculații cu cifre, cu nume bizare, cu imagini inexplicabile. Nimic care să ducă spre interior, totul aglomerat la suprafață, ca basoreliefurile 264 de pe templele indiene. Nimic mistic și nimic paranoic (fie și critic). Schizofrenie pură, autistă, catatonică. întîlnirea întîmplătoare dintre Bufiuel și Dali pe o lespede de sacrificiu din Tenochtitlîn l-a produs pe Jodorovski. Barocele mitre și veșminte episcopale, potrivite
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
2000. Mormintele regale de la Micene, cu măști funerare din aur, 1500. Frescele debordând de viață din necropolele etrusce, 800. Alaiurile bocitoarelor din prima ceramică grecească, în aceeași perioadă. Frescele cu Pluto și Persefona din mormântul regelui Filip al Macedoniei, 350. Basoreliefurile din mormintele romane. Catacombele creștine. Necropolele merovingiene din secolul al VI-lea, cu fibule de aur în formă de păsări. Raclele cu oseminte, relicvariile din Evul Mediu timpuriu. Gisanții de bronz din secolul al XI-lea, măștile din cupru aurit
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ordine cosmică și ordine socială, cu mult înainte ca scriitura lineară să zugrăvească senzațiile și capetele. Este cazul mitogramelor și pictogramelor din paleolitic, când nimeni nu știa "să citească și să scrie". Al egiptenilor și grecilor, după inventarea scrisului. Vitraliile, basoreliefurile și statuile au transmis creștinismul unor comunități de analfabeți. Aceștia n-aveau nevoie de un cod de lectură iconologică pentru a înțelege "semnificațiile secundare", "valorile simbolice" ale îngenuncherii, ale Răstignirii sau ale triunghiului trinitar. Aceste imagini și ritualurile cărora le
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
fundament". Dar materialele acestea se găsesc pe tot pământul, pe când sculptura modernă doar în nordul occidental. Lut exista și pe teritoriile Islamului, dar nu a existat o artă statuară islamică. Există argilă și alabastru în jurul Bosforului, dar Bizanțul cunoaște numai basorelieful. Creștinătatea primului mileniu dispunea de aceleași materiale și cunoștințe ca și Antichitatea târzie. Ea a admis, timid, sculptura în relief, dar a renunțat la statui. Dovadă că un lucru fezabil tehnic nu este întotdeauna viabil cultural. Obstacolul umanist De ce studiul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ar presupune să dea jos, să întoarcă sau să mutileze reprezentarea lor figurată. Adică să răspundă unui control simbolic printr-o violență materială. Ceea ce au făcut copții creștini când au transformat templele din Egiptul Superior în biserici, lovind cu ciocanul basoreliefurile divinităților egiptene, în special ochii, mâinile și picioarele, organele vieții. Ceea ce fac, într-un mod mai politicos permis la noi de caracterul amovibil al fotografiilor oficiale, funcționarii noștri de stat, schimbând fotografia murală după fiecare alegeri prezidențiale. Nu doar că
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Receptat și de lumea arabă și iudaică, el trece ca maestru grec în lumea romană. A fost clinician, psihiatru, chirurg, farmacolog, terapeut și autor al mai multor scrieri medicale în perioada Traiană. Des crie bolile vezicii și rinichilor, guta ș.a. Basorelief din templul Asclepios, Atena, prezentând instrumente chirurgicale grecești și ventuze de sticlă. Romanii au mărit varietatea instrumentelor disponibile pentru chirurgie, și Galen a scris în detaliu instrucțiuni pentru folosirea lor. Contemporanul său Aetius din Capadokia (Anatolia centrală), a stat în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
plină dezvoltare. Arheologii n-au descoperit în ruine nici un semn de decadență. Ce i-a determinat atunci pe locuitorii acestui oraș să plece? O catastrofă? Incendiul care ar fi ars întregul centru ceremonial? Seceta sugerată de obsesia zeului Ploii în basoreliefuri și fresce? Dacă au plecat, au plecat oare în grabă sau treptat? În timp ce pe Calea Morților, care este în realitate o succesiune de piețe rectangulare despărțite de scări, urletele casetofoanelor fac șopârlele să tresară prin somn, urc, numărând treptele Piramidei
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
urcat nimeni. Ele au rămas la discreția vântului, a ploilor și lianelor. În timpul când în Europa domnea Evul mediu, la Palenque a reînceput domnia junglei. Arborii tropicali și-au înfipt rădăcinile în piatra moale, poroasă, aleasă astfel pentru a facilita basorelieful, ruinele au fost inundate de ierburi, măcinate de umezeală, iar păsările au început să cânte deasupra lor îmbătate de parfumuri putrede. Ceea ce s-a întîmplat la Roma datorită barbariei, s-a întîmplat la Palenque datorită junglei. răzbunarea junglei Ulterior, m-
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
rămas de la contele de Waldeck care nu se sinchisea de diferența dintre lei și jaguari), "Templul Soarelui" (pe fiecare latură e sculptat un preot aducând ofrande soarelui, care e susținut de două lănci încrucișate), "Templul Contelui", "Templul Inscripțiilor", "palatul"... Multe basoreliefuri... Pasărea sacră quetzal, un fir de porumb plantat într-un vas de jad (simbolul apei), o mască, semne astronomice, un personaj sașiu (defect foarte apreciat de mayași care puneau amulete între ochii noilor născuți ca să devină sașii), un disc al
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
uită undeva în față, ca și cum nu l-ar interesa drumul pe care merge, ci numai problema orizontului. Apoi, la un pas în urmă, femeia și copiii. De obicei, femeile sunt aici înalte și au o ținută mândră, coborând parcă din basoreliefurile templelor maya. Mândria statuară nu le împiedică însă, urmîndu-și soții, să accepte tacit aerul lor de seniori ai familiei. Bărbatul e vanitos, iar femeia pare să încurajeze această vanitate. Ea se supune de bunăvoie autorității indiscutabile a bărbatului și tradiției
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
să te întinzi pe ele și să iei foc. Cauți o umbră, dar ea nu-ți oferă decât o răcoare iluzorie. Piatra dogorește și aici. Numai șerpii dorm fără să se sinchisească de febra ruinelor. Par morți, încolăciți ca în basoreliefuri. Mai inofensivi decât cei sculptați! Rampele de jos ale scărilor piramidei se termină cu mari capete de șerpi. La intrarea templului jaguarilor, două coloane monumentale au formă de șerpi. Capetele reptilelor se sprijină de pământ, corpurile lor constituind coloanele propriu-zise
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
oferă pereți încărcați și permit astfel privirii să se odihnească. Uneori însă (am observat asta și la Uxmal), pasiunea ornamentării ajunge la manie și nu lasă nici un centimetru gol. Încerc să nu mă las descurajat de aglomerarea amănuntelor, într-un basorelief, când, deodată, din același grup care se fotografiază aud un strigăt vesel " Grăbiți-vă, timpul înseamnă bani!" și un nou val de râsete... Trebuie să fie niște americani cei care râd. Sigur sunt americani. Au plătit să vadă piramida de la
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
laba piciorului; aveau voie, se pare, să lovească mingea numai cu coapsele, cu umerii, ceea ce făcea jocul dificil, el prelungindu-se uneori mai multe ore și chiar zile. A recunoaște. Învingătorii câștigau bijuteriile spectatorilor. În schimb, învinșii erau sacrificați. Decapitați. Basoreliefurile din zidurile care mărginesc arena înfățișează cele două echipe separate de discul morții. Apoi, cum căpitanul echipei învingătoare decapitează cu o secure de obsidian pe căpitanul echipei învinse. Sângele țâșnește, transformîndu-se în șerpi care fecundează pământul. Din gâtul fiecărui decapitat
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ceva. Dar ce? Compasiunea e, poate, la fel de inutilă aici ca și ipoteza curajului, singurele idei la care suntem obișnuiți să facem apel într-un asemenea caz. Lipsit de ele, nu mai știu ce să cred. Constat, din nou, în fața acestui basorelief, că încercările mele de a înțelege ce a însemnat moartea în vechiul Mexic nu m-au dus decât, cel mult, la repulsie, deoarece nu reușesc să trec de latura oribilă a misterului; un mister care îmi amintește că pe Moctezuma
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
în camera aceasta totul e modificat, vechiul dulap l-am văzut la intrare, scos pe corridor, în locul lui un dulap nou de lemn lăcuit, nici vechiul pat al părintelui Ioan nu mai e, patul cu tablă îngustată, în a cărui basorelief geometric îmi plimbam degetele, în locul lui o canapea nouă, aceleași raze de soare se apropie însă de pervazul ferestrei strecurându-se prin spatele părintelui Varava, și mă întreabă acum de Theo, Am vorbit ieri cu Preasfinția Sa Episcopul, a cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
emoție misterioasă. Ma-ne-djet se afla lângă punte, pustie, fără lumini. Luna nu se ridicase încă de după buza craterului, dar lumina cerul. Marea corabie de aur îi capta reflexul pe dale, balustrade, metopele în formă de animale, suprafața netedă a coloanelor, basoreliefuri și statui. Din grădina vilei o puteai vedea ivindu-se puțin câte puțin, ca și cum ar fi apărut solemn din apă. — Privește, îi spuse Împăratul Miloniei, parcă un zeu ar crea-o chiar acum. Se îndreptă spre puntea de îmbarcare, îndepărtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acoperiră corăbiile Împăratului, pentru o mie nouă sute de ani. NOTE ISTORICO-ARHEOLOGICE Capitolul I Caliga. Tip de încălțăminte foarte rezistentă, purtată de sute de mii de cuceritori ce au ajuns la cele mai îndepărtate granițe ale imperiului și reprodusă în numeroase basoreliefuri și statui triumfale, care i-a făcut pe soldații de la granița de pe fluviul Rhenus să-i dea copilului Gajus Caesar, în glumă, porecla drăgăstoasă Caligula, „cizmuliță“. O caliga se găsește în prezent la Muzeul din Cluny; probabil că a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Behbit-el-Hagar, pe Nil, spre Damietta, unde ceea ce păruse a fi o colină s-a dovedit a fi un splendid edificiu de granit cenușiu și roz, cu dimensiuni de 400 m × 360 m: Iseum-ul de la Pi-Hebit; au fost scoase la lumină basorelieful unei corăbii ritualice, apoi statuia zeiței Isis și, în cele din urmă, rămășițele corăbiilor sacre. De asemenea, în Deltă, unde bazinul vechiului lac Pi-Bastit zăcea acoperit de un munte de gunoaie. Și în fața templelor de la Ab-du au fost descoperite profilurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a făcut o călătorie în Egiptul de Sus, unde a dat peste un templu pe care grecii l-au numit Tentyris, iar noi îl numim Denderah, dar care, în realitate, purtase numele mistic Iunit Tentor. Zidurile exterioare erau acoperite de basoreliefuri enorme. Cleopatra, ultima regină, se afla acolo, împreună cu fiul său Ptolemaeus Caesar. Lângă ea, în mod neașteptat, era sculptat un împărat roman, care purta însă vechile însemne ale faraonilor: cobra sacră și discul solar pe diademă, sceptrul cu cap de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
însă vechile însemne ale faraonilor: cobra sacră și discul solar pe diademă, sceptrul cu cap de câine, biciul, un kopesh cu lama curbă la cingătoare. Împăratul înveșmântat astfel oferea zeiței cu o mie de nume, Isis Mirionima, corabia sacră. Dar basorelieful nu era terminat; chipul nu putea fi recunoscut, iar numele imperial roman nu fusese gravat în cartușe. Girolamo Segato a cercetat imensele ruine. Nisipul acoperise pardoseala, scările, soclurile pilaștrilor și coloanelor, se adunase în mici dune la baza zidurilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
imensă sală hipostilă, cu două rânduri de câte douăsprezece coloane. A rămas uluit, pentru că nu erau pilaștri în stil egiptean, ci coloane din epoca imperială romană. Prin urmare, un împărat roman necunoscut nu numai că pusese să fie reprezentat în basoreliefuri, dar adăugase templului un vestibul mare, un nou khont. Cine putea să ajungă acolo? Împărații din secolul al II-lea, în special Hadrianus, construiseră monumente importante, care erau însă cunoscute, fiind citate în biografiile lor. Despre acesta nu se spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a fost dusă, goală, pe stânci, lapidată și îngropată - ultim demon păgân - sub o grămadă de pietre. Optzeci de ani mai târziu, în întregul Egipt avea să pătrundă Islamul. Capitolul VII Damnatio memoriae. Într-un muzeu de la Roma există un basorelief ce înfățișează un tânăr împărat din secolul I, purtând veșmintele și obiectele rituale ale cultului isiac. Noi îl privim fără să știm cine este. Corpul e intact; chipul a fost însă complet distrus, cu lovituri de daltă, iar numele a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
stradă. Ajunseră aproape imediat În Place Vendôme, cu fațadele ei elegante și coloana centrală uriașă, pe care se afla statuia lui Napoleon. — Știi că statuia e o copie, observă Henry. Comuna a dărâmat originalul În 1871. Înconjurară masivul monument, admirând basorelieful de bronz reprezentând scene eroice de bătălie, care urca În spirală, de la bază către vârf. — Seamănă cu Columna lui Traian de la Roma, spuse ea. Îți amintești că am văzut-o Împreună, când era asta, În ’81? — Așa e. Aceasta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]