731 matches
-
nostru, și să ducă zălog o infantă a Spaniei pe tărâmul ereticilor?... Alatriste negă Încet din cap. — Nu-s curios. Aflați domniile voastre că nu țin să știu nici măcar cine este cavalerul acesta mascat din fața mea. Îi privi cu o seriozitate batjocoritoare, insolentă. Nici celălalt, care, Înainte de a pleca, a cerut ca domnii John și Thomas Smith să fie doar speriați bine, luându-li-se toate hârtiile și documentele, dar nu și viețile. Dominicanul și mascatul rămaseră tăcuți câtva timp. Păreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
-se cu mâna întinsă. Ea reuși să se smulgă, aruncându-se înainte. O secundă, două, trei. Nu, nu mai era mult. Dintr-o dată, tânărul se ridică și... se pierdu în ceața din ce în ce mai densă. - Nu! Nu pleca! Doar ecoul îi răspunse batjocoritor: Nuuu ...eca! - Du-te! Du-te! Du-te și tu! Cu toți ceilalți, laolaltă! Nu mai simțea nimic. Nici trupul, nici sufletul nu mai simțeau nimic. Doar în palma dreaptă o înțepa ceva. Deschise mâna: un simplu pai. Salvator? FLASH
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
bătrâna. Ar fi avut o satisfacție înciudată, văzând-o epuizată și rușinată, prăbușită de durere la picioarele ei, cutremurându-se din toată încheietura oaselor de silă și remușcare, gata să-i arunce, ca pe-o ciozvârtă putredă unui câine râios, batjocoritoarea ei iertare, umilind-o cu superioritatea ei orgolioasă. Unde-am stat până acum, ce-am făcut? De unde vin? Nu te interesează? Nu că nu mă interesează, îi răspunse cu blândețe bătrâna, dar de ce te-aș mai întreba? Ce-ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
E o formă, cea mai rudimentară, dar și cea mai impresionantă, de rezistență. Piatra dealului este desprinsă cu răbdare și cărată în altă realitate. Muierea, pe care o cheamă Maria, capătă un alt nume - Fefeleaga. Este numită așa de oamenii batjocoritori. Este cărată și ea, astfel, translatată de... batjocura lor, în altă realitate. Bogătanii n-o consideră o muiere căreia trebuie să-i dai ascultare, ci altceva. Prin ceea ce e considerată de oamenii înșelători, prin numele ce i se dă, i
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
cu o încredere nestrămutată. Cine are superstiția opiniei altuia și tremură de toate strâmbăturile din nas nu construiește nimic. Greutatea este de a ieși din faza critică a elaborării, când toți cei care te văd la lucru sunt sceptici sau batjocoritori, neputând să se așeze în perspectiva viitorului. Calitatea lui Ioanide, invidiată de Pomponescu, era imperturbabilitatea, incandescența sub durata faptei. În momentul de față Pomponescu nu mai credea în el însuși. Împins de o forță imperioasă, fostul ministru merse într-una
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Lanark și-i zise cu un aer indiferent: — O să te gîndești la ce ți-am spus? — O, da. Mi-a dat multe idei la care să mă gîndesc. — Vorbim mai tîrziu. Haide, Gay! Merseră printre mesele aglomerate, iar Frankie zise batjocoritor: — Se pare că misteriosu’ ți-a luat locul de favorit la curte, Toal. Sper că nu pentru binele tău. Ar trebui să-ți reiei rangul de bufon. Rima nu se culcă niciodată cu bufonii. Fără să-și ia brațul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
piedestalul coloanei și vorbea unei mulțimi furioase. Am trecut pe lîngă mulțime și am observat că vorbitorul era un bărbat care zîmbea neliniștit, cu un guler de pastor și o frunte plină de vînătăi. Cuvintele lui erau acoperite de rîsete batjocoritoare. O stradă care pleca din piață era blocată de barăci lungi din lemn legate prin pasarele acoperite. Ferestrele luminate ale acestor barăci aveau un aer obraznic în comparație cu ferestrele negre din clădirile mai solide. Gloopy mă duse într-un pridvor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ochii lui. Rostit în sprijinul minciunii sale, avu un efect imediat. Cineva de la marginea cîrdului de copii sări, bătu din mîini deasupra capului și strigă: — O, cuvîntu’ mare și tare! Cuvîntu’ mare și tare! iar mulțimea izbucni într-un rîs batjocoritor. Fluturînd steagurile și suflînd în fluiere, se lălăiau și tropăiau în jurul lui Thaw, care stătea înțepenit, pînă cînd buzele începură să-i tremure și un strop de apă i se scurse din ochiul stîng. — Uite! țipară ei. Dă apă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Așa speră. Urmă o tăcere meditativă, apoi cineva zise: — Ce credeți despre talent? — îmi place de fătuca aia blondă. — E, ai văzut-o? Nu stătea locului o clipă. N-aș zice nu să-i pipăi burta pe întuneric. Toți rîseră batjocoritor, în afară de Thaw. Unul din ei îi dădu un cot și-l întrebă: Ce zici de ea, lunaticule? După mine are maxilar de maimuță. — Așa? Bine. Dar n-aș da-o înapoi dac-aș primi-o plocon. Știe cineva cum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din imaginea populară a Diavolului, și atunci cînd îl vedeai pentru prima oară aveai senzația că-l cunoșteai îndeaproape de ani de zile. Drummond era mereu invitat la petreceri și a doua zi se spuneau povestioare despre el printre remarci batjocoritoare și rîsete ușor oripilate. Thaw îl invidia, dar întrebarea „Aș putea veni și eu la petrecere, Kenneth?“ deși îi venea deseori în minte, nu a pus-o niciodată. Era sigur că McAlpin o să-i răspundă prin: „Da, de ce nu?“ cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tine, spuse el fără să se mai gîndească. — De ce, Duncan? — Presupun că... pentru că îmi placi foarte mult. — Și tu îmi placi, Duncan. Tăcerea reveni. Se gîndi s-o întrerupă cu o glumă. — Știi, cu ceva timp în urmă, spuse el batjocoritor, credeam că te întîlnești cu vreun alt bărbat... Ea îl întrerupse imediat. — O, Duncan, am vrut să-ți spun. Cunosc un tip de la universitate... mă ia uneori la dans, dar nu vreau să-ți spun asta ca să-ți par încrezută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
modului în care o regulă a consiliului subminează un proces al institutului. Lanark împături ziarul și-l puse în buzunar, apoi se uită lung în sus. Grupul încă se sprijinea de zidul balconului, iar gesticulația bărbatului din mijloc era familiară, batjocoritoare și expansivă. Rima acceptase o țigară de la Munro, care-i ținea acum bricheta. — Ozenfant e cel care ne urmărește? zise Lanark ascuțit. Acolo, în balcon? Munro se uită în sus. — Ozenfant? Nu știu. Nu pare; nu este popular la etajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de gîndul că ea o va lua ca pe o jignire. Ridică mîna s-o lovească, dar era însărcinată; atunci, se întoarse să plece, dar ea avea nevoie de el. Se prăbuși în mîini și genunchi și scoase un urlet batjocoritor, care se transformă într-un muget. Apoi o auzi spunînd cu glas mic și rece: — Să știi că nu mă sperii. Urlă din nou și auzi o voce la depărtare: — Vin! Vin! Se ridică în picioare, trăgîndu-și cu greu sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
strîns de mînă; apoi se relaxă și urlă disperată: — Spune-i să-mi oprească durerea din spate! — Unele lucruri trebuie să se înrăutățească înainte de a se îmbunătăți, zise sora încercînd s-o liniștească. Bea ceai din termos. — Ha! bufni Rima batjocoritor. împinse mîna lui Lanark, strînse pumnii pe deasupra cuverturii și începu să se străduie din nou. Mult timp, perioadele de pauză iritată fură urmate de perioade de travaliu tăcut, forțat și hotărît. în cele din urmă își ridică genunchii sus, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
gândit dintotdeauna la încercarea asta ca la o luptă și am decis să-ți dăm ceea ce ai dorit. ― Deși știai că sunt un quint! ― Poate că doream să aflăm ce e un quint... ― Și crezi că ai aflat? întrebă Vassur batjocoritor. ― Nu. Dar am aflat că împăratul tău și-a irosit degeaba favoarea istorică. Nu-ți vei atinge niciodată scopurile! Ești un războinic prea vechi ca să mai poți afla vreodată cu adevărat calea blândă a lui Dumnezeu, spionule. Nu vei sta
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
dinainte lucrul ăsta... Femeia îl prinse ușor de cot pe Stin, silindu-l să tacă. ― Acuzația ta, Benedict, e prostească. Știți cu toții că n-aș pune niciodată pe vreunul din voi mai presus de celălalt. ― Așa să fie, femeie? strigă batjocoritor și Murrelius. Chiar acum asta faci. Ești împreună cu Stin deasupra noastră. ― Eu niciodată... se bâlbâi femeia. Dintr-o singură mișcare fluidă, Stin sări de la tribună și se aruncă asupra lui Murellius. Surprins și deloc obișnuit cu luptele, tânărul încercă să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
părere. Argumentele pe care le pot aduce sunt într-un echilibru perfect. Ca și cum ar fi călcat pe cărbuni încinși, Heyyn Tars pătrunse în încăpere și rosti pe tonul acela milităros despre care Bella se plânsese de multe ori că pare batjocoritor: - Am avut un contact mental cu operatorul nostru de pe Kyrall. Mi-a transmis felicitările tatălui dumneavoastră pentru victoria repurtată. - Mă mir că s-a obosit să mă felicite, pufni Bella. Dar, pe de altă parte, e cumva de înțeles. Spre deosebire de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
care Isidor o smulsese de sub pielea brațului stâng, care atârna acum sinistru, însîngerată, ca un afiș vechi, cojit de pe zid. Abatele înghiți în sec și își ridică ochii spre cer, așteptând lovitura. Însă, în loc de suferință, Starețul primi în obraz vorbele batjocoritoare ale lui Isidor. - Popo, dacă Dumnezeu e pitit între zidurile mănăstirii, ar fi trebuit să-ți fi spus demult cine ți-a călcat pragul... Isidor își scoase de pe față o mască... Dumnezeule, au domesticit un simbiont lipunian! ... și se prezentă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
înțelese și altfel, omul se pierdu, tăcu pentru un moment și își mușcă buzele. în sfârșit, reluă el, nu e înțelept... și atât, asta-i tot. Scormonind cu ochii în privirea celui care-i vorbea, hunul surâse cu o expresie batjocoritoare. îi înțelesese perfect stânjeneala, dar nu făcu nimic ca să-l ajute și să ușureze atmosfera: pur și simplu, pentru el era o plăcere să-i vadă pe oamenii aceia mândri zdrobiți sub jugul neamului Hiung-nu. Oricum, țăranul căută imediat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tremurând, Audbert înaintă către Balamber. Hunul, în picioare, lângă trupul lui Gomer, îi lăsase capul să cadă și își curăța sabia cu o mână de iarbă. Văzându-l că sosește, zâmbi sarcastic. — Mulțumesc pentru ajutor! îi spuse pe un ton batjocoritor. Instinctiv, marcomanul căută capul căpeteniei bagauzilor și îl găsi într-o brazdă plină de sânge, lângă cel al chiorului, al cărui unic ochi părea să-l fixeze mut, întrebător. Trupul bărbatului aceluia zăcea acum în iarbă la câțiva pași distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Tău și împărăția Ta și iartă păcatele... păcătoșilor, da, păcătoșilor... și... și...“ Apucându-se de păr cu violență, disperat, își lovi de mai multe ori capul de pietrele drumului: Nu. Nu-mi mai amintesc... Nu-mi amintesc! recunoscu, gemând. Râsete batjocoritoare se ridicară împrejurul său, dar Sebastianus, întinzând iarăși mâna, îi făcu pe toți să tacă. Pe un ton sever, i se adresă prizonierului: — Așadar, ai mințit, și asta îți agravează situația. Nu-mi rămâne decât să te dau pe mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de îngrijirea celor cu răni mai grave. Trimite o trupă mai mare în recunoaștere către Noviodunum și o patrulă prin împrejurimi ca să vadă dacă reușesc să recupereze ceva din animalele părăsite. Puțin după aceea, printre strigăte de entuziasm și strâmbături batjocoritoare la adresa celor ce rămâneau, circa două sute de războinici pe cai o apucară pe un drumeag bătătorit, care se făcea de la ultimele case din sat și se cățăra pe o pantă împădurită. Balamber era în frunte și imediat după el veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
săbiile și sulițele de fabricație militară, multe, în schimb, cuțitele, cosoarele, buzduganele bătute cu fier și topoarele de tăiat lemne. Printre acei oameni zări și nu puține femei, dintre care unele gravide, și câteva adolescente cu o privire nerușinată și batjocoritoare. La trecerea lui Eucherius, cu mâinile legate, din mulțime se ridicau exclamații de surpriză și de protest, iar priviri ostile se îndreptară către Maliban, în care bagauzii recunoscuseră imediat un alan. El, netulburat, își mâna înainte calul prin mulțime, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ei împreună cu Eucheirius, pe care acum înșiși tovarășii lui îl împingeau înainte fără prea multe amabilități. Ambarrus se opri în mijlocul grădinii, unde se ridica, la înălțimea unui stat de om, statuia antică de bronz a unui faun cu o expresie batjocoritoare, căruia niște prădători necunoscuți ai casei îi frânseseră brutal o mână și virilitatea. Cu largi gesturi ale brațelor, Ambarrus îi invită pe toți să se așeze, iar pe Divicone îl ținu la dreapta sa, în vreme ce Sebastianus împreună cu tovarășii săi, așezați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
continuă să ardă pentru câteva secunde, suficient ca să-i îngăduie să vadă alături de primul barbar, oprit în fața flăcării, o altă siluetă, a unui tânăr războinic, ce ieșea dintre arbuști aranjându-și pantalonii. Pe chipul său citi aceeași expresie exaltată și totodată batjocoritoare pe care o văzuse pe chipul celuilalt. îi văzu pe amândoi barbarii izbucnind într-un râs nerușinat și insultător și atunci se scutură, se răsuci brusc și începu să alerge pe cărare, cu răsuflarea tăiată. Servitorul dispăruse fără urmă; în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]