723 matches
-
care ți-ai umplut trupul. Ți se pare ceva normal? Era straniu, dar, până în clipa aia, nu mă gândisem serios la așa-zisa mea supradoză. —N-am fost la un pas de moarte, am reușit să răspund pe un ton batjocoritor. —Ba ai fost, a ripostat Josephine. Am tăcut. Pentru o clipă, m-am privit din exterior. Mi-am dat seama cum eram percepută de toți cei care se aflau în cameră. Am văzut felul în care, dacă eu n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am spus să te uiți vineri? m-a chestionat ea. — Păi, am citit vreo sută de pagini și arată destul de bine - agentul mi-a spus că avem exclusivitate asupra ei toată săptămâna, așa că... — A! A! Așa a zis? a râs batjocoritor Vivian. Buza de sus i se strâmbase în semn de dezgust. — Dumnezeule, Claire, fă-ți un bine și maturizează-te dracului o dată! Nu crezi că se poate ca agentul cel drăguț să te fi mințit? Că s-ar putea, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
excursie, somn, cine ar ști să spună. Miercuri, vremea se va răci. Cerul coborât, îngroșat, negru. O plimbare până la librărie. Joi, excursie la castel, lectură, plimbare pe la vile, prin oraș, prin parc, pe la poștă. Duminica la munte are ceva ascuns, batjocoritor parcă, se smiorcăie, alintată. Orele se târăsc, într-un soi de provocare mocnită, ostilă. Poți să-ți faci valiza încet, fără grabă, ca într-o zi oarecare. Habar n-ai de unde încotro pleci, nu știi ce oră ce tren ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
otrava orbirea osânda unei plăceri joase, de care nu voia să știe și cu care nu mai putea lupta, apuca drăcovenia și o arunca în fundul dulapului. Treceau câteva zile... ușa seifului cu arme se căsca, rânjind, scârțâind, bălăbănindu-se, țiuind batjocoritor. Vinovata clipea, emoționată, paralizată în fața jucăriilor. Un zâmbet tâmp îi strâmba gura creață, buzele uscate de nerăbdare. Se vâra toată în vinovatul dulap, pentru o temeinică operație de clasare și aliniere: raftul cu Kent, raftul cu ulei de măsline, cosmeticele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Titi Măndița se încruntă și își scărpină, plictisit, sprânceana. Se afla deja pe scaunul de lângă șef, sorbi din cafea. Scoase pixul de sub reverul sacoului, se pregăti să facă liste de urgențe, înainte de incepe balamucul zilnic. Da, amantissime, repetă, cu zâmbet batjocoritor, sluga Titi Măndiță, vorba și zâmbetul șefului Gică Teodosiu... Tolea nu mai avea cum ignora, acum, coaliția. „Amantissime“ suna batjocoritor, desigur. Îi semnalau, poate, că nici sceneta cu Vasilica nu o privea doar pe biata Vili? Știau că reacția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pixul de sub reverul sacoului, se pregăti să facă liste de urgențe, înainte de incepe balamucul zilnic. Da, amantissime, repetă, cu zâmbet batjocoritor, sluga Titi Măndiță, vorba și zâmbetul șefului Gică Teodosiu... Tolea nu mai avea cum ignora, acum, coaliția. „Amantissime“ suna batjocoritor, desigur. Îi semnalau, poate, că nici sceneta cu Vasilica nu o privea doar pe biata Vili? Știau că reacția lui Tolea era imprevizibilă. Putea să tacă, aferat, ca și cum nu observase nimic sau să declanșeze spectacolul vanității rănite. Sau să livreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
marca SEIKO, arăta 1:24:14. Nu trecuse nici un sfert de oră! Ora unu și patruminute și paisprezece secunde care au și zburat, s-au dus, 15, 16, 17, 18, hipnotizatorul lansă finalul: „Asta-i tot,dulcissime“. Și se înclină, batjocoritor, în fața publicului: „Pa și n-am cuvinte“. Nici măcar nu-și luase tașca de vânătoare din cui. Nici că-i păsa de ziua de muncă de 8 ore, pentru care proletariatul mondial luptase atâta. Fâlfâi o ultimă dată brațele, mulțumind pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
rând. Deci, o doamnă fină, elegantă, decisă să protesteze. Nu mă însoțiți? Se adresase tânărului logodnic, care n-a răspuns cu nici o vorbuliță. Avea dreptate femeia, trebuia intervenit, altfel riscam să nu apucăm, lăzile erau pe terminate. Tânărul logodnic zâmbea batjocoritor. M-a găsit tocmai pe mine mai reprezentant, șuieră el nervos spre logodnică. Fata privea în sus, în ochii lui mari, cu o admirație absolută. Mai reprezentativ, îl corectă ea, suav. Admirație absolută, dar îl corectase, totuși, drăguța de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Aerul însuși încremenise, înghețat, nu mai aveai timp, parcă, nici să te gândești la câte dejecta, dintr-odată, placida Venera, brusc explodată. Da, da, ipocritul Tavi, fiorosul Tavi! A tot rătăcit, s-a ascuns într-o fundătură. Încerca să râdă, batjocoritor, scutura doar sunete scurte, o tuse lătrată și ea. „Da, da, înțeleg“, încerca profesorul să bâlbâie, dar Venera reteza, cu palma, orice întrerupere. — Pe Tavi îl cunosc. Eu îl cunosc pe Tavi, domnule profesor! Prietena mea, ca o soră vitregă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ecranul televizorului. Ia... stai așa. Nu știu de ce, dar toate astea Îmi sună ciudat de familiar. — E exact ce faci tu, Emma, spune Artemis. Ți-am găsit revista OK ascunsă În Marketing Week. Se Întoarce spre mine cu un rânjet batjocoritor și Îi cade privirea pe batonul de Flake din mâna mea. — Îi plac hainele, dar nu e o victimă a modei, spune Jack pe ecran. Cel mai adesea, o vezi În blugi... Artemis se uită siderată la jeanșii mei Levis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-o și de la New York ca s-o anunțe c-a ajuns cu bine. Dă-o dracului de treabă! Deci, nu-mi spune, te rog, c-o să încerci pe bune să te împrietenești cu ea? a zis Susan pe un ton batjocoritor. —Nu. O să iau masa cu ea numai ca să vadă exact cu cine se pune. Când o să-și dea seama ce tipă cu clasă sunt și cât de fericit îl fac pe James, sper c-o să se lase păgubașă și-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Așa că s-a sprijinit de balustrada scărilor. —Am venit să port cu tine o discuție matură. Nu mai spune! a exclamat Sofia ridicând o sprânceană neagră, pensată subțire. Ochii de un maro întunecat o studiau pe Alison cu o privire batjocoritoare. —Și despre ce vrei să discutăm mai exact? Sofia nu era deloc machiată, dar Alison s-a văzut nevoită să recunoască faptul că femeia arăta încă bine pentru vârsta ei și mai ales dacă se lua în considerare epuizanta ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
luând o felie de șuncă cu mâna și aruncând-o în gură. — M-am gândit să-i duc cadoul la spital... sau crezi că e un pic cam prea mult? —Să-l duci la spital? Expresia lui James era ușor batjocoritoare. —De ce-ai face asta? Nici pe Deborah n-o placi, iar copiii, cu siguranță, nu-ți plac. Ai fost extrem de limpede pe acest subiect. Las-o baltă! O să trimit cutia prin curier. Julia voia să evite cu orice preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în avion, în drum spre voi”. Două zile mai târziu, părinții mei i-au invitat pe cei din familie la noi acasă. „Așa, ca să vadă și ei cu ochii lor că nu e o invenție”, spusese mama, pe un ton batjocoritor. Primii au sosit unchiul, mătușa și cei doi veri ai mei, Matei și Sorin. „Mai nou, lucrezi la Securitate, dragă domnule? Anunță-ne din vreme, ca să ne punem lacăt la gură”, a zis mătușa mea, încă de la ușă. În urma ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
se consulta cu mine în privința a tot felul de lucruri, mă provoca, așa că m-am distrat cu ea puțin, nu mă gândisem că lucrurile s-ar putea complica atât de mult. Ai uitat felul în care lucrează viața, spun eu batjocoritor, iar el suspină, fă-mi un bine, Naama, știi că în fiecare noapte nu fac decât să reconstruiesc în minte momentul acela, mă blestem pentru faptul că nu m-am putut abține, s-a întâmplat o singură dată amărâtă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de bani gata. Mai bine nici că se putea, așa că am de gând să profit de ocazie. Am eu ac de cojocul tău, dacă te folosești de numele Vanessei ca să mă ameninți, scorpie ce ești! —Vanessa? o întreb cu uimire batjocoritoare. E cumva și casa ei? Noi știam că e casa părinților lui Finn, șeful nostru, care ne-a invitat aici. Daisy, draga de ea, îi dă lovitura de grație. —Tu trebuie să fii prietena Vanessei, cea cu care voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
În timp ce alergam, ca să-mi iau o ținută demnă. Mi-am salvat viața, dar mi-am pierdut revista. A doua zi m-am hotărât să mă Înrolez În banda celor din Fundătură. M-am prezentat la sinedriul lor, primit cu râsete batjocoritoare. În perioada aceea aveam un păr bogat, care-mi stătea ridicat drept În sus pe cap, ca În reclamele la creioanele Presbitero. Modelele pe care mi le ofereau cinematograful, publicitatea, plimbarea de duminică după slujbă erau niște băiețandri cu sacou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dea poruncă, și apoi n-ai grijă că și-or lua ei oamenii ce li se cuvine, fie c-or vrea boierii, fie că n-or vrea! făcu iarăși Toader Strîmbu cu o flacără aspră în privire. Cârciumarul Busuioc zise batjocoritor: ― Apoi, dacă vodă te-ar asculta pe tine, așa ar fi negreșit, numai vezi că vodă cu boierii trăiește și n-are să se certe cu boierii de dragul tău, măi Toderică! Câțiva râseră, în vreme ce Leonte Orbișor spunea: ― Dacă ar ajunge glasul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de omenie care vor să muncească. Și cu tine, Ignate, și cu tine, Trifoane, și cu care vă poftește inima, numai să ne ajute Cel-de-sus să punem mâna pe ea... Așa-i, măi oameni buni? Explicațiile fură lungi. Primarul zâmbea batjocoritor. Era jignit că s-au ascuns de el. Chirilă Păun însă se simțea rușinat. Tot îi venea să oprească pe Luca și tot nu îndrăznea, văzîndu-l atât de încrezător. În sfârșit, când îl auzi spunând că grecul a umblat și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se putu opri să nu zică: ― Adevărat, sunt mulți bețivi, dar nu... Pensionarul nu-i dădu voie să sfârșească și continuă: ― Toți sunt îndărătnici și lacomi, domnule! De aceea trebuie o mână de fier să-i dezmeticească, altfel... Prefectul întrerupse batjocoritor, parcă și-ar fi găsit replica definitivă: ― Dumneata vrei un guvern care să-ți dădăcească țăranii, colonele! Ei, bată-te să te bată! De ce nu spuneai?... Ai văzut ce cere dumnealui de la guvern, domnule Herdelea? Ia să scrii asta la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în tină și depărtîndu-se, și glasul babei: ― Păsărelele mamii... 4 Câteva zile după ce se mutase, într-o dimineață, intrând în redacție, Titu Herdelea găsi pe Roșu mai ursuz ca de obicei. ― Ei, văzuși dreptatea mea, puiule? zise cu o strâmbătură batjocoritoare. Acuma ce mai spui, ai? Tânărul Herdelea nu pricepea despre care dreptate vorbește secretarul, căci el în toate și întotdeauna își descoperea dreptatea lui. Răspunse cu un surâs vag de aprobare. Roșu insistă: ― Sper că ai citit în ziarele de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Se simțea pătrunsă de o bucurie atât de intensă, parcă s-ar fi împărtășit dintr-o taină necunoscută, amară și dulce, mai presus de toate. Rămase istovită cu fața-n sus, nemișcată, cu pleoapele închise. Deodată, glasul lui Petre, puțin batjocoritor, răsună ca dintr-o depărtare mare: ― Apoi vezi, cucoană, degeaba ai țipat și te-ai zvârcolit, că doar nu te-am... Nadina se ridică, parcă s-ar fi trezit dintr-un coșmar. Își înveli goliciunea cu cămașa de noapte ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
m-ascultă, mormăi flăcăul, stăpînindu-se. Că eu i-am spus și... In clipa când Toader pătrundea în vestibul, Nadina, îmbrăcată, cu poșeta în mână, ieșea din odaia de dormit. Zărind-o, țăranul se îndreptă spre ea, zicând cu o glumă batjocoritoare: ― Unde porniși, porumbiță frumoasă?... Stai, dă-mi și mie o guriță! Nadina ezită un fragment de moment, apoi țâșni ca o săgeată în salon și închise ușa cu cheia. Întărâtat, Toader, fără a mai încerca clanța, puse umărul în ușă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
jandarmii ajunseră la doi pași, le făcură atâta loc cât să se strecoare prin mulțime. Boiangiu întrebă în glumă: ― Da ce, băieți, nu ne lăsați să trecem? ― Apoi ce să mai treceți, că arde el și singur! strigă un glas batjocoritor. Plutonierul se făcu a nu pricepe batjocura și se opri în mijlocul lor, zicînd: ― De ars văd eu că arde, dar noi trebuie să ne facem datoria! Ori tu zici că nu, măi Serafime? adăugă către Serafim Mogoș, care se afla
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că s-a rărit mulțimea după rărirea loviturilor ce le primea. În urma lui încăierarea continua însă cu aceeași furie, parcă țăranii n-ar fi băgat de seamă că el s-a smuls dintre dânșii. ― Fugi!... Fugi! răsunau împrejurul lui glasurile batjocoritoare. Fără să-și dea el seama, picioarele ascultau singure îndemnul și alergau mâncând pământul. Alți pași tropoteau în urmele lui. Ar fi vrut să vadă cine sunt, dar îi era frică să se uite înapoi. Strigătele continuau. După câteva clipe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]