355 matches
-
Sătic este un sat în comuna Rucăr din județul Argeș, Muntenia, România. Satul are cam 200 de locuitori și este situat pe valea superioară a Dâmboviței, între culmile estice ale Munților Iezer-Păpușa și Piatră Craiului. Situat în bazinetul depresionar omonim, bazinet format prin eroziune diferențiala. Săticul este cunoscut de localnici ca având trei zone distincte: "Cojocaru", lângă Valea lui Ivan, "Săticul de Sus" între valea Largă și Valea Clăbucetului și "Săticul de Jos" între valea Clăbucetului și Valea
Sătic, Argeș () [Corola-website/Science/300642_a_301971]
-
Sătic este un sat în comuna Rucăr din județul Argeș, Muntenia, România. Satul are cam 200 de locuitori și este situat pe valea superioară a Dâmboviței, între culmile estice ale Munților Iezer-Păpușa și Piatră Craiului. Situat în bazinetul depresionar omonim, bazinet format prin eroziune diferențiala. Săticul este cunoscut de localnici ca având trei zone distincte: "Cojocaru", lângă Valea lui Ivan, "Săticul de Sus" între valea Largă și Valea Clăbucetului și "Săticul de Jos" între valea Clăbucetului și Valea Jugii. Inițial era
Sătic, Argeș () [Corola-website/Science/300642_a_301971]
-
Rucăr, care este străbătută de Râușor și afluenții săi, și de Roghina. Culmile aflate pe teritoriul comunei Rucăr sunt: Depresiunile și micro depresiunile aflate pe culoare de văi în comuna Rucăr sunt: - Depresiunea Rucăr pe Dâmbovița. - Depresiunea Sătic cu doua bazinete depresionare, pe Dâmbovița. - Depresiunea Râușor pe valea omonimă. Rețeaua hidrografică aferentă comunei Rucăr este variată. Toate râuile sunt tributare Dâmboviței sau Râușorului, care se varsă la Rucăr în Dâmbovița. Râușor ul izvorăște de sub vârful Păpușa are o lungime de 16
Comuna Rucăr, Argeș () [Corola-website/Science/300641_a_301970]
-
apoi erau tăiați iar locurile rămase astfel libere erau utilizate pentru cultivarea cerealelor necesare traiului sau că locuri de pășunat. Localitatea este situată în partea nord est a județului Sălaj, la sud de Podișul Purcăreț - Boiu Mare - Jugrăsteni, într-un bazinet format de valea Săcăturii un mic afluent a râului Someș. Accesul rutier se face prin Băile Bizușa din drumul național DN1C. Localitatea a fost întemeiata în jurul anului 1543 și a fost înglogată în domeniul Cetății Chioarului. . Cetatea Chioarului sau Cetatea
Luminișu, Sălaj () [Corola-website/Science/301806_a_303135]
-
la mare înălțime de sub Vârful Omu. Curgând în lungul axului sinclinalului, ea este alimentată și din subteran, pentru că apele infiltrate pe flancuri se scurg spre albia Ialomiței conform înclinării stratelor. Numeroși afluenti cu obârșia pe/sub podul Bucegilor converg spre bazinetele amintite, contribuind la mărimea debitului râului colector. Menționam printre ei Doamnele, Horoaba, Tătaru, Mircea, Bolboci, Zănoaga pe dreapta; Sugari, Cocora, Blana, Oboarele, Scropoasa și Orza pe stânga. In general, afluenții sunt seci în cursul mediu și superior dar în timpul averselor
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
profunzime sau la interior. În parenchimul renal are loc filtrarea sângelui și formarea urinii primare, care prin procedee de reabsorbție și concentrare devine urină finală care este excretată la exterior prin micțiune. Ureterele sunt vasele urinare care transportă urina din bazinetul renal (pelvisul renal) în vezica urinară, unde se stochează până la urinare. Ureterele sunt tuburi formate din fibre musculare netede cu o lungime de 25-30 cm. Ele însoțesc în traiectul lor descendent mușchiul psoas și vasele mari care coboară spre membrul
Aparatul urinar () [Corola-website/Science/306754_a_308083]
-
conturat în Parcul Natural Porțile de Fier se găsește la Cioaca Borii, lângă Tricule - Șvinița. Arealele cu vegetație higrofilă sunt destul de restrânse, fiind situate în sectoarele de luncă a râurilor afluente Dunării, în defileul propriu - zis, dar și în unele bazinete de confluență cum sunt cele ale Cernei, Eșelniței, Mala, Mraconiei, Camenița, Liubcova, Plavișevița, Liubotina. În componența acestora intră mai multe specii de salcie :salcie alba ("Salix alba"), răchită ("Salix fragilis"), salcie ("Salix triandra"), răchită roșie ("Salix purpurea"), plopul alb ("Populus
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
a se orienta apoi spre sud-est urmărind valea Secului și cea a Topliței, până la localitatea cu același nume. Limita sudică este jalonată de valea transversală a Mureșului (defileul Toplița-Deda), care separă Călimanul de Munții Gurghiului, formată dintr-o serie de bazinete presărate de așezări umane, între care se înterpun sectoare mai înguste, cu aspect de chei. Limita vestică începe la nord de Dealul Tănase, trece pe la vest de vârfurile Paltinului sau Pârjoliturii (1.147 m), Dealul Negru sau Raglitci (1.152
Munții Călimani () [Corola-website/Science/302308_a_303637]
-
și Obîrșia. Ca variatăți întâlnim soluri brune-gălbui de pădure și soluri argilo-iluvionare, asociate cu litosoluri, regosoluri și stâncării. Mozaicul petrografic din zona comunei Petriș este evidențiat de intruziunile vechi și rocile vulcanice neogene. Întâlnim valea transversală Roșia cu sectoare de bazinete - ca cel din satul Corbești - și de vale îngustă, ca rezultat al eroziunii diferențiale. Râul Mureș pătrunde în județul Arad prin comuna Petriș, la vest de comuna Zam, județul Hunedoara. După ce parcurge 4 km pe teritoriul județului Arad, râul Mureș
Comuna Petriș, Arad () [Corola-website/Science/310111_a_311440]
-
cu o densitate mai mare în partea estică, în perimetrul satelor Firiteaz, Fiscut și Hunedoara Timișană, cele mai importante fiind Valea Fibișului, V. Slatina, Apa Mare și V. Ardelenilor. Situat în cea mai mare parte în bazinul hidrografic al Begăi, bazinetul Fibiș-Beregsău și numai o mică parte, situată în nord-vestul perimetrului, aparținând de bazinul Mureșului, teritoriul comunei este străbătut de un singur curs de apă permanent, pârâul Fibiș, care prezintă un debit mic vară și viituri primăvară, în valea acestuia aflându
Comuna Șagu, Arad () [Corola-website/Science/310113_a_311442]
-
și 25°47' longitudine estică. Cea mai mare parte a lor aparține județului Prahova; în extremitatea nordică, cîteva culmi fac parte din județul Brașov. Limitele față de unitățile de relief învecinate sunt în bună măsură clare, fiind date de văi largi, bazinete depresionare, diferențe de nivel evidente, deosebiri în fizionomia culmilor etc. În vest, limita este dată de valea Prahovei; ea poate fi ușor urmărită privind spre est din Bucegi, de pe culmea Caraiman, de pe marginile platourilor structurale ale Jepilor sau de pe vârful
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
7 (pe valea Tișiței). Spectaculozitatea cascadei se datorează detaliilor albiei modelată prin eroziunea selectivă a rocilor și tectonizarea formațiunilor geologice. Caracteristică este suita marmitelor, care obligă șuvoiul de apă să sară dintr-o scobitură în alta, liniștindu-se însă în bazinetul adîncit la baza căderii de apă. Lungimea cascadei măsoară 76 m, diferența de nivel 14 m, iar debitul mediu 9m³/s. În mod obișnuit, viteza apei înregistrează 18 m/s.
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
m Cea mai mare parte a comunei este acoperită cu vegetație forestieră (43,8%) și pajiști secundare instalate pe locul fostelor păduri (24%). Urmărind repartiția vegetației distingem clar influența elementelor morfometrice - care imprimă zonalitatea verticală, dar și influența elementelor morfologice (bazinete, microdepresiuni), care produc abateri de la regula generală. Zonal, pe altitudine, regiunea este inclusă în etajul nemoral al pădurilor de foioase cu: etajul pădurilor de fag (Fagus silvatica), etajul pădurilor de stejar (între aceste două etaje se distinge un subetaj de
Comuna Vărbilău, Prahova () [Corola-website/Science/314608_a_315937]
-
canalul Wollf vor lua naștere: calea spermatică, formată din epididim, canale deferente și canalul ejaculator, iar canalul Müller involuează. În ultima etapă, din metanefros, situat în pelvis, iau naștere rinichii, ce urcă în zona lombară, cât și mugurele uretral și bazinetul renal. Tot acum, prin dezvoltarea pintenului perineal, cloaca va da naștere sistemului urogenital (sinus urogenital), din care se va dezvolta vezica urinară, anterior și posterior, rectul. De-a lungul vieții penisul trece prin mai multe stadii de dezvotare, mai mult
Penis () [Corola-website/Science/297261_a_298590]
-
6, reprezintă 37% din teritoriul bazinului, totalizând circa 130 km2, iar cele puternic și foarte puternic înclinate, cu pante de 12 și chiar 24, reprezintă doar 6% din total, fiind mai des întâlnite pe versantul drept al bazinului și în bazinetele afluenților Păuca, Hăncii, Trecătoarea, Henig și Valea Largă. Trăsăturile morfografice de ansamblu ale reliefului din bazinul Secașului Mic sunt date de tipurile de interfluvii, versanți, martori de eroziune și văi. Teritoriul analizat este dominat de interfluviile cu aspect rotunjit, a
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
dat în teren (brazdele rezultate în urma arăturilor, îmbinările concave existente în lungul pantei pe suprafețele versanților, diferitele drumuri sau cărări defectuos amplasate etc.). Ravenele și ogașele se întâlnesc atât independent cât și în cadrul organismelor torențiale și sunt mai frecvente în bazinetele superioare ale afluenților din stânga Secașului Mic (Gârbău, Ohaba, Păuca etc.) și pe pantele abrupte din dreapta râului și de la obârșie. Organismele torențiale sunt frecvente mai ales în sectorul din dreapta Secașului Mic și mențin versanții într-o stare de dezechilibru. Formarea acestora
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
pajiști secundare, până la o adâncime de aproximativ 1 m și au aspectul „cărărilor de oi“. Însă, se deosebesc de acestea prin geneză, mărimea brazdelor și prin răspândirea neregulată. b) Alunecările lenticulare, frecvente pe versantul drept al Secașului Mic și în bazinetele pâraielor Lunca Satului, Păuca și Henig, sunt mai adânci și afectează atât pătura de sol cât și roca din substrat. Se produc predominant pe versanții cu valori ale pantelor între 12 și 20o și au la partea superioară o râpă
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]
-
la mare înălțime de sub Vârful Omu. Curgând în lungul axului sinclinalului, ea este alimentată și din subteran, pentru că apele infiltrate pe flancuri se scurg spre albia Ialomiței conform inclinării stratelor. Numeroși afluenți cu obârșia pe/sub podul Bucegilor converg spre bazinetele amintite, contribuind la mărimea debitului râului colector. Menționam printre ei Doamnele, Horoaba, Tătaru, Mircea, Bolboci, Zănoaga pe dreapta; Valea Sugarilor, Cocora, Blană, Oboarele, Scropoasa și Orza pe stânga. În general, afluenții sunt seci în cursul mediu și superior dar în timpul
Geografia munților Bucegi () [Corola-website/Science/317406_a_318735]
-
înălțime, cu pantă de 8-12% și mai mult. La Corbeni, în cel de-al doilea sector subcarpatic al văii Argeșului, între dealurile înalte, valea se îngustează căpătând aspect de defileu, cu versanți uneori verticali (Pietrișul, Coastele Scheiului), dar apar și bazinete de eroziune în care Argeșul meandrează larg. La ieșirea dintre dealurile subcarpatice valea se deschide și zona apare din nou ca o depresiune, de data aceasta mai joasă. Suntem în Depresiunea Curtea-de-Argeș care face parte din Depresiunea celor Șapte Muscele
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
pe dreapta văii la 25-30m. Între Folești și Suslănești, panta de scurgere redusă a impus meandrări destul de largi iar în aval, lunca abia schițată este strânsă de monticulii de pe versantul drept și conurile de dejecție ce parazitează versantul stâng. În bazinetul de la Lucieni râul începe să-și lărgească lunca, ce funcționează ca o terasă de câțiva metri altitudine relativă, pregătindu-se pentru intrarea în zona piemontană. Depresiunea Sboghițești este lărgirea văii Râului Doamnei, care cuprinde satul Sboghițești, închisă la sud de
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
altor construcții (baraje, șosele, amenajări de albii etc.) Zone recunoscute pentru alunecările de teren sunt: -în bazinul Argeșului, pe Valea Danului la Vernești, Valea Calului și la Cicănești și mai în nord în bazinul Tulburei și pe valea Arefului. În bazinetul de la Valea Iașului, pe podurile de cueste cu depozite marnoase aproape de suprafață, se desfășoară deplasări active de tipul alunecărilor deplasive rotaționale sub formă de valuri, trepte de alunecare, cu râpe de desprindere secundare; -în Depresiunea Domnești alunecările în valuri mari
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
apăsând puternic, intensifică eroziunea. În acest fel, pragurile din cadrul văilor glaciare sunt mai puțin supuse eroziunii. Acest mod de a eroda, al ghețarului, în excavațiile din fața contrapantelor se numește subsăpare și creează profile longitudinale în trepte, compuse din praguri și bazinete sau excavații de subsăpare. Eroziunea glaciară are o intensitate diferențiata în funcție de sectoarele sau părțile componente ale ghețarului. Eroziunea cea mai puternică se manifestă în cadrul văilor, unde masele de gheață curg, presează, smulg și târăsc cantități mari de rocă. În perimetrul
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
deosebit îl prezintă văile glaciare îmbucate formate dintr-un uluc larg, în interiorul căruia a fost sculptată o vale mai recenta și mai strâmta. Profilul longitudinal al văii glaciare are mari denivelări, formând praguri pe rocile mai dure și cuvete sau bazinete largi pe rocile mai moi. Ele rezultă din procesul de subsăpare glaciară. Primul prag este cel care separă circul de valea glaciară. Adâncirea cuvetelor din spatele pragurilor, permite gheții să crească în grosime și să acționeze mai mult în contrapantă prin
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
este cel care separă circul de valea glaciară. Adâncirea cuvetelor din spatele pragurilor, permite gheții să crească în grosime și să acționeze mai mult în contrapantă prin subsăpare. Cea mai mare cuveta se află în partea inferioară a văii, fiind denumită bazinet terminal. După retragerea limbii glaciare, aceste bazinete se umplu cu apă formând lacuri (lacurile Geneva și Constanța din Alpi). Cu timpul, lacurile se pot colmata, apărând câmpii reduse ca suprafață. La partea superioară, în dreptul pragurilor se dezvolta crăpături în masa
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]
-
glaciară. Adâncirea cuvetelor din spatele pragurilor, permite gheții să crească în grosime și să acționeze mai mult în contrapantă prin subsăpare. Cea mai mare cuveta se află în partea inferioară a văii, fiind denumită bazinet terminal. După retragerea limbii glaciare, aceste bazinete se umplu cu apă formând lacuri (lacurile Geneva și Constanța din Alpi). Cu timpul, lacurile se pot colmata, apărând câmpii reduse ca suprafață. La partea superioară, în dreptul pragurilor se dezvolta crăpături în masa ghețarului, denumite crevase. Rocile vălurite, cunoscute și
Relief glaciar () [Corola-website/Science/323638_a_324967]