831 matches
-
Acasa > Literatura > Eseuri > FERICIREA - FARUL NOSTRU INTERrie 2016 Toate Articolele Autorului Pentru a se împlini, ființa umană are nevoie de fericire. Avem nevoie de beatitudinea ființei mai mult decât de orice altceva. Pentru că doar fericirea ne poate împlini ca ființe umane, doar fericirea ne desăvârșește și ne lasă să ne dezvoltăm la maximum potențialul. Când se naște, copilul este esențialmente fericit. Fericit pentru că trăiește, fericit
FERICIREA – FARUL NOSTRU INTERIOR, de MIRON IOAN în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371413_a_372742]
-
Cuvântului. Este drumul devenirii, a curățirii liturgice, de la om la persoană, “persona autentica y verdadera”, cum ar zice Baltasar Garcián y Morales, până la starea de înălțare, de naștere din nou: Totu-s dăruit pentru Pasărea-Lotus, iar apoi până la starea de beatitudine: când Dumnezeu m-a-mbrățișat / pentru prima dată / strângându-mă în pleoape. Miracolul apei celei vii este secretul salcâmind în Înviere: De toate mă umplu, da-n lutul divers / Se-oglindă o formă din alt univers. Ce debordant vine promisiunea iertării, dincolo de
ESEU DE LORINCZI FRANCISC-MIHAI de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371603_a_372932]
-
când de fapt lumea reală este cea a spiritului. Numai mergând pe calea cunoașterii de sine, poți să dezvolți aceste capacități intelecuale de care este capabil orice om care acceptă divinul. Și ce-i mai frumos decât să ajungi la beatitudine, la acea pace lăuntrică, unde spiritul este liber, nu este osândit, pentru că a ajuns să se cunoască în sineși, cunoscând moartea și spiritul divin, a ajuns la cunoașterea divină, dându-și seama că el este divin! De aici orice om
DESPRE POEZIA CUANTICĂ ȘI POEZIA METAFIZICĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375058_a_376387]
-
-L în sineși, pentru că orice apropiere de Sacru se face prin revelație, prin descoperirea Focului Sacru. Aici ia naștere procesul descriptivării ființei. Omul descoperă moartea și originile spiritului. Sunt extaze mistice, care nu pot fi descrise în cuvinte, dând naștere beatitudinii. Și care-i sensul vieții omului, decât de a recâștiga Paradisul Pierdut, prin credința în Absolut! Referință Bibliografică: DESPRE POEZIA CUANTICĂ ȘI POEZIA METAFIZICĂ / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1918, Anul VI, 01 aprilie 2016. Drepturi de
DESPRE POEZIA CUANTICĂ ȘI POEZIA METAFIZICĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375058_a_376387]
-
lumina increată, în lumina „neapropiată”, vei ieși tu, cea adevărată. Nu vei mai ști ce este suferința. De ce te sperii? Mirela-Ioana BORCHIN: ...Cum ați reprezenta avatarurile într-o ordine spirituală? Eugen DORCESCU: Ca pe niște trepte, ce pregătesc zborul. Acea beatitudine, despre care ți-am vorbit. Acea beatitudine, care nu e veselie, nu, ea poate fi și dureroasă, dar e sublimă, acea beatitudine, la care ajungi după ce ai înțeles, cât de cât, care e realitatea și te-ai armonizat cu ea
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
tu, cea adevărată. Nu vei mai ști ce este suferința. De ce te sperii? Mirela-Ioana BORCHIN: ...Cum ați reprezenta avatarurile într-o ordine spirituală? Eugen DORCESCU: Ca pe niște trepte, ce pregătesc zborul. Acea beatitudine, despre care ți-am vorbit. Acea beatitudine, care nu e veselie, nu, ea poate fi și dureroasă, dar e sublimă, acea beatitudine, la care ajungi după ce ai înțeles, cât de cât, care e realitatea și te-ai armonizat cu ea, acea beatitudine, care nu te mai părăsește
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
Cum ați reprezenta avatarurile într-o ordine spirituală? Eugen DORCESCU: Ca pe niște trepte, ce pregătesc zborul. Acea beatitudine, despre care ți-am vorbit. Acea beatitudine, care nu e veselie, nu, ea poate fi și dureroasă, dar e sublimă, acea beatitudine, la care ajungi după ce ai înțeles, cât de cât, care e realitatea și te-ai armonizat cu ea, acea beatitudine, care nu te mai părăsește, orice ți s-ar întâmpla. Ea, beatitudinea aceea, animă lumea cuvintelor și generează poezia. Așa
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
care ți-am vorbit. Acea beatitudine, care nu e veselie, nu, ea poate fi și dureroasă, dar e sublimă, acea beatitudine, la care ajungi după ce ai înțeles, cât de cât, care e realitatea și te-ai armonizat cu ea, acea beatitudine, care nu te mai părăsește, orice ți s-ar întâmpla. Ea, beatitudinea aceea, animă lumea cuvintelor și generează poezia. Așa mi se întâmplă mie. Mirela-Ioana BORCHIN: Eu vă percep avatarurile ca pe o bucurie imensă de a descoperi că viața
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
poate fi și dureroasă, dar e sublimă, acea beatitudine, la care ajungi după ce ai înțeles, cât de cât, care e realitatea și te-ai armonizat cu ea, acea beatitudine, care nu te mai părăsește, orice ți s-ar întâmpla. Ea, beatitudinea aceea, animă lumea cuvintelor și generează poezia. Așa mi se întâmplă mie. Mirela-Ioana BORCHIN: Eu vă percep avatarurile ca pe o bucurie imensă de a descoperi că viața continuă, ca pe o jubilație a trăirii și a retrăirii intense, responsabile
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
Mirela-Ioana BORCHIN: Eu vă percep avatarurile ca pe o bucurie imensă de a descoperi că viața continuă, ca pe o jubilație a trăirii și a retrăirii intense, responsabile, a unui destin reiterat, în datele lui esențiale. Dumneavoastră i-ați spus beatitudine. Citindu-vă, mă mir de acea fericire, pre- sau cvasinirvanică, a (re)animării sinelui. Nu am trăit-o (încă), pe cont propriu, dar iau act de existența ei, cu încântare. E contaminantă, mă umple de speranță. Eugen DORCESCU: Beatitudine... care
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
spus beatitudine. Citindu-vă, mă mir de acea fericire, pre- sau cvasinirvanică, a (re)animării sinelui. Nu am trăit-o (încă), pe cont propriu, dar iau act de existența ei, cu încântare. E contaminantă, mă umple de speranță. Eugen DORCESCU: Beatitudine... care nu e jubilație, poate fi și dureroasă, cum spuneam, chiar tragică. Dar rămâne beatitudine. Și în El Caballero[6], spre exemplu, tot beatitudine este. Mirela-Ioana BORCHIN: Într-un strigăt disperat de ajutor pentru refacerea cuplului. Aveți și o soluție
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
sinelui. Nu am trăit-o (încă), pe cont propriu, dar iau act de existența ei, cu încântare. E contaminantă, mă umple de speranță. Eugen DORCESCU: Beatitudine... care nu e jubilație, poate fi și dureroasă, cum spuneam, chiar tragică. Dar rămâne beatitudine. Și în El Caballero[6], spre exemplu, tot beatitudine este. Mirela-Ioana BORCHIN: Într-un strigăt disperat de ajutor pentru refacerea cuplului. Aveți și o soluție culturală pentru această perspectivă. Cea ilustrată în Nirvana. De fapt, arhi-amintirea induce ideea că ați
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
dar iau act de existența ei, cu încântare. E contaminantă, mă umple de speranță. Eugen DORCESCU: Beatitudine... care nu e jubilație, poate fi și dureroasă, cum spuneam, chiar tragică. Dar rămâne beatitudine. Și în El Caballero[6], spre exemplu, tot beatitudine este. Mirela-Ioana BORCHIN: Într-un strigăt disperat de ajutor pentru refacerea cuplului. Aveți și o soluție culturală pentru această perspectivă. Cea ilustrată în Nirvana. De fapt, arhi-amintirea induce ideea că ați trăit într-un cuplu „avataric”, format din reîntruparea unui
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
nimic. De altfel, nimic nu arată, în afara masei de carne îmbrăcate cu hainele lui, cum că s-ar afla în încăpere. Caută cu mintea informațiile din mintea Anei. ... Ana nu doarme. Savurează, iar și iar, cu ochii închiși, sentimentul de beatitudine care a atins-o când l-a văzut pe Rafael pentru prima oară. Nu-l cunoaște pe Rafael, nu l-a mai întâlnit niciodată până acum, numele i l-a aflat când l-a strigat nevastă-sa. Nici n-ar
POLUL VRĂJITOARELOR de LIA BEJAN în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374117_a_375446]
-
sigur că e așa, iar cît timp am fost acasă mă analizai - fiecare cuvînt mi-l cîntăreai - nu e drept de crezi ce cred că crezi tu - de influență unor tîmpenii ce se vorbesc sau văd în unele stări de beatitudine apetisanta în agoniile lor după extaz sau eronările lor din viața de dincolo de zidurile fioroase mai mult sau mai putin trăite de ei intens sau nu, sau eronate. Tu ce zici e oare o diferență dintre dragostea fizică și cea
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 8. de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/370966_a_372295]
-
transforma în dorințele lor. Poți deveni orice personaj al aspirațiilor visătorului. Ai capacitatea de a capta căldura din înalturi și a o transmite în inimile celorlalți. Un nucleu de energie benefică. Extaz si liniște.Lacrimi și fericire. Un izvor de beatitudine euforică, indusă prin muzică. Vocea e o șoaptă de dor picurată în urechile ascultătorilor. Un fulger iute, lovește. Te doboară, te aruncă în valurile agitate. Apa te acoperă, îți umple gura, astupă ochii. Suflarea te părăsește.Prea devreme. Faci un
INIŢIATUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371198_a_372527]
-
nici o floare nu-ți poate egala frumusețea zâmbetului? E poate pentru că , căutându-și sălaș iubirea și-a găsit cuibul în trupul tău, lăsându-ne pe noi lupi flămânzi să-i adulmecăm doar urmele pașilor și să-i pierdem urma în beatitudinea parfumului tău încât mi se pare că nici nu ai trup ci ești doar o încântătoare mireasmă căreia doar iubirea mea i-a dat înfățișare de femeie. Referință Bibliografică: Iubitei / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 224
IUBITEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371232_a_372561]
-
cu spume în gura pruncului nesățios, care smocăie cu voluptate. Da, versul ne poate hrăni, ne poate potoli setea, oferindu-ne chiar, vitaminele trupești și sufletești de care ducem lipsă. Ca să nu mai vorbim de stările de emoție care ating beatitudinea, prilejuite de frumusețea genuină a creației din jur, și de măiestria cu care sunt alcătuite versurile, de o muzicalitate și o prozodie perfecte, cu o bogăție de nuanțe și figuri de stil din cele mai reușite. Volumul ar putea fi
RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE PETARDE RECI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344758_a_346087]
-
sacră, fiică a lui Dumnezeu, ești înălțătoare! Curtea interioară a mânăstirii era transformată într-un spațiu dumnezeiesc, iar ritualul evlavios de dimineață efectuat de preoții acestui așezământ îmi suscitau furnicături sacre a căror forță o resimțeam din plin. Senzația de beatitudine, de mulțumire spirituală și vizuală m-a pietrificat pentru câteva secunde și mi s-a părut că am atins culmile Raiului, că rugăciunea a devenit soră cu natura, încolăcindu-se, completându-se, ridicându-se laolaltă spre poarta deschisă a Paradisului
REGATUL DIVIN AL HORAIŢEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344993_a_346322]
-
dinamism din care lipsește deplasarea, o mișcare pulsatorie, spasmodică - Catedrală Du-te Vino:imens discurs de arce suple - /Chip al meu desfigurat/ Arc reflex arierat - // Ne-ndreptăm către ?/ Nu! - De reținut, ca vibrație de profunzime, definitorie, zborul spre marea negrăita beatitudine, pe care « suprarealistul » Marcel Turcu o evocă, memorabil, așa : De ziua Venerei/ Ori - poate joia : sub Jove/ Într-una din zilele : din pătratul ori rombul acela seducător - / Într-una din zilele probe : Levitezi.../ Și-ajungi departe, în celălalt sublim: ajungi
POEZIA LUI MARCEL TURCU SAU DESPRE SUPRAREALISMUL METAFIZIC de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344988_a_346317]
-
dilemă a situării, concomitente, dar separate, în două planuri, în două așa-zicând ontologii divergente, acestei revelații, așadar, îi urmează, eliberarea, accesul spre aspațialitate și atemporalitate, viețuirea - atât cât e cu putință, și pentru câtă clipă e cu putință - în beatitudine și nemărginire. Textul ce pecetluiește noua identitate a eului (artistic sau empiric) e memorabil : peste cea mai cotidiană orizontalitate - explozia extazului uranic : Ca desert - Cu avioane-n foi de viță Ni se servește Cerul ! - Ce poet ! Și ce poezie ! (Un
POEZIA LUI MARCEL TURCU SAU DESPRE SUPRAREALISMUL METAFIZIC de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344988_a_346317]
-
cerul planetar, bolta nocturnă spuzită de milioane de stele nefiresc de mari și strălucitoare, iar jos, departe, recunoșteam relieful nostru românesc unic: fluviul, delta, marea, orașul, cartierul, strada, casa și patul meu de pe care, uimit, fascinat, paralizat de emoție și beatitudine, priveam cerul deschis din încăperea parcă fără tavan și acoperiș. Cu eforturi teribile mă scuturam și săream în capul oaselor, respiram în sincopă, imaginea încă persista pe retină, mă grăbeam să aprind veioza, să dispară... În această ”fază” mă opream
REVELAŢII INTERZISE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345791_a_347120]
-
a școlii, apoi prin curte și grădină, seara căzând istovit într-un somn profund. La infirmerie stătea mai mult noaptea, fiindcă munca la culesul merelor, la cositul și strânsul strugurilor brumați din vie, îl acapară. Trăia într-o stare de beatitudine continuă, încercând să-și închipuie viitorul apropiat de elev și, mai îndepărtat, de învățător.. După începerea școlii, primi un pat în dormitorul celor de clasa a - I - a. Nu întâmpină greutăți la asimilarea noțiunilor și a cunoștințelor noi, însă mereu
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
pe care le-am primit de la Dumnezeu prin Cârmuitorii Eonici de când m-am născut. Așadar, în numele Adevărului Creației - care lucrează prin Arta-transformării Primului Principiu din care s-au ivit în copilăria umanității cei trei eoni primordiali, distinți: existența, forma și beatitudinea - îmi fac o datorie de onoare să tăi acum în chiar spiritul materiei primordiale a creației ce se perpetuează prin codul nostru genetic, ca să putem sfărma împreună acest idol al banului, materialist și obedient până în măduva oaselor. Dacă domnul Soros
SCRISOAREA NR. 69. CUM SE COMITE UN ATENTAT FINANCIAR ASUPRA OMENIRII PRIN EXTRATEREŞTRI ET-Y-X- de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 836 din 15 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345889_a_347218]
-
zadar... // și-azurul stins, // în ochi viclean de cer” ( Cerșesc azur). Din „culorile luminii” într-un elan al naivității și încrederii în orizonturi ondulatorii... împletește versuri suave, luminoase pentru a fi „Cu un pas mai aproape de cer”. Această stare de beatitudine nu durează - este ca un fulger ce despică întunericul în două. Viața (afirmă poeta) este „drum în lumină bătătărit de talpa aspră a suferinței. // Cuvântul răsună în spațiu // ce rămâne la fel de abstract. Aleargă, aleargă! // Nu te opri... între viață și
BIANCA MARCOVICI CRONICĂ LITERARĂ LA VOLUMUL VALENTINEI BECART DOUĂ LACRIMI DE CER , EDITURA ALFA, IAŞI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346840_a_348169]