844 matches
-
soarele, luna, cosmosul (care adăpostește „cuvinte noi”, ca pentru o continuă „facere”). Deși e un elegiac mizând pe clar-obscur, poetul se dovedește și un visător care creează reverii fantaste în tipare expresioniste. El este „un expresionist care nu cultivă însă beatitudinile și imponderabilele naturii, ci semnele ei amenințătoare” (Eugen Simion), ca, de exemplu, în „Să ne adăpostim, stele / bâjbâie în întuneric clătinând frunzele, norii de-alcool / Ceva de nerecunoscut stă prin preajmă și încrețește apa flămândă” (Pădure). Tulburând imaginea conturată anterior
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
privirii unei astfel de imagini-reflexie a poziționării mele întru amăgire, momentul de vedere a sinelui propriu răpus de autoiluzionare, inaugurează un alt parcurs pentru conștiința mea, cel al răsturnării întregii situaționări ce-mi aparținea pe fondul prăbușirii egoului meu din beatitudine în agonie, înțelegerea realității fiind doar liantul, termenul mediant al acestei tranzitări. Astfel, eu trebuie să mă reîntorc, să re-străbat drumul parcurs, mai precis să îl abordez inversat dinspre sufletul persoanei de care m-am îndrăgostit către mine. Formula te
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
mod obișnuit între intenție și materializare. (b) Compunerea este involuntara și automată; apare și dispare după bunul plac, independent de voință poetului. (c) Pe parcursul elaborării, poetul simte o emoție intensă, descrisă, de obicei, ca o stare de exaltare și de beatitudine, dar evocata ocazional drept chinuitoare și dureroasă în fazele sale inițiale, desi urmată de un sentiment de eliberare fericită și de liniștire. (d) Opera încheiată îi este atat de nefamiliară și de surprinzătoare poetului, încât îi pare a fi fost
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
a fost greu de înțeles pentru cei doi protagoniști, în viața reală. Șansele erau împotriva acestei povești, si totusi ea a avut loc, totul fiind credibil exclusiv prin prisma misticismului ce răzbate din fiecare scenă a românului, din starea de beatitudine și visare pe care geniul lui Eliade știe să o creeze atât de firesc și de desăvârșit. Considerăm inadmisibil și că numele personajelor să fie modificat (cea mai flagrantă distonanta, din acest punct de vedere, fiind aceea că Maitreyi este
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
același sentiment de plenitudine „care te stăpânește câteodată după ce asculți multă muzică de Mozart” (59), care preia și modifică un pasaj din 1932 și 1936 din Stcherbatsky, care la rândul lui Îl cita pe indianistul O. Rosenberg, iar acesta comparase beatitudinea primelor experiențe yoghinice avute În Japonia (cf. Y I, p. 85 n. 1) cu senzația produsă de ascultarea muzicii... Înainte Însă de a vedea cum evoluează calchierea literară a itinerarului tehnicilor yoga, să ne reîntoarcem la Patañjali și la comentatorii
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
schimb Ciclovan era de-a dreptul fericit.” (P. Sălcudeanu, 460), „Și de unde mă așteptam ca fiorii reglementari de groază ai pustiului și ai singurătății să-mi străpungă inima cu un fier aprins, dimpotrivă, o liniște senină, un soi de cerească beatitudine îmi cuprinse ființa mea întreagă.” (C. Hogaș, 249) RELAȚIA DE DEPENDENȚĂ NOMINALĂTC "RELA}IA DE DEPENDEN}| NOMINAL|" Disponibilitățile combinatorii ale substantivului (sau pronumelui) - regent se deosebesc de cele ale verbului (sau adjectivului). Ele se constituie în veritabile valențe libere 41
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a alăturat exegezei mistice, monumentale Sefer za zohar. Aici celor două stiluri, peshat și dorash li se adaugă aluzivul remez care include tipologia sau alegoria și sod sensul mistic secret. De aici și cuvântul care desemnează și astăzi starea de beatitudine și extaz numită prin inițialele PeReDeS paradis. Toată istoria Israelului dominată de mesianismul Vechiului Testament se regăsește în Evangheliile creștine arătându-se că profeticele cuvinte oracolare se dovedesc a se petrece în zilele Fiului Omului. Eternul tipar este repetat în
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pentru o parte a acestuia, c(nd aceasta reu(e(te s( se deta(eze de material. Matricea sinaptic( ((i demonstreaz( ob(r(ia cosmic(. Nu sunt de acord c( drogurile sunt distructive doar pentru elementul material, conduc(nd la beatitudine (i artificial duc(nd la apropierea de divinitate. Moartea nu este o motiva(ie pentru apropierea de Dumnezeu, nici toxicomania o cale de urmat pentru tinerii (nseta(i de mistic (i metafizic(. Hiperactivitatea acestor centre duce la o bun( dispozi
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
nu poate avea loc decât pentru o parte a acestuia, când acesta reușește să se detașeze de materie. Matricea sinaptică își demonstrează obârșia cosmică. Nu sunt de acord că drogurile sunt distructive decât pentru elementul material, atâta timp cât el conduce la beatitudine, înseamnă că ajută, artificial bineînțeles la apropierea de divinitate. Dar așa cum moartea nu este o motivație pentru apropierea de Dumnezeu, nici toxicomania nu poate fi o scuză, nici cale de urmat, deși sunt predicatori care recomandă tinerilor dornici, înfometați de
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pour ton berceau 399 Atingerea, probabil, e ultimul dintre simțurile umane ce n-a fost explorat îndeajuns decât de filosofi, poeți, inițiații marilor mistere și poate că este cel mai important din toate. Poetul spune că atigerea poate sugera înalțarea, beatitudinea, împlinirea, extazul mai mult decât celelalte simțuri pe care le poate suplini. Mai mult decât răgazul ce-n flori abate dorul dinadins/ E lacrima și slava tăiate-n sticlă și în necuprins/ În nevedere astre ne-ncetat coroana șoaptei pe frunte
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
realității. Stau adesea incapabil să mă exprim, deși mă consider un maestru al Cuvântului. Degeaba. Oricât am vrea să spunem ceea ce simțim când numai ne gândim la omul aflat în peisajul dominat de divin, care ne-a trezit starea de beatitudine ce exaltă în interiorul nostru, realizăm ce neputincioși suntem. Și când nu suntem crezuți? Și când un simplu gest sau o vorbă tulbură oceanele și declanșează uragane? E oare simplă sau complexă natura umană? Deci, în fața eului nostru interior suntem neputincioși
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
al cerului prag, din el răsare soarele. Acolo nu-s nemuritorii, doar cei căzuți, pe ei îi numărăm. Și după putrezire nu strălucire-urmează. Divinitatea noastră, istoria, o groapă ne-a tocmit, din câte nu-i rost de înviere 1194. În locul beatitudinii eterne sufletul ajunge după o călătorie prin care străbate cerurile concentric strânse în jurul unui nucleu material. Acolo e templul, orientul etern, lumina. Câtă grijă pentru a da un rost paradisului liric în care ne trezim și din care plecăm uitând
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
impulsurilor subconștientului. Dar aceasta este adeseori înconjurată de ziduri. Aceasta pentru că este un loc protejat, fiind păzit de ființe superioare, îngeri sau monștri. Nu este nici codrul, nici cetatea. E doar un loc în care pacea favorizează înălțarea spirituală. Marea beatitudine este descoperită în rai și poate avea o semnificație mistică și metafizică începând încă de la literatura persană și apoi în poemele Evului Mediu. Tigrul, Eufratul, Gangele și Nilul sunt cele patru fluvii care izvorăsc din fântâna paradisului. Poetul îndrăgostit încearcă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de trei ani, când se afla la Râmnicu-Sărat. În memoriile sale și în convorbirile cu Claude-Henri Rocquet, Eliade insistă pe trei amintiri, toate trimițând la descoperiri neașteptate, însoțite fiecare dată de un sentiment de uimire și bucurie, ba chiar de beatitudine. Întâlnirea cu o „enormă și splendidă șopârlă albastră”, într-o pădure unde familia se oprise pentru a lua masa la iarba verde, ia forma unei prime și îmbătătoare experiențe estetice. Înfațișarea animalului îl fascineaza pe copil și îl umple de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Margaretei, Faust visează apropierea „clipei cele frumoase”; mai apoi Margareta, după ce a trecut pragul acestei clipe spune tristă: „Liniștea mea, Odihna toată Nu le mai aflu Ah, niciodată” Prin contemplare, stând lipit de tâmpla Margaretei, Faust soarbe clipa în toată beatitudinea ei; dar odată clipa consumată, contemplația devine tragică. În fața eșecului, Mefisto smulge violent pe Faust, oferind tentații vulgare în noaptea Valpurgiei; cuprins de remușcări intră în celula unde este închisă Margareta, dar aceasta la propunerea acestuia de a fugi cu
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
1978) cu poeme, iar prima carte, Ecuație liniștită, îi apare în 1985. Este prezentă în numeroase antologii din țară și din străinătate. D. propune o poezie elaborată, de certă încărcătură livrescă, respectând echilibrul și solemnitatea discursului. În timp, descoperind „căile beatitudinii”, poezia câștigă (e drept, temperat) în pasionalitate. Nu e vorba însă de părăsirea jocurilor inteligenței, ci de captarea palpitului vieții, a misterelor lumii, ceea ce face din discursul poetic un exercițiu de cunoaștere. D. refuză sentimentalismul dulceag ori ludismul ironic-ingenios, nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286763_a_288092]
-
Enea - căci trebuia s-o facă... - nu transformă textul lucrețian într-un manifest politic sau într-o pledoarie pentru puterea unui singur om! Venus exprimă pur și simplu atât plăcerea sexuală, cât și bucuria divină, atât jubilația corporală, cât și beatitudinea spirituală... Ea ne guvernează permanent, pentru că este numele acelei forțe oarbe acționând asupra epicentrului materiei. Plăcerea ne ghidează, ne conduce, ea se află la cârma vasului. Voința liberă vizibilă în clinamen se îndreaptă într-o singură direcție: voluptatea. Gândirea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
o ipotetică suliță aruncată de un om cu o putere extraordinară după ce trece de hotarele lumii? Sfârșit al oricărei transcendențe, instaurare a imanenței celei mai totale: evident, chiar dacă Lucrețiu se înclină în fața zeilor epicurieni compuși din materie subtilă, indiferenți în beatitudinea lor și instalați în interlumi, ateismul s-a născut deja. Ideea morții zeilor progresează, la fel și cea a morții lui Dumnezeu, care permite nașterea oamenilor și a puterii asupra destinului lor. A ști să trăiești presupune să înveți să
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
culmea imposturii, ci din conștiința necesității. Din convingere. De altfel, momentul botezului, săvârșit în taină și în grabă pentru a scăpa de vigilența gardienilor, este o parusia. Proaspătul botezat este imersat în substanța fericirii, este transbordat într-o stare de beatitudine care topește orice materialitate a spațiului. Cristalizaseră în el acele valori care acum îl împingeau spre creștinism, așa cum mai târziu îl vor împinge spre monahism. Nici monah nu se dă făcut repede. Caută îndelung o mănăstire care să i se
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
ale acestuia. că Sentimentele psihice, care sunt raportate la Eul personal, reprezentate prin siguranță, identitate, vitalitate, autoritate, prestigiu, putere, bucurie etc. dă Sentimentele religioase și metafizice, În raport cu Supra-Eul moral al persoanei, cu idealurile și aspirațiile acesteia. Ele sunt reprezentate prin: beatitudine sau fericire, disperare, remușcare, starea de liniște și pace interioară, seninătate, siguranță etc. Sentimentele psihice, ca și sentimentele spirituale, religioase și metafizice, au rolul de a ne semnala avantajele sau obstacolele, oportunitățile sau inoportunitățile de viață. Ele au rolul de
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
reproduc conduite care mimează violența. Ca exemple pot fi amintite bacanalele sau serbările dionisiace din Antichitatea clasică elenă, posesiunile demonice din Europa medievală, precum și megafestivalurile de muzică modernă (Pop, Rock etc.Ă din zilele noastre ș.a. Bucuria și starea de beatitudine, de fericire sufletească și moral spirituală are, la rândul ei, ritualuri de manifestare speciale. Acestea urmăresc depășirea limitelor realității lumii, eliberarea sufletească a individului, sau a grupurilor umane, și proiecția sa Într-un spațiu transcendent, prin Întâlnirea și comuniunea cu
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
larg răspândit, pentru că este ieftin în comparație cu alte droguri, ușor de obținut și creează o senzație de plutire care dureaza cam 12 ore. Cocaina este un alt drog ilegal, extrem de popular. Senzațiile pe care le creează consumul de cocaină sunt de beatitudine și de energie maximă. Numită: pudră, zăpadă, "Albă ca zăpada", gheață, cristale, pietre, este un alcaloid extras din frunzele arbustului de coca (Erytroxylon coca) originar din America de Sud. Ea a devenit cunoscută în Europa în cursul anului 1857. Se găsește sub
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
care emoționează pe cine îl ghicește.” (Prof. Dr. Constantin Romanescu) Coborât parcă din „Amintiri din copilărie”, pașnicul Gheorghe Boancă a coborât în dulcele târg al Ieșilor tocmai din nemuritoarele șoapte ale codrilor de la Țibănești, aducând cu sine o stare de beatitudine și umor specifice țăranului moldav. Dar, spre deosebire de Ion Creangă, șugubățul Boancă povestește întâmplări de altădată sau din prezent cu ajutorul cuvintelor nerostite ale picturii naive. Linii, forme și pete de culoare se contopesc într-un dans poetic, emanând stări emoționale ori
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
de Ávila era, prin ardoarea ei, spune Cioran, "atât de fascinantă, încât ai sentimentul credinței, chiar dacă nu crezi (...) Primejdia convertirii îl paste pe orice necredincios care o citește cu pasiune pe spaniolă această"11. Cioran vorbește despre atracția irezistibila a beatitudinii extazului mistic, "experiența extremă", pe care consideră că trebuie trăită numai în singurătate. Excesele sfinților l-au atras prin latura lor provocatoare, amăgit de posibilitatea atingerii absolutului, dar că, însuflețit deopotrivă de ispita absolutului și de sentimentul persistent al vacuității
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și perioada să franceză relevă mai multe fete ale lui Cioran, dar în toate la fel de pesimist, poate în sensul pe care îl dă Sábato acestui concept, de "idealist frustrat". Cioran are doar deziluzii, nu are speranțe, poate un pic de beatitudine, trecătoare, din păcate, "în clipele când se confundă cu muzica pe care o asculta sau când se contopește cu ființă iubita"12. Prima mare deziluzie, la fel de profundă, ca și știința pentru Sábato, este filosofia. "Aveam șaptesprezece ani și credeam în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]