KorAP: Find »[drukola/base=beduin & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...13 14 15 ...18 >

429 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426

și chiar o mărime diferită, în funcție de valoarea sa. Nu înțeleg de ce ar vrea cineva să fie toate la fel. Sau poate că în țara ta lucrurile funcționează altfel? Pino Ferrara înțelese că purtau un „dialog al proștilor“, fiindcă cei patru beduini, pierduți de atâția ani în mijlocul deșertului, văzuseră foarte puțini bani în viața lor. Când vorbesc de spălat sau albit, nu mă refer la bancnote, ci la legalizarea unor bani ilegali. — Legalizarea unor bani ilegali? repetă Gacel. Te referi la bani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
asta. — Și ce-ai vrea? Să te las să pleci? Cine-mi garantează că te vei întoarce? — Nimeni, dar n-am pretins să mă lăsați să plec. E suficient să dau un telefon. Se lăsă o liniște apăsătoare. Cei patru beduini se priviră ca și cum băiatul ar fi fost nebun. Vrei să vorbești la telefon cu cineva din Italia, chiar din inima deșertului Tenere? întrebă în cele din urmă Aisha, neîncrezătoare. — Da. Am un telefon celular în mașină. Face legătura cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
plagă, o s-o facem noi. Cu binele sau cu răul. — Dar nu e vorba de nici o plagă, zise egipteanul. Este vorba de o simplă competiție sportivă. — Nu-mi veni cu chestiile astea, replică Ghepardul. Ține cont că nu sunt un beduin ignorant pe care-l tratezi de obicei ca pe o cămilă. Cunosc foarte bine dictonul Mens sana in corpore sano și știu că ăsta nu este un concept care s-ar putea aplica la acest tip de „competiții sportive“ pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
englezul, fără să schimbe tonul. În vremurile astea, morții, oricine-ar fi ei, se uită imediat și, până la urmă, rămân doar niște date statistice. Nimeni n-o să uite însă așa de ușor că șase europeni nevinovați au fost sechestrați de beduini în inima deșertului - plescăi din limbă, iritat și adăugă: Întotdeauna va fi o mamă, o iubită, o soră sau o asociație de prieteni sau vecini dispusă să răscolească rahatul și să ceară respectivelor guverne să-i elibereze imediat. Și presa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
întreruperea raliului, zise Hans Scholt, mușcându-și gânditor buza de jos. Are vreo legătură? — Pe mine mă întrebi? zise celălalt. Eu nu sunt decât un mecanic care a învățat să alerge într-o cursă și până acum n-am văzut beduini decât cu coada ochiului, când treceam pe lângă taberele lor cu o sută la oră... Clătină din cap, dând de înțeles că nimic din ce se întâmplase nu avea legătură cu el: — Îmi sfârșesc ziua frânt de oboseală, fac revizia motocicletei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
ferfeniță și, în cele trei ocazii când a încercat să continue călătoria pe spinarea unui dromader ciufut, a fost cât pe ce să-și rupă gâtul. Și, într-adevăr, nu era ușor să-ți menții echilibrul într-o fragilă șa beduină, în timp ce nărăvașul animal înainta pe un teren atât de sălbatic și muntos, căci se legăna ca o bărcuță pe furtună, și doar cine și-a petrecut cea mai mare parte din viață cocoțat pe o asemenea cocoașă știa cum să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
șanse de supraviețuire ar avea dacă l-ar lăsa singur. Cu toate că adormise la umbră, se vedea cum transpirația îi curge șiroaie pe corp, ceea ce demonstra că, fără să se miște chiar, pierdea mai mult lichid decât ar fi pierdut un beduin mergând cu pas întins sub un soare dogoritor. Asta însemna că pe acele meleaguri ar fi fost cu siguranță condamnat la moarte în scurtă vreme. Ca să poată merge la amiază pe nisip sau prin munții din Tenere, un bărbat cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
sun mai întâi pe tata. — Cum dorești. Pino Ferrara se duse la mașină, scoase o valijoară grea și, după ce întinse un fel de mică antenă parabolică, o îndreptă spre nord, în timp ce verifică o serie de parametri, sub privirea atentă a beduinului, căruia toate acele lucruri i se păreau o vrăjitorie. Trecu mai bine de jumătate de oră până când italianul reuși să stabilească legătura, și cu toate că nu reuși atât de bine pe cât ar fi vrut, putu să-l pună la curent pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
să supraviețuiască într-un asemenea ținut, și încercă o senzație de ușurare când îl zări pe Gacel Sayah așezat sub palmierul cel mare. Ateriză foarte aproape de cele trei mașini care aruncau scânteieri metalice sub soarele după-amiezii și se apropie de beduin, ducând în mână două cutii de răcoritoare foarte reci: — Aselam aleikum! - salută. Cu umilință îți cer ospitalitate. — Metulem metulem! - veni răspunsul cunoscut. Prietenii întotdeauna sunt bine primiți. Ce noutăți îmi aduci? — Puține și proaste. Se așeză alături de el, băură în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
argumenta că au făcut tot ce le-a stat în putere, că au angajat cei mai buni specialiști și că n-au precupețit mijloace și bani pentru a salva ostaticii, dar că, din păcate, au ajuns prea târziu, deoarece niște beduini sălbatici erau interesați doar să fure și să omoare... - Nené Dupré schiță un ușor zâmbet trist. - Ei manipulează presa, iar pe tine nimeni nu te va lua în seamă. Singurul dispus s-o facă se află acolo, singur în mijlocul deșertului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
aplecă să vadă starea celui ce dormea și, când se întoarse, pe față i se citea o mare îngrijorare. — Are temperatură mare - spuse. Și cred că rănile i se infectează. — Și eu cred, dar nu pot să fac nimic - zise beduinul. Îl cunoști? Celălalt făcu un gest afirmativ. — Este Pino Ferrara. Dacă mi-amintesc bine a participat la raliu de două sau de trei ori. Bun băiat și un pilot excelent. Spune că taică-su e un om foarte important. Din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
Ia-o cum vrei. Deși cred că această conversație se prelungește prea mult și nu duce la nimic. Ai să-mi faci vreo propunere? — Una foarte concretă: lasă-mă să-l iau pe băiatul ăsta. Dacă rămâne aici o să moară. Beduinul nu răspunse imediat, se gândi la propunere, după care făcu un ușor gest negativ: — Așa e, și-mi pare rău, pentru că știu că nu are nici o vină - dar nu pot să-l las să plece așa, pur și simplu. — Pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
pe vine în fața lui, ca să-l privească mai atent, cu un straniu amestec de teamă, respect și admirație. — Mulțumesc că m-ați primit! șopti cu timiditate. Din acest moment mă consider sub protecția dumneavoastră. Nu se spune așa - îi reproșă beduinul. Se spune „vă cer ospitalitatea“. — Bine! Așa... Vă cer ospitalitatea. — De acord... Ce vrei să știi? Dacă într-adevăr sunteți dispus să-i omorâți pe acești oameni. Doar dacă sunt nevoit... — De ce? — De câte ori trebuie să repet? vru să știe tuaregul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
Te duc eu... - se oferi Nené Dupré. Imohagul aruncă o privire disprețuitoare spre elicopter, în timp ce exclamă: — Cu rabla asta?... Nici mort! — Nu pot să cred că ți-e frică!... - îi râse în nas francezul. — Nu e vorba de frică... - răspunse beduinul. Mă deranjează zgomotul. În afară de faptul că nu pot să-mi iau cele trei cămile. — Vrei să te întorci acolo cu cămilele? întrebă surprins Nené Dupré - și, în fața gestului mut de aprobare, întrebă: De ce? — Acum am nevoie de ele. — Pentru ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
primul care va muri... Ai înțeles? — Perfect! Dar repet că prefer să rămân. În felul ăsta tatăl meu va fi mult mai presat. Dacă rămâi, vei muri - și vom avea de pierdut cu toții. Nu sunt de acord. Eu cred că... Beduinul îl întrerupse cu un gest nerăbdător: Nu contează ce crezi tu. Contează ce cred eu. Fă ce ți-am spus și ai încredere în Dupré, care s-a arătat a fi un om onest și m-a făcut să înțeleg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
dar totul e pregătit de acum două zile... - protestă fratele cel mare. — Pentru mine, nu - mormăi armeanul. Pentru mine „niciodată nu este totul pregătit“, pentru că știu din experiență că întotdeauna poți avea o surpriză... — Și ce surpriză aștepți din partea unor beduini împuțiți care n-au decât două puști vechi. — Dacă aș ști, n-aș mai avea de ce să-mi fac griji - îi răspunse șeful său. Dar în toți anii ăștia cât am luptat în Ciad am învățat că în deșert, doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
împuțiți care n-au decât două puști vechi. — Dacă aș ști, n-aș mai avea de ce să-mi fac griji - îi răspunse șeful său. Dar în toți anii ăștia cât am luptat în Ciad am învățat că în deșert, doi „beduini împuțiți“ cu doar două puști vechi pot să-ți creeze mai multe neplăceri decât jumătate de duzină de care blindate pe care le vezi venind și știi cum să lupți împotriva lor. „Împuțiții“ ăștia apar de unde nici nu te-aștepți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
descriind cercuri ample, fără ca măcar să-și miște aripile, lăsându-se purtați de curenții de aer, ca și cum pentru ei, în acel moment, pământul ar fi devenit un loc prea călduros ca să poată risca să coboare pe suprafața lui. „Când vulturul mănâncă, beduinul stă la pândă. Când vulturul zboară, beduinul se odihnește.“ Pentru tuaregii din inima Saharei, vulturii erau un fel de termometru viu ce indica cu deosebită precizie când temperatura de la suprafața pământului depășea limitele suportabile, iar oamenii trebuiau să stea absolut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
aripile, lăsându-se purtați de curenții de aer, ca și cum pentru ei, în acel moment, pământul ar fi devenit un loc prea călduros ca să poată risca să coboare pe suprafața lui. „Când vulturul mănâncă, beduinul stă la pândă. Când vulturul zboară, beduinul se odihnește.“ Pentru tuaregii din inima Saharei, vulturii erau un fel de termometru viu ce indica cu deosebită precizie când temperatura de la suprafața pământului depășea limitele suportabile, iar oamenii trebuiau să stea absolut nemișcați la umbră, deoarece nu erau capabili

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
de sudoare și zdrobiți, dar își dădură seama imediat că automatele lor erau prea scurte și cămășile prea mici. Și, ca și cum toate astea n-ar fi fost de ajuns, nu aveau nici măcar săbii. Unul dintre motivele importante pentru care un beduin preferă puștile lungi și săbiile lungi este că poate să-și facă într-o clipă, cu ajutorul lor și a unui amplu jaique, o mică jaima care să-i ofere umbră, să-l apere de vânt și să mențină temperatura din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
să-l afecteze prea mult. Dar cea mai modernă și mai ucigătoare dintre armele automate fusese concepută astfel încât să ocupe cât mai puțin spațiu posibil, iar mărimea cămășii unei uniforme nu se putea nicicum compara cu cea a unui jaique beduin. Rezultatul a fost că cei paisprezece oameni se văzură obligați să se așeze pe nisip sau pe pietre fără să se bucure de nici un strop de umbră. Imediat se simțiră de parcă ar fi avut niște fiare încinse pe spate. Numărul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
câte își amintea nu semăna câtuși de puțin cu infernul pe care s-ar fi zis că demonii înșiși l-au renegat de mult. Cam șase kilometri în linie dreaptă îi separau de obiectivul lor și doar doi păduchioși de beduini se părea că le stau în cale, dar în gura uscată se simțea deja gustul metalic al înfrângerii, deoarece începură să aibă senzația dezagreabilă că nu se luptau nici cu natura, nici cu oamenii, ci cu o forță net superioară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
o lunetă, așa încât clipi de câteva ori, dar după un moment își înălță privirea și spuse nu foarte sigur pe el: — Pare un butoi. Asta cred și eu... - îi dădu dreptate fratele său. Un butoi prins de o parașută. — Apă? Beduinul încuviință în timp ce adăuga: — Probabil conține o bună parte din rezerva lor de apă. — Și ce caută acolo? — Se vede că l-au aruncat pe dune ca să nu se spargă lovindu-se de stânci și că deocamdată l-au lăsat unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
tot mai mult spre inima câmpiei, unde erau convinși că-l vor putea doborî cu ușurință. Au fost momente de lungă și zbuciumată tensiune, în care unui spectator neutru i-ar fi fost greu să hotărască pe cine să parieze. Beduinul părea mai agil și mai puțin obosit, obișnuit din naștere să alerge pe nisip, dar urmăritorii săi aveau o poziție mai bună și erau mai bine înarmați, deci era clar că nu voiau să-l lase nicicum s-o ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
că logistica o să dea greș. — Nu logistica a dat greș, ci logica... - răspunse celălalt pe un ton aspru. Mi se pare o totală lipsă de logică faptul că șapte profesioniști n-au fost în stare să se înfrunte cu un beduin păduchios ca să-și apere rezerva de apă. - Mecanicul ar fi vrut să tragă un scuipat, dar nu avea destulă salivă. - Din fericire, ne-a mai rămas un butoi, dar mă tem că ăsta nu ajunge pentru toți. — E de necrezut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]