441 matches
-
de acțiune-cercetare-formare, deconstrucții și reconstrucții necesare și posibile. Procedura de elaborare și completare a acestui model propriu de produs-construct al proiectării ne-a mai confirmat o problemă de principiu, în sens constructivist: ea nu mai este prescriptivă, ca în procedura behavioristă, ci una descriptivă, la nivelul global al etapelor-secvențe principale, ca microcontexte pedagogice, care nu corespund cu lecțiile de diferite tipuri, în unitatea de învățare. Aceasta pentru că anticipă desfășurarea procesului de construire a rezolvării situației, fără detalierea dirijării pașilor învățării și
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
diferitelor produse ale învățării, îndeosebi acum a competențelor, căci ele reflectă procesul de adaptare la situație, la contextul pentru realizarea sarcinii, în luarea deciziilor, ca și în realizarea autoevaluării, autoreglării (Aubert și Gilbert, 2003, pp. 29-31). Dar pentru că, în paradigma behavioristă, se pune în centru măsurarea (conform unor reguli, criterii, atribuții, niveluri) și apoi aprecierea calitativă, obiectivele urmărite se traduc în indicatori observabili care reflectă respectarea și raportarea la norme, la sisteme de valori-referențiale măsurabile. În evaluarea actuală (potrivit paradigmei constructiviste
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
referă la competența de evaluat, în anume context problematizat conceput ca sarcină, indicatorii detaliați reprezintă referențialele concrete de apreciere. Problema referențialelor arată că în majoritatea sistemelor educaționale, dacă s-a acceptat prioritatea criteriilor date de competențe, în opoziție cu referențialele behavioriste, se consideră atunci normal (Rey et al, 2007, pp. 36-42) și reconstruirea instrumentelor de verificare efectivă, transformarea radicală a practicii globale a educatorilor. Ca fenomen de reformă, nu se mai limitează la transmiterea și evaluarea cunoștințelor sau efectuarea de aplicații
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
predării cu învățarea, s-au studiat variabilele care influențează eficiența invățării (caracteristici de vârstă și individuale, sex, clasă socială, experiențe de învățare, atitudini, dorințe, expectanțe, abilități și roluri ale educatorului, situații de învățare), procesele care antrenează aceste variabile (după concepția behavioristă), contextul (sarcini, obiective, conținut., metode, relații), produse rezultate (măsurare prin indicatori tot comportamentali). Acesta este contextul care a declanșat paradigma schimbării de la instruire la învățare și o nouă paradigmă a clasei ca organizație, management, dotare, disciplină, relații în clasă, colaborare
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
manierele de utilizare (apud Doyle și Smith, 2002): ► Modelul rolului trăsăturilor liderului în obținerea succesului în diferite acțiuni: vitalitate, competențe în realizarea sarcinilor, capacitatea de înțelegere, de a motiva grupul, curaj în depășirea riscurilor, capacitatea decizională, autocunoaștere, raționalitate, flexibilitate. ► Modelul behaviorist, comportamentalist care evidențiază ca stiluri: concentrat pe obiective și sarcini, concentrat pe grup, autoritar, directiv sau participativ. ► Modelul situațional (al contingenței) subliniază rolul interrelațiilor, al structurării sarcinilor, al raportării la puterea exercitată. ► Modelul liderului transformațional și tranzacțional, care să introducă
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
le paradigme de la priorité des méthodes constructivistes d'apprentissage versus le paradigme du design instructionnel. e) La conception des activités éducatives (chapitre 6) doit franchir un obstacle largement accepté dans le passé le recours à la projection programmée, d'essence behavioriste, à savoir au design instructionnel. Le respect des paradigmes sus mentionnés dans la nouvelle conception des activités demande cependant un fléchissement de la projection, l'appel à des models alternatifs, ce qui détermine l'affirmation du paradigme de la priorité de la projection
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
presupune, pleacă urechea la conținutul mesajului și i se lasă răgazul, totuși, să judece realitatea, autenticitatea sau farmecul convingător al mesajului primit. Emițătorului îi revine datoria să se descurce pentru a-l face accesibil. 1. Primele analize: dominația emițătorului Modelul behaviorist al unui stimulus exterior și al unui răspuns este cel care prevalează aici. Un reflex cvasicondiționat la mesaj instalează ideea unei dominații a celui care provoacă mesajul. Predecesorii acestei teorii au fost Charcot (isterie, hipnoză), Le Bon (propaganda și psihologia
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
ordin didactic, a frustrației ca fenomen singular, independent de celelalte procese și funcții psihice, implică, un efort de abstractizare, deoarece este neglijat întregul în mod intenționat. În mod deosebit, trebuie înlăturat simplismul ipotezei S-R („Stimul-Reacție”), al punctului de vedere „behaviorist”, și a celui „biologist” în explicarea „frustrației”, care duce la simplificarea cercetării, la sărăcirea conținutului psihologic al acesteia; de exagerările asemeni, nu putem să nu condamnăm și exagerările înțelesului psihanalitic de „complex” („complex al frustrației”), adică de factor inconștient, rezultat
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
teoriilor, precum și deosebita importantă, ideologică, politică, a unor asemenea teorii. Iată de ce un examen atent al acestui fenomen merită osteneală din partea psihologiei noastre”. Diferitele modalități de interpretare si explicație a „frustrației” pot fi grupate în trei mari categorii: l) cele behavioriste, în cadrul cărora ne vom ocupa de orientările pozitiviste, adică acele interpretări care, ignorând principial conținutul interior al conduitei, restrâng schema, de explicație a frustrației la studiul manifestărilor exterioare ale conduitei respective, după schema „S-R”(stimul-reacție); 2) concepțiile biologiste, care
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
psiho-sociale a persnalității va contribui la întregirea complexului tablou psihologic fenomenului de frustrație, va crea premisele teoretice necesare explicării dintr-un punct de vedere sistemic - și anume acela al concepției bio-psiho-sociale și culturale asupra personalității - a fenomenului de frustrație. Interpretările „behavioriste” și cele „biologiste” I. Interpretările „behavioriste” Așa după cum remarcă K. Lawson, punctul de vedere behaviorist „alterează problema frustrației”, făcând din ea o pseudo-problemă. Într-adevăr, stipularea tezei că fenomenele „conștiinței” nu pot fi accesibile cunoașterii științifice obiective reduce, în general
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
întregirea complexului tablou psihologic fenomenului de frustrație, va crea premisele teoretice necesare explicării dintr-un punct de vedere sistemic - și anume acela al concepției bio-psiho-sociale și culturale asupra personalității - a fenomenului de frustrație. Interpretările „behavioriste” și cele „biologiste” I. Interpretările „behavioriste” Așa după cum remarcă K. Lawson, punctul de vedere behaviorist „alterează problema frustrației”, făcând din ea o pseudo-problemă. Într-adevăr, stipularea tezei că fenomenele „conștiinței” nu pot fi accesibile cunoașterii științifice obiective reduce, în general, cercetarea psihologică la studiul comportamentului exterior
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
premisele teoretice necesare explicării dintr-un punct de vedere sistemic - și anume acela al concepției bio-psiho-sociale și culturale asupra personalității - a fenomenului de frustrație. Interpretările „behavioriste” și cele „biologiste” I. Interpretările „behavioriste” Așa după cum remarcă K. Lawson, punctul de vedere behaviorist „alterează problema frustrației”, făcând din ea o pseudo-problemă. Într-adevăr, stipularea tezei că fenomenele „conștiinței” nu pot fi accesibile cunoașterii științifice obiective reduce, în general, cercetarea psihologică la studiul comportamentului exterior. Înțelegerea fenomenului de frustrație este redusă, astfel, la analiza
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
sau mai puțin, trăsături de „distructivism”, „rigiditate” și „imaturitate” la reacțiile cele mai adecvate (realizate pe baza unor acte reflexive obiective), prin care subiectul dă dovadă de stăpânire de sine, de „amânare”, de capacitate de „raționalizare” etc. 3) Aceeași orientare behavioristă, de esență mecanicistă, dovedesc J. Dollard, L. Doob, N.F. Milier, C.H. Mowrer, R.R. Sears, atunci când demonstrează experimental relația necesară dintre „frustrație” și „agresiune”. Potrivit acestei concepții, ori de câte ori un obstacol obstrucționează realizarea unei dorințe, tendințe, trebuie să aibă loc un act
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și obiective cunoașteri de „sine” și de „altul”; este necesar, de exemplu, să scoatem la „lumina” conștiinței adevărata semnificație a tendințelor și a impulsurilor noastre, pentru a le putea controla și domina. 2. Interpretări „biologistice”. Ca o reacție împotriva concepțiilor „behavioriste tradiționale”, care minimalizau rolul proceselor și al determinărilor interne, unii psihologi au absolutizat, dimpotrivă, importanța factorilor interni subiectivi, în dezvoltarea psihicului uman, subliniind fie rolul impulsurilor, al tendințelor biologice, fie importanța unor procese și funcții psihice (ex. afective, cognitive, volitive
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
lor, tind nu numai să îl servească, dar să îl și nege și, evident, să-l reprime. (Vezi, „Introducere în psihologia medicală”, 1973, Ed. științifică, p. 60). Alăturându-ne criticilor mențonate mai sus, subliniem și noi insuficiența modalităților de interpretare „behavioriste” și „biologiste”, care reduc semnificația „fenomenului de frustrație” la simplismul ipotezei „S-R” („Stimul-Reacție”), sau la înțelesul psihanalitic de „complex” - adică de factor inconștient, rezutat din conflictul intrapsihic dintre „instanțe” (Sine, Eu, Supra-Eu), sau dintre forțele pulsionale ostile (Libido și
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
prin aptitudini sau capacități, care asigură succesul formelor de activitate social-utile. * * * Sintetizând, în finalul acestui capitol, considerațiile referitoare la felul în care diferiți psihologi privesc și interpretează fenomenul „conflictualității” și cel al „frustrației”,, reținem câteva direcții principale: Mai întâi linia „behavioristă”, fizicalistă, limitată la interpretări mecaniciste a relațiilor „stimul-reacție”; Interpretarea „biologistă”, care așază pe un prim plan motivația inconștientă, subestimând rolul „conștiinței” și al condițiilor social-istorice în edificarea „personalității”, în detreminarea fenomenelor psihice; Linia „psihologistă”, carae pune accentul mai mult pe
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
teorii explicative, insistăm în capitolul următor al lucrării de față. Vasile Pavelcu, Examenul critic al noțiunii „complex al frustrației”..., p. 39. Frustration. The Development of a Scientific Concert, l965, New-York. Vezi John B. Watson, Psychology from the stand point of behaviorist, 1913, New-York. S.T. Rubinstein, Problema soznanîia v svete dialekticescogo materializma, în „Izvestia AN SSSR, seris Istorii i filozofii, nr. 3, 1945. Tratat de psihologie experimentală (în colab.), 1963, Editura Academiei, București, p. 13. Existență și conștiință, l960, Editura {tiințică, București
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
secolului XX. Se pot distinge trei faze: * faza constituționalistă, până în preajma celui de-al Doilea Război Mondial. Constituțiile fuseseră introduse treptat în Europa și America Latină. Ele erau concepute ca definind sistemele politice "moderne", chiar dacă acestea erau uneori grav denaturate. * faza behavioristă, cu precădere în anii 1940, 1950 și 1960. Behaviorismul s-a bucurat inițial de succes în studiul politicii naționale, mai ales în Statele Unite. S-a bazat pe recunoașterea faptului că studia în esență ce se întâmpla în realitate, nu ce
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Democracies, 1891) și A.L. Lowell (Governments and Parties in Continental Europe, două volume, 1896). Un rezumat al evoluției analizei comparative în cadrul științei politice poate fi găsit în lucrarea mea Discipline of Politics (1981): capitolele 4 și 7). Conflictul dintre behavioriști și opozanții acestora, care a marcat perioada de după 1950, poate fi examinat mai pe larg la Mayer, op.cit. (1972: 67-81) și M. Landau, Political Theory and Political Science (1979: 43-71); vezi și P. Evans et al., ed., Bringing the State
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
astfel în funcție de două tipuri de perspective: tipul auctorial (punctul de vedere al autorului); tipul actorial (punctul de vedere al personajului). G. Genette (1972) va reveni asupra problematicii în 1983 și J. Lintvelt (contestat de F. Jost, 1987) adaugă tipul "neutru", "behaviorist". Fiecare perspectivă este de profunzime variabilă (limitată sau nelimitată) și de orientare diferită (externă sau internă). În funcție de aceste criterii, pot fi distinse, așa cum J. Lintvelt propunea la un moment dat, trei tipuri narative: Tipul narativ auctorial: 1) percepție externă nelimitată
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
rămîne doar una din multiplele modalități de lucru cu elevii, deosebit de eficientă în anumite condiții. Pentru a se depăși anumite limite ale sistemului skinnerian de instruire s-au propus diverse alte modalități de programare pe alte baze psihologice decît cele behavioriste. Se cuvine să fie reținut faptul că punctul de vedere exprimat de Skinner este convergent cu cerința actuală a pedagogiei ca obiectivele educaționale să fie formulate în termeni comportamentali măsurabili. 15.5. Realism și ficțiune în relația educație psihanaliză Teoria
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
psihologiei sociale promovate de CARL ROGERS (la Moreno și Lewin s-au făcut referiri în paginile anterioare). CARL ROGERS (1902-1987) a dezvoltat încă din anii '40 o nouă teorie asupra personalității, diferită de acelea cu largă circulație în acea vreme behavioristă și freudiană -, dar apropiată celor elaborate de Fromm, Adler și Maslow (26 bis, p. 245). Desfășurîndu-și prioritar cercetările pe o anumită categorie de oameni veterani de război (1939-1945), copii handicapați psihic, persoane cu probleme în planul afectivității, sau copii cu
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
combinatorica elementelor obținute prin segmentare). În opoziție cu lingvistica istorică a secolului al XIX-lea, Bloomfield oferă o abordare descriptivă a limbii comparabilă cu demersul saussurian sincronic. Spre deosebire însă de Școlile europene, lingvistica bloomfieldiană este antimentalistă, preferînd o concepere behavioristă a limbajului, altfel spus analiza comportamentului observabil actele de limbaj în contextul interacțiunii. Structuralismul american cunoscut și sub numele de distri-buționalism (Harris, 1951) se caracterizează printr-o abordare sistemică a limbii, bazată pe următorul algoritm: * deteminarea corpusului de date lingvistice
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
COMPORTAMENTULUI A ne preface că nu observăm comportamente care ne plac și a pedepsi comportamente care nu ne plac este un mod neinspirat de a-i ajuta pe ceilalți să-și dea seama ce anume așteptăm de la ei. Potrivit teoriei behavioriste cu privire Ia învățare, comportamentul altora față de noi este determinat în principal de reacțiile noastre Ia comportamentul lor. Acțiunile pe care le recompensăm au tendința să devină mai frecvente, în vreme ce acelea pe care le ignorăm, de regulă, vor scădea în
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
în domeniul cercetărilor teoretice ale asistenței sociale aparține în anii '20 cercetătoarei Mary Richmond, care a descris în lucrările sale (Diagnozele sociale, Vizita prietenească la săraci) metodele abordării individuale a persoanelor în dificultate și care aveau la bază metodele școlii behavioriste și a psihanalizei lui Freud. * Din 1922, M. Richmond elaborează principiile asistenței sociale individualizate, reprezentând viața individului ca o totalitate de relații complicate și contradictorii cu alți oameni. M.Richmond a elaborat, de asemenea, principiile fundamentale ale codului etic al
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]