440 matches
-
adevărat că mulți dintre cei care se consideră cercetători realiști au încercat să reducă ideea de putere la măsurători cantitative. Însă nu există nici un motiv pentru ca o asemenea procedură să fie privită drept o caracteristică inerentă realismului. Într-adevăr, transformarea behavioristă și deci calitativă a relațiilor internaționale se consideră în genere că s-a produs la câteva decenii după cea realistă, astfel ultima neputând fi derivată din prima (Bull, 1972; Vasquez, 1983; Holsti, 1985). În plus, mulți autori importanți au susținut
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cât de complicată și de multifuncțională poate deveni analiza puterii (vezi, de exemplu, Lasswell și Kaplan, 1950; Bachrach și Baraz, 1962; Baldwin, 1989; Hall, 1997). Chiar și studiile vizând probleme militare întreprinse de cercetătorii care se considerau realiști după schimbarea behavioristă s-au concentrat deseori asupra aspectelor nonmateriale, precum doctrinele (vezi, de exemplu, Mearsheimer, 1983; Posen, 1984). Faptul că unii cercetători realiști folosesc evaluări cantitative ale capacităților materiale brute nu ar trebui deci să fie interpretat în sensul că materialismul de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
profesorului. 3.4.2. Metoda instruirii programate Deoarece am optat pentru utilizarea metodei instruirii programate, în experimentul pedagogic prezentăm detaliat această metodă de raționalizare în învățare, așa cum o clasifică Ioan Cerghit (2006, pag. 16). Fundamentată inițial pe postulatele unei psihologii behavioriste, îndeosebi pe teoria condiționării operante a lui Skinner, instruirea programată face noi progrese pe măsură ce cibernetica a pătruns tot mai adânc în cercetarea fenomenului instructiv, iar experiențele școlare, pe această temă, intensificate și ele foarte mult, au furnizat suficiente dovezi despre
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
care încearcă și a[a ceva, se opresc asupra unor aspecte diferite și dau, evident, soluții diferite. Dintre acestea, două ni se par a fi semnificative. Una dintre ele consideră stilul de conducere, după părerea noastră, într‑o manieră oarecum behavioristă, ca fiind o mulțime de caracteristici ale comportamentului conducătorului. Când se vorbește despre stilul de conducere, se au în vedere diverse tipuri de comportamente care se pot învăța și schimba, și mai puțin sau chiar deloc calitățile psihologice ale individului
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de organizație; abuzul de substanțe și alcool, fumatul, comportamente autodestructive - la nivel individual) (vezi Johns, 1998, pp. 441-448; Kahn, Byosiere, 1992, p. 592; Cooper, Dewe, O’Driscoll, 2001, cap. 3 ș.a.). După opinia noastră, această grupare are un ușor iz behaviorist, deoarece separă psihologicul (ca reacție internă) de comportamental (ca reacție exprimată, vizibilă, observabilă, măsurabilă). La ora actuală, chiar în psihologia americană comportamentul este înțeles tot mai mult ca o exteriorizare a interiorului, iar psihologicul, ca o interiorizare și sedimentare a
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
sau pentru fiecare din membrii săi; 1. Comunicarea ca proces a) Actualmente, comunicarea este studiată prioritar din următoarele puncte de vedere: • atributele emițătorului și efectele comunicării; • conținutul mesajelor și efectele comunicării; • factorii persuasiunii, dependenți de public. Acest punct de vedere behaviorist încearcă astfel să stabilească gradul de credibilitate a emițătorului, forma mesajului, ordinea argumentelor etc. De exemplu, s-a stabilit că un mesaj persuasiv este un mesaj al cărui aspect emotiv prevalează asupra celui rațional, cu condiția ca mesajul respectiv să
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
credința În egalitate. Prin urmare, inegalitatea este, Într-un caz, expresia logicii profunde a societății, iar În celălalt, o gravă disfuncție. Dacă nu recunoaștem că valorile ocupă un loc determinant În viața socială, suntem condamnați să reducem, Într-o optică behavioristă, complexitatea comportamentelor la simpla descriere a subiectului observat (Dumont, 1966, pp. 309-314). Astfel, ni se pare legitim să refuzăm Egiptului antic, Antichității clasice și Evului Mediu eticheta de regimuri de castă, așa cum arată și Célestin Bouglé Într-o lucrare fundamentală
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
u i poate viza acțiunea sub mai multe aspecte: ca rol în ansamblul discursiv, ca selecție a mijloacelor de expresie, ca funcție în corelarea enunțurilor etc. Există apoi posibilitatea de a distinge între acțiunea propriu-zisă și acțiunea-răspuns care, în teoria behavioristă, reprezintă reacția la un stimul verbal sau nonverbal. V. act, autor, vorbire. DUBOIS 1973; D. FILOZ. 1978; FLEW 1983; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. RN ADRESARE. Adresarea reprezintă o formă (verbală
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
însă, conexiunile dintre fenomenele lingvistice și condițiile producerii lor (reacția la stimuli) sînt în principiu elemente care privesc realizarea discursului și, în consecință, analiza lui. Există, de aceea, necesitatea ca această analiză să aibă în vedere obiectivele și rezultatele teoriei behavioriste, luînd în considerare, desigur, și aspectele criticate de unii lingviști (precum Noam Chomsky, în "Review of ‛Verbal Behavior'", Language 35, 1959). V. pulsiune comunicativă. DUBOIS 1973; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. RN BILINGVISM. În mod obișnuit, bilingvismul este considerat ca
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
presupune, pleacă urechea la conținutul mesajului și i se lasă răgazul, totuși, să judece realitatea, autenticitatea sau farmecul convingător al mesajului primit. Emițătorului îi revine datoria să se descurce pentru a-l face accesibil. 1. Primele analize: dominația emițătorului Modelul behaviorist al unui stimulus exterior și al unui răspuns este cel care prevalează aici. Un reflex cvasicondiționat la mesaj instalează ideea unei dominații a celui care provoacă mesajul. Predecesorii acestei teorii au fost Charcot (isterie, hipnoză), Le Bon (propaganda și psihologia
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
publicarea cărții lui Kuhn, în alocuțiunea lui ca președinte al APSA, David Truman recunoștea că știința politică nu are și nu a adoptat niciodată paradigme, dar, conciliant, admitea că această știință a cunoscut "ceva asemănător", behaviorismul din perioada 1880-1930. Perioada behavioristă ar fi în știința politică o perioadă de "știință normală", în sensul pe care îl dă Kuhn acestei expresii. Ce câștigăm dacă numim o perioadă benefică din istoria științei politice prin expresia "știință normală"? Tot atunci, în cartea lor Competing
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
577-605. Mârza, I. și Călugăru, D. (1989). Însemnătatea didactică a Bucoavnei de la Bălgrad (1699). În Bucoavna Bălgrad 1699 (pp. 25-42). Ediție critică. Alba Iulia: Episcopia Ortodoxă Română. Mead, G.H. (1934). Mind Self and Society: From the Standpoint of a Social Behaviorist. Chicago: The University of Chicago Press. Merton, R.K. (1973). The Normative Structure of Science. În The Sociology of Science: Theoretical and Empirical Investigations (pp. 223-280), Chicago: The University of Chicago Press. Mihu, A. (1995a). Sociologia mișcării legionare. În E. Weber
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mică măsură, influența germană a formalismului juridic și instituțional marchează originile disciplinei, dar elementul care o caracterizează cel mai bine este filozofia empirică și pragmatică a lui Dewey și, în consecință, contactul cu toate celelalte științe sociale, începînd cu psihologia behavioristă. Sintetizînd, știința politică din SUA este evident empirică, orientată către soluțiile problemelor politice mai urgente, mai ales în domeniul relațiilor internaționale, puțin înclinată către teoretizare, raportîndu-se la modelul de democrație al propriei țări. O sinteză a cercetărilor și publicațiilor a
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
considerate, pe de o parte, produse ale acțiunii, iar pe de altă parte, elemente condiționale ale acțiunilor viitoare" (Kroeber, Kluckhohn, 1952, apud Adler, 1997, p. 14). Revalorificînd aceste opțiuni definiționale, D. Barnlun și S. Araki (1985) descriu cultura din perspectivă behavioristă, ca ceea ce se regăsește nemijlocit în comportamentele manifeste ale oamenilor, pe cînd C. Boesch (1991) o consideră, în schimb, un cîmp al acțiunii, al cărei conținut este reprezentat de obiectele realizate de către om (precum instituțiile, ideile, miturile). Această definiție evidențiază
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
sugerat că expresiile faciale sau mimica ar reprezenta simple gesturi comunicative, ceea ce presupune că ele nu sînt rezultatul unor stări sau trăiri emoționale interne, ci numai rezultatul mobilurilor sociale ale unei persoane situate într-un context particular, așa cum subliniază psihologul behaviorist Fridlund (1997). în cercetarea pe care a coordonat-o psihologul american, s-a observat că valoarea "zîmbetului" nu este asociată stării de "a fi fericit/ a simți bucurie", ci se datorează prezenței reale sau imaginare a altora. în al treilea
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
formare a self-ului marcată în psihologia socială americană îndeosebi prin teoria sinelui în oglindă (looking-glass self) elaborată de Charles H. Cooley (1929), precum și prin lucrarea lui George H. Mead Mind, Self and Society from a Standpoint of a Social Behaviorist (1934) a generat în perioada contemporană o "constelație" de termeni cum ar fi: "conștiință de sine" (self- awareness); "concept de sine" (self-concept); "eficacitatea sinelui" (self-eficacy); "auto-evaluare" (self-esteem); "monitorizarea sinelui" (self-monitoring); "scheme de sine" (self schemas). Michael R. Solomon și John
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
copiii cu devieri de conduită a căror etiologie este multifuncțională, ca și aspect simptomatic, de aceea diagnosticul diferențial va indica devieri de conduită; devieri de comportament; devieri de caracter; tulburări de comportament și nevrotice. Diagnosticarea lor trebuie să depășească cadrul behaviorist de totalitatea reacțiilor adaptative și să aibă în vedere actul de voință și trăsăturile de caracter formate prin educație. Profesorul dr. I. Străchinaru, diferențiază manifestările comportamentale din cadrul unor boli psihice cu etiologie și mecanisme proprii (tulburări nevrotice, oligofrenie, encefalită epidemică
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
unei viziuni subiective, trebuie făcut, el urmând a fi corectat în mod constant prin observații și acțiuni de teren. Baza interculturalității ca disciplină științifică este antropologia culturală, trecută prin filtrul etnologiei de nuanță europeană. Metoda fundamentală este cea a psihologiei behavioriste. Celelalte discipline conexe sunt: geopolitica, sociologia religiilor și arta. În fine, nu trebuie neglijate științele comunicării, mai ales în ceea ce privește comunicarea directă. Ținând cont de faptul că o cultură reprezintă, dincolo de orice speculații teoretice, un sistem, credem că un studiu asupra
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
din Washington, D.C. În 1943, s-a întors la Universitatea din Iowa cu noi idei în legătură cu o nouă disciplină academică în studiul comunicării. "Cu toate că Schramm a fost specialist în științele umane, el vedea comunicarea ca o nouă ramură a științei behavioriste și sociale" (7). Probabil printr-o anomalie a istoriei academiei, înainte de a se "converti" la domeniul științific, Schramm a fost numit director al Iowa Writer's Workshop în anul 1934 și a fost un scriitor de nuvele desăvârșit, câștigând un
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
până în momentul apariției studiului comunicării de masă sub conducerea lui Schramm și a colegilor săi. În aceste condiții, jurnalismul își putea regăsi demnitatea metodică. Așadar, așa cum afirmă Crooks, "facultățile de jurnalism aveau drept membri experți în comunicare educați în științe behavioriste, care i-au înlocuit pe foștii jurnaliști" (7). De asemenea, jurnalismul s-a schimbat, devenind, din studiu retoric fundamental, o știință socială. Everett Rogers susține opiniile lui Crook, adăugând că, în cazul în care studiul comunicării ar fi privit ca
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cu Journalism Quarterly, Journalism Abstracts și Journalism Monographs, la toate titlurile fiind adăugată și sintagma Mass Communication (AEJMC News 1). Studiile jurnalistice au ajuns apoi să accepte colaborarea cu studiile comunicării de masă, colaborare ce punea accentul pe behaviorism. Accentul behaviorist ce se baza pe dovezile empirice măsurabile au dominat acest studiu, în ciuda preferințelor din anii '70 pentru alte tipuri de abordări, mai ales cele de tip cultural (Carey, 177) și calitativ (Cooper, Potter și Dupagne 54). Această caracteristică paradigmatică poate
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
media" (60). Deși a existat o publicație care a făcut excepție de la acest caz - Critical Studies in Mass Communication - realitatea este că jurnalele cele mai de succes din studiul comunicării de masă rămân cantitative, empirice și pun accentul pe caracterul behaviorist. În plus, cei mai remarcabili experți în comunicare au depus eforturi pentru a menține studiul comunicării - și implicit studiul jurnalismului - la stadiul de "știință", statut ce exclude doar acele paradigme care nu sunt considerate științifice. Conform unei interpretări realizate de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
1960" consideră Mark L. Knapp și Judith A. Hall17. Contrar determinării biologice a expresiilor faciale și pozițiilor corpului la Darwin, sociologul George H. Mead18 insistă asupra rolului decodificării și atribuirii gesturilor semnificații în procesul de interacțiune socială. Considerându-se un behaviorist social, Mead consideră că, într-un proces social de tip ,,stimul-reacție", gestul unei persoane antrenează în schimb un gest de răspuns din partea celeilalte persoane, conducând la raporturi de interacțiune și adaptare reciprocă. Se naște astfel o conversație a gesturilor, întâlnită
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Lupu, G. Teleki, I. de Hillerin, R. Chiriacescu, Editura Trei, București, 1999/2006; McNeill, David, Hand and Mind. What Gestures Reveal about Thought, Chicago University Press, 1992. Mead, George G., Mind, Self and Society from the Standpoint of a Social Behaviorist, Editura Chicago University Press, Chicago, 1934/1967. Messinger, Joseph, Ces gestes qui manipulent, ces mots qui influencent, First Editions, Paris, 2004. Messinger, Joseph, La grammaire des gestes, Flammarion Editions, Paris, 2006. Messinger, Joseph, Gesturile care îi trădează pe politicieni, traducere
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
cultură, Editura Institutul European, Iași, 1999, p. 185. 17 Mark L. Knapp, Judith A. Hall, în Septimiu Chelcea, Loredana Ivan, Adina Chelcea, op. cit., 2004, p. 22. 18 George H. Mead, Mind, Self and Society from the Standpoint of a Social Behaviorist, Editura Chicago University Press, Chicago, 1934. 19 Mihai Dinu, op. cit., 1997, p. 241. 20 DePaulo și Friedman, în Elisha Babad, The Social Psychology of the Classroom, Routledge, Londra, 2009, p. 174. 21 Lucien Sfez, Comunicarea, traducere de M. Samoila, Editura
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]