807 matches
-
timp, cea mai ușoară și cea mai grea. Era o perioadă de paralizare. Fusese în toate birourile, făcuse toate demersurile; din partea asta, pentru moment, toate căile erau închise. Rătăcise atunci din cafenea în cafenea. Se așeza dimineața afară, la o berărie, în fața unui pahar de bere călduță, citea un ziar cu speranța de a găsi oarecare semne ale unui sfârșit apropiat al maladiei, se uita la chipurile trecătorilor de pe stradă, întorcea capul cu dezgust când vedea expresia lor de tristețe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mine? — Păi n-am putut vorbi cu el, Irene. Nici nu-s sigură că era el. — Vezi, ce-ți spuneam? Nici lu’ bătrânu’ ăla nu-i pasă de mine. Nu mai vorbi așa, fetițo. Am să-ntreb de el la berărie. Am să mai întârzii la slujba de duminică. Aflu eu cum îl cheamă. Păi dacă nici nu-i pasă de mine! — Irene, ce rău poate fi să-l întâlnești? — Am destule probleme cu Ignatius. Ce nenorocire, Santa! Dacă-l vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
orificiul care ne predă neantului pentru Judecata de Apoi. Am preferat să mai adun păcate și să uit că le-aș putea plăti într-o zi. În loc să putrezesc undeva într-o închisoare, să șterg praful sau paharele murdare într-o berărie ori să strâng, gunoaiele din parcuri, acum aveam posibilitatea să fac ceva ieșit din comun. Azilul mă scosese din modestia în care amorțisem în atelierul meșterului de cruci și aveam visuri mari de glorie. În plus, marea era la doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fi plecat acasă sau, după 10 ani, m-ar fi expulzat. Dar și nemții ăia acum..., în fiecare există o ură, așa, o ură rasială, deci: „Păi cum poate, ăsta ne-a omorât neamțul nostru, care era ditamai șeful cu berărie, deci tradiție... mai era și tradiția la ei. Și să-i lăsăm așa... Deci el trebuie să facă pe viață. Dacă-i dădeam cincisprezece ani, pleacă ori la jumătate, ori la zece ani. Dar dacă-i dăm pe viață, măcar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
te-am cunoscut pe tine, nu ziceai că ești scriitor, în sfârșit, în devenire, ce dacă n-ai publicat, te și văd pe o copertă de carte... Cateluța i se păruse amuzantă și o luase acasă, după o zi de berării și discuții. Când au ajuns în dreptul blocului, erau deja îmbrățișați. Atunci stătea cu părinții, în Floreasca, într-un apartament interbelic de cinci camere. Știa că în noaptea aceea își va pierde virginitatea și nu avea emoții. Totul a mers bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
îl țineau plămânii. Nu mai fi așa. Cel puțin, nu azi. Hugo avea programată o întâlnire importantă la o jumătate de oră după ce ajungea la serviciu. Era vorba de niște clienți care voiau să vândă portofoliul de clădiri al unei berării din perioada victoriană și organizaseră un concurs de frumusețe printre agenții imobiliari locali. În dimineața asta era rândul celor de la Dunn și Dustard să se prezinte. Hugo știa că Neil își dorea cu disperare să fie numit agent unic pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a fi dispersat de poliție. În românia explodară dezbaterile publice-maraton pe această temă, unele spontane, în diverse locuri publice (de exemplu în Piața amzei, la București), dar altele organizate de ministerul Culturii și găzduite în diverse spații : teatre, ateneul român, berăria Gambrinus, Universitate... De ce, de ce, de ce nimeni nu ne observă de mai bine de 25 de ani, ba chiar de 50 de ani, ba chiar de 75 de ani, ba chiar de o sută de ani ? De ce românia nu este luată
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
în care se ghicea o supărare ascunsă. - Bine, rezolva Ana chestiunea foarte simplu, dacă tu numergi, mă duc eu cu domnul Rațiu. Stănică primea cu jovialitate și plecau amândoi de braț. Titi refuza să meargă la cinematograf, la teatru, la berărie, având pentru toate aceste petreceri și o teorie. Ieși o singură dată, pe ger, și se obstină să asculte afară un concert militar gratuit, oferit întîmplător în parcul Carol, din zelul artistic al unui capelmaistru. Nu voi în ruptul capului
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
acum mai îndrăzneț, mai conștient de sine, însă lipsa de bani îl chinuia, jignea orgoliul lui. Ar fi vrut haine de primăvară, mănuși și ceva bani asupră-i. Când câte un coleg îl ducea de braț într-o cofetărie sau berărie, se simțea pus pe jăratic. N-avea nici un ban în buzunar și îi era rușine să mărturisească. Era gelos și de Pascalopol. Ar fi voit să fie și el în stare să facă Otiliei o cât de mică plăcere, s-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
calculul în favoarea Otiliei. După o săptămână de concesii și explicații, Felix se descurajă și ajunse din nou la încheierea de la început, că Otiliei nu-i păsa de el. Ieși în oraș din ce în ce mai des, mâncă la restaurante, merse cu colegii la berării și se-ntoarse câteodată la ziuă, amețit de băutură. Nu-i cerea nimeni nici o socoteală, nici nu-l vedea. Acest fel de existență liberă începu să-i placă. Făcuse cunoștință cu câteva studente emancipate, de purtări îndoielnice, care luau parte
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
spirale ample, deasupra imobilelor pustii și mărginitoare, semănând cu niște faleze. Și apropiindu-se de pământ în viraje scurte, frânând sau nu, ajutîndu-se de crestele vegetale. Atingând pietrișul de lângă chioșcul fanfarei, aleile pietruite de la Cetate ori potecile asfaltate dinspre berăria "Gambrinus", la început într-un vălmășag de pași repezi și legănați... Apoi (după ce-și pierdeau suficient din viteză), împlîntîndu- se scurt și dureros (pentru coapse) în hârtoapele de pe sol. Scoțând un sunet leșinat și rușinos, de anvelopă frânată de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
plicuri! în rochii de moloz și nuiele verzi, de mezeluri și de brânzeturi, spoite cu vodcă și motorină, emoțiile ieșiseră la agățat. prin ganguri și pasaje acoperite cu geam colorat câte un pisoi zgâria în lădița unui dafin și în berării ospătarele se lăsau deșurubate de vii contra cost. Ceea ce ne atrage atenția în versuri de tipul acesta este fantezismul, trăirea în iluzie, sentimentalismul înecat în râs, hiperbola comică și umorul absurd. Avem de-a face cu o oglindă care, practic
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
tremurând fălcile de râs viclean, zicea: - Lasă tu, Florico, tu ești fată, ai mai multe nevoi, ție o să-ți las via. Da' nu spune nimic celorlalți, să rămână între noi. Ofițerului îi spunea, când acesta îl lua câteodată la vreo berărie: - Petrișor, să n-ai nici o grijă, uite, mă jur pe ce am mai scump că numai la voi mă gândesc. Tu, ca ofițer, ai nevoie de independență, îți las via mea dacă vrei; dacă nu, îți dau casa din Pitești
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sau a diverselor locuri ținând de patrimoniul public. Numărul spectatorilor de cinema scade, dar frecventarea parcurilor de distracții și participarea la spectacolele de stradă și la festivaluri crește 24. Cârciumile de cartier dispar, dar o nouă generație de cafenele „specializate” (berării, baruri pentru amatorii de vinuri, baruri cu programe de karaoke, cibercafé-uri etc.) nu contenește să se dezvolte. Tinerii comunică prin SMS-uri, dar le place și să se întâlnească pentru a discuta, a merge la cinema, a face cumpărături, a
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
am întrebat ce anume din cotidianul occidental îl impresiona mai mult, un amic care reușise să fugă din țară și se stabilise la Paris mi-a răspuns fără să clipească: „Lucrul cel mai năucitor e că dacă intri într-o berărie și ceri o bere ți se aduce o bere!”. Lipsa ajunsese, într-un fel, pentru noi, la fel de obișnuită ca aerul pe care îl respiram. Și odată cu ea, capacitatea de a ne bucura de aproape nimic. De fapt, sfârșisem prin a
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
juca!), fie de la grădina restaurantului Berlin, unde mergeam într-o frumoasă perioadă a primei mele tinereți. Niciodată nu mi s-a părut un subtil: de altfel, figura lui cerea un anumit gen de roluri și o anume conversație, cam de berărie. Cartea, mărturisesc, pe de-o parte, îl ridică în ochii-mi blazați (artistul are un remarcabil spirit analitic și, nu o dată, uimește prin analize politice sau estetice); pe de alta, îl face indezirabil unui important segment de cititori, deoarece conține
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
și cuplul regizor-scenograf a intervenit o ruptură. Directoarea a leșinat, regizorul a pășit, cinic, peste ea. Spectacolul a fost scos de pe afiș și era evident că, sub viitoarea direcție, nu se va mai relua. Peste cîteva zile, într-o mică berărie de lîngă teatru, mașinistul-șef al teatrului își lipăia, în tihnă, berea. Se așează la masă, întîmplător(?), un amic. Din vorbă-n vorbă, amicul aduce vorba despre cele 20 de plăci de tablă. Se face o înțelegere: pentru fiecare două
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
ironiei. Ea este și cea mai comună, regăsindu-se și în cotidian, în lumea "vorbită", în relațiile obișnuite. Joc și reflex de ipostaziere superioară a celui care o produce, ironia este la ea acasă și în salonul aristocrat și în berăria "amicilor", și la fierăria lui Iocan. Avem aici, putem considera, definiția scurtă a registrului ironic, instituit prin mesajul care ascunde un sens "ocrotit", fundamental altul, esențialmente contrar celui de suprafață. Ironia este un joc în spațiul limbajului și în, firește
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
satirizează corupția, incultura, prostia omenească; e un observator lucid al societății omenești. În povestirea tragică Inspecțiune, tema este aceea a misterului, Anghelache fiind victima propriei sale inferiorități obscure. Acesta era "mânuitor de bani publici într-o mare administrație". Într-o berărie, un grup de impiegați discută despre un coleg care fugise din țară, luând cu el și o sumă de bani. Anghelache ține un discurs tensionat despre onestitate, considerând că vinovați sunt inspectorii care nu au verificat. În ziua următoare, un
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de mahalale scăpătați, mici primejdioși, agitatori ai satelor și împrejurimilor orașelor, agenți electorali bătăuși; apoi productul hibrid al școalelor de toate gradele, intelectualii semiculți, avocați și avocăței, profesori, dascăli și dăscălași, popi liber-cugetători și răspopiți, învățători analfabeți - toți teoreticieni de berărie; după aceștia, mari funcționari și impiegați mititei, în imensa lor majoritate amovibili.“ (Vianu, Tudor: Studii de literatură română, Editura didactică și pedagogică, 1965, p. 343) Totuși, afirmarea scriitorului în plan literar reprezintă o sursă de necazuri. Inteligența lui înspăimântătoare, viziunea
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
cafenelei atmosferă este în antiteza cu pustietatea coridorului unde a avut loc întâlnirea. Eliade își ia toate măsurile de precauție pentru a ne evocă acest spațiu [P Ans.]: " Când au intrat, abia trecuse de zece, si cafeneaua, care era totodată berărie, căci serile se puteau comandă crenvurști și omleta, era aproape plină". El lasă la alegerea noastră tipul localului. Importantă este atmosferă, aglomerația zgomotoasă a discuțiilor superficiale, amprenta profana a locului. Antim va trebui să traverseze acest spațiu profan printre chemările
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
este bărbatul, deoarece nu posedă spirit. Femeia și orașul sunt legate prin blestem. La Péladan, sexul este regele capitalei: marchiza din rafinatul cartier Saint-Germain își plătește bărbații în trăsura închisă; un principe cumpăra o fată virgina; casele de toleranță și berăriile sunt deschise pentru bărbați și femei, casele pentru întâlniri sunt dispuse aproape de marile magazine, unde burghezele câștiga foarte repede bani pentru a-și cumpăra articole de modă. Dujardin scrie poeme, calificate de M.-C.Bancquart drept "tragedii moderne" [p.355
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
suprafețelor arendate. Pentru materialele de construcție necesare întreprinzătorilor (piatra, lutul pentru cărămizi, nisipul și varul) și existente pe moșii, proiectul nu prevedea vreo despăgubire a proprietarului. În continuare, întreprinzătorii își rezervau dreptul "de a așeza pe localitățile băii: căsăpie, crâșmă, berărie, velniță, pitărie, moară și alte vânzări pentru trebuințele locuitorilor", în schimbul unei taxe neprecizate încă; pentru evitarea "dosirilor și abuzurilor" cu efectele cunoscute în cazul logofătului Conachi -, mănăstirea trebuia să interzică stabilirea crâșmelor și dughenelor evreiești în preajma băii de fier. De
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
adevărat care aduc aceste locuri. 14. Pentru îndămânarea acestei băi, eftina îndestulare cu hrană a lucrătorilor băii de fer este, de asemine, neapărat ca antreprenorii băii și urmașii lor să aibă drept de a așăza, pe localitățile băii, căsăpie, cârșmă, berărie, velniță, pitărie, moară și alte vânzări pentru trebuință lucrătorilor, pentru care să va plăti monastirii o taxă de (...)26 nestrămutată pe totdeauna. 15. Neapărat este a să da locuri de pășune, atât pentru vitele întrebuințate la fabrică, cum și pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
zi cu suma de 5 lei. Pentru categoria celor care susțineau spectacole cu scopul „de a strânge cu farfuria”, taxa era de 2,50 lei pentru fiecare reprezentație. Dintre artiștii care au delectat publicul băcăuan în Grădina Publică sau în berăriile orașului amintim aici pe Al. P. Marinescu, Ion S. Marinescu-Sion (iunie 1907) - în Grădina Publică -, și pe Mircea Ț. Pella (iunie 1906) - în berăria „Grivel”. În cazul în care la sfârșitul perioadei contractate artiștii se declarau insolvabili, primăria trecea la
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]