1,128 matches
-
obosit! Sau te-ai obișnuit...și-i cronică durerea!?! Mi-e sila-n țara mea, să văd cum totul moare Și tu romane-astepti... ai vrea bine să faci Muncești că bou-n jug, ca sclavul în plantație Iar ei te biciuiesc și tu de frică, taci. Ridicate-n picioare, tu drag compatriot, Și vezi că ai și drepturi, nu numai obligații Schimba orânduirea, în mână ai un vot, Să scăpăm de sclavie, ca noi n-avem plantații! Referință Bibliografica: Durere cronică
DURERE CRONICA de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370034_a_371363]
-
Cu doruri născute la poale de munte. Te rog, scrijelind pe-o tăblie-nvechită Zidește-ne, Doamne, ne fii mângâiere Tu pace așterne-n durerea mocnită Mă rog pentru toată suflarea-n tăcere. Acasă e toamnă, se scutură norii Ploaia biciuie munții cu codrii-arămii Zăvoaiele-s triste, plecat-au cocorii Și mustul se scurge-n butoaie, din vii. Pâmântu-i secat, dar cu lacrimi amare Bătrânii-l udară în vara ce-a fost; Rămas-au sărmani, sfâșiați crunt de fiare, Copiii-s
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
în picioare, cît mai adânc în glie. Aș vrea să le leapăd, să le sting din minte, Dar ele se reântorc mereu, în alte veșminte. Durerea mă apasă adânc, suflarea mi-o oprește Mintea se revoltă, din răzbunare sufletul îl biciuește. Înghit în sec speranța, sperând să mai rămână Blestem pământul, și păcatele pe care mi le țin în mână. Dragostea se zbate din răsputeri, în mlaștini de îndoială Inima se ascunde într-un colt, privată de îndrăzneală Noaptea mă zbat
OARE CÂND Î-MI VA VENI RÂNDUL..? de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369421_a_370750]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > LEȘUL ATÂTOR CUVINTE ... Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 347 din 13 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Atârnau cuvintele în ștreang undeva la marginea unui câmp părăsit ... ștreang biciuit de vremuri ploioase vântul istoriei și gestul grăbit târât prin noroaie ... și poate întâmplător mi-am amintit de Apostol Bologa eroarea istoriei și pământul presărat cu nevinovate cruci ... - “morții măsii! mi se părea că șopteau printre dinți osândiții ce săpau
LEŞUL ATÂTOR CUVINTE ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369433_a_370762]
-
unei lumi aplecata pe o pantă greșită. În „Puterea destinului”, pe parcursul unei productive dramatizări a acțiunii, adică 148 de pagini aproape în exclusivitate de dialoguri, aflându-ne astfel în fața unui scenariu inedit, ușor de parcurs, stârnind curiozitatea următoarei file, autoarea biciuiește fără milă moravurile unei societăți imunde. Cu un condei strașnic mânuit, în prima parte a cărții - cu vizibilă tentă de intrigă polițista - ne introduce în lumea suburbana a înțelegerii de fond sau mai bine-zis a neînțelegerii între membrii unei familii
PROFIL DE SCRIITOR SAU „TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL” de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369299_a_370628]
-
elementele sacre ce o însoțesc și-i dau tăria trăirii departe de casă. Autoarea reușește să ne surprindă cu câteva tablouri poetice de mare rafinament artistic; ” Se lasă seara peste dealul plâns/ Și soarele-i zâmbește stejarului stingher./ L-a biciuit tăcerea, sub peticul de cer!/ Șuvoiul atâtor ierni l-a măcinat pe-ascuns. Stejarul de pe deal ) ” Se-aude plânsul vântului la geamuri:/ Se-ntoarce prima frunză din război./ Și-a tot încurajat surorile pe ramuri,/ Pân, se trezi c-așterne
DRUMEȚ LA PORȚI DE TOAMNĂ, DANIELA POPESCU STROE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369487_a_370816]
-
a încheiat cu o lacrimă ștearsă cu spatele mânecii în grabă. Nimic din ceea ce se profila pe lângă umila-i ființă nu mai ajungea la metamorfozele propriilor păreri. Totul era nimic, nimic era destul... S-a lăsat mângâiată de vânt și biciuită de ploaie. Amarnică-i clipa! Fugea de destin, iar patima-i se stingea cu fiecare an, asemeni unei clipe. Îi era din când în când foame de viață și atunci se reinventa, de fiecare dată cu altă intensitate, mereu cu
O VIAȚĂ ALBASTRĂ... de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369509_a_370838]
-
tavan, în dreptul vetrei prin care ieșea fumul și să împrăștie întunericul bordeiului. Dar în noaptea asta ca de catran, nici urmă de lumina magică. Vânturi furioase, alergau urlând prin pădurea de stejar de pe Piscul Bordeielor. Nori negri prevestitori de furtună, biciuiți de rafalele de vânt, dansează ca niște fantome înnebunite încoace și-ncolo pe cer, vărsându-și sângele lor rece ca gheața pe pământul însetat. Copilă fiind, Molearca privea cu groază, spre deliciul fraților și surorilor mai mari, fiecare scăpătat de
MOLEARCA de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369496_a_370825]
-
din basmul marii iubiri, cu un castel spânzurat pe o stâncă, când toamna moare de brâncă, și mă cufund în somnul ochilor tăi arși de văpăi, tu torci laurul cu degetul plin de inele când îngerii mușcă din stele și biciuită de flori, rupi mreaja pânzei din zori, în ochii tăi tremură apa fântânii, săpată cu sapa, în care-au căzut luceferii suri, îmbrăcați în armuri; așa te-au absorbit zorii, lumina, eroarea, dragostea, dar și vina... miercuri, 3 august 2016
POVESTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370621_a_371950]
-
După mai multe sforțări, fără rezultate, de a-l scăpa de furia acestor persecutori înverșunați, eu am luat o măsură care pentru moment mi se păru că va servi ca să-i scap viața; am dat poruncă ca el să fie biciuit; apoi cerând ligheanul cu apă, eu m-am spălat pe mâini în fața mulțimii, arătând prin aceasta, dezaprobarea mea pentru acest fapt. Dar în zadar. Acești mizerabili nu s-au mulțumit decât cu viața lui. În desele noastre tulburări civile, eu
RAPORTUL SCRIS DE PILAT, GUVERNATORUL IUDEII, CĂTRE TIBERIU, ÎMPĂRATUL IMPERIULUI ROMAN, IMEDIAT DUPĂ RĂSTIGNIRE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370585_a_371914]
-
Nu mai putem ieși din vechiul , brav Renascentism? Anticii regi sunt adunați în cuști și latră, Veniră călăreții de aramă, se-nvolbura și Neva, dar degeaba, Căluțul DADA își mai face jocul, iar marii preoți mai citesc reviste porno, Poți biciui un om? El tot învinge. Nici un talent, nimic nu poate justifica Disprețul pentru om. O, Doamne, lasă-ne să creștem nalți și demni, Precum platanii de trei sute de ani. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Despărțirea de rău / Boris Mehr : Confluențe Literare
DESPĂRȚIREA DE RĂU de BORIS MEHR în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369585_a_370914]
-
407) a însemnat guvernare, nu măcelărirea sau alungarea celților/britonilor găsiți aici și exploatare a resurselor naturale, nu doar jefuirea și împodobirea vilelor din Italia. Armata română, când nu luptă, construia drumuri, poduri, castre. Nu-și construiau castele personale, nu biciuiau sclavii pe când ei stăteau la o băuta. Armata muncea și civiliza teritoriul nou cucerit. Au adus gramatică și literatura, alfatebul latin și au ridicat gradul de alfabetizare a populației, încât până și constructorii de drumuri știau citi și scrie, dovada
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369627_a_370956]
-
mine peste tot pe unde m-am mutat. Bineînțeles, și cu această doamnă a munților, am avut o discuție lungă și plăcută despre viața, supraviețuire, natură și omenie. Niciunul din noi nu am dat importanță ploii „mocănești” care ne mai biciuia din când în când. Apoi, rămânând singur, am căzut pe gânduri meditând la „simplitatea vieții și la relativitatea fericirii”... și de câte cuvinte rele sunt păziți acești oameni simpli: stres-drog-teroare-depresie... De câte ori recitesc ce am scris în „banca amintirilor” mele... parcă
ÎN DRUM SPRE CETĂŢILE PONORULUI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369656_a_370985]
-
407) a însemnat guvernare, nu măcelărirea sau alungarea celților/britonilor găsiți aici și exploatare a resurselor naturale, nu doar jefuirea și împodobirea vilelor din Italia. Armata română, când nu luptă, construia drumuri, poduri, castre. Nu-și construiau castele personale, nu biciuiau sclavii pe când ei stăteau la o băuta. Armata muncea și civiliza teritoriul nou cucerit. Au adus gramatică și literatura, alfatebul latin și au ridicat gradul de alfabetizare a ... Citește mai mult Civilizație, un lucru bun sau un lucru rău?Tehnologie
OLIVIA DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/369699_a_371028]
-
407) a însemnat guvernare, nu măcelărirea sau alungarea celților/britonilor găsiți aici și exploatare a resurselor naturale, nu doar jefuirea și împodobirea vilelor din Italia.Armata română, când nu luptă, construia drumuri, poduri, castre. Nu-și construiau castele personale, nu biciuiau sclavii pe când ei stăteau la o băuta. Armata muncea și civiliza teritoriul nou cucerit. Au adus gramatică și literatura, alfatebul latin și au ridicat gradul de alfabetizare a ... V. MAREA BRITANIE, ROMÂNII - HOINARI PRIN LUME, de Olivia Dumitru, publicat în
OLIVIA DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/369699_a_371028]
-
El a luat-o la pas pe viaduct, privind blocurile din depărtare, ce se profilau prin ceața stropilor, ca niște monștri care se apropiau agresiv de el, hotărâți să-l strivească sub tonele lor de beton. Iar ploaia asta îi biciuia sufletul și i-l spăla de gândurile otrăvite, dizolvându-le. A ajuns acasă ciuciulete, tremurând de-i scăpărau fălcile. Apartamentul era pustiu. Dora, la serviciu și copiii la școală. A schimbat țoalele ude, a fiert niște țuică, i-a pus
ROMANUL S.R.L. AMARU -CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368015_a_369344]
-
lucruri. Atunci, am îndrăznit să-I spun: nu te supăra, între noi este o mare diferență, tu, ești de-acum artist ! M-a privit uimit și cu darul lui oratoric a încheiat spunându-mi; sunt dezamăgit, mă simt tachinat și biciuit de cuvintele tale ! Auzind cele adresate, mi-am cerut iertare promițându-I că-l voi însoți. În după amiaza acelei zile de vernisaj care era la începutul lunii martie, fiind prezentă acolo, mi-am dat seama cât de mult este
VECHI AMINTIRI DESPRE ION de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368007_a_369336]
-
vântul? Ce stă în firea vântului să sufle uneori cu putere, alteori abia să adie, uneori să ne lovească năprasnic, iar alteori să-și unduiască șoldurile mângâindu-ne? Probabil aerul acesta indispensabil se răzvrătește împotriva noastră, probabil se simte amenințat, biciuit de indiferență, de groaznicele tratamente la care îl supunem în mod voit. Ce este lumina? Este cea mai binecuvântată formă de energie, cea care ne dă căldură și fără de care nu am putea trăi. Lumina, în forma ei naturală, ne
ENIGMATICUL NECUPRINS de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368124_a_369453]
-
absurd și de falsitate care se ascunde în spatele cuvintelor și gesturilor câte unui om. Dorel Schor nu practică umorul gratuit, doar cel cu tâlc moral, psihologic, sau cu fulgurații de înțelepciune. Îi înțelege pe oameni, nu-i judecă, nu-i biciuiește. Îi contemplă în inocentul sau parșivul lor vid uman. Crează cu adevărat „un umor cumsecade”. Ilustrează ideea că pentru a fi umorist adevărat, nu e destul să ai simțul umorului, trebuie să observi oamenii și, mai presus de toate, să
CELE TREI TICHII FERMECATE ALE LUI DOREL SCHOR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368215_a_369544]
-
încă. Și din nou lumină, în muguri înflorind. Ca dintr-o noapte adâncă, strălucesc și izvoarele. Apoi gonesc spre tainice chemări spre albii tot mai largi,mai pline de apă. Merg obosit. Ba nu, moleșit. Căldura îmi înmoaie plăcut oasele biciuite de frigul din trecut. Pașii mă poartă cu greu. Nu ei, ci eu îi port. Sau cine mai poate ști care pe care mai poartă. Oricum sunt acolo unde lumina mai poate să-mi adauge căldură. Sunt sub flori. Am
SALAMANDRA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362727_a_364056]
-
ținea treaz. Deodată, din marginea unei porumbiști îi săriră în față niște străini. Îmbrăcați în haine nemțești, descheiați și nebărbieriți, îi făcură semn să oprească. Toader își încordă toată făptura, apoi se liniști. Nu erau cu arme la vedere. Își biciui caii cu putere, dureros și ferm, dând buzna printre ei. Surprinși, se dădură deoparte. Apoi în urma lui rostiră cuvinte al căror înțeles nu l-ar fi cunoscut și nici n-ar fi avut de ce și de unde. Auzi doar zgomotul unei
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
buzna printre ei. Surprinși, se dădură deoparte. Apoi în urma lui rostiră cuvinte al căror înțeles nu l-ar fi cunoscut și nici n-ar fi avut de ce și de unde. Auzi doar zgomotul unei împușcături și se pitulă între loitrele căruței, biciuind și mai tare caii înspăimântați. Căruța zbura peste hârtoapele și denivelările drumului. Scăpase. Își lăsă caii să se oprească singuri și să-și tragă răsuflarea. Apoi se liniști încercând să-și limpezească cele întâmplate. Nu reuși. Spera să se lămurească
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
ecouri surde, Nu din muțenia tăcerii sparte Sau cioburi de oglinzi amăgitoare! Oare-ai visat vreodată mai departe Sau ți-ai făcut din vise închisoare?! IMAGINI FALSE, AMĂGIRI ȘI ȘOAPTE Se frâng de brațul serii vise mute Furtuni de gânduri biciuie amarnic Strivesc în palma clipelor durute Speranțe-stinse-n vaietul slugarnic Al ielelor dansând în juru-ți, slute. Te-ncolăcesc, pe rând, sterpe liane Vrăjit te pierzi în șoapte de-alăute Și-n foșnet de mătăsuri diafane ... Se-nghesuie, se unduie lascive, Te-aruncă-n
POEMELE AMURGULUI (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353032_a_354361]
-
sută de grame, aproape că plutea deasupra fundului mării. Norocul lui nea Nicu era că dădea doar cu două volte și le stăpânea cu mâna, să nu fugă peste ale mele. Vântul crescuse în intensitate. Stropii de apă sărată ne biciuiau fețele. Nu prinsesem mai mult de 3-4 kilograme de pește și abia era ora nouă. Sub barcă se deschidea hăul când talazurile se repezeau asupra noastră. Când ne ridicau pe creastă, când ne scufundau în abisul mării. Deja au ajuns
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354253_a_355582]
-
o față luminată. Restul era întunericul care stăpânea în aer; nu se zăreau nici caii ninsorii, nici iepurii somnului, cerul era un semicerc alb - negru, căzut peste podișul cu poieni, păduri și teamă. Stelele aveau altă preocupare: lăsau gerul să biciuie mâinile și urechile. Eram un ceas amorțit care-și mișcă limbile egal, pe un cadran mat, iluzoriu. Casa ta, cu ferestre mici și geamuri galbene, era o părere în care mă înveleam strâns. Am ajuns odată cu lama fierbinte a focului
NEGRU PE ALB de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354527_a_355856]