854 matches
-
abstracte și implicit și imperios a capacității de a transfera noțiuni și concepte În alte zone decât cele artistice; * dezvoltarea creativității, a imaginației și a capacității de abstractizare - extrem de deficitară la această categorie de elevi; * dezvoltarea percepției spațiale, a spațiului bidimensional și tridimensional, precum și a redării spațiale În plan bi și tridimensional; * promovarea reală și activă a conceptelor de interdisciplinaritate, pluridisciplinaritate și transdisciplinaritate, prin metodele abordabile la activitățile curente (descrise În ghid); * oferirea de suport afectiv-motivațional actului Învățării prin soluții concrete
Ad-Studium Nr. 1 2. In: Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
un solvent organic - organosol. I.2.3.Clasificarea sistemelor disperse după numărul dimensiunilor dispersate Prin dimensiuni dispersate se înțelege o mărime geometrică aflată în domeniul molecular sau coloidal. După numărul sistemelor dispersate, sistemele disperse se pot clasifica astfel: a.sisteme bidimensionale - posedă o dimensiune dispersată și două în stare macroscopică (filme de adsorbție sau cele etalate) b.sisteme unidimensionale sau cu două dimensiuni dispersate numite și fibrilare (lanțurile macromoleculare rigide cu formă de bastonaș sau dispersii puternic anizometrice) c.sisteme corpusculare
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
în care pictorul privește subiectul picturii”. În Philosophy of Art. A Contemporary Introduction Noël Carroll consideră că Art de Clive Bell este un text care arată că forma semnificantă ca: „dispunere a liniilor, culorilor, formelor, volumelor, vectorilor și spațiului (spațiul bidimensional, tri dimensional sau interacțiunea lor)” este un „design tăcut”al picturii, un design care se adresează imaginației privitorului și care poate să întregească pictura și s-o transforme într-o configurație organizată. Pentru a-și ilustra ideea, Carroll se referă
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
și fizicii, inclusiv un model matematic neperiodic pentru acoperirea unor suprafețe, model descoperit de matematicianul Penrose, despre care am mai vorbit într-un alt capitol din această carte. Acest model folosește două obiecte în formă de romb în cazul suprafețelor bidimensionale, sau două romboedre în cazul suprafețelor tridimensionale. Acoperirea suprafețelor se supune unor reguli stricte, permițând un număr finit de moduri de structurare. Modelul lui Penrose nu este periodic, ci quasi periodic, aceasta însemnând că șablonul folosit se repetă frecvent, păstrând
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
că aceste dimensiuni suplimentare există în jurul nostru, dar noi suntem limitați la percepția sub-spațiului tridimensional, fără a putea experimenta aceste dimensiuni suplimentare. Imaginați-vă că locuiți într-o coală de hârtie plasată în mijlocul unui top de hârtie, similar unei figuri bidimensionale cu lungime și lățime, neavând nici un concept despre cea a treia dimensiune a spațiului - respectiv înălțimea - pentru că, fiind mai mică decât celelalte două dimensiuni, nu este sesizabilă în lumea fizică în care trăiți. La fel și spațiul nostru tridimensional este
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
atomilor altor substanțe, precum atomii de tungsten. Louis de Broglie arăta în anul 1923 că toate particulele aveau și proprietăți ondulatorii. Modelul său era însă prea simplist și nu putea explica toate rezultatele observațiilor făcute asupra atomilor. Transformând modelul său bidimensional (2DĂ în model tridimensional (3D, așa cum au încercat Kenneth Snelson și Milo Wolff - avea să dezvolte un model rezonant implicând două fronturi de unde pentru producerea unor unde sferice tridimensionale staționare, model propus prin anii ’80. Teoria materiei formată din unde
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
fenomene ne fac să ne gândim la comportamentul unei sfere hiperdimensionale care ar pătrunde în Universul nostru tridimensional. Cum s-ar manifesta aceasta ? Să privim un exemplu ceva mai simplu, respectiv o sferă tridimensională ce pătrunde ortogonal într-un spațiu bidimensional, similar unei foi de hârtie: Să presupunem printr-un joc al imaginației că foaia de hârtie reprezintă un univers bidimensional în care trăiesc două mari seminții: savanții și misticii. Când sfera tridimensională pătrunde în planul foii de hârtie, doi observatori
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
ar manifesta aceasta ? Să privim un exemplu ceva mai simplu, respectiv o sferă tridimensională ce pătrunde ortogonal într-un spațiu bidimensional, similar unei foi de hârtie: Să presupunem printr-un joc al imaginației că foaia de hârtie reprezintă un univers bidimensional în care trăiesc două mari seminții: savanții și misticii. Când sfera tridimensională pătrunde în planul foii de hârtie, doi observatori - un savant și un mistic - sunt martori ai fenomenului. Ei observă cum inițial apariția unui punct care se mărește și
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
Ei bine, nici unul ... în totalitate ! Într-adevăr, atunci când intervine multidimensionalitatea legile de conservare obișnuite nu mai sunt valabile, cum la fel de adevărat, dar și incomplet, este faptul că sfera tridimensională ar fi de origine divină: într-adevăr, ea nu aparține Universului bidimensional, dar multidimensionalitatea nu înseamnă neapărat divinul, ci doar un alt nivel al realității ! Similar acestui experiment imaginar s-ar putea produce evenimentele și în spațiul nostru tridimensional, atunci când, ortogonal pe dimensiunile acestui spațiu și-ar face apariția o sferă cu
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
impresionism ea a devenit un program. Pictura veche ajungând până la Renaștere nu a putut renunța la volum; însă volumul și culoarea rareori se pot îmbina fericit. Insistența uneia dinte aceste laturi o estompează pe cealaltă. Culoarea își are sinceritatea ei bidimensională și se erodează în momentul în care este asociată cu lumină și umbră, elemente necesare volumului. Odată cu impresionismul, arta nu a mai fost același lucru cu tehnica. Unii dintre artiștii figurativi s‑au revoltat împotriva concepției despre artistul func‑ ționar
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
acționează la rândul său ca un centru dinamic. El atrage pânza dinspre spate, dar, deoarece acest magnetism vizual este perpendicular pe ceea ce are loc pe suprafața picturală, el nu impune nici o predispoziție direcțională. Cu toate acestea, fiind o suprafață puternic bidimensională, peretele influențează spațiul pictural în sensul aplatizării lui. El întărește planul frontal. În natura moartă a lui Matisse intitulată Vase, toate cele cinci obiecte sunt așezate vertical, distingându-se de ceea ce ar putea fi orientarea lor spațială, dacă ar pluti
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
de legătură, popasuri în transport, o răscruce sau o încrucișare de drumuri, momente de schimbare de la o structură la alta”. Punctele de transfer de pe harta unui metrou întrerup linearitatea mișcării pentru fiecare linie și combină vectorii unidimensionali într-o rețea bidimensională. Într-o biserică tradițională, încrucișarea navei cu transeptul constituie un astfel de centru nodal intensificat, produs de interacțiunea a două făgașuri, de care diferă calitativ, fiind un loc de popas. În general, fiecare punct nodal reprezintă un punct de susținere
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Comparând una dintre picturile lui Chardin (figura 108) cu natura moartă discutată anterior și aparținând lui Matisse, se evidențiază o diferență. Matisse și-a distribuit cele cinci obiecte mai ales în planul frontal, ele fiind juxtapuse însă pe o suprafață bidimensională. La Chardin aranjamentul tridimensional făcut pe tăblia mesei apare cel puțin la fel de evident ca și cel din plan frontal. Ce vedem atunci când examinăm compoziția lui Chardin ca pe un aranjament în spațiu? Raportând obiectele unul față de celălalt, le percepem centrul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
femeii, dar, în același timp, susținând nu mai puțin verticalitatea acesteia și contribuind la realizarea unui cadru foarte dinamic prin orientarea lor oblică. Astfel, ansamblul spațial al scenei tridimensionale îndeplinește o funcție similară cu cea a ramei din jurul unei picturi bidimensionale. Cu cât stilul picturii insistă mai tare asupra prezentării unei scene de adâncime, cu atât cadrul său este mai puțin capabil să răspundă chemării sale. Rolul său se reduce la acela al unei simple ferestre, detașate de compoziție și lăsându
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
proeminent aflat dinaintea unuia dintre grupurile de personaje. Ecranul traversează axa principală a scenei, conexiunea diagonală dintre femei și bărbați. În loc să susțină ambiental nucleul scenei, ecranul aduce spațiului tridimensional tipul de împărțire centrală care realizase o separare bipolară în compozițiile bidimensionale pe care le-am studiat mai înainte. Muzeul de arte frumoase, Boston Ecranul central nu separă cu adevărat cele două părți. Nu este propriu-zis un zid, nici pentru ochi, nici pentru urechi, ci mai degrabă un pretext de mascare, asemenea
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
originea în suprafața plană a stâncii, peretelui, hârtiei pe care era realizată pictura. În primele desene ale copiilor, de exemplu, nu există adâncime. Desenul nu reprezintă nici un plan din față sau din spate. Spațiul tridimensional este transpus într-un mediu bidimensional. Iar compoziția, în măsura în care a început să organizeze tabloul, se limitează la suprafața plană. În aceste etape timpurii, distincția dintre figură și fond folosește la separarea obiectelor pozitive de golurile înconjurătoare. Ea abia începe să indice diferența dintre ceea ce este în
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
se află perpendicular pe axa sagitală a clădirii, ca în Sant’Andrea al Quirinale a lui Bernini (figura 135b), ea se contrapune axei de simetrie a planului, sporind astfel centricitatea întregului. Cuprinderea integrală a spațiului Atât timp cât ne limităm la perspectiva bidimensională fie a elevației, fie a planului, centrul de echilibru al sistemului centric se stabilește singur, fără probleme. Clădirea însă trebuie să se echilibreze în jurul centrului și în spațiul tridimensional, fiindcă orice obiect fizic are un centru de greutate. Un astfel
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
mai evidentă decât o axă orizontală. SINE - Sinele este perceput ca dispunând de o localizare spațială, centrul activității și influenței sale. Deși situat în afara operei de artă, poziția sinelui determină aspectele spațiale ale operelor tridimensionale și este adaptată de cele bidimensionale. Sinele acționează ca un centru de forțe într-un câmp cuprinzându-i laolaltă pe privitor și opera de artă. SISTEM CENTRIC - Un sistem organizat în jurul unui centru, fie bidimensional, fie tridimensional. SISTEM EXCENTRIC - Sintagmă folosită în acest studiu pentru a
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
determină aspectele spațiale ale operelor tridimensionale și este adaptată de cele bidimensionale. Sinele acționează ca un centru de forțe într-un câmp cuprinzându-i laolaltă pe privitor și opera de artă. SISTEM CENTRIC - Un sistem organizat în jurul unui centru, fie bidimensional, fie tridimensional. SISTEM EXCENTRIC - Sintagmă folosită în acest studiu pentru a descrie vectorii care răspund centrilor externi de atracție sau respingere. În interacțiune cu sistemul centric (q.v.), acest al doilea sistem motivează dinamica compoziției. SPAȚIU - Mediul constituit din totalitatea
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
curbe și contracurbe. Aspectul vălurit, melodios al acestor cărări în imagine are o eleganță care poate ajunge la frivolitate. Liniile înfloresc în compoziție și îi dau o factură muzicală, destinsă, grațioasă. Dar comentariile de până acum au vizat doar sugerarea bidimensională prin trasee egale, monotone, fără schimbări de duet pe parcursul liniei. Cu totul alt aspect are imaginea atunci când își propune să sugereze și a treia dimensiune, adică să spațializeze formele. Aici intervin elementele de perspectivă care se adună, adică tind către
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
147. 220. Lucrări în instituții: Galeria de Artă Naivă a Muzeului Județean de Artă, Argeș, Pitești. „Pictor din instinct în cel mai propriu înțeles al sintagmei, Alexandru Savu, cu un bagaj tehnic redus și-a încropit o viziune preponderent decorativă, bidimensională, care a reușit totuși să pună in valoare plăcerea sa de a-și apropia orice subiect prin micșorarea liberă a inspirației din lumea văzută sau visată, din reviste sau ziare ș.a.m.d.. Ea a devenit astfel un mod de
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
1980; Vasile Savonea - Arta naivă în România, Ed. Meridiane, București, 1980, pag. 51, 52, 127. „Tohăneanu a descoperit atent și specificități proprii meșteșugului lor. Când și-a propus să rezolve scene laice, a oscilat între imaginea „cu perspectivă” și viziunea bidimensională a înaintașilor (Ceata flăcăilor din Drăguș, Junii brașoveni etc.). Abia când s-a apropiat de tema istorică, de chipuri de voievozi unde prezentarea „votivă” îi permite i întreprindere mai apropiată de meșteșugul iconarilor amintiți, a izbutit să ajungă la o
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
inerție a primilor 2 componenți principali este de 0,7187 ≈ 72%, din care 46% pe axa 1 și 25% axa 2. În acest mod se renunță la reprezentarea indivizilor din spațiul cu 30 de dimensiuni (a variabilelor inițiale) la cel bidimensional (axa 1 + axa 2), cu păstrarea a 72% din inerția totală. Valoarea acestui procent este mare și arată faptul că reprezentarea bidimensională reliefează foarte bine legăturile liniare existente între cele 30 de variabile măsurate la toți indivizii. Prin însumarea procentului
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
acest mod se renunță la reprezentarea indivizilor din spațiul cu 30 de dimensiuni (a variabilelor inițiale) la cel bidimensional (axa 1 + axa 2), cu păstrarea a 72% din inerția totală. Valoarea acestui procent este mare și arată faptul că reprezentarea bidimensională reliefează foarte bine legăturile liniare existente între cele 30 de variabile măsurate la toți indivizii. Prin însumarea procentului de inerție de la cei 14 primi factori și aflarea mediei, prin raportarea la numărul de variabile se constată că ea este egală
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
determină discriminarea. Din însumarea datelor matricelor varianță - covarianță ale fiecărui soi, rezultă matricea varianță - covarianță intraclasă totală, în care se reflectă valorile minime și maxime al. . Numărul lor va fi întotdeauna egal cu N-1 deoarece reprezentarea va fi mereu bidimensională pentru a putea determina puterea de discriminare a unuia față de celălalt, pornind de la constrângerea că se caută ca varianța în interiorul grupului să fie minimă, iar cea dintre grupuri maximă. Ca și în cazul analizei în componenți principali și aici importanți
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]