1,076 matches
-
toate facilitățile ca să cazeze efectivul militar necesar. Și masa o luați tot aici, dar pentru mîncare va trebui să se deplaseze doi dintre voi În fiecare zi prin rotație la cantina mare a unității. De obicei se merge cu două bidoane de 20 de kile, pe care le transportați cu un cărucior. Casc gura fără să Înțeleg ceva. După expresia lui Csabi Îmi dau seama că nici el nu e Într-o situație mai fericită. Cui Îi pasă? Atîta vreme cît
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dar și veterani pretutindeni. Prea mulți la un loc Înseamnă prea multe pericole. Partea proastă e că de acum Înainte va trebui să ne ducem de trei ori pe zi după mîncare, cu un cărucior În care se găsesc două bidoane alimentare de aluminiu destul de soioase, la cantina unității din cazarmă. Asta Înseamnă vreo 4 kilometri dus-Întors, pe jos, de trei ori pe zi. Dar socoteala asta are și o parte bună: cei cărora le revine sarcina asta scapă pentru cîteva
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
posibilă cangrenă, vindecabilă doar prin amputație; se sperie și mă lasă să merg la infirmerie, așa că o jumătate de zi scap de instrucție. Dar, ca să nu fac drumul degeaba, Îmi zice să iau cu mine și căruciorul cu cele două bidoane de aluminiu, urmînd să cer de la cantină și prînzul nostru. Unul din veterani trebuie să meargă și el la infirmerie, pentru că i s-au dislocat umerii. Amîndoi. Suferă de o chestie congenitală, e un diagnostic care sună destul de periculos, de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
poate scăpa decît În urma unei operații complicate. Uneori, ambii umeri i se desfac din omoplați și brațele Îi atîrnă, lăsîndu-l În chinuri, bun de nimic. Așa că plecăm la drum, un infirm și un ciung În devenire, ducînd cu ei două bidoane murdare Într-un cărucior, ca două personaje dintr-un basm danez, scris de un domn bolnav de nervi - o fabulă cu care o bunică neatentă Își maltratează nepotul. — Și de ce dracu’ te-au luat În armată? Îl Întreb la un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
planul. Pentru că e foarte preocupat de starea soldaților, propune o strategie de război pentru a Încălzi dormitorul. Depozitul de lemne al corpului de gardă e plin ochi, am putea să furăm noaptea cîțiva butuci. Cu căruciorul cu care se cară bidoanele de mîncare. Planul e riscant, după 11 noaptea nu se mai circulă pe alei și, teoretic, santinelele au dreptul să tragă În oricine nu răspunde la protocolul obișnuit - parolă, răspuns la parolă, tot dichisul. Iar noi, evident, nu avem de unde
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
minciună de asemenea proporții servită unor oameni care nu și-au putut ridica morții de la morga orașului e un calcul cît se poate de greșit. În curînd se Întunecă și programul la tunuri se Încheie. Cineva trebuie să plece cu bidoanele să ia cina de la cantină și să o aducă În baterie. Pentru că nu se oferă nimeni voluntar, caporalul de serviciu se vede nevoit să numească el doi soldați. Unul sînt eu, celălalt e Moise, un constănțean cu o față lată
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Îndepărtat al pistei, distanța pînă la cazarmă e mult mai mare de acolo. Nu au un parc auto, dar au acest vehicul prețios care elimină oboseala de a patrula pe pista de 3 kilometri, de trei ori pe zi, cu bidoanele infernale În spinare, pline ochi cu o fiertură de cartofi - pe care Încă ne Încăpățînăm să o numim „tocană“, probabil din cauza foamei. Căruțașul, după cum s-a spus se numește Barbu, un răcan diliu a cărui conversație cu mîrțoaga lui nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vrem să provocăm acte de canibalism În miezul armatei române. Totuși, lucrurile scapă Înțelegerii noastre. Îl aud În tot acest vacarm pe Moise țipînd: — Ce mă-sa se Întîmplă? Ne lămurește bucătarul, În timp ce ne toarnă cina puturoasă din cazan În bidoane: — S-a schimbat consemnul alarmei. — Așa, și? — Și, zice el, Împingîndu-și spre ceafă boneta cu coada polonicului. — Și ce? Și căcat... Ați căpiat? Vouă nu v-a spus nimeni? S-a dat Stare de Urgență sau cum se cheamăă Ofițerii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un pic... Obiectiv? Ce război? După ce ne Împinge afară, Moise rămîne În ușa cantinei, bătînd cu pumnii ca un apucat. — Mă, ești nebun, ce război? Ce Timișoara? Plecați, aici vor cădea bombe! se aude vocea calmă a bucătarului dinăuntru. Cărăm bidoanele la căruță. Barbu e impasibil. Moise În schimb dîrdîie. Mie vorbirea bucătarului nu mi-a făcut o impresie serioasă. Totuși, cred că ar trebui să aflăm ce se Întîmplă. — Ori e război civil, ori ne batem cu ungurii? Ce dracu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Cel puțin asta am Înțeles din poveștile pe care le-am auzit. În fine... așa că stau și-mi rumeg norocul, Încă două săptămîni de gardă... probabil că e mai bine aici decît În baterie. Călin a trecut alaltăieri seara cu bidoanele spre cantină. Avea un aer de mîrțoagă tăvălită, am stat un pic de vorbă cu el, mi-a zis ceva, mai mult mormăia supărat... nu vreau să-mi imaginez ce fac nenorociții ăia În dormitor cu răcanii. Cristian mi-a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vezi cum, Într-o dimineață În care primele raze de soare topeau răceala nopții, deasupra unor cîmpuri fumegînd hipnotic (mirosind a iarbă, a ceva organic, crud și sălbatic, un miros aproape viu), te-ai Înhămat cu Călin la căruțul cu bidoane alimentare și ați pornit pe pista de siguranță, trăncănind ca niște specialiști despre Campionatul Mondial de fotbal din Italia, pe care sigur Îl vom vedea la vară (echipa României s-a calificat) sau despre proclamația de la Timișoara (da, ce să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
prefac, din politețe, rușinat - pentru că de fapt speed metal nu e chiar genul meu). Miroase a ceva... nu că miroase a ceva? A ce? A creieri Încinși, nu știu, a... Poate de la pistă, pista miroase a cauciuc ars. Sau de la bidoanele astea scîrboase. Nu, nu! Miroase a, nu știu a ce... miroase ca-n copilărie. Nu, stai, cred că a hormoni. O, au Început să-ți miroase hormonii...! Ha-ha! Ai să vezi un caleidoscop de vise stranii, alterînd realitatea - unele recurente
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vagonului și a înțeles despre ce-i vorba... „Am trecut peste un pod de fier și acum trenul se oprește”... Glasul locotenentului Făgurel l-a dumirit deplin: Nu coboară nimeni! Doi dintre voi - tu, Toaibă, și cu tine, Trestie, strângeți bidoanele pentru apă și haide-ți cu mine să vedem de unde putem lua apă de băut și poate să aflăm unde suntem și cât staționează trenul. Toaibă și Trestie l-au urmat pe locotenent. Trenul fiind tras cu mult în afara gării
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
întrebare. Vă rog. Unde ne aflăm? Nu vă putem spune... Au pornit către turnul pentru apă. După destule poticneli, l-au găsit. Mecanicul, om de treabă - avea și el un fecior plecat pe front - i-a ajutat să-și umple bidoanele, dar - cu regret - nu le-a putut spune nici el în ce gară se aflau. Nu avem voie să spunem nimic. Îi secret militar. Dacă se află că am suflat o vorbă... pușcăria mă mănâncă! Când toate bidoanele au fost
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
-și umple bidoanele, dar - cu regret - nu le-a putut spune nici el în ce gară se aflau. Nu avem voie să spunem nimic. Îi secret militar. Dacă se află că am suflat o vorbă... pușcăria mă mănâncă! Când toate bidoanele au fost umplute, Toaibă a raportat: Suntem gata, domn’ locotenent. Direcția trenul, înainte, marș! a fost comanda locotenentului, dată mai mult în glumă... Trenul lor a rămas pe „linia moartă” o bună bucată de vreme... În sfârșit, un fluierat prelung
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
rafală de mitralieră? Am mai tras eu, da’ atunci m-o ajutat și Dumnezeu. Poate m-a ajuta și de acum înainte... Trebuie să țin minte ca pe Tatăl Nostru că cercetașul nu pleacă niciodată în misiune fără să aibă bidonul plin cu apă. Nu spunea locotenentul Făgurel că de foame mai poți răbda, da’ de sete ba? Și să nu-ți treacă prin cap că ai să găsești o fântână de unde ai să bei apă... ferita Sfântului! Dacă inamicul a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
trecut cu mers de râmă. Cercetașii au rămas toată ziua în bătaia soarelui. Doar cei din postul de observație aveau umbră de la niște tufe de brusture mai înalte. Trestie a fost nevoit s-o facă pe năluca, strecurându-se cu bidoanele legate la brâu până la pârâul din fața lor... Când umbrele serii au dat drumul la bidivii 56 întunecând valea, grupa locotenentului Făgurel a pornit la drum spre liniile românești, unde aștepta ofițerul care i-a condus la plecare... Duceau cu ei
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Să vedem cum v-ați pregătit. A făcut inspecția așa cum nu o făcuse niciodată. Până în cele mai mici amănunte. Ajungând la Limbosu, s-a prefăcut că nu bagă de seamă că sacul de merinde se bălăbănea ca pulpa vacii, iar bidonul pentru apă era gol. „Am să văd eu cum ai să te descurci acolo, unde o înțărcat 60 dracul copchiii, domn’ sărjănt”... Mergeau de vreo două ceasuri. Pâlcul de pădure - ținta misiunii lor - se vedea undeva în dreapta. Soarele începea să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cum ai să te descurci acolo, unde o înțărcat 60 dracul copchiii, domn’ sărjănt”... Mergeau de vreo două ceasuri. Pâlcul de pădure - ținta misiunii lor - se vedea undeva în dreapta. Soarele începea să dogorească cu tărie. Cercetașii umblau destul de des la bidoanele cu apă. Limbosu - se vedea limpede pe chipul lui - ar fi vrut și el să înghită măcar o gură de apă, dar... Toaibă nu s-a putut abține, luându-l peste picior: Lasă, sergent. Nu te speria, că aista-i
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
în stare să facem? Misiunea - este de la sine înțeles - e pe măsura noastră, dar suntem obligați să fim mai buni și mai virtuoși ca niciodată. Asupra voastră nu veți lua decât strictul necesar: automatele, câteva grenade, rația de alimente și bidonul cu apă. Și rația de rom - a completat Toaibă în surdină. Am să vă însoțesc până la punctul de trecere spre liniile inamice... La punctul hotărât, au fost întâmpinați de un ofițer al unității din zonă. După salutul de rigoare, căpitanul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de europeni. Dar ce-i asta? La capătul smocului maroniu un alt maroniu tivit cu verde nu putea fi decât... Pămâââânt!!!!!! La acest strigăt amiralul Columb țâșni pe punte gata săl dărâme pe respectivul sol al speranței. Bine, bă amărâtule, bidon turtit, iubitule! Unde vezi tu Pământ că io nu văz ?! În față, senor, zece grade la stânga! și jumate grad la dreapta. Trăim un moment istoric! Istoric pe naiba, că io nu văz nimic! Păi cum America măsii să vezi, senor
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
cei care veneau În vizită la noi. Într-o noapte, Întorcîndu-ne de la Cannes la Paris, i-am văzut pe călătorii de clasa a treia bînd apă de la cișmelele de pe peronul unei gări; un muncitor ți-a oferit apă Într-un bidon soldățesc; ai băut pe nerăsuflate și mi-ai aruncat imediat după aceea o privire triumfătoare, conștientă că făcuseși prima-ispravă memorabilă din viața ta... Ne-am născut pasageri de clasa Întîi; dar, spre deosebire de regulamentul marilor vapoare, acest fapt părea că ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
timpul, beat. Normal, nu-l interesa nimic în legătură cu liceenii pe care fusese pus să-i conducă. Întrucât părinții săi locuiau într-un sat din apropierea șantierului, mergea deseori acasă și se-ntorcea de acolo ba cu o canistră, ba cu un bidon sau o damingeană, din care, în prealabil, fusese scos aerul. Conținutul acestor vase era consumat în compania feluriților tovarăși din conducere, drept pentru care Poenescu era bine văzut de aceștia. Până-ntr-o zi, când, terminându-se “benzina”, lucrurile s-
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cuvintele într-un mic carnețel cu arc, în care își nota totul, ca să se informeze mai târziu. Neurologul făcea creierul să pară mai șubred decât vechile camioane de jucărie pe care Mark le asambla din bucăți de dulapuri aruncate și bidoane de detergent retezate. Dar cum rămâne cu treapta superioară...? Ce-i deasupra reptilei - un fel de pasăre? — Următoarea structură în ierarhie e mamiferul. Buzele ei se mișcau în timp ce el vorbea, îngânându-l. Nu se putea abține. —Și la fratele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
au dat peste unul dintre bandiți. Acesta cunoscându-l pe pădurar s-a oprit la o distanță apreciabilă de cei doi și l-a chemat pe pădurar, rugându-l să-i aducă apă de la un izvor din apropiere, într-un bidon pe care îl ținea în mână confecționat dintr-un bostașn. Când s-a îndepărtat pădurarul, subofițerul a scos pistolul, a somat și a tras un încărcător întreg spre bandit. AcestAșa rămas nemșicat cu arma de vânătoare în mână, apoi a
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]