437 matches
-
ani. Să se ducă în pelerinaj, apoi să se întoarcă pentru o vreme în satul lui de baștină. Toți curtenii ascultau cu lăcomie. În câteva ceasuri, zvonul avea să facă înconjurul orașului. Nimeni nu va mai cuteza să-i dea binețe proscrisului, nimeni nu se va mai încumeta să-i facă vreo vizită și iarba va crește curând pe drumul ce duce la casa lui. Îmi savuram dreapta răzbunare, fără să știu că ea va atrage asupra alor mei încă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Dar o făcea mai departe. Cât despre mine, eu n-aș fi putut da vina nici măcar pe bani. Cum vine treaba asta, să vezi diferența dintre bine și rău și să alegi răul - sau să accepți răul, să dai răului binețe? Nu s-a întâmplat nimic. I-am dat zece dolari pentru mașină. Ea a plecat în căutare de alți bărbați și de alți bani. M-am întors la hotel și m-am trântit pe pat, așa îmbrăcat cum eram. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
uscată se împiedica tot timpul de cifrele mari, greoaie. îi fugeau mereu din minte, iar el răbdător, o lua de la capăt. Acum numărătoarea era doar o scuză. Scopul său adevărat era continua reînnoire a prieteniei cu fiecare piatră. Le da binețe ca unor vechi prieteni și se bucura când întâlnea ici vreo piatră ciobită și îndrăgită, dincolo vreo alta rotunjită și plăcută. Unora le dădea nume. Altele erau scena marilor aventuri din visele lui. Strada era microcosmosul lui și acolo își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
afle aceste trecuturi, să și le însușească, astfel încât cei din comunitate să-l poată adopta ca pe unul de-al lor. Intra în K în căutarea istoriei. Vedeau pe stradă, înaintea lor, silueta omului numit Piatră târându-se și dând binețe pietrelor. Vultur-în-Zbor mai auzea undeva în apropiere un clic-clac de potcoave ascuns de pâlcul de case și din când în când ajungeau până la ei niște râsete purtate de vânt și înăbușite de ceață. Sursa râsetelor era la capătul îndepărtat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și a plănuit evadarea. Vultur-în-Zbor a părăsit casa pe ușa laterală și s-a târât pe Drumul Pietruit, prăpădit ca hainele-i de împrumut, murdar precum casele, prăfuit ca străzile, și a început să numere pietrele din caldarâm. Le da binețe ca unor vechi prieteni. Ușor, cu pălăria ponosită trasă mult peste fața aplecată, și-a croit cale pe drum de noapte, cu găleata într-o mână și cârpa într-alta, îngenuncheat, mormăind, lustruind. Madame Iocasta stătea întinsă pe pat, închisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
IMNUL CLASEI A XII-A A, PROMOȚIA 1970 A LICEULUI INTERNAT “COSTACHE NEGRUZZI” IAȘI Ne întâlnim, ne dăm binețe Aici, sub cerul plumburiu, Doar amintiri din tinerețe Să depănăm până târziu... Ne-ncearcă bucurii fraterne Și chipurile ne zâmbesc Aducem mulțumiri eterne La toți acei ce ne iubesc ... Acum când toți avem un rost, Ne amintim de tot ce-
IMNUL CLASEI A XII-A A, PROMO?IA 1970 A LICEULUI INTERNAT ?COSTACHE NEGRUZZI? IA?I by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83806_a_85131]
-
lăcrămioare, clopoței Șoptesc timid iubiri suave Pe-altar de primăvară sclave împodobind cu vis de-o clipă Trăiri ce-n taină fac risipă De flori firave. Zvon în geam apare mândră față Cu ochi de cer, cosiță blondă Să dea binețe-n dimineață Și cu privirea-i ca o sondă Absoarbe zarea-n întregime Cu fața-i vie, rubicondă. De sus în jos, pe-a ei lărgime Tresare cămașa din umeri Gonind din iarnă o câtime... Doi muguri de începi să
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
să-i mai ceri, e nmiresmată cu adevărul pur al altei lumi, în somnul ei, doi ochi se-nchid deodată și cad din sânul toamnelor sub brumi... din visu-I clar, vibrații inocente ce n-au știut decât să-ți dea binețe. Tu zburzi în vid de gesturi imprudente când rostul vieți-i plin de frumusețe. Prin clipe trase-n cerc de cai albaștri te-au așezat sub pleoapa nopții, zeii, să i te-arăți ca-n vrajă printre aștri când dormitează
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
întâlnire Când te-am văzut pentru întâia oară Cuvintele mi s-au lipit de buze, Mi se uscase tușu-n călimară Ideile se-amestecau confuze. M-am poticnit în gânduri îndrăznețe Mă dezarmase propria-mi rușine, Am reușit ca să îți dau binețe Și să întreb: Tu, cine ești tu, cine? C-o voce cristalină bob de rouă Pe clopoței de flori, de lăcrămioare, Ai împărțit tăcerea pe din două Și mi-ai răspuns: Nu m-ai chemat tu, oare? Zvârcoliri de cristalin
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
așteptat. Pe cei cu stare însă îi îndîrji mai rău. De la o vreme nici o cerere na mai apărut pe masa comisiei. Țăranii legau porțile și nu se lăsau ademeniți la vorbă iar, pe ulița mare, nimeni nu-ți mai da binețe. Oamenii plecau de-acasă prin grădini. Într-o duminică, la Ocol (ocolul silvic, aflat deasupra luncii) așteptau în drum o mulțime de țărani îngrijorați, încinși peste cojoace cu pistoale, baionete și puști de vînătoare. Cei știuți ori bănuiți că au
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
amarnic trupul subțire, cu zgomot și iuțeală de pleasnă de bici, scoase, cu furie, limbuța neagră și despicată, apoi se repezi cu nemaivăzută agerime În buruienile șanțului. În praf rămase o dâră tremurată. „Săru’ mâna, părinte!” se pomeni Enin dând binețe preotului Îmbrăcat În sutană cenușie. „Să trăiești, să trăiești!” răspunse popa cu graba și ușoara bâlbâială a celui care e luat pe nepregătite. „Ți-au dat drumul, Mihăiță, tată? Auzisem că s-ar fi Întâmplat nu știu ce și că te-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o Întindea grăbit, ca și cum ar fi știut drumul de când venise pe lume, către hățișurile Văii. „De parcă n-ar fi fost și așa destulă șerpăraie pe acolo”, se pomeni gândind primarul. „Numai ăștia lipseau...” Însă pe gură Îi ieșiră vorbe de binețe: „Hai noroc, vericule!”. „Să trăiești!” răspunse icnit celălalt, pe când Înălța barosul ca să izbească În capătul tocit și răsfrânt al unei pene. Puse apoi unealta jos și ceru o țigară. Câinaru cel tânăr se arăta mereu muncit de probleme filozofice. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
n-am umblat noi? La câte porți boierești n-am bătut? Pe câți voievozi nu i-am întâlnit? La câte mănăstiri nu ne-am închinat? Cu câți oameni de rând, unii necăjiți, alții plini de înțelepciune, nu ne-am dat binețe? În câte crâșme n-am intrat să-i vedem pe oameni așa cum sunt ei de adevăratelea. La câte școli nu am asistat la paradosirea celor însetați de carte?... În drumurile noastre am fost nevoiți să ne ferim din calea galopului
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
târziu - abia în vremea lui Cuza Vodă... Gândul tău din vis însă este de toată lauda... Îmi închipui cât ai fi suferit de trăiai în acele vremuri... Acum ai face bine să intri pe făgașul firesc al lucrurilor, începând cu binețele pe care trebuie să le dai păsărilor ce concertează de cu zori sub geamul tău. Apoi, după ce îi gusta ceva, ne-om călători pe malul iazului, unde - în tihnă - om pune țara la cale... Am urmat în tăcere sfatul bătrânului
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pregătire, ar fi luat timp nu șagă... Asta nu înseamnă oare că mâncarea o pregătește cineva și bătrânul îi mai adaugă doar cine știe ce ca să-i dea gust cum numai el știe? Altfel...” În scurtă vreme am ajuns. După ce am dat binețe izvorului cu apă limpede, purtând încă în minte frânturi din gândurile care nu mi-au dat pace pe când veneam spre grădină... m-am așezat la masă. Gustă, dragule, și spune-mi dacă îți place? Chiar de nu mi-ar plăcea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
aripile moi ale somnului... Visul nu s-a lăsat așteptat... Urcam parcă dealul Copoului înmiresmat de floarea teilor. Crengile se plecau sub povara florilor, făcându-mi temenele cu urarea de bun venit. Un soare primenit de roua dimineții îmi trimitea binețe dinspre soare-răsare și îmi mângâia fața cu o căldură binefăcătoare. Pluteam parcă... În această stare de beatitudine, am ajuns în parc. De undeva din stânga îmi făcea semne disperate Arcul Academiei Mihăilene, adus acolo de primarul Osvald Racoviță cu ocazia „Zilelor
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
era să tăifăsuim de adevăratelea. Dar, vorba ceea: de unde nu-i nici Dumnezeu nu cere. Așa că scoboară frumușel din așternut și pregătește-te pentru gustărică. Afară-i o dimineață cum puține altele au fost. Soarele abia așteptă să ne dea binețe și apoi să ne însoțească cât îi ziulica de lungă... Am ascultat porunca - dacă poruncă se poate numi spusa bătrânului - și în scurtă vreme gustam din laptele călduț adus de călugăr. Când îi fi gata, pornim către iaz, dragule. Nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
după multă vreme se zărește marea. — Teofana, hai pe culuoar să admirăm marea, o ia de mână Alexandru. În timp ce admiră apa albastră, întinsă, cu valurile spumegânde, dar liniștite în care se reflectă razele strălucitoare ale soarelui de vară care dau binețe noilor veniți, își planifică ce au de făcut. — Mergem la biroul de cazare. Tu stai cu bagajele și eu merg cu actele să plătesc și să iau repartiția. — Trebuie să-ți dau bani, spune Teofana. — Îmi dai buletinul și apoi
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Busuioc, unde se strângeau totdeauna oamenii după biserică, și se dădu jos, iar pe muiere și pe fată le trimise înainte acasă. Pe afară, pe sub streșini, câțiva mai oropsiți se fereau de ploaie și-și spovedeau oftând nevoile. Chirilă dădu binețe și trecu înlăuntru. Luca Talabă se hărțuia cu primarul în mijlocul unei îngrămădiri de oameni care mai mult tăceau. Cum văzu pe Chirilă, Luca strigă bucuros, parcă i-ar fi sosit un ajutor: ― Bine că te aduse Dumnezeu, Chirilă!... Ia hai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
însă: să realizezi că acolo totul e pe viață și pe moarte. Și vorba ceea, câștigă iuțela ta de mână și nebăgarea de seamă a adversarului”... Furat de gânduri, locotenentul Făgurel abia a băgat de seamă că soarele le dădea binețe deja. Era o zi de toamnă plină. Toaibă l-a simțit pe locotenent că se foiește pe banchetă și și-a descoperit fața, privind în jur... Ațipise pentru o frântură de ceas și un vis l-a dus acasă... „Să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cu cârja bocănind abitir, Toaibă șontâcăia pe ulița satului. Nu s-a oprit decât la primărie. A bătut în ușă. Intră! - a răspuns de dincolo de ușă un glas mânios. A intrat sprijinindu-se greu în cârjă Bună ziua - a dat el binețe. Da’ ce, mă? Aștepți să trimit trăsura după tine? M-am lovit ieri la piciorul rănit și abia acum am reușit să mă ridic de pe laiță. Ce picior? Ce rănit? Să zici mersî că nu ți-o rămas ciolanele pe
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
În zori de zi, Toaibă a pornit spre târg. După o bucată de cale, s-a așezat pe marginea șanțului, să-și mai domolească durerea din picior... Abia către prânz a ajuns în gară. Bună ziua, om bun! - a dat el binețe unui frânar. Bună ziua. Da’ cu ce treabă pe aici? Apoi caut și eu pe cineva care să-mi spună dacă îi adevărat că aici în gară se primesc oameni care să încarce și să descarce vagoane. Eu n-oi ști
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
răsplăteau cu dansul gingaș al aripilor prin grădina fermecată a palatului. Future ,future ! Porți pe aripiore Multă culoare Ce parcă o floare Încă nu o are ! Și prințesa îl ruga pe fluture să poposească în palma ei ca să-i dea binețe și să îi admire paleta de culori împrumutate de la flori. Fluturașul îi ascultă ruga și poposi pe mâna ei gingașă. Prințesa îl sărută, iar acesta își luă zborul în zări, către alte flori. Prințesa scutură fermecată din căpușor și se
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
până unde vorbește lumina și de fapt ce se întâmplă cu mine? Parcă...” gândesc, încercând să pricep unde mă aflu de fapt și dacă visez sau sunt treaz... Deschide ochii, dragule, că soarele te așteaptă de multișor să-i dai binețe. Uite-l colea. Și-a strecurat doar câteva raze printre perdele, să te întrebe de sănătate. Hai! Spune-le cum ai dormit și pe unde te-au mai purtat visele. Dacă m-ar fi întrebat pe mine, le-aș fi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
-mi amintesc în amănunt cele întâmplate. Voi începe cu momentul în care am primit apelul lui prin teleecran în dimineața sosirii de pe Marte. Țin minte că era pe la zece și jumătate. Conversația aceea a fost extrem de scurtă. Ne-am dat binețe și pe urmă m-a cerut de nevastă. Sentimentele mele pentru Cayle Clark sunt binecunoscute șefului Departamentului de coordonare și sunt sigură că domnul Hedrock nu va fi surprins că am căzut imediat la învoială când mi s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]