806 matches
-
un traducător la altul, ci și fiecare dintre ei folosește mai multe procedee, în funcție de context. Acest lucru se vede cel mai bine la 9ó al-Faðl: - transpunere: „Cel cu hâr (nemărginit)”, „Cel cu (mare) Milă”; - modulare parțială: „Stăpânul harului (nemărginit)”; - echivalentă: „binefăcătorul”, „Mărinimos”, „Darnic”; - adaptare: „Dătător de mare indurare”, „Dătător de hâr (nemăsurat)”. O structură asemănătoare o au numele divine biblice alcătuite dintr-un nume generic în anexiune cu un substantiv abstract ce denumește o calitate pe care o posedă divinitatea. Și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Ibrăileanu și Constantin Rădulescu-Motru90. Mai mult, destul de multe indicii sugerează că Făcăoaru mai degrabă s-ar fi supus opiniei mentorului său, pe care Îl considera „un sfânt canonizat ș...ț, o icoană În lista de aur a celor mai mari binefăcători ai națiunii”, decât să Îl expună amenințării Gărzii de Fier91. În relația cu Făcăoaru și ideile sale extremiste, Moldovan s-a dovedit Încă o dată inadecvat rolului autoasumat de lider al mișcării eugeniste. Alte perspective asupra statului eugenictc "Alte perspective asupra
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
fi, de exemplu, altruiști trebuie să facem doar pasul bunătății... * „Consider că invidia este mai bună decît milostenia.” (P. Syrus) Desigur, numai dacă Înțelegem aici „invidia” ca pe o stare de autoreproș, și anume că nu putem fi și noi binefăcători, ca alții; pentru o bună milostenie, trebuie să fii un bun milostiv. * „Numai un mediocru este Întotdeauna În mare formă.” (Somerset) Prin opoziție, Emil Cioran ne sugerează, În cunoscutu-i stil metaforic, cît de Îndoielnic, de nesigur În „sinele” său
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de făcut nu numai pentru faptul că pretinde prezența unei anumite disponibilități sufletești, ci și pentru că presupune o artă În a-l acorda: „Binefacerea atinge perfecțiunea atunci cînd se ascunde atît de bine, Încît cel obligat nu se simte inferior binefăcătorului” (H. de Balzac). Într-un mod similar, Tacit observa: „Binefacerile sînt agreabile atîta timp cît credem că le putem răsplăti: dincolo de aceasta, recunoștința cedează locul urii”. * „Între a face rău și a face bine nu este altă deosebire, decît În
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
mult, puterea articulându-se într-un regim totalitar, s-a urmărit permanentizarea ei. Autorul romanului Noi, E. Zamiatin, intuiește genial configurația viitoare a acestui tip de regim politic: „un stat unic, statul viitorului, care cuprinde un singur individ (subl. ns.): Binefăcătorul și în care toți cetățenii sunt numere“12. Cum puterea era preluată de o minoritate 13, problema legitimării ei devine de vitală importanță și se corelează într-o manieră interesantă cu alimentarea a ceea ce s-a numit cultul personalității ce
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
decât memoria vidului. Cântecul nimicului era totul” (Ascendam). În acest joc nu sunt învingători, doar înțelegerea regulilor lui poate aduce calmul salvator. Au pierit pasiunile, s-au risipit sentimentele, durează doar transmutarea în ființa cosmică a începuturilor: „Nimicul îmi zise: Binefăcătorule, / ți-am însușit toate gesturile, / îți voi cânta minunate plângeri; / e tot ce-am izbutit să fac pentru tine” (Cronica auriculară). Aceeași atmosferă domină și ciclul Copilul floare, scris în perioada 1944-1970 și publicat în volumul postum Versuri (1996). Nimicul
GEORGESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287218_a_288547]
-
ar fi fost scris în jurul anului 493, iar cel de-al doilea, deși publicat după 496, ar fi putut fi început foarte bine anterior, înainte ca Draconțiu să fie întemnițat. După eliberare, poetul ar fi scris un poem în cinstea binefăcătorului său: opera s-a pierdut, dar pare să fi fost citită în secolul al XVI-lea de Bernardino Corio, autor al unei Istorii a Milanului. Ca și alți literați din epoca creștină, Draconțiu a scris poeme cu conținut creștin, dar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
insistă nu numai asupra renunțării la bunurile lumești, ci spune și că trebuie să fim răbdători în fața adversităților, subliniind mai ales utilitatea injuriilor și a umilințelor pe care le suferim; cel care ne rănește trebuie să fie văzut ca un binefăcător, ca un leac trimis de Isus ca să ne vindece de suferințele noastre. Există și versiuni în armeană, georgiană și arabă ale acestei opere. Bibliografie. Ediția din PG 78, 1680-1700 e bazată pe un manuscris incomplet. Ed. completă: Augustinos Iordanites, Tou
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
că prezența unei persoane generoase (altruiste) incită alți membri, chiar dacă egoiști, să maximizeze bunăstarea întregului grup familial. Formulată în termeni mai specifici, teorema „fiecare beneficiar, indiferent cât de egiost este, maximizează venitul familial al celui de la care a primit beneficiul (binefăcătorului) și, prin urmare, internalizează toate efectele acțiunilor lui la ceilalți beneficiari (Becker, 1991, p. 288)” se numește rotten kid” („copilul răutăcios”). Aceasta pentru că Becker demonstrează teorema pe un exemplu cu un frate rău și invidios pe sora sa, deoarece ea
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
deputat, protagonistul piesei Cei mai de seamă (jucată în 1913, la Teatrul Național din Craiova), se arată a fi un mare impostor, datorând totul unui amic din umbră; pentru a nu fi dat de gol, nu ezită să provoace moartea binefăcătorului său. În Baia domniței, alt personaj, de un egoism brutal, cu instincte sălbatice, concepe căsnicia ca pe o posesiune absolută a femeii și este bântuit de o gelozie atroce, astfel încât un diafan tablou (care dă și titlul piesei, reprezentată în
RIULEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289286_a_290615]
-
nuvele viciate de un maniheism ireductibil (Mâinile și Cei șapte, 1949, Întrunirea, 1963, O zi de august, 1965). De o parte, (răii, „boierii”, „burtă-verzii”), apariții definitiv respingătoare, de cealaltă - eroii pozitivi: muncitorii, țăranii, rusul, firește, cu harul lui dintotdeauna de binefăcător. Mai puțin încorsetat în dogmă și într-un asemenea limbaj se arăta a fi Ș. într-o schiță din 1949, Un autor în căutarea unor personagii, unde, mișcându-se sub orizontul purpuriu al realismului socialist, încerca să „pirandellizeze”, cu alertețe
SAHIGHIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]
-
generoase (altruiste) incită alți membri, chiar dacă egoiști, să maximizeze bunăstarea întregului grup familial. Formulată în termeni mai specifici, ea spune că „fiecare beneficiar, indiferent de cât de egoist este, maximizează venitul familial al celui de la care a primit beneficiul (al binefăcătorului) și, prin urmare, internalizează toate efectele acțiunilor la ceilalți beneficiari” (p. 288). Teorema se mai numește și Rotten Kid (copilul răutăcios). Aceasta pentru că Becker demonstrează teorema pe un exemplu cu un frate rău și invidios pe sora sa, care primea
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
cu astfel de împrejurări (Huston et al., 1981). Aceasta dovedește încă o dată că a fi un bun samaritean presupune nu numai o înclinație spre a face bine, ci și forța necesară. Trecerea de la condiția de potențial binefăcător la cea de binefăcător efectiv depinde de corespondența dintre competența (abilitățile), motivele și valorile personale și cerințele situației în care ar urma să se intervină. Atitudinea și starea emotivă față de un episod ce ar necesita asistența influențează comportamentul prosocial. D. Batson (1981) crede că
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
consecințe pozitive asupra acestuia. Dar și aici reacțiile celui ajutat depind mult de contextul de ajutorare. În multe cazuri, acesta, prin faptul că este pus, mai mult sau mai puțin explicit, într-o situație de inferioritate și de obligații față de binefăcătorul său, trăiește un disconfort puternic. Disconfortul dispare sau se reduce simțitor când ajutorul este reciproc sau când el nu vine de la o altă persoană. Acest din urmă fapt a fost dovedit experimental (Karabenick și Knapp, 1988). Niște studenți aveau de
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
poem ar fi fost scris în jurul anului 493, iar cel de-al doilea, deși publicat după 496, ar putea fi început anterior, înainte ca Draconțiu să fie întemnițat. După eliberare, se pare că poetul a scris un poem în cinstea binefăcătorului său: opera s-a pierdut, dar pare să fi fost citită în secolul al XVI-lea de Bernardino Corio, autor al unei Istorii a Milanului. Ca și alți literați din epoca creștină, Draconțiu a scris poeme cu conținut creștin, dar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Zosima insistă nu numai asupra renunțării la bunurile lumești, ci și asupra faptului că trebuie să fim răbdători în fața nenorocirilor, subliniind mai ales utilitatea injuriilor și a umilințelor pe care le suferim; cel ce ne rănește trebuie văzut ca un binefăcător, ca un leac trimis de Isus ca să ne vindece de suferințele noastre. Există și versiuni în armeană, georgiană și arabă ale acestei opere. Bibliografie. Ediția din PG 78, 1680-1700 e bazată pe un manuscris incomplet. Ediție completă: Augoustinos Iordanites, „Tou
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mult prea des ingratitudinea semenilor, suportând uneori persecuțiile acestora, cu toate că și-au pierdut o mare parte din viață și din venituri- iar nu de puține ori chiar cu riscul de a-și ruina sănătatea - punându-se În slujba omenirii. Mulți binefăcători ai umanității au primit o asemenea răsplată, ceea ce ne-a pregătit și pe noi să o Întâmpinăm cu demnitate. Dacă aruncăm o privire asupra istoriei principalelor descoperiri și invenții, vom vedea cum Încă de la Început ele au fost Întâmpinate cu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
bărbați. Mi s-a spus că, În Panjab, numărul unor astfel de pacienți este foarte mare. Natura bolii e aceea că pacienții, În anumite perioade, au o Înclinație irezistibilă de a fi mușcați de șerpi - ceea ce, spun ei, le este binefăcător, căci cu câteva zile Înainte sunt deranjați de leșinuri și amețeli, vomă, lipsă de apetit, apatie și greutate În mădulare. Acestea sunt simptomele bolii În cauză; În acele momente șerpii sunt atrași spre ei din pricina mirosului, iar pacienții, uitându-se
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
sunt deranjați de leșinuri și amețeli, vomă, lipsă de apetit, apatie și greutate În mădulare. Acestea sunt simptomele bolii În cauză; În acele momente șerpii sunt atrași spre ei din pricina mirosului, iar pacienții, uitându-se la ei ca la niște binefăcători, Își Întind mâna sau piciorul de bunăvoie când reptilele avansează spre ei. Șarpele se retrage după ce i-a mușcat, iar pacientul se simte apoi alinat. Cea mai mare parte a acestor pacienți sunt vizitați, o dată pe an, anume În iulie
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ea dădu pâinea mamei sale. Aceasta o frânse în două și...ce să vezi? Din ea căzură mulți bani de argint. - Du banii înapoi, spuse mama, căci, desigur, din greșeală s-au strecurat în aluat. Irina alergă și întinse banii binefăcătorului. Acesta o privi lung, apoi spuse: - Ia-ți banii, fetițo! Dinadins i-am pus în pâinea cea mică, pentru a-ți răsplăti modestia și cumințenia. Să fii întotdeauna harnică, blândă și nelacomă, căci într-o zi, ca pâinea aceasta, viața
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
en gros și en detail, pe sistem căpușă, însă numai cei „cu spate”, colaboratorii nu erau prinși/condamnați. Rolul relațiilor de familie în aprovizionare (și în toate!) era esențial, un organicism neotribal, mafiot, de clan. Solidaritatea în vederea aprovizionării funcționa... Rolul „binefăcătorilor” merită însă o atenție aparte. Eu, unul, aveam câteva rude prin alianță bine plasate, desigur, securiste, unele cu poziții în comerțul de stat (mari restaurante), mai erau și „prietenii de familie” pe linie de serviciu, studenți securiști ai tatălui meu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
socială reală, cu atât erai mai aservit mecanismului cozii. Cu cât aveai mai puțină demnitate personală, cu atât o suportai mai ușor. Shop-urile, magazinele cu circuit închis erau într-o lume paralelă... - între lumi, intermediari erau bișnița, relațiile sau „binefăcătorii”. Într-o vreme erau mereu date la TV (la emisiunea „Reflector”) exemple de speculanți porecliți „hârciogi”, despre care se spunea că ar dosi alimentele prin cimitire, atentând astfel, ca niște adevărați trădători, la cuceririle socialismului. Vezi, Doamne, de asta era
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cinci stele. Unii suferă de ulcer, alții de flatulență. Te întrebi uneori dacă, la Cina cea de Taină, Hristos a mâncat cu tacâmuri speciale, din linguri de argint, suflate, eventual, cu aur. „Regii neamurilor domnesc peste ele și se numesc binefăcători. Dar între voi să nu fie astfel, ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai tânăr, și căpetenia ca acela care slujește” (Luca 22, 25-26). Când ați văzut vreun episcop călătorind modest, într-un vagon de tren
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
etică și religioasă șansa unei investiții nu atât în cărămizi, cât mai ales în oameni. Într-o lume atomizată și lipsită de imaginație agapică 1, Biserica are obligația de a-i convoca, a-i recunoaște și a-i cinsti pe binefăcătorii săi. Maestru și discipoltc "Maestru și discipol" Reforma sistemului de învățământ ortodox nu poate avea loc fără o regândire din temelii a statutului profesorului de teologie. În acest plan, trei sunt maladiile care trebuie grabnic combătute: impostura profesională (i.e., plagiatul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
medieval ilustrat, comparația nu și-ar pierde relevanța. Cruciat fără religie, cavaler disponibil (cu condiția să i se acorde tariful zilnic „plus cheltuielile”) doar pentru „că n-am unde să mă duc”, Philip Marlowe nu ilustrează nici pe departe categoria binefăcătorului universal. Ocupațiile sale favorite sunt fumatul și băutura, nu căutarea adevărului. Plonjarea în aventură e, în bună măsură, rezultatul unei înlănțuiri de confuzii, de ghinioane, de conjuncturi arbitrare și nu neapărat o irepresibilă aplecare spre justiție și echitate morală. Detectivul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]