441 matches
-
puțin erotic, dar și mai mult, e evident și datează poate din neolitic. Oricum, pe ceramica de Cucuteni există doar aceste culori, plus negrul, adică pământul. Am putea spune că e vorba de simbolul unui ecosistem: pământul, adică substratul ori biotopul și biocenoza redusă la ipostaza sa umană, dar și vegetală știind că Mărțișorul se agață după purtare de un pom. Mai departe, românul tradițional n’a folosit niciodată, pe scoarțe ori țesături, alte culori; până ce a fost corupt de vopselele
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
minus, de profit? La oamenii care asigură plusul de muncă cerut de metodele tradiționale, și care, altminteri mănâncă din aceeași recoltă fără Însă a participa la obținerea ei. Unde plasăm acel agroecosistem energetic? Căci orice ecosistem presupune ocuparea unui loc, biotopul. Cred că nu este neapărată nevoie ca el să fie permanent, și Încă, plasat Într’un loc anume. El poate fi plasat oriunde rămâne un loc liber, adică necultivat În scop alimentar. Esențialul e să nu rămână un loc necultivat
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
rând organismele dependente drastic de starea redox, adică plantele și microorganismele, și mai puțin animalele. Dar microorganismele sunt prea mici ca să le vedem În excursia noastră. Plantele Însă... Dar ce ne spun ele? Dar, mai Întâi, să ne uităm la biotop, adică la substratul abiotic, neviu, pe care plantele trăiesc. Natura a Înzestrat România - În ansamblul său real - cu o diversitate de invidiat. De la negentropia munților amplasați central, la entropia relativă a extremităților plane dar, ele Însele, sprijinite pe negentropia mării
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
da un sens, anume biosfera, care se autoregenerează, partea nouă apărând prin reutilizarea celei vechi. Numai că aici e vorba doar de un circuit Închis al substanței. Pentru a trăi, adică pentru a obține energie, el are nevoie de un biotop, adică un substrat și atunci Îl așezăm pe Ouroboros pe un plan, fie el cel al hârtiei. Reconstituim astfel, ideatic, ecosfera. Să studiem acest model. Așa cum ecosistemul nu se poate diviza În biocenoză și biotop fără a muri, Ouroboros nu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
el are nevoie de un biotop, adică un substrat și atunci Îl așezăm pe Ouroboros pe un plan, fie el cel al hârtiei. Reconstituim astfel, ideatic, ecosfera. Să studiem acest model. Așa cum ecosistemul nu se poate diviza În biocenoză și biotop fără a muri, Ouroboros nu poate părăsi planul, de care trebuie să se țină mereu strâns lipit, atâta timp cât trăiește. Ca urmare, prin simplul fapt că Viața e obligatoriu Însoțită de dezvoltare, deci starea primordială, adică coada, e mai subțire decât
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
doua spiră adică, se află În același plan sau Într’unul superior, a doua spiră sprijinindu-se pe prima? Un evoluționist entuziast ar spune așa, vizând ridicarea, sprijinând realizările noii etape pe cele ale etapei anterioare. Asta ar Însemna conservarea biotopului, care rămâne mereu plan, dar tot mai departe de partea nouă a lui Ouroboros. Și atunci el, adică biosfera, rămâne “În aer” din punct de vedere energetic. Pentru a menține Viața, evoluționistul devine realist și adaugă a doua spiră În
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Și atunci el, adică biosfera, rămâne “În aer” din punct de vedere energetic. Pentru a menține Viața, evoluționistul devine realist și adaugă a doua spiră În același plan, În exteriorul primeia. Trecerea de la cerc la spirală Înseamnă de fapt participarea biotopului nu numai energetic, dar și substanțial, căci nemaiputându-și prinde coada, Ouroboros, biosfera, e condamnat la dezvoltare continuă. Dar evoluționistul nu poate renunța nici la ideea de tendință spre perfecțiune, adică de Înălțare. Asta n’o poate introduce În model
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
coada, Ouroboros, biosfera, e condamnat la dezvoltare continuă. Dar evoluționistul nu poate renunța nici la ideea de tendință spre perfecțiune, adică de Înălțare. Asta n’o poate introduce În model decât curbând planul suport, adică admițând evoluția și la nivelul biotopului. Ouroboros devine un șarpe Încolăcit pe fundul unei cupe, adăugându-și noi spire ce se sprijină atât pe peretele cupei, adică pe biotop, cât și pe spira anterioară, adică pe moștenirea biologică. Întrebarea e cam ce formă ar avea acea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Asta n’o poate introduce În model decât curbând planul suport, adică admițând evoluția și la nivelul biotopului. Ouroboros devine un șarpe Încolăcit pe fundul unei cupe, adăugându-și noi spire ce se sprijină atât pe peretele cupei, adică pe biotop, cât și pe spira anterioară, adică pe moștenirea biologică. Întrebarea e cam ce formă ar avea acea cupă. Ea poate construi o sferă sau un elipsoid, care inevitabil se Închide, evoluția și viața lui Ouroboros luând sfârșit. Și, cum oricum
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
efortul evolutiv devine inutil. Dar e util, conducând spre perfecțiune, dacă Ouroboros urcă pe pereții unei cupe hiperbolice, adică a jumătății ascuțite a unui ou. O astfel de suprafață nu se poate Închide niciodată, ci se dezvoltă indefinit, ilustrând evoluția biotopului paralel cu cea a biosferei, atâta timp cât relația dintre ele se menține. Aspectul pe care Îl ia acum Ouroboros comportă două aspecte. Primul e că forma actuală a evoluției, anume aceea biologică are o origine, punctul cel mai de jos al
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cupei. Acolo a avut loc un salt calitativ, apariția Vieții. Al doilea e că această evoluție nu va avea sfârșit. Gura cupei hiperbolice se lărgește la infinit, fapt ce poate fi asociat cu diversitatea. Într’adevăr, față de starea primordială a biotopului, stânca și apa care era atunci planeta, starea actuală, Împestrițată cu soluri, mări de nisip, mlaștini, e cu mult mai diversă. La fel biosfera nu mai este alcătuită din niște celule independente ci, pe lângă acestea, din plante, animale și oameni
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ca reacție la entropizarea, degradarea continuă a mediului - rodul trecerii timpului. De fapt, particularizând la materia vie, ar fi vorba de o virtuală conservare a nivelului entropic global, ca rezultat al creșterii naturale a entropiei Într’un segment al lumii - biotopul -, respectiv al scăderii entropiei, prin organizare, reacția celuilalt segment al lumii - biocenoza. Și, dacă la nivelul lumii vii constatăm fără putință de tăgadă că din organisme simple, primitive, provin organisme complexe, evoluate, nu ne Împiedică nimic să considerăm ca legică
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Întotdeauna câte o “oază” rămasă În urma evoluției globale a mediului. Mediul nu a fost niciodată omogen din punct de vedere chimic și nici n’a evoluat În același ritm pretutindeni. Adăugând și diversitatea condițiilor fizice, rezultă o mare diversitate de biotopuri, deci specializarea organismelor capabile a le popula. Fiecare categorie de organisme, pe verticala evoluției, se divide astfel, pe orizontală, Într’o multitudine de variante specifice fiecărui biotop. Una peste alta, de la amărâta “specie” primordială de acum mai bine de trei
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
același ritm pretutindeni. Adăugând și diversitatea condițiilor fizice, rezultă o mare diversitate de biotopuri, deci specializarea organismelor capabile a le popula. Fiecare categorie de organisme, pe verticala evoluției, se divide astfel, pe orizontală, Într’o multitudine de variante specifice fiecărui biotop. Una peste alta, de la amărâta “specie” primordială de acum mai bine de trei miliarde de ani, s’a ajuns la 1,7 milioane de specii diferite, dar mulți se așteaptă să mai existe nedescoperite vreo 30 de milioane, ceea ce demonstrează
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de ce, brazi, spice, trandafiri - stingheri sau În companie - chiar și crini - voalați, zic aceia care fac politică, sub simboluri neînsuflețite -, mere, dar și heterotrofe, tot cu ghilimele, adică cai și vulturi. Dar acel ecosistem mai cuprinde și oarece elemente ale biotopului: conturul cam ciuntit al unei țări, ba chiar și o sursă de energie primară, Soarele și ceva stele, prea depărtate de noi Însă pentru a ne folosi, ele fiind de fapt sursele de energie primară ale altor ecosisteme... Răsuflu ușurat
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de astăzi. Au ele ceva comun, Între ele dar și cu celelalte, neamintite Încă? Da, anume entropia sau starea de degradare, direct, a mediului, ori indirect, ca răspuns al viului, la acea degradare. Să Începem cu nisipul, principalul element de biotop al deșertului. El este starea de maximă entropie În seria ce-o vom parcurge. Ca atare, viața pe care o poate adăposti e destul de sumară și, oprindu-ne la plante, nu vom găsi decât ici-colo agave ori, În oaze, adică
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
conceput strategic în plan disciplinar, interdisciplinar și chiar transdisciplinar. De pildă, educația relativă la mediu vizează formarea capacităților de rezolvare a problemelor declanșate odată cu aplicarea tehnologiilor industriale și postindustriale la scară mondială, care au provocat efecte nocive speciei umane și biotopului său natural. O altă dimensiune din categoria ,,noile educații”, educația pentru schimbare și dezvoltare, are ca obiectiv formarea și cultivarea abilităților de adaptare rapidă și responsabilă a personalității umane la cerințele inovațiilor și reformelor sociale înregistrate la cumpăna secolului XX
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
arhetip al acestui concept. Tradiția românească amintește tot patru vârste, dar cu subtilitatea de a o plasa pe una în viitor. E vorba de Căpcăuni, Uriași, Oameni, iar în viitor de Blajini . Și am adăuga un aspect comun între grecescul “biotop” (șirul de metale) și româneasca “biocenoză” (șirul de ființe), constitutive ale unui “ecosistem”: spiritualizării ființelor (creșterea negentropiei) îi corespunde scăderea entropiei standard a metalelor în discuție (So = 11,31; 10,20; 9,97; 6,52 u.e. ). suntem nevoiți a
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
pluricelularelor, care să modifice - în favoarea microorganismelor - procentul menționat. Dar, procentul menționat, sesizat actualmente pentru microorganisme, induce în eroare: relicte evolutive fiind, ele au o deosebită versatilitate față de substrat acoperind, prin adaptările materializate de specii, tot ceea ce se poate imagina ca biotop, inclusiv în ceea ce privește extremele, ca temperatură (apa gheizerelor - 105 și chiar 110 °C [27]) sau presiune (abisurile oceanice, cu presiuni de 100 000 at [27]); între ele se află atât heterotrofe cât și autotrofe, în special chemoautotrofe, dar și fotosintetizante. Toate
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
pe accesul liber la o sursă de energie exterioară ecosistemului. în acest sens, fotoautotrofele - plantele în accepțiunea curentă a termenului - folosesc energia solară; cealaltă categorie, chemoautotrofele, de regulă microorganisme, folosesc o sursă de energie doar aparent internă ecosistemului, mai precis biotopului, adică substanțele reducătoare (anorganice, precum H2S, sulfiți etc., respectiv organice, precum petrolul); aparența rezidă în faptul că acea substanță reducătoare este de fapt o „conservă“ de energie solară, evident exterioară ecosistemului, „fosilă“ a unor epoci anterioare utilizării. Independența energetică a
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
caracterului redox ca urmare a unei polimerizări (în cazul ozelor), policondensări (în cazul aminoacizilor) sau esterificări (în cazul acizilor grași), accesibilitatea fiind condiționată de posesia unei enzime specifice (glucozei care a trecut în celuloză, de exemplu) -, iar o parte transferată biotopului, „voluntar“ - ca substanțe alelopatice - sau „involuntar“ - pierderi consecutive rănirii. Nu în ultimul rând, substanța organică este folosită și pentru neutralizarea unor substanțe xenobiotice (poluanți direcți sau informatici, precum substanțele bioactive administrate de om [43]) sau alelopatice emise de alte organisme
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
radiculară, ca o dovadă a secreției de substanță reducătoare, efect ce se pierde pe măsura îndepărtării de plantă, ca și în proximitatea - neparticipantă la explorarea, prin rădăcini, a solului - trunchiului [46]. În atari circumstanțe, întotdeauna organismul fotoautotrof prezent într’un biotop oarecare induce reducerea acestuia. Putem lua în discuție, uzând de paralelismul - chiar dacă nu și liniar - dintre nivelul entropiei și caracterul redox, și un efect negentropic indus de plantă, care folosește în acest scop energia liberă a sursei exterioare, asupra mediului
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
Schizothrix, Anacystis și Phormidium [16]); algele din ordinul Desmidiales (alge verzi) folosesc fierul (ionizat) astfel obținut pentru a-și impregna membrana cu săruri de fier [84]; − mecanismul biocenotic, bazat pe repetarea unui ciclu pasivizare-depasivizare datorat oscilațiilor rH-ului indus în biotop (apă) pentru menținerea homeostaziei redox a ecosistemului. O discuție specială, prilejuită de cele arătate acum, cu manifestare specială în cadrul algelor, este prilejuită de secreția de substanțe gelatinoase (gelatinoase ca aspect, nu neapărat și din punct de vedere chimic). Nu este
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
pentru cealaltă parte; în ultimă instanță, se observă doar un transfer de energie care, inițial primară (chimică, solară), participă la procesele asimilator, respectiv dezasimilator. Cu alte cuvinte, energia solară este disipată spre întreaga biocenoză, fiind astfel transferată și în zonele biotopului, implicit ale ecosistemului în care în mod obișnuit nu are acces; aceasta, pentru că dacă lumina Soarelui se propagă în linie dreaptă, generând și zone umbrite, energia chimică, sub forma ei de biomassă, urmează un traseu extrem de complex, facilitat de curenții
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
până acum, realitatea arată că o biocenoză este mult mai complexă, complexitatea rezidând în varietatea organismelor care susțin cele trei funcții, structurarea acestora în cadrul funcției, variabilitatea surselor de energie, precum și relațiile dintre organisme. Complexitatea unei biocenoze are ca sorginte și biotopul - prin caracteristici nu numai chimice, dar și de o natură care frizează entropia - în care ea există; astfel, foulingul biologic exterior - natural - este caracterizat de existența unei biocenoze complexe, cuprinzând inclusiv organisme pluricelulare, pe când folingul biologic interior - de regulă antropogen
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]