410 matches
-
niște prieteni... Nici n-am dormit... Știi...”, se confesează, justificându-și osteneala, și cerând clemență, domnul din Petițiune) ori căutând un amic („De atâtea ceasuri acuma bunii camarazi Îl caută, alergând prin Întunericul nopții de colo până colo, când În birje, când pe jos - degeaba!”). Cetățeanul turmentat Își explică oboseala cinstit: „Fă- Ți idee (sughite), de alaltăieri-seara până azi-dimineață s-o duci Într-un chef!...”. Câte un amic nu doarme din cauza unei măsele vinovate (Tomiță, din Duminica Tomii, „toată noaptea nu
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
ridicarea cortinei, pe când damele urmăreau cu cel mai viu interes desfășurarea comediei, el se sculă și, pretextând că merge la bufet să le aducă prăjituri și apă rece, plecă frumușel din lojă. Coborî, ieși din teatru, se aruncă Într-o birje, merse acasă, Își luă bagajul, se duse la gară și se sui În tren.”. E o retragere discretă, abilă, dar sortită eșecului, de pe scena amorului clandestin. Subterfugiul reflectă psihologia bărbatului angajat sentimental de voie, de nevoie, și pentru care relația
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
iar eu aveam papuci cu talpă de lemn și eram și eu Îmbrăcată cu ceva mai gros. Când am ajuns pe lângă gară, ne-am dat jos, că și ăștia se temeau să ne lase chiar În gară, am luat o birjă și soldații ruși ziceau: „Uite, ăștia și-au luat metresele”. Am ajuns la bunicii mei, i-am găsit și pe tata, și pe soră-mea. Tata ajunsese prin aprilie, soră-mea prin mai, și noi am ajuns abia În iunie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
turism, va da peste acest castel, îl va restaura, va rezidi turnul de pe arcul de piatră al intrării în pivniță, amenajând apoi un local tip <<Cramă>> cu terasă, care toamna se poate transforma în <<mustărie>>. Va scoate de la naftalină niște birje trase de <<Ducipali>> focoși și după o publicitate deșteaptă nu va trebui să aștepte prea mult mușteriii autohtoni, dar cel mai sigur pe cei străini”... Și încheiam eu foarte subtil: „Majordomul va fi mereu ocupat cu lustruirea plăcii de marmură
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Să nu crezi, iubite prieten, că drumeția de astăzi se termină aici, pentru că abia a dat în clocot... O hudiță din spatele bisericii ne conduce până în Aleea Sadoveanu. De aici înainte, călcăm pe urmele vechilor poștalioane sau, mai încoace, pe urmele birjelor.Ținta? Fosta Grădină Pester. Se știe că domnitorul Mihail Sturza a înființat în 1840 Școala de Arte și Meserii din Iași. Printre meșterii de aici se afla și fierarul Cristian Pester, care a cumpărat de la beizadea Calimah o bucată de
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
In „Repaos dominical”, Caragiale, care cu doi ani înainte publicase „1907 din primăvară pînă-n toamnă”, scrie cu prefăcută naivitate următoarele: „Joia trecută, 21 mai, neavînd treabă, mă plimbam încet pe Calea Victoriei, pe la șapte seara, privind la forfoteala aceea de călești, birji, automobile - ce mulțime! ce eleganță! ce belșug!... cum rar se vede chiar în orașele cele mai prospere - și mă gîndeam: cine or fi aceia care au scornit de la o vreme că-n țară e sărăcie, că s-a scumpit traiul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fac-s[imilé], rom. facs[imil] (< lat. fac simile); engl. demo, germ. Demo < engl. demo[nstration], germ. Demo[nstration]; engl. ad "reclamă, anunț publicitar" < ad[vertisement]; bra "sutien" < bra[ssière] "idem" (< fr.); bro "frate" < bro[ther]; cab "vehicul de transport, birjă" < cab[riolet], iar cu sensul "cabină" < cab[in] (cu sensul actual "taxi" poate proveni din ambele etimoane); champ "campion" < champ[ion]; detox < detox[ification]; doc < doc[tor]; exam < exam[ination]; fan < fan[atic]; gym < gym[nastics] și gym[nasium]; info
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
un tablou ce reprezintă pe M.S. Regina îmbrăcată în haine de soră de caritate, dând ajutor răniților. De jur împrejurul crucii erau scrise cuvintele: „Societatea de Salvare din București, 1906”. Trusa de prim-ajutor era dusă de un sanitar pe bicicletă, în urma birjei. Începutul secolului XX (După Adrian Majuru, Familia Minovici). Pentru corespondență, adresa prescurtată a Societății era ,,Societatea de Salvare din București”. Statutul prevedea de asemenea modul de conducere și administrare al Societății. Din primul Comitet de conducere al Societății a făcut
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
de urgență într-o postură cu totul nouă, a altor condiționări, cerințe și împliniri. Este etapa actuală a organizării moderne a asistenței urgențelor medico-chirurgicale. În lucrare am urmărit firul istoric pe durata a mai bine de un secol: de la modesta birjă cu cai și sanitarul de urgență pe bicicletă, la moderna ambulanță de tip A, B, sau Serviciul SMURD, de la Spitalul de chirurgie, accidente de muncă și mecanoterapie al Asigurărilor Sociale, de la Spitalul de Urgență cu 50 paturi - amenajat în localul
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
eu apoi să înconjur acest nume. Deasupra restaurantului soților Dimitriu, se afla micul lor hotel, unde se pare că, în perioade electorale, trăgeau diverși politicieni de vază, între care și Ion Brătianu. Gheorghe Negoițescu, al cărui părinte ținuse în București birjă cu un cal - taică-meu îi spunea simplu și crud: birjar -, se trăgea poate din țărani de pe lângă Vălenii de Munte, unde există un sat cu Negoițești, după cum mi-a relatat un tovarăș de suferință al meu la penitenciarul Jilava, și
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de Coislin declara că este o nerozie a sorții de care nu trebuia socotită răspunzătoare; ea era în chip firesc o făptură de Curte, așa cum alții, mai fericiți, sunt făpturi ale străzii, așa cum ești iapă de rasă sau gloabă de birjă: era neputincioasă în fața acestei întâmplări și n-avea încotro, trebuia să îndure răul pe care i-l hărăzise voia cerului. Să fi avut Doamna de Coislin legături cu Ludovic al XV-lea? Nu mi-a mărturisit niciodată: admitea totuși că
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Editura Științifică, București, 1991, pp. 378-380. 314 v. și Gh. Glodeanu, în op. cit., p. 169. care încadrează în seria "instrumentelor magice cu ajutorul cărora are loc integrarea în timpul mitic", ascensorul (În curte la Dionis) și camionul ( La umbra unui crin), alături de birja din La țigănci și mașina din Noaptea de Sânziene. Eugen Simion în op. cit., p. 302, integrează printre vehicule "derizorii" cu "rol mitic": camioneta din Nouăsprezece trandafiri, mașina din Noaptea de Sânziene, care fac legătura dintre tărâmuri asemenea bărcii lui Charon
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Când m-am apropiat, pe cine credeți că văd? Pe moș Creangă. El era și le spunea copiilor: „Ați văzut? Așa se conduce sania!” Strașnic învățător îi moș Creangă. Pe nesimțite, am ajuns în Valea Plângerii. În fața Bojdeucii, cobor din birjă și deschid portița. În fața mea, treptele din piatră ale potecii coboară până în prispă. În stânga, clipocește un izvoraș. Mă opresc în fața intrării...Ca adusă de vânt, în fața mea răsare o trestie de copilă cu o basma roșie pe cap și toată
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
noștri tineri”: Ai noștri tineri la Paris învață La gât cravatei cum se leagă nodul, Și-apoi ni vin de fericesc norodul Cu chipul lor isteț de oaie creață. La ei își cască ochii săi norodul, Că-i vede-n birje răsucind mustață, Ducând în dinți țigara lunguiață... Ei toată ziua bat de-a lungul Podul. Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strâmbă: Stâlpi de bordel, de crâșme, cafenele Și viața lor nu și-o muncesc - și-o plimbă. Și-aceste
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
adora aceste spectacole populare și aceste 78 bucureștii de altădată dejunuri rustice; Panu însă nu le putea suferi. Dezgustat de spectacolul ce-l avea înainte, declară că nu poate rămâne căci i se întoarce stomacul. De aceea se urcă în birjă și porni repede în oraș, spre a dejuna la Capșa sau la otel Bulevard. Democratul Panu erea foarte aristocrat în unele deprinderi. [bucureștiul pitoresc de altădată: ionică cobzarul] Între anii 1873 și 1890, dacă nu și mai departe, a circulat
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Mulțimea umple Piața Teatrului și Calea Victoriei, apoi se îndreaptă către Palatul Regal. Curtea Palatului este invadată, iar mulțimea urcă scările peronului. Pe vremea aceea nu exista actualul grilaj de împrejmuire. Regele, de la o fereastră, privește spectacolul. Pe stradă, urcați în birji, de putații Al. Djuvara, V.G. Morțun și alții rostesc discursuri către mulțime. La Orfeu, publicul votase o moțiune prin care Lascăr Catargiu, Dumitru Brătianu și Gheorghe Vernescu ereau delegați să meargă la Palat și să ceară Regelui schimbarea guvernului, însă
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Târgoviște o telegramă directă de la Ion Brătianu, prin care-l ruga să ia primul tren și, de la gară, să vină direct la dânsul acasă. În fața invitațiunii urgente, Politimos, în adevăr, luă primul tren, veni la București, se urcă într-o birjă și trase drept la casa primului ministru. Brătianu își calculase toate efectele. Trenul de Târgoviște ajungea în Gara de Nord la ora 7 și un sfert, deci Politimos trebuia să fie la dânsul tocmai în timpul mesei de seară. În adevăr, Brătianu, înconjurat
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
acestora, însă n-a izbutit. A oferit un portofoliu și lui Nicolae Fleva a cărui popularitate era mare pe vremea aceea, dar tot fără succes. (Id., ibid., pp. 1-2.) Pagina 143 Urmează: Fleva și Nicolae Filipescu se urcă într-o birjă și rămân în picioare tot timpul, mi se pare că d. Costa-Foru se urcă în a doua trăsură. (Id., ibid., p. 2.) ** O relatare evident exagerată a manifestației prilejuită de eliberarea din închisoarea Văcărești, la 22 martie/3 aprilie 1888
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
13 iulie, a durat exact o lună. Tratatul de pace s-a tipărit pe 23 pagini și are 64 articole. După întoarcerea de la Berlin, Ion Brătianu este victima unui accident de trăsură. Ieșind de la palatul Cotroceni, unde prânzise, caii de la birja în care se afla s-au speriat. Trăsura răsturnându-se, Ion Brătianu se lovi cu capul de un stâlp și-și pierdu cunoștința. În starea aceasta a fost ridicat de doctorul Davila și dus la el acasă. Dar rana ce
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
dosul Pasagiului român. Pentru cei din înalta societate, care mai rămâneau în București, nu erau decât Capșa și Șoseaua Kiseleff.Pe vremea aceea - acum 40-45 de ani - vara, Bucureștiul era aproape pustiu. Seara, Calea Victoriei era goală, cei câțiva muscali cu birjile luxoase încrucișau mereu prin fața lui Capșa. rugându-se de cei câțiva cunoscuți cari se plictiseau pe trotuarul cofetarului ca să facă un „tur“ la Șosea pentru 5 lei. Ce vremuri!?... Pentru chefliii cu oarecare dare de mână erau grădinile de afară
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
și o vârstă crudă, am contractat o pleurezie. Mama și-a dat imediat seama că m-am îmbolnăvit: ochii îmi străluceau, aveam temperatură, iar picioarele au refuzat să-și mai facă obligația de cărăuși, astfel că mama a oprit o birjă și ne-am îndreptat spre spital. Doctorul m-a consultat, i-a eliberat mamei rețeta și am plecat acasă. Două săptămâni de zile Silvia a stat la căpătâiul meu și m-a îngrijit. M-a hrănit cu lingurița, îmi pregătea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ce să aleagă, cu prioritate, pentru cele două valize pregătite în acest scop. Urmează o noapte scurtă și cu un somn zbuciumat. Dimineața, după un mic dejun luat în grabă și alte pregătiri mă reped în oraș să găsesc o birjă. La locurile obișnuite, lipseau. Continuu căutarea. În sfârșit, o birjă în mers, o angajez și ne îndreptam spre locuința noastră pentru a pleca la gară. Coborâm în curte, cu bagajele pentru a lua loc în birjă. Privesc, în semn de
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
în acest scop. Urmează o noapte scurtă și cu un somn zbuciumat. Dimineața, după un mic dejun luat în grabă și alte pregătiri mă reped în oraș să găsesc o birjă. La locurile obișnuite, lipseau. Continuu căutarea. În sfârșit, o birjă în mers, o angajez și ne îndreptam spre locuința noastră pentru a pleca la gară. Coborâm în curte, cu bagajele pentru a lua loc în birjă. Privesc, în semn de rămas bun, la curtea imensă, în care mi-am petrecut
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
oraș să găsesc o birjă. La locurile obișnuite, lipseau. Continuu căutarea. În sfârșit, o birjă în mers, o angajez și ne îndreptam spre locuința noastră pentru a pleca la gară. Coborâm în curte, cu bagajele pentru a lua loc în birjă. Privesc, în semn de rămas bun, la curtea imensă, în care mi-am petrecut copilăria și tinerețea. Locuisem, în aproape întreaga perioadă interbelică, pe strada Tighinei nr. 2-4 (unii o mai numeau încă, Benderskaia). Aici era un complex de imobile
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
locuia în majoritate minoritatea rusă și de cum se însera, ni se recomanda, să nu trecem pe acolo. Părăseam toate aceste locuri ale copilariei și apoi trăirile și visurile tinereții care mă legaseră atât de mult. Ne urcăm cu bagajele în birjă și suntem gata de plecare. Credinciosul nostru câine presimte că ceva neobișnuit se petrece. Latră și schelălăie într-una, alergând de jur împrejurul trăsurii. Plecăm, și el ne petrece, încă câteva străzi, lătrând mereu, după care se oprește cu privirea îndreptată spre
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]