542 matches
-
întîia cu florile și castel? Tot brutarul răspunsese: - Scump. Clasa întîia! O dată se însoară omul! Fotograful dispăru apoi după o perdea, să-și pregătească sculele. Lina se mai însufleți. Își drese părul sub coroana de lămâiță și întinse pliurile rochiei. Birjarul aduse luminările de la trăsură și le rezemă de un perete. 30 Neamțul u chemă, așezmdu-i în fața unei lăzi galbene, care avea un tub terminat cu o sticlă lucioasă. Îi potrivi cu mina lui, vorbind repede: la mijloc, Stere cu mireasa
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
un țăcănit și fotograful le mulțumi. Pozele trebuiau să fie gata după opt zile. Brutarul a plătit și s-au suit iar în trăsură. Se însera. Din pomii înverziți se împrăștia mirosul crud al frunzelor tinere. Caii tropăiau pe caldarâm. Birjarul strigă mulțimii care se înghesuia în drum să facă loc. Erau o grămadă pestriță: femei în rochii de stambă, roșii, albastre, verzi; soldați cu moletiere kaki, negustori în haine de stofă ca ambra, cu pălării tari și bastoane, olteni chiuind
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ia tropăiau la poartă. Nevestele își cărau bărbații până la scara droștilor. Meșterii erau țepeni de băutură. Horăiau de-a-n picioarele, doborâți și galbeni. Cum cădeau pe pernele de catifea, așa înlemneau, cu mâinile adunate pe piept, osteniți. Femeile strigau la birjari și trăsurile porneau în goană spre Grivița. Soarele sclipi în geamurile aburite. Florile vișinilor se împurpurau. Socrul ieși în prag și își chemă nevasta: - Adu o sticlă de rachiu, muiere, să ciocnesc cu băiatul! Cheam-o și pe Lina, să-și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bucuria brutarului, care se însuflețea, dres de borș și de arcuș. La urmă ginerele pupă mâna socrului, a nașului și a nașei. Nevasta meșterului mergea cu ei, plângând. La poartă îl văzură pe cumătrul Ghiță Bîlcu între doi gealați de birjari, ținut de subțiori, căznindu-se să se urce în trăsură. Oamenii asudaseră și nu dovedeau. De-abia -lau așezat pe pernele droștii, care se lăsase de atîța greutate. Era roșu și cânta în gura mare: Taci, mireaso, nu mai plânge
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și întins. Pânza întunecată și rară a salcâmilor tremura în vântul dimineții. Auzi foșnetul frunzelor și simți mirosul dulce al florilor. Cuțarida, verde, pună de buruieni, strălucea în lumina soarelui. 44 Trăsura se opri în fața dughenii. Lina nu spuse nimic. Birjarul cară lada cu Grigore. Aștepta bacșișul, și cârciumarul îi dădu câteva piese. Aglaia vorbea cu soacra. Droșca întoarse și plecă înapoi, hurducăind. Rămăseseră în fața gardului spălat de ploi. Stere deschise larg poarta și spuse: - Asta-i cârciuma mea! Se opri
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu daruri pentru fin. Aduseseră plapumă de mătase, scutecele de stambă și ciorapi mici, lucrați în grabă de femeie, tigheliți cu lânică. Meșterii au lăsat femeile în casă și au ieșit în curte, să vadă împrejurimile. Sosiseră în trăsuri tocmite. Birjarii așteptau la poartă, înveliți în pături flocoase, cu căciulile pe cap. Ningea des, cu fulgi mari. Stere, cu dogarul și cu nașul înainte au arătat rudelor gardul și pomii, pivnița unde au zăbovit bine, să guste fiecare sorturile de rachiu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
trăsură și se urcaseră. Până acasă, Stere a dormit cu capul pe umărul ei. Femeia ascultase trapul cailor pe caldarâmul Griviței. Calea Negustorilor era pustie la ora aceea. Lămpile cu gaz aruncau lumina lor pe trotuarele pustii. - Încotro, cucoană? întrebase birjarul. - La Cuțarida! răspunsese Lina, și privise cerul de vară. La podul Basarab, semafoarele verzi și roșii clipeau deasupra liniilor ferate. În dreptul Grantului o cotiră spre mahalaua lor. Simți de departe aerul rece și tăios, plin de miresme, al gropii. - Dii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pol până la trăsură, a adăugat și lunganul. Străinul n-a zis nu. Pungașii au pus mâna pe valize. Scumpă marfă! Din piele de porc, cu catarămi de aluminiu. Le-au pus pe spinare și-au mers spre ieșire, unde așteptau birjarii. În urmă, pășea liniștit mușteriul, lovind pietrele peronului cu bastonul. Mergea ușure-lușurel. Hoții au mărit pasul. Barosanul abia se ținea după ei. - Mai încet, că vă pierd! gâfâia. Ei, de unde... Când să treacă piața gării, o dată s-a uitat codoșul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
trapul ușor. Nu spunea nimic pungașul. Privea numai cerul albicios și salcâmii despuiați ai Griviței. Copitele cailor loveau caldarâmul și în celelalte trăsuri se auzeau chiuiturile hoților. Lămpile albastre cu gaz aerian lăsau sub ele, pe trotuarele pustii, umbre albastre. Birjarii întrebau din când în cînd: - Încotro? - Înainte, făcea Gheorghe și iar se lăsa pe spate, fumând. - Dii! îndemnau vizitiii caii somnoroși. Răceala dimineții învinețise obrazul frumos al Didinei. Paraschiv nu-și mai lua ochii de pe ea. Într-un timp, ibovnica
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
avea bani din gros, și pe urmă nașa, nevasta lui, cu starostele. Într-a treia trăsură, veneau Mînă-mică și cu Piele, gătiți, cu obrazurile rase proaspăt, băuți puțin, să aibă chef. Caii mergeau greu prin noroi și Stăpânul striga la birjari: - Dați-le bice, că mă grăbesc! Didina se chircise pe pernele moi și se uita cu grijă când într-o parte, când în alta. Nașul îi spunea: - Ce, ți-e frică? De, că nu mai ai șaisprezece ani și-ai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o dau mai întîi, dacă mă lăsați să-i iau inima-a șuriu prostului ăsta bătrân de ginere... A auzit starostele. S-a ridicat drept în trăsură, galben și furios. Și-a căutat șișul sub hainele lui grozave. Încremeniseră și birjarii și hoții ăilalți. Didina înghețase în brațele nașului, că știa ce-o așteaptă. Paraschiv era cât cerul, suit pe malul de pământ din marginea drumului. În picioare avea pantofi roșii, cu fețe albe, de hubăr, legați cu șireturi de piele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tânăr îl mânca din ochii lui veninoși. Dintr-o lovitură i-a găsit inima. Sângele hoțului a țâșnit cald și roșu pe mâinile subțiri ale lui Paraschiv. Bozoncea s-a prăbușit pe pernele trăsurii, horcăind. În timpul ăsta, Gheorghe aruncase pe birjar jos de pe capră, dăduse-n Praporgicu și-o luase pe Didina în brațe, purtînd-o peste noroi, la trăsura în care ședea Mînă-mică. - Mergi, mă, cu noi? 1-a întrebat codoșul. 313 - Merg, c-avem acum alt stăpân.... - Atunci ajută s-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de reprezentări simbolice ale relației simili-viscerale dintre eul liric și universul mare: „Trupul copilului e un magnet și de aceea atrage Într-Însul copacii, caii, legumele, brazii, tarafele de zmeură cu un bîzÎit tîrziu În urechea de sidef a tufișului, birjarii lunecați atît de lent Într-o mahala depărtată. [...] La fiece pas deștepți un oraș ca un cîntec care dormise În fluier sau ca o monedă pe care o descoperi În scorbură. În degetul tău cel mic, orașul strălucește cu toate
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de bucurie ale celor ce așteptau de-o zi și-o noapte sosirea celor îmbarcați la Napoli; ajutați de marinari să traverseze puntea cea îngustă de scânduri, domnii, de îndată ce se văzură pe țărm, urcau în trăsurile gata de plecare, cu birjarii cocoțați pe capră. Tommaso nu era așteptat de nimeni și se îndreptă, urmat de jandarmi, spre Stilo. Drumul era lung și au fost nevoiți să facă mai multe popasuri înainte de a ajunge acasă. Pe când tocmai smolea sfoara, Geronimo rămase încremenit
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pentru a cunoaște amănunte exacte iar nu zvonuri, e nevoie de informații precise asupra înaltului prelat. Se puse în mișcare un întreg cor de iscoade și în scurt timp s-a reușit să se intre în culisele palatului cardinalului. Servitorii, birjarii, bucătarii, gardienii, femeile de serviciu, grădinarii, aflară că Cardinalul nu-i suporta pe cei înfumurați, pe vicleni, pe intriganți, cu toate astea era tolerant și, dorind să înțeleagă populația din Napoli, îi primea pe nobili și nu-i ocolea pe
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Marșul lui Radetzky. Tamburul-major, agitându-și bastonul, se străduia să atragă atenția asupra fanfarei ale cărei cazne erau acoperite de șuieratul locomotivei. Când trenul dispărea, se priveau încurcați, ca și cum n-ar fi știut de ce stăteau acolo. Se risipeau în tăcere. Birjarii se trezeau și îi duceau înapoi exact pe cei pe care îi aduseseră. Nimic nou nu se întâmplase. Cu toate acestea, peste câteva zile, se adunau iarăși. Sau poate tocmai de aceea. Într-o zi, tamburul-major îl chemă pe cadetul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la postul ei și-i recomandă, ca și prima dată, să nu se rătăcească. Aici regăsește pe Hildegard, alături de care, Într-o alunecare de vis, se duce nu știe unde, ,,spre pădure”. Cele două planuri temporale fuzionează total. Hildegard și birjarul (luntrașul Charon) fac parte din două lumi diferite și pentru Gavrilescu nu mai este cu putință să le separe. Timpul fantastic și timpul istoric se confundă și călătoria spre o imaginară ,,pădure” spre care Îl Îndreaptă Hildegard poate fi o
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
spre o imaginară ,,pădure” spre care Îl Îndreaptă Hildegard poate fi o călătorie spre moarte. Ea Începe cu o trecere de la starea de veghe la starea de vis: ,,Hildegard, Începe el târziu, dacă nu te-aș fi auzit vorbind cu birjarul aș crede că visez... Toți visăm, spune Hildegard. Așa Începe. Ca Într-un vis...” (/50). Trecerea ,,dincolo” se face lin, uneori fără ca indivizii să sesizeze faptul trecerii, ca În somn (ca În Șarpele sau În ,,La țigănci”). Indiferent de modalitățile
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
excelentă "mișcare scenică". Era bine crescut, snob, vorbea o română deosebit de îngrijită. Iubea restaurantele, mesele bune, spectacolele, ținea conferințe în lumea artistică, mișuna enorm social, avea o nevastă cu un corp superb, care lucra la televiziune și înjura ca un birjar, fapt de care el era foarte mândru pentru că dădea "șic". Sânt convins că dacă n-ar fi existat legionarii, ar fi preferat oricând lumii acesteia mitocănizate în care trăiam lumea interbelicului în care "dragă, Carol venea la Academie și vorbea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
album în sepia cu Bucureștiul vechi și CD-uri cu șlagăre românești interbelice. Virgil vrea să asculte de îndată câteva și în scurtă vreme, în livingul din Francois Pinton tapisat cu câteva mii de piese de muzică clasică, răsună Mână birjar, Iubesc femeia, Adio, doamnă... Monica și Virgil încep să schimbe priviri complice, nevenindu-le să creadă că anii adolescenței lor bucureștene pot să năvălească atât de convingător peste ei. Sîntem toți trei pe muchia dintre lacrima nostalgică și râs, pentru că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
moldovean, fără să mai amintim de creaț iile sale artistice și editoriale. Un profil, ex-bârlădean VASILE GHICA (Publicat în „Observator”- Tecuci, 27 VI/2008 .) De câteva zile, trei cărți, ʺNasc și la Tecuci oameniʺ, ʺChef pe Titanicʺ și ʺLa balamuc, birjar!ʺ, semnate de Vasile Ghica, format intelectual la vestitul Colegiu ʺGh. Roșca Codreanuʺ din Bârlad, desăvârșit la Universitatea din lași, om de catedră și de activitate obștească la Tecuci, cu obârșie și ascendență familială la Priponeștii Tutovei, înnobilează cu coperțile
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
sau Arsene Boca, rămâne ca și cititorul român să se convingă de frumusețea, întinderea și scânteia spuselor profesorului din Tecuci, Vasile Ghica, pe cele aproape 500 de pagini de text. Cea de-a treia carte din librăriile Iașului, ʺLa balamuc, birjar !ʺ, cu citate... adăugate de Vasile Ghica, dincolo de titlul incitant, însă care înșală, dar poate tocmai prin asta cheamă cititorul la ea să i descifreze cuvintele, eu o văd drept o trib ună de la care vorbesc marii înțelepți, făuritori de
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
trecând de acum încolo nepăsător pe lângă priveliștea din jur, pentru a retrăi cu intensitatea unor senzații proaspete "imaginile trecutului" deșteptate de "scurta trecere" a unei trăsuri "cu arcuri slăbite", trasă "de o pereche de cai costelivi", "îndemnați aprig de un birjar rufos". Nota bene: recunoașterea tipicității peisajului are un efect narcotizant, adormind conștiința, pe când apariția unui element inedit în decorul știut (trăsura cu pricina) trezește la viață amintirile "uitate". Deși e posibil ca mai curând zgomotul trăsurii să fi atras atenția
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cu subiect medieval sunt adaptabile unei clădiri cu aspect seniorial cum este Castelul Peleș, însă în București, de-a lungul Căii Victoriei, ele sunt o anomalie. Altfel, Calea Victoriei, constituie un excelent depozit de subiecte pentru artele decorative. Pe stradă trec birjari lipoveni, precupeți ("precoupetz") olteni, "briquetiers" bulgari, tot acest amestec ar trebui să insufle un stil nou, motive noi artelor decorative românești: "De altfel, tipurile sunt superbe, înfățișările lor sunt adesea eroice și costumele fac pliuri splendide (...)"130. Dacă la acest
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
inspectării cailor, trăsurilor și a harnașamentului, de unul dintre consilierii desemnați de către primar. Standardele de conduită morală, vag exprimate în garanțiile mai sus-amintite, erau surprinse, în general, în următoarea variantă de redactare: „Subsemnații (...), garantăm pentru domnul (...), ce voiește a fi birjar la uliță, că este un om onest și nesupus la nicio patimă și că se va conforma Regulamentului de birje”. Numărul de ordine din registru era afișat la spatele trăsurii, la capră, spre client, și pe ambele felinare. Proprietarii erau
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]