463 matches
-
reperaje semiologice deopotrivă sărăcite și periculoase. Excesele sunt binecunoscute: suspectarea oricărui adolescent care întârzie prea mult în a se contempla în oglindă de a ascunde un posibil schizofren nesigur de propria sa identitate, sau considerarea oricărei excencitrități pasagere, într-o bizarerie de comportament evocatoare a unei psihoze disociative. Nu este mai puțin adevărat că schizofrenia debutează adesea la adolescență, chiar dacă toate manifestările patologice sau deviante nu sunt (din fericire) semne ale unei schizofrenii incipiente. Asistăm la un paradox: pe de o
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
superiorilor. În rest, lucrurile se potrivesc de minune: cărți topite sau retrase din rețeaua de difuzare, pagini, capitole suprimate, tergiversări la publicare, sesizări „patriotice” ale unor invidioși colegi de breaslă (cazuri demne de atenția psihanalizei) etc. Decembrie, 1997 Una din bizareriile lunii decembrie din presa basarabeană, tot mai generoasă la acest capitol, a fost lista electorală a lui Nicolae Dabija, publicată de vicepreședintele Partidului Forțelor Democratice (PFD) în săptămânalul Uniunii Scriitorilor, Literatura și Arta, pe care, în calitate de redactor-șef, îl conduce
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
au marcat ultimele decenii ale secolului al XX-lea, trebuie să numărăm adevarata explozie a contactelor între popoare și culturi" (Camilleri & Cohen Emerique in Kerbrat-Orecchioni, 1994: 12). Interiorizarea diferențelor culturale nu estompează însă iluzia universalistă asupra comunicării (cu unele mici bizarerii, indivizii comunică aproximativ la fel) paradox sau double bind care nu face decît să evidențieze urgența demersurilor comparativ-contrastive. Încercînd să conchidem, trebuie să accentuăm varietatea semnificațiilor sociale ale kinemelor în raport cu universalitatea emoțiilor. Discutînd delicata delimitare natură/cultură în aria gestualității
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
printre rânduri. Numai că libertatea în această perioadă înseamnă libertatea de a scrie pe temele politicii oficiale, fără să se redea starea de fapt a societății. Scriitorii profită de pe urma confuziei ideologice și se îndreaptă spre trăirile și zbuciumările individului, spre bizareriile vieții, spre hazard. Deși în această perioadă literatura se reînoiește, teama reînghețului persistă. Prigoana literaților, procesele publice, decăderea civică pot oricând reveni. Pentru a putea scrie clar, autorii trebuie să fie convinși că "liberalizarea va fi un proces mereu deschis
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
politic"324. Dezacordul nu este asupra definiției romanului politic, ci asupra detaliilor. Nicolae Manolescu susține că romanul politic oferă informații asupra realității istorice, că scriitorului i se cere curaj și talent, idei contrazise punctual: în România, istoria recentă este o bizarerie totalitară, iar cititorului "i s-a cerut să creeze prin cuvinte o realitate inexistentă"325, lui Mihail Sadoveanu nu îi lipsea talentul, ci forța de a spune adevărul. Dezbaterea nu se oprește aici: Monica Lovinescu oferă drept exemplu "doi scriitori
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
viziunilor, în schimbul dintre a vedea și a fi văzut, o experiență a posesiunii și a identificării. „Dacă se uită în ochii stranii ai măștii, omul nu va mai putea să se vadă așa cum se văzuse până atunci. În contact cu bizareria, el trăiește sentimentul propriei bizarerii”3. În centrul acestei experiențe se înscriu concomitent revelația și teama de a se afla față în față cu masca zeului sau cu aceea a morții. Situațiile caracterizate printr-o confruntare frontală, arată Françoise Frontisi-Ducroux
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și a fi văzut, o experiență a posesiunii și a identificării. „Dacă se uită în ochii stranii ai măștii, omul nu va mai putea să se vadă așa cum se văzuse până atunci. În contact cu bizareria, el trăiește sentimentul propriei bizarerii”3. În centrul acestei experiențe se înscriu concomitent revelația și teama de a se afla față în față cu masca zeului sau cu aceea a morții. Situațiile caracterizate printr-o confruntare frontală, arată Françoise Frontisi-Ducroux, sunt cele în care individul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
care ați putut să-l vedeți de-adevăratelea șs. n.ț. Fantoma e, așadar, nu numai o închipuire, ci și un soi de realitate care poate fi văzută. Iată de ce waki își dăduse seama încă de la început că o anume bizarerie, ceva greu de definit, îi clătinase convingerea că are de-a face cu o ființă reală. Firește, teatrul no trimite neîncetat la ideea unui shite „imaginar”, „vizitator” nocturn al viselor lui waki: „vedenia ce ți-a apărut în vis”... După cum
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
vede, va fi interpretată de mamă ca rod al unui delir provocat de cumplita suferință a fiului ei). Pentru Macbeth însă spectrul este altceva: un duh în stare să îngrozească zeii și care îl îndeamnă la o veritabilă reflecție asupra bizareriilor istoriei. Căci: S-au mai făcut și-n vechi vărsări de sânge, Nainte ca dreptatea omenească Să curețe-un stat pașnic de neghină. Și s-au mai săvârșit de-atunci omoruri, Cumplite foarte pentru-al nostru-auz. Pe-atunci un om
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
nume, încurcătura nu are cum să nu se producă: cei doi Antipholus și cei doi Dromio, unii din Siracuza, iar ceilalți din Efes, se vor întâlni în același oraș. Ca și în Noaptea regilor, asemănarea perfectă este percepută ca o bizarerie: „which was strange, the one so likes the other”. Iar quiproquoul comic, bazat ca de obicei pe confuzie și pe falsă percepție, va da naștere unor răsturnări de situație și unor incertitudini în privința identității comparabile cu cele generate de amăgirile
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
vocea ei, „o voce care vine de la celălalt capăt al lumii”. Iar fetița pe care o va naște la apusul soarelui, înainte de a-și da ultima suflare, nu este și ea, aidoma mamei sale, „o figurină de ceară”, metaforă a bizareriei unei ființe despre care nu se știe dacă e vie sau e moartă, dacă e de aici sau de altundeva? Și despre copilul din Intrusa „s-ar fi putut crede că e plămădit din ceară”. Pruncul n-a țipat niciodată
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
este atmosfera unui poem. Cei ce par să ne vorbească sunt morți, sunt, așadar, auguste voci.” Cum ar putea fi mai limpede proclamată, în aceste câteva rânduri din Mici conversații, puterea fantomală și poetică a manechinului, încărcătura lui de „neliniștitoare bizarerie”2? Ca și cum ar fi vrut să sublinieze încă o dată importanța figurii de ceară sau a marionetei, contrapondere absolut obligatorie la prezența excesiv de carnală a actorului, Maeterlinck a reunit Alladine și Palomides, Interior și Moartea lui Tintagiles sub titlul Trei mici
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
spre centrul scenei. Hohotul de râs, strident și aproape isteric, al Fetei Vitrege, care va continua să răsune chiar și după ieșirea ei din sală, va menține până la capăt ambiguitatea naturii acestor apariții, efective sau create cu mijloace artificiale. Neliniștitoarea bizarerie a manechinelor În opera lui Pirandello, Uriașii munților reprezintă, fără îndoială, piesa care formulează în modul cel mai explicit poetica dramaturgului, căci aici se întâlnesc și se reiau toate întrebările lui referitoare la statutul realității în teatru, în raport atât
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de inerție, la imobilitatea de dinainte. „Camera aparițiilor”, camera marionetelor este și o „cameră a viziunilor”. Peste tot în acest spațiu în care mereu „ți se năzare că vezi ceva” plutește o muzică ce trezește un sentiment confuz, amestec de bizarerie și teroare. În „camera aparițiilor” răsună o „melodie stranie”, care „parcă ar veni dintr-o altă lume”, o melodie pe care personajele o „ascultă extaziate și înfricoșate deopotrivă”, fascinate și, totodată, îngrozite. Dar nu numai auzul e terorizat, ci și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ale mitului. În cazul Șarpelui, la fel ca și În alte cazuri, se poate spune că numărul de cărămizi logice care pot intra prin inserție În secvența narativă a fost În momentul acesta epuizat. Orice cărămidă suplimentară ar fi o bizarerie sau, și mai rău, ar fi redundantă. Atunci de ce oare tradiția (dovedită a nu respecta logica) pare atît de austeră, iar gnosticii antitradiționali, a căror logică este aproape impecabilă, par atît de fanteziști? Deoarece narațiunea mitică este o secvență bazată
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În fața acestei Încurajări, Palade mărturisește că era incapabil de ripostă, „pentru că aveam impresia că un eventual refuz din partea mea i-ar fi putut afecta cariera”. Artistul care accepta comanda trebuia să facă față unor condiții ce nu erau doar politice; bizareria era la ea acasă În această lume În care comanditarul avea În același timp mijloacele financiare și idei particulare. Palade Își amintește de comandantul unei unități militare ce fabrica diamante sintetice care i-a solicitat un portret al lui Ceaușescu
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
Deranjul este mare pentru toate categoriile de public: pentru cei de generația a treia sau chiar a doua, se umblă la conștiință; pentru cei tineri se umblă la curiozitatea pentru ceva ce apare astăzi sub forma unui exotism, a unei bizarerii fără margini. Mesajul nu e unul confortabil, ba din contra, poate provoca mari cutremure existențiale acelor spectatori care au fost cîndva Gheorghe Popescu. Călin Ciobotari Vreți să fiți pentru o seară Gheorghe Popescu? "Gheorghe Popescu" este cel mai recent titlu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
foucauldiană este și Picasso (idei abstracte plecate dintr-un concret istoric), este și Dali (idei originale plecate dintr-o depășire a concretului istoric, a realului), este și Georges de la Tour (intercalarea paragrafelor clare, inteligibile cu cele abstracte, încărcate de ambiguitate, bizarerie). Tablourile foucauldiene (acele serii de serii de reprezentări ale gândurilor sale singulare, ale ideilor desprinse din substanța istoriei) încă nu pot fi admirate, apreciate, criticate sau contestate pe de-a-ntregul din moment ce scrierile și spusele gânditorului francez sunt încă în curs
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
2) regimul unei cunoașteri care a devenit, de la sfârșitul secolului Luminilor, o muncă între limbaje (cunoașterile între ele, împrumuturi, analogii, tehnici de re- și configurare, schimbări de concepte, modificări de sensuri, includerea unor raporturi semnificante în câmpul cunoașterii, opinii, atitudini, bizarerii de gândire etc.). Cele două regimuri sunt vizate de Foucault în eclectica sa capodoperă de scriitură contemporană, Cuvintele și lucrurile (1966). Aceste două regimuri, deși sunt amestecate unul cu celălalt, deși se află într-un raport de vecinătate izolată, deși
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ieri și de azi, nu se poate atinge decât printr-o investigație sub raport istoric și filosofico-lingvistic, iar, o să râdeți, drumul spre acest ideal nu poate veni decât din partea unei cunoașteri istorice, cu toate lacunele și confuziile sale, cu toate bizareriile și intrigile pe care le dezvoltă (în narațiunile sale), cu toate "războaiele" și păcile pe care le are încorporate în ea. Printr-un acord între diferențele și similaritățile dintre științe se poate ajunge la o unificare. Înțelegerea istoriei este legată
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de a se împărtăși stilistic din acele ilustre surse, într-o fericită potrivire de ritm și suflu revelator. Bacovia, de pildă, este un acrobat pururi învingător al tentațiilor de a face saltul în gol, adică în non-poezie sau ridicol, în bizarerie sau grotesc, de unde și intensitatea halucinantă (geniul, și mai puțin talentul) a elaborării pașilor pe sârma (portativul) suspendată a recitalului. Actor în jocul aparenței și esenței, Bacovia face figură de diletant, deși dă probe copleșitoare de profesionalism, locul său în
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
jurnal... despre jurnalul lui Candid Stoica. Dar, cum știm, cărțile din cărți se fac!... Nu știu de ce scriu așa de mult despre jurnalul lui Candid! Am scris mai mult decît despre vestitul jurnal al lui Sebastian! Dar nu e prima bizarerie din viața-mi colcăindă de ciudățenii!... Și cum și eu țin jurnal, cam de 35 de ani, și cum am publicat o parte din el în șase volume, pesemne e vorba și de o complicitate sau solidaritate diaristică. Volumul actorului
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
este vorba în acest episod, chiar dacă v-am întins o mînă de ajutor! Credeți că vreau să vă vorbesc despre un exeget dur? Nu. Ar fi prea simplu. Și chiar banal. Cazul pe care îl aduc în fața voastră ține de bizareria vieții noastre literare și nu numai. E unic în istoria generației mele. Și merită, deci, un pic de atenție... Prin anii '70, cînd intram în viața literară și artistică, l-am cunoscut pe un quasi-conorășean, pre numele lui Adrian I.
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de iubit... Cel puțin la început. În schizofrenie, inversi unea afectivă îi cere bolnavului să se atașeze puternic de o persoană străină, pe care o va atrage într-o dramă erotică teribilă, cu plânsete, nopți nedormite, gelozii absurde, scene publice, bizarerii pornind de la vestimentație și până la maniere. Totul pare o harababură; nu degeaba denumirea de schizofrenie se trage de la schizein (disociere) și frenos (spirit). Cealaltă mare psihoză de care se tem psihiatrii este boala afectivă bipolară. Ea se manifestă prin episoade
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
în care este doar cu tine și cele în care sunt de față și prietenii lui. E nebun și gata! Dar de multe ori nu influențele familiei sau ale anturaju lui, ci urmele unei boli sunt cele care produc o bizarerie în comportamentul iubitului sau iubitei tale. Ar fi în interesul tău (dar și al lui) să afli dacă în acele momente se poartă ciudat pentru că așa vrea sau pentru că nu se poate altfel (v. Nebun de iubire). De aceea, încearcă
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]