466 matches
-
repede spre sat. Cu toate că nu-i văzusem fața și deci nu-l recunoscusem, aș fi putut afla cine a fost și ce l-a îndemnat să facă acest gest atît de neobișnuit. Dar, repet, m-a interesat numai ca o bizarerie, ca o ciudățenie țărănească. Scena aceasta s-a petrecut pe hotarul satului Prislop, pe lîngă Năsăud, unde stăteau părinții mei..." Semnificația unor astfel de judecăți fundamentale ține, indiscutabil, de trecut, supraviețuind într-un strat temporal cimentat cu oseminetele celor dragi
,,O țară sînt oamenii dintr-însa" by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15742_a_17067]
-
cnutului. Un observator din afară remarca tot timpul în peisajul literar stagnarea și pustietatea, cultura era socotită o anexă a aparatului de propagandă. Această priveliște a marcat timpul când în fruntea treburilor obștești a stat Gheorghe Gheorghiu-Dej. Surprinde ca o bizarerie tentativa unor istorici de a reabilita această fază de instaurare a teroarei și în artă și literatură. În ambele sisteme totalitare (nazism și comunism) s-a experimentat un mecanism de anihilare a esteticului de către ideologie. Cum propaganda decidea tot ce
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
care ne e servită zilnic de majoritatea televiziunilor (și care ar putea fi rezumată drept o țară de mahala și de nesfârșit scandal cacofonic!), tânjind, cu alte cuvinte, după o Românie decentă, în care existența întru cultură nu este o bizarerie, ci este normalitate, Cronicarul a mers la teatru. A văzut spectacolul Caligula, în regia lui László Bocsárdi, montat pe scena Teatrului Național din Craiova. Prilej pentru a se reîntâlni cu textul splendid al lui Camus și pentru a urmări evoluția
Ochiul by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5568_a_6893]
-
Tocmai de aceea, spuneam, este de admirat inițiativa editorului, de a nu ne furniza doar un CD, ci de a alcătui - cum a făcut și pentru alți scriitori - o ediție care să însoțească și să dezambiguizeze contextele înregistrărilor. Singura mică bizarerie (care, însă, poate fi și un semn de modestie) constă în absența numelui celui care a îngrijit ediția. După cum se prezintă volumul, acesta pare a fi, totuși, Ion Bogdan Lefter, eminentul specialist în Leonid Dimov, deși criticul semnează numai prefața
O ediție model by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4767_a_6092]
-
de buhur alb cu ceaprazuri de aur și îmblănită cu jder, căci d-atunci începuse cazaclîii să aducă în }arigrad scumpele blăni din Mosc" (Doamna Chiajna, II). Așa arată fraza nuvelistului Odobescu, la jumătatea drumului dintre descriere și colecție de bizarerii; fiecare cuvînt, cu excepția celor de legătură, reprezintă o raritate lexicală. Nu are importanță dacă termenul ales e un arhaism, un barbarism, un cuvînt regional, un termen popular sau unul tehnic: important este ca sonoritatea lui să fie cît mai exotică
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
vă mint când susțin că peliculele asupra cărora vreau să zăbovesc (cu excepția uneia) sunt noutăți video și DVD. Cel puțin le-am închiriat la prețul destinat filmelor de-abia sosite. Toate însă, nici o excepție aici, mi se par remarcabile prin bizareria lor, dar și prin faptul că sunt cumva "de graniță", se întind către artă fără a ajunge acolo. Elementele lor, luate separat, provoacă și intrigă, dar, luate per ansamblu, peliculele sunt mai puțin decât ar fi putut fi, tind să
Despre gangsteri, psoriazis și bomba atomică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11056_a_12381]
-
la activ: trece de la o situație abominabilă la un happy end greu de imaginat cu succes și într-un mod plauzibil. Ultimul cuvânt e cel puțin problematic în contextul în care cel puțin jumătate din film constă în halucinațiile protagonistului. Bizareria e că unele sunt perfect realiste, cu toate că personajele mai fac schimb de identități - merită să vezi distribuția de la sfârșit, aproape fiecare are la activ două roluri - greu de distins de ce se întâmplă de fapt, în timp ce altele sunt plasate într-un
Despre gangsteri, psoriazis și bomba atomică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11056_a_12381]
-
de Amen. Mi-e greu să îl disociez de prima vizionare, care nu a avut loc în țară, și nu reușesc să uit cum arătau cele două corpuri ale Palatului Mogoșoaia cu o pânză cu domul Vaticanului spânzurată între ele. Bizareria a fost că spectatorii străini alături de care am văzut filmul erau așa de absorbiți că n-au observat că stilul arhitectonic al Vaticanului nu coincide pe de-a întregul cu cel brâncovenesc... Enfin, punctul de vedere al acestui film e
Trei, Doamne, și toate trei bune by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11483_a_12808]
-
publicat în Germania traduceri din literatura de limbă engleză și irlandeză. Importante premii (Friedrich Hebbel, Kurt Magnus). Autorul scrie într-un spirit inconfundabil, de moralist ludic și înțelept, lejer și serios, fin destabilizator, cu un ochi atent la congruențele și bizareria lumii. Pentru Wolfgang & Jane 1 Când a apărut deodată zidul, noi copii, în loc să ne jucăm de-a Cowboy și Indieni, am început să ne jucăm de-a Vopo* și Fugarii. 2 O dată, când eram Fugar, m-am rănit în sârma
Michael Augustin - Bucăți din Zidul Berlinului by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Journalistic/6792_a_8117]
-
dorințe de a pune în scris constatările adunate, cartea lui Oliver Sacks ar fi semănat cu un eșantion convențional desprins din trunchiul sec al cazuisticii medicale: enumerarea unor cazuri morbide de pocituri sufletești, toate chemate să ilustreze anomalii, rarități și bizarerii muzicale, lămurite pînă la urmă prin comentarii de strictă competență neurologică. Se subînțelge că o astfel de carte n-ar fi putut atrage decît atenția tagmei specialiștilor, dar Oliver Sacks, medic psihiatru și profesor de neurologie la Universitatea Columbia, nu
Estropiații melomani by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6965_a_8290]
-
De atunci s-a arătat că motivul războiului din Irak era fals. Este o minciună? Mai degrabă este vorba despre un corp românesc, o construcție patetică inexactă al cărei rost este afirmarea și sondarea realității care te depășește." (p. 5). Bizareria țipătoare a acestei echivalări, care înfige o savuroasă insignă de românism pe reverul președintelui Statelor Unite, ar putea fi îndreptată printr-o simplă corecție de literă. Înlocuind românesc cu romanesc, vom ajunge, dacă nu la adevărul strict, atunci la ficțiunea pe
Cuvinte în aer by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10823_a_12148]
-
au fost traduse în numeroase limbi. Eram singur și fericit cuprinde o suită de opt povestiri care au ca martor un băiețel din Gdansk, devenit apoi adolescent și tânăr. Prin ochii lui, antipatiile politice ale părinților se colorează fantast, iar bizareriile unor personaje excentrice sunt întâmpinate deopotrivă cu mirare și stăpânire de sine. Istorisirea se condimentează cu faptul neașteptat, într-un volum de un rafinament al expunerii valorificând metaforic firescul ori absurdul unor întâmplări în stare să amprenteze viața. Capabil să
Pawel Huelle - Eram singur și fericit by Radoslawa Janowska- Lascăr și Mihaela Cornelia Fis () [Corola-journal/Journalistic/2549_a_3874]
-
că replicile sunt parcă din primul, iar contextul și rolul patern din al doilea. Mr. Smith, consumator de morcovi precum Popeye de spanac, iar Franco Nero într-unul din western-urile spaghetti de ceapă, relevă prin aceasta una din acele bizarerii memorabile, precum vioara pentru Sherlock Holmes, variațiunile Goldberg sau muzica de operă pentru Hannibal Lecter etc. De altfel, pistolarul oferă o adevărată probă de virtuozitate în ce privește utilizarea belicoasă a morcovului, iar filmul este încărcat de gadgeturi cu leguma menționată sau
Pistoliada: foc cu foc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9146_a_10471]
-
acuzat în situația penibilă de a fi suspectat printr-o denaturare enormă în interpretarea faptelor. Admit, acuzatul e un spirit mobil, plin de elan și nestatornicie, toți românii care s-au ilustrat în viața publică au fost astfel, ajungând până la bizarerie. C. A. Rosetti mergea cu sanie de os vara și încăleca de-a-ndoaselea pe saca, ceea ce nu l-a împiedicat a deveni unul din marii noștri bărbați. Nimic din toate acestea la împricinatul nostru, poate numai impetuos în vorbire și înflăcărat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sigur, Butoiescule? - Eu așa știu! - Cum "așa știu", ai vreo îndoială? - Ba sunt absolut sigur. Însă, vedeți, în anul când a murit eu nu eram în sat, mi-au spus ceilalți că s-a prăpădit. - Mari ciudățenii! Vreau să zic, bizareria e baza istoriei. Însuși Homer e îngropat în mai multe cetăți deodată. Și băiatul cum era, Botticelli, turbulent, încăpățînat? - Ba nu! Blajin, respectuos și învăța carte. Când se adunael cu copiii într-un loc, ședeau ca oamenii mari la adunare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
relatarea Angelei Valsamaky, cum că, odată, arhitectul, cu buzunarele pline de cireșe cărnoase culese dintr-un pom aflat lângă un mormânt, îi spusese: "Madam Farfara, am să-ți spun un secret: Am mâncat din bunica dumitale", asistența reține amuzată doar bizareria omului. Reflecția lui Ioanide ilustra grav ideea filozofică mai generală a interdependenței regnurilor, observată și de Șun: "Din lemn se fac leagănul și sicriul, și sângele nostru se scurge din nou în nimic prin vinele pomilor". Toată substanța romanului aici
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
formă de capete de cobră din purpura cea mai caldă, mai catifelată... Se privea încă-n oglinda lustruită a mormântului gol, când simți intrîndu-i în carne șase gheare ascuțite ca acele, și știu atunci că imensele aripi nu-i crescuseră, bizarerie anatomică, dintre omoplați, ci că în spinare i se suise un mare fluture, bine ancorat de coastele lui, cât el însuși de lung și privindu-l cu ochii bulbucați, arzători, în mii de fațete hexagonale. Își imagină momentul inevitabil când
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
acea primă tumefiere inexplicabilă a neînsemnatului apendice cu care făceam pipi nu ca pe un fapt în sine, ci ca pe-o piesă a unei întregi constelații în care mai intrau, cu grade diverse de probabilitate sau ficțiune, și alte bizarerii fiziologice, psihice sau doar visătoare - structuri de slăbiciune dublând ca o vatelină zdrențuită fermitatea melancolică a minții mele. Zăpada care cădea greu peste șoseaua Ștefan cel Mare (pe atunci pietruită și de două ori mai îngustă ca azi) hașura imensa
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cilindri albaștri de oxigen, prindeam cu coada ochiului, prin crăpătura unei draperii de mușama, imagini stinse din infernul sălii de reanimare și ajungeam, în fine, în cabinetul îngust încărcat de aparatură electrică. Până și eu îmi puteam da seama de bizareria și ridicolul acestor cutioaie cu butoane de ebonită și cadrane prinse-n șuruburi zdravene, ca de tanc. În cadrane se mișcau ace în formă de săgeată, având până și ampenaj, iar literele și simbolurile erau scrise de mână, cu tuș
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
că ești un băștinaș... Asta explică lipsa de maniere, deși s-ar putea să nu te absolve de o corecție severă. Băiete! Mă auzi? Când îți vorbește împăratul, e bine să-i răspunzi. Te-am întrebat de ce ești acoperit cu bizareria asta, insistă Bella arătând cu degetul la mantia shu. Xtyn continuă însă să-l ignore. - Tată, ajung la capătul răbdărilor. Cine sunt arătarea asta și femeile din spatele lui? Kasser se grăbi să vină cât mai aproape de cei doi, fără a
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
soi de interdicție alimentară. Oricum, pe 9 Martie trebuia să mâncăm. Imperativ inexplicabil, dar pe care îl acceptai pentru că n-aveai încotro. Pentru a nu da cumva de bănuit. Nu aveam o atitudine rituală față de masă. Luam ca pe o bizarerie că tocmai asta trebuie să consumăm. Convențional. Până la urmă, măcinicii puteau fi înlocuiți cu orice altceva. Îmi amintesc o zi de 9 Martie 1987 sau poate 1986. Undeva pe acolo. Dimineața, cum am ajuns la școală, aveam nostalgia zilei precedente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
al lui Alecu Văcărescu: „Ah, stăpânul meu, iată că mi se ia și călimara, fie-ți milă de mine!”), aliajul de comunism și neofascism În „doaga mistico-rasisto-etnică”, până și „poznele” unei Florica Mitroi sau enormitățile enormei Suzi etc. nu sunt bizarerii pitorești, ci simple aspecte firești ale „normalității” cotidiene. Mărturisesc că sarcastica descriere sintetică de la p. 344 m-a copleșit tocmai prin adevărul franc și tăios, de ale cărui așchii otrăvite simt, cumva, că nu puteam scăpa cu totul, indiferent de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
În reacții. Un bătrân ciufut care fusese, cu siguranță, un tânăr ciufut. Toți Îl cunoșteau, s-ar zice, Încântați să-i fie contemporani și mirați de prelungitul privilegiu al companiei sale, dispuși să se lase agresați și chiar cuceriți de bizareriile celebrității care Își trăia propria legendă. Saul Își locuia celebritatea și legenda cu un soi de scârbă neglijentă și un amestec de mândrie și iritare. Nu aveam nici un chef să ating scutul cu țepi În care se Învelise solitarul-monden. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
plăcerii care secau treptat îi liniștiseră. Dar mai era și altceva: ajungi să semeni cu ceea ce iubești. El și cea care-i era soție de atâția ani semănau atât de bine unul cu altul, încât între ei nu încăpea nici o bizarerie a dorinței. În afară de bizareria impenetrabilă căreia i se abandonase. Țara mirării perpetue. Creierul despuiat. Enigma fundamentală, pe punctul de a fi rezolvată. Stătea în bubuieli de muzică tehno, așteptând-o pe Karin Schluter. Deasupra capului său, cineva gemea de tehno-durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îi liniștiseră. Dar mai era și altceva: ajungi să semeni cu ceea ce iubești. El și cea care-i era soție de atâția ani semănau atât de bine unul cu altul, încât între ei nu încăpea nici o bizarerie a dorinței. În afară de bizareria impenetrabilă căreia i se abandonase. Țara mirării perpetue. Creierul despuiat. Enigma fundamentală, pe punctul de a fi rezolvată. Stătea în bubuieli de muzică tehno, așteptând-o pe Karin Schluter. Deasupra capului său, cineva gemea de tehno-durere, implorând eutanasierea. Un restaurant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]