587 matches
-
să crezi. Atât.” Încă un debut Debutul cu poezie al lui Alex Moldovan pare puțin întârziat. Cu un titlu, o serie metaforică și o anume frenezie în proximitatea abstractului, toate stănesciene, câteva poeme/strofe soresciene, altele apropiate de linia religiosului blagian, acest volum nu poate fi vocea reală a tânărului poet. Alex Moldovan se desprinde greu de poeții preferați și, fără să-și dea seama, scrie în maniera lor fără cea mai mică detașare, și nu neapărat ironică. Ar fi putut
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
cunoscută. Știm că în această privință Blaga a fost influențat de unii filozofi ai culturii germani, mai ales de Oswald Spengler (Untergang des Abendlandes, 1923) și Leo Frobenius (Paideuma, 1920). Dan Botta a pretins că, de fapt, la baza studiului blagian ar sta un text al său, și anume dialogul filozofic - scris ŕ la Platon - "Charmion sau Despre muzică", publicat de Botta tot în Gîndirea în perioada octombrie 1934 - mai 1935. Inițial, Dan Botta a considerat că "magistralul essay al domnului
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
zona reflexivului. Marian Râlea, de minune în acord cu harul său nativ, creează în Vladimir un personaj total desprins de cotidian, imponderabil, de o ingenuitate dezarmantă, înzestrat cu o duioșie de clovn plutitor, mistic, învăluit într-o aură de mister blagian. Constantin Chiriac, un histrion desăvârșit, își reformulează jocul în funcție de noul partener, elimină orice aderențe la real ale personajului, acesta devine mult mai mobil, mai aerian, pierzându-și și bruma de consistență din distribuția anterioară. Inefabilului din jocul lui Râlea, asemănător
Așteptare și limită existențială by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8102_a_9427]
-
vorbesc, și atunci când tac. Nu-i așa c-o știi și Tu?" Acesta e tonul greu de definit ca intensitate a poeziei și afecțiunii dintre cei doi corespondenți, Lucian Blaga și Domnița Gherghinescu-Vania, în perioada 1941-1948, Domnița fiind un "personaj" blagian clasic, de o enigmatică feminitate "runică", șăgalnică Domniță pentru care poetul nutrește sentimente și mai greu de definit. Să fi fost înalta prietenie intelectuală care îi anima, hrănită de pasiunea comună pentru poezie și inspirația permanentă din ființa Celuilalt? Să
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
imaginilor din copilărie. Există vibrație metafizică în fiecare metaforă, și respirație de haiku: Nefiresc de albe,/ Petalele primăverii/ Cine ar îndrăzni să le atingă/ Știind că se va spulbera în vânt?" Poemelor Mariei Calleya li se pot recunoaște și ecouri blagiene, și din Ioan Alexandru, cuvinte neasimilate în substanța poetică proprie, însă chiar și așa, poeziile rezistă, sunt unitare, coerente interior, și compun un orizont propriu de teme și simboluri. Acestea sunt ele însele departe de a rupe tiparele originalității, însă
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
literar de la Sibiu. Cerchiștii erau studenții lui Blaga, în vremea refugiului Universității clujene la Sibiu. Ei vor scoate în 1945 „Revista Cercului Literar”, în puține numere, după câțiva ani în care au militat pentru o literatură estetică, oarecum contra tradiționalismului blagian și inspirată de proeuropenismul lovinescian. După întoarcerea la Cluj, o nouă publicație intitulată „Euphorion” nu va mai apărea. Euphorionosmul, teoretizat îndeosebi de Nicolae Balotă, voia să fie o depășire a estetismului cerchist. Cel care va schița o paralelă între cele
Veșnic tânăr și ferice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4415_a_5740]
-
în expresionism sînt implantări demonstrative, deci modalități-șoc de a descătușa comportamentul social. În acest sens "misterele" lui Blaga (vezi Zamolxe) pun simbolurile la contribuție pentru a conferi o dimensiune revelatoare confruntării între filozofie și viață, între desfătare și participare. Poezia blagiană, mai mult ca oricare alta, devine în plan cognitiv agentul osmotic între finalități și intenționalități. Sau expresia conflictului între două așteptări (vezi Tulburarea apelor) sau, încă o dată, Zamolxe. Blaga mai demonstrează ceva. La marii artiști nu există o formulă de
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
lapidară de pe coperta a patra, născut în Cluj și tot acolo încununat cu titlul de doctor magna cum laude, are în spate, la doar 29 de ani, o fertilă carieră academică și - iată - nu mai puțin de cinci cărți. Dramaturgia blagiană. Instituirea estetică a absolutului (2003), Valeriu Anania. Scriitorul (2006; Premiul pentru critică și istorie literară al USR, filiala Alba-Hunedoara), Sânziana în lumea poveștilor (2006), Neliniști (2006) o pregătesc parcă, fiecare din direcția proprie și cu azimutul bine calculat, pe aceasta
Varză a la Cluj by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8572_a_9897]
-
este consubstanțiat. Transilvan tipic, Ion Mircea are vocația transcendenței, oficiată într-un limbaj solemn, cvasiliturgic, croit pe o trăsătură endemică, exprimată cu eclatanță de poeții toposului, de la Lucian Blaga la Ștefan Aug. Doinaș. Succint, l-am putea defini drept un blagian trecut prin avangardă. Asocierea dintre autorul Istmului și autorul Nebănuitelor trepte se poate susține prin considerarea unui element comun care este nostalgia „paradisului pierdut”. Iar mentalitatea avangardistă, atît de abrupt inovatoare, dramatic despărțită de practicile trecutului, jinduiește în fond după
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
poeziei lui Giurgiuca, și după lectura atentă a creației lirice, Adriana Todoran conchide că Emil Giurgiuca este, „în primul rând un poet al naturii”, continuator în parte al liricii transilvane mesianice, îmbinate subtil cu modernismul și lirica înnoitoare de sorginte blagiană. Prezentarea poeziei se face urmărind motivele fundamentale, cu aprecieri originale de cele mai multe ori: natura, protestul liric împotriva Dictatului de la Viena (1940), reveria, lumea poveștilor și a legendelor, crezul poetic, nostalgia copilăriei, motivele religioase în poezia lui Emil Giurgiuca. Dacă temele
Un studiu monografic despre Emil Giurgiuca by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3373_a_4698]
-
una din probele pe care abordarea acestuia o implică pentru "viziunea totalității" la care aspiră postmodernismul. Prăbușirea Cortinei de Fier, reunificările ce i-au succedat, fluidizarea circulației bunurilor materiale și spirituale, susține autoarea, cu sprijinul unei parafrazări a unui titlu blagian, "au lărgit zarea fiecărei culturi din lumea pînă ieri divizată, iar prima etapă către «cultura planetară» este identificarea locului națiunilor în contextul globalizării". Numai că procesul unei atari integrări care să respecte factorii diferențiali nu e defel scutit de dificultăți
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
memorială a lui Luigi Pirandello de lângă Agrigento - și unde se găsește și mormântul său -, aproape de coasta spectaculoasă a Mării Africane, ar putea fi ușor confundate cu Grecia. Marele dramaturg italian își avea orizontul spațial de obârșie - ca să folosesc consacrata interpretare blagiană privitoare la spațiul mioritic - într-un peisaj identic cu cel al Eladei. În Sicilia siturile antice grecești se întâlnesc la fiecare pas, dar ea amestecă în creuzetul ei amintirile unor stăpâniri foarte diverse. Cea mai întinsă insulă a Mediteranei are
Căutându-l pe Bălcescu la Palermo by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7623_a_8948]
-
din text, ingenios disimulate. În poezie, dublul înțeles (condiție esențială a subversivității) funcționează altfel, mai dificil și mai percutant, pentru că textul e mai scurt, iar ascunderea aluziilor are spațiu mai mic de exploatat. În poezia Anei Blandiana, o aparentă poetică blagiană a somnului, a ființei latente, capătă neașteptate conotații politice, de pildă în Hibernare: Nu-i asculta pe frații mei, ei dorm,/ Ei nu înțeleg cuvintele care le strigă,/ În timp ce urlă ca niște fiare aprobatoare/ Sufletul lor visează stupi de albine
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
stupi de albine/ Și înot în semințe.// Nu îi urî pe frații mei, ei dorm/ Și-n somn se înmulțesc și cresc copii/ Care-și închipuie că viața e somn și, nerăbdători,/ Abia așteaptă să se trezească/ În moarte". Somnul blagian al ființei, cu totul înșelător în poem ca referință acceptabilă pentru o cenzură emancipată, are însă o destul de vizibilă conotație morală, în sensul subordonării iresponsabile a robului somnabul față de dictatură, acceptată ca un destin implacabil. Sarcasmul ultimelor versuri reliefează paradoxul
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
autoare. Dacă Vasile Gârneț scrie inteligent, postmodern, cu feeling actual, Valeria Grosu abordează teme creștine cu îngeri, pustnici și toposuri biblice într-un limbaj cam arhaic ( odraslă, ungher, vaier, a jindui, a vădi, prihană etc.), amestecând un expresionism de tip blagian, de pildă, cu un ermetism timid, prea puțin cristalizat, fără o concepție clară, chiar dacă există în carte o Ars poetica: "Ne-am întrebat fiecare: ce este, ce-o fi / Acest stres de cuvinte eșuat și divin? [...] / Această cântare a cântărilor
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
simultaneitate. Suprafața obiectelor recente capătă strălucire și volubilitate proprie, lemnul se transformă în bronz, este împodobit cu materiale compozite și exuberante, munții se văd prin golul cercurilor imponderabile, păsările zboară asemenea acelora din apocrifele cu minunile copilului Iisus, spațiul mioritic blagian devine melc strălucitor și calofil, iar Sângiorz Băi, în aceeași logică a postmodernității, devine, din periferie comunisto-balnearo-sindicală unul dintre posibilele centre ale culturii și artei contemporane, în sens larg, unde tradiția și ultimele tehnologii au fuzionat fără traume și fără
Sculptura, de la natură la sens by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7112_a_8437]
-
a fi reconstituit într-un mod frecvent insolit. Astfel, Dominic Stanca propune " notorietate - observăm - întemeiată pe un caz rar de divorț între firea omului, șturlubatică, și gravitatea cu gust de cenușă a poetului, cum și pe ciudatul altoi de îngîndurare blagiană operat pe un trunchi esențialmente nemetafizic. Sau și mai exact: o inspirație în gamă minoră, în prelungirea mai degrabă a lui Șt. O. Iosif (frecventat și în prelucrările de motive folclorice), mai aproape de elegie și lied, de molcomeală și resemnare
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
mai modest, precum într-un pariu. O altă reacție a poeticii lui Aurel Rău față de fondul d-sale originar se produce cînd d-sa relativizează satul mioritic în calitatea sa de "centru al lumii", de izvor al "veșniciei". Absolutismului rustic blagian i se opun diligențele cosmopolite ale autorului, călător asiduu pe alte meridiane și traducător al unor importanți poeți precum Saint-John Perse, Machado, Seferis, Kavafis ș.a., închinînd numeroase poezii locurilor vizitate cu care își arondează existențialul. E o melancolică risipire în
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
desăvîrșească descompunerea propriei literaturi pînă la a ne servi un cadavru estetic devorat de viermii hidoși ai celei mai totale lipse de autocontrol pe care am întîlnit-o în literatura română actuală. în plus, această carte vine să adîncească în sens blagian un mare mister al criticii române postbelice: de ce a fost și mai este considerat Fănuș Neagu un mare scriitor? Din 1967, de la volumul de nuvele Vara buimacă, toată lumea pare să fi fost în așteptarea marilor romane ale acestui scriitor. între
Apogeul creatiei lui Fănus Neagu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15900_a_17225]
-
publicat în primul număr al revistei (Despre viitorul filosofiei românești), promite ceva în numele pamfletarului care își face intrarea mai târziu (în nr. 3 al publicației) cu "nota": De la cazul Grama la tipul Grama. Trecuse numai un an de când sistemul filosofic blagian fusese contestat, ca neortodox, din direcția bisericii. Se înțelege că nu e nevoie să glosăm în marginea alegerii prototipului de detractor în persoana preotului Grama, care îl denigrase pe Eminescu. Cât despre asimilarea pamfletarului de acum (Blaga) cu geniul nedreptățit
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
Automatul doctrinelor, în care e acuzată, cu suverană subiectivitate, deformarea doctrinelor filosofice prin nefericite hibridări, trebuie luată numai ca literatură, fără să mai căutăm mobilul real, biografic. Pentru că, sigur, există unul. Nimic fără cauză în aceste popasuri pamfletare ale scrisului blagian. Că atitudini personal ostile l-au incitat pe gânditor, ne-o spune finalul "notei" critice Neopozitivismul, unde este interogat direct adeptul acestei orientări, unul care îndrăznise să ia în deriziune o idee din Spațiul mioritic, printr-o nepermisă exagerare. În
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
XIX și XX"). Din această sferă de preocupări este și studiul autorului nostru din încă 1989 "Despărțirea de Eminescu". Dl Nemoianu consideră că "din Eminescu au descins Goga, Iorga și Pârvan iar, apoi, Eliade, Vulcănescu și Noica; chiar și universul blagian (cu mult mai autonom) ar fi greu de imaginat fără o genealogie eminesciană". Cred că dl Nemoianu exagerează, asemenea regretatului Ion Negoițescu, tot pe atunci, cînd îl consideră pe Eminescu gînditorul politic un protolegionar. Dar are dreptate perfectă în opinia
Solidaritate confraternă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16594_a_17919]
-
de imitatio Christi, autorul declamă incontinent, căzând în plasa verbului apter a simți. O inflație de cuvinte din repertoriul religios (cruce, Sf. Duh, Creatorul ș.a.m.d.) și poze neprelucrate, n-au cum să ne convingă despre tentativa de aventură blagiană (panteistă) a celui cuprins subit de "genunea-nseninării", chinuit într-o gesticulație cu o reală gravitate de fond. Căutător al adevărului ultim, Nicolae Sinești probează calități reale de palpare a multiformului mister universal, fie și în dicțiune nichitiană: "Aer atomic respirăm
Un bilanț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16982_a_18307]
-
de mămăligă, nădușiți, vom face copii" e distanța dintre ironie și amărăciune. În Madrigal răsturnat răsună muzica din Domnișoară, fată de pension: "Ai să te faci urâtă, fată tristă, fată de piatră...", altoită însă cu o luciditate și o gravitate blagiană. Cu diferența că nu "sfiit pruncia ei trecea", ci dureros în văzul lumii și în ochii lucid deschiși ai îndrăgostitului. Dacă ar fi să extragem din poeziile antologate în volumul Biliard o imagine obsedantă aceasta ar fi aceea a lunii
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
de ierburi miruindu-mi firea./ Plânsu-m-au iambii? Corbii scurmă-n lună/ Cu gheara-ndurerată și nebună/ Sub primele silabe translucide./ Și scriu sonet după sonet întruna/ Sperând că lacrima, doar ea, străbuna/ Va-nmuguri tăcerea ce ucide...” - Tăcerea-ca-Mantră, ca Elixir Blagian, transfigurează Moartea, în MOARTE INIȚIATICĂ - și, iată cum SONETUL devine instrumentul soteriologic al INVIERII HRISTICE! Singura Glorie Regală, pe care THEODOR RĂPAN o admite: Gloria prin Cuvânt („Ah, nu mă lasă gloria-mi regală/Și nici nu vreau să dau
Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]