1,034 matches
-
Radu Negru Basarab și care nu are nimic în comun cu căciula voievodului. Privind portretul se poate observa că pare a fi altcineva decât Mihai Viteazul, așa cum a rămas el în memoria istorică românească. Paloșul înfricoșător contrastează puternic cu figura blajină. Barba domnitorului nu seamănă cu nimic din ce se cunoaște din bogata litografie a acelor vremuri. Barbu Theodorescu face presupunerea că acest portret s-ar putea să fie o confuzie. Cu totul altfel este portretizat Mihai Viteazul în lucrarea făcută
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
strânge mânerul sabiei. Cele două portrete, aproape se confundă între ele din cauza faptului că sunt executate în modul cel mai naiv cu putință. Desenul care îl reprezintă pe Ștefan cel Mare arată un personaj care este mai degrabă gânditor și blajin, decât un domnitor care a purtat nenumărate războaie. Părul este bogat, mare și cade în bucle pe umeri, în timp ce o barbă fină dă rotunjime bărbii. Ștefan cel Mare are ochii plini de energie, luminoși și expresivi. Domnitorul pare a fi
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
că „"Evenimentele ulterioare au justificat pe deplin alegerea pe care o făcuse Regele"”, iar Nicolae Iorga constata o realitate atunci când aprecia că „"Armata și‑a găsit un șef adevărat în calma siguranță a generalului Prezan"”. Constantin Prezan „"prin firea sa blajină, prin temperamentul său conciliant, prin lealitatea sa, a reușit să impună comandamentului rusesc respectul cuvenit și să evite ciocniri inutile și violente. Mai târziu, cu generalul Scerbacev, raporturile au devenit chiar cordiale"”. Primele obiective și realizări ale generalului Prezan în
Marele Cartier General () [Corola-website/Science/329634_a_330963]
-
Borzei. Autorul folosește o limbă literară ce derivă din graiul poporului, având forme și nuanțe originale. Textul literar se individualizează prin oralitate, adresându-se unui cititor care în primul rând ascultă și mai apoi vede. Limbajul este unul molcom și blajin, fiind întrebuințate puține arhaisme. Critica literară a evidențiat prezentarea spațiului românesc ca un teritoriu guvernat de legi străvechi și populat cu oameni apropiați de natură. Astfel, George Călinescu scria că „"Nopțile de Sânziene" evocă o Sciție mai apropiată, constituită de
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
deplin alegerea pe care o făcuse Regele"”, iar Nicolae Iorga constata o realitate, atunci când aprecia că „"Armata și‑a găsit un șef adevărat în calma siguranță a generalului Prezan"”. Conform memoriilor lui I. Gh. Duca, Constantin Prezan „"prin firea sa blajină, prin temperamentul său conciliant, prin lealitatea sa, a reușit să impună comandamentului rusesc respectul cuvenit și să evite ciocniri inutile și violente. Mai târziu, cu generalul Scerbacev, raporturile au devenit chiar cordiale"”. Primele obiective și realizări ale noului șef al
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
linie la tronul mamei sale. Curând el a primit titlurile de Prinț al Braziliei și al 17-lea Duce de Braganza. Între 1788 și 1816, Charlotte a fost cunoscută sub numele de "Prințesă a Braziliei". Ioan, soțul ei, a fost blajin, indolent, corpolent și aproape la fel de urât ca ea. Cuplul a fost destul de incompatibil. Cu toate acestea, ei au avut nouă copii și pentru că toți au fost frumoși, se zvonea că în special cei mai mici au avut tați diferiți. După
Charlotte de Spania () [Corola-website/Science/320055_a_321384]
-
ținea mâinile împreunate ordonat în poală. — Stai jos, stăpâne. Aș dori te întreb ceva. Vorbind, cuvintele și ochii îi erau reci precum cenușa. Dar Ieyasu nu se comporta deloc așa cum ar fi fost de așteptat din partea unui tânăr soț - atitudinile blajine față de nevastă erau mai potrivite pentru un bărbat matur. Sau, poate, avea o anumită opinie despre femei și o privea obiectiv pe persoana pe care ar fi trebuit s-o iubească cel mai mult pe lume. — Ce este? întrebă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
lui spirit de luptă, prin mijlocirea artelor marțiale. — Ia o lance. — Am înțeles. — Adoptă poziția obișnuită și lovește fără a te gândi că sunt tatăl tău, își coborî Koroku lancea, repezindu-se spre fiul său ca asupra unui adult. Ochii blajini ai lui Kameichi se micșorară auzind glasul înfricoșător al tatălui său, și se retrase. Nemiloasa lance a lui Koroku îl lovi cu putere în umăr. Kameichi țipă și căzu la pământ, leșinat. Matsunami, soția lui Koroku, ieși în fugă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Koroku nepotul. Ceea ce se schimbase și mai mult decât înfățișarea lui Tenzo era caracterul acestuia. Nepotul acela incontrolabil, care fusese atât de brutal și barbar chiar și după standardele clanului Hachisuka, nu mai era de recunoscut. Acum arăta curtenitor și blajin, plin de regrete și scuze pentru crimele lui din trecut. Cu zece ani în urmă - într-adevăr, trecuseră zece ani - Koroku l-ar fi putut sfârteca membru cu membru! Înfuriat de faptele rele ale nepotului său, îl urmărise pe Tenzo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
tăcere un semn din partea stăpânului casei. Chipul care după-amiază fusese ascuns sub pălăria de rogoz contempla acum lumina pâlpâitoare a lămpii. Fără îndoială, era prea palid pentru ca patrula să-l creadă un spadasin rătăcitor. De asemenea, avea ochii pașnici și blajini - nu așa cum te-ai fi așteptat de la un om a cărui viață cotidiană era spada. Ușa culisantă se deschise și o femeie, a cărei îmbrăcăminte și ținută dovedeau că nu era o servitoare, îi aduse cu grație un vas de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
reușea să-i ghicească motivul. Am auzit că ai gusturi poetice. Ți-am văzut o lucrare, când te-ai dus la Mishima, spuse Fujitaka, în chip de remarcă introductivă. Nu arăta ca un om în suferință. Avea o înfățișare absolut blajină și binevoitoare. — O, mi-e rușine să aud. Mitsuhide nu era doar modest; se jena sincer. Desigur, Fujitaka era celebru pentru versurile sale. În ziua aceea, conversația lor începu cu poezia și trecu la literatura japoneză clasică. — Distinse, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
începsue să citească tăcut, neluând în seamă focurile de armă din depărtare. Cu cinci ani mai tânăr decât Hideyoshi, Ieyasu împlinea în anul acela patruzeci și patru de ani, fiind un general în floarea vârstei. Înfățișarea lui era atât de blajină și binevoitoare - cu o piele atât de palidă și carnea așa de moale - încât cine-l vedea s-ar fi putut îndoi că trecuse prin toate extremele și purtase bătălii în care își însuflețise trupele fără nimic mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
acolo, ucrainencele. Ucrainencele s-au purtat tare frumos cu noi, adică țăranii de acolo s-au purtat frumos cu evreii, aduceau alimente. Țin minte că erau niște sărbători la care dădeau de pomană la cimitir - nu știu ce sărbătoare era aceea. Paștele Blajinilor. Cred că da, da. Și ne duceam acolo, ne tratau bine, nu aveam ce să spunem de rău despre populația civilă. Numai primarul și persoanele din administrația locală cred că aveau rolul ăsta de a ne Îngrădi și de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
căminului, a iubirii conjugale și paterne (e multă biografie filtrată aici), dar și cu emoția senectuții și a fatalei singurătăți, a clipei finale, în urma căreia autorul va deveni „străbunul care încă mai promite”. Mascată în scenarii cu poantă, în surâsul blajin autoironic al înțeleptului pătruns de relativitatea celor omenești, în dispoziția colocvială și ludică, postura lirică a lui V. e, de fapt, proiecția unui spirit grav, vizitat de umbra corbului poesc și de implacabilul „Eheu, fugaces...” al lui Horațiu. Ca istoric
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290413_a_291742]
-
comun a lui Evtușenko. Evtușenko e eroul unui spectacol de genuri multiple, al acțiunii eclectice, în care melodrama amoroasă se învecinează cu farsa politică, cu show-ul social, cu vodevilul metafizic, cu cronica mondenă, cu benzile desenate. Evtușenko e sufletul blajin al culturii de masă, un june-prim, un charmeur, curtezanul galant, biruitorul pe plan erotic - oricărei femei îi e greu să-i reziste, pentru că el e celebru, sincer și nu e zgârcit. Nu-i plac nici Lolitele, nici prostituatele; e ahtiat
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
neîndoios, cu o tradiție barocă filtrată printr-un secession melancolic, fumuriu, dar și cu o prospețime indicibilă a văzduhului său, cu o adolescență perpetuă a ușoarelor adieri ale acestuia, încărcat de miresmele aspre ale șesului și de cele mai conciliante, blajine, ale dealurilor între care se află. Iluzie, s-ar putea replica, ficțiune! Desigur dar numai până la un punct. Căci orice loc se întrețese cu fibra sensibilă a celui ce s-a legat de el prin naștere, ori prin îndelungă viețuire
Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Science/299159_a_300488]
-
un arbitru de box în colecția de ziare a bibliotecii îmi găsii niște versuri în dreptul numelui meu cineva puse un oribil semn de întrebare hi hi hi doamna plecase ora se făcuse ceva peste zero" (ibidem). Grotescul dobîndește o înfățișare blajină, de simbol al solitudinii ce se resemnează cu cochetărie: "Celebritatea mea e o broască țestoasă voi o vedeți venind legănîndu-se-ncet și frică vă e că o bombă despre a cărei naștere nu știți mai nimic va exploda în creierul vostru
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
Mihnea, matematicianul ratat, care putea să-și schimbe culoarea ochilor; Cezar, desenatorul politehnist, bâlbâit și nebun (în timpul meciurilor de fotbal, își părăsea poarta din senin și fugea pe stradă strigând: „Băi, băi, mi-a venit o-o idee!“); Andrei, rockerul blajin de doi metri, care colecționa mașinuțe; Cătălin, spaima cartierului (umbla cu-o șurubelniță în mâini, recitând versuri din Nichita Stănescu); Gino, care cădea din picioare la comandă, umplându-se de sânge și vânătăi și pe care Mihnea îl aducea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mă trezeam imediat luat la întrebări, pe-o limbă care nu aducea nici pe departe cu engleza și, prin urmare, se dovedea de neînțeles. Băgam repede formula magică: „Ich möchte mich umschauen!“, urmat de gestul cu mâna al Angelei Similea, blajin și rotund, și lucrurile reintrau în normal: mi se zâmbea și, cine știe de ce, eram lăsat în pace. De pe Kärtner, după lanțul de cafenele Starbucks, se ieșea direct în Ring, în piațeta Operei. Clădirea părea în renovare, împachetată în plase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
adorabili. Ei îndeplineau cu sfințenie ordinele crăiesei și mereu erau de față când se întâmpla ceva. După ce noaptea se lăsă peste sat, prințesa a ieșit din palat și s-a urcat în caleașca ei de diamant, trasă de șase cerbi blajini și foarte drăguți. Pentru a-și putea îndeplini treaba din acea noapte, ea a pornit un crivăț foarte puternic și orbitor, care, cu mantia lui, acoperea privirile oamenilor de la ferestrele înghețate. Zburând lin prin văzduhul limpede, Crăiasa Zăpezii, acompaniată de
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
purta pantofi bărbătești în curte, fără șireturi, și o cârpă pe cap sau o scufie ce semăna cu o efigie pretențioasă de bumbac în formă de creier. Era blândă și înaltă, cu ochi rotunzi ca ai lui Georgie - niște ochi blajini, iar fața ei lunguiață avea o culoare proaspătă și blajină. Avea mâinile înroșite de muncă, foarte puțini dinți în gură - care să mai țină piept loviturilor îndreptate asupră-i - și ea și Simon purtau aceleași pulovere lungi și destrămate. Pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pe cap sau o scufie ce semăna cu o efigie pretențioasă de bumbac în formă de creier. Era blândă și înaltă, cu ochi rotunzi ca ai lui Georgie - niște ochi blajini, iar fața ei lunguiață avea o culoare proaspătă și blajină. Avea mâinile înroșite de muncă, foarte puțini dinți în gură - care să mai țină piept loviturilor îndreptate asupră-i - și ea și Simon purtau aceleași pulovere lungi și destrămate. Pe lângă faptul că avea ochii rotunzi, Mama avea ochelari circulari pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
fiți meshuggah, a spus ea, greoaie și înaltă în corsetul ei, aruncând priviri chiorâșe în salonul luxos al hotelului. I-am dat dreptate Mamei că și-a impus voința, reflectând cu mirare la ce surprize ne pot uneori rezerva cei blajini. Simon n-a mai spus nici el nimic; era mult prea ocupat să-și poarte celelalte bătălii cum se cuvine, și se dusese pe undeva prin sala de bal unde se organiza ceremonia. Iar eu m-am uitat în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
putea, blând cu golanii dar obișnuit cu ei, și trezindu-ți un sentiment de regret. Avea un tors înalt, dar picioare relativ scurte; mergea repede, cu picioarele în paranteză, neîngrijit în costumul lui la două rânduri, o persoană extrem de păroasă, blajină, chiar delicată. Însă nu era un om ușor de înfruntat. Nu îl prindeai niciodată pe picior greșit, ținea cu dinții de părerile lui, era inteligent, și știa destule despre înșelătorie, acest Grammick. I-am făcut o impresie destul de favorabilă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
bărbierii aveau lăute și chitări în frizerii, astfel ca domnii care așteptau acolo să poată cânta după pofta inimii. Asta pentru că dura ceva vreme să ți se dichisească barba și pletele. În aceeași seară în care a făcut această observație blajină l-au apucat pandaliile și a smuls aparatul de taxat dintr-un taxi. Eu trebuia să cobor pe Strada Cincizeci și cinci, dar m-am gândit că șoferul s-ar putea să îl pocnească și am preferat să îl las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]