8,444 matches
-
săptămână, iar afară, la minus cinci grade, la unu noaptea, mă stră du iesc, stânjenit în mod vizibil, să încep o timidă discuție cu o domniță cu părul blond, ars, din fața mea. Mă apro pii de ea, iar cojocul de blană, pe care i-l ating în se miîntuneric, îi miroase atât de impunător - și deloc im previzibil - a brânză și a oaie. Prin ninsoare se apropie discret Vasile, un coleg de școală pe care îl știu de mult timp, dar
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
undeva într-un parc. Mi-a părut tare rău. A fost probabil singurul meu prieten adevărat în tot timpul cât am stat în Germania. Cu el îmi trecea de dor și singurătate. Uneori îl și mângâiam. În ciuda trupului țeapăn, avea blana încă moale. Mă întreb cum avea glasul, dacă torcea, ce îi plăcea să mănânce, dacă îi era teamă de vreun câine. Acum sunt de mult întors în România. Banii câștigați mi-au prins foarte bine, dar nu pot să nu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
totuși nu ca o Cenușăreasă. Și ceasul, și telefonul. Da, Michael, știu, e 11.30, dar totul e sub control, chem un taxi, vin, nu te mișca de acolo, imediat plec, gata, sunt afară. Uf, a închis. Sigur, mai e blana, împrumutată. Șinșila veritabilă, se jura proprietăreasa. Douășcinci de animăluțe mici și moarte, Doamne ferește. Atât de moi. Michael, zău, iubitule, nu trebuie să suni chiar din 5 în 5, știu, e 11.35. Totul e gata, vin. Acum taxiul. Sun și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
acum. Alo, spune. Vocea lui, cea mai frumoasă. M-am oprit, involuntar. Frig, zăpada îmi mușcă rimelul, îmi fărâ mițează obrajii, mă pulverizează, mă cerne și mă frământă. Alo. Vocea necruțătoare mă prăbușește de la înălțimea celor unșpe centimetri, de pe culmile blănii mele de șinșila împrumutate. Vocea lui, cea mai iubită. Ștefan, reușesc să articulez în telefon, mă aud șoptind cu obrajii înțepeniți, în timp ce creierul zbiară că nu, nu se poate. Ștefan, rostesc, obișnuindu-mi buzele din nou cu fie care literă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
vlăguite, alături de mirosul viu al sângelui scurs din ghearele tocite, aromele macerate de ghindă, ferigi și ciuperci cărnoase, adierea amară a pelinului veșted și cea uscată și-necăcioasă de praf și cenușă înăbușită în izul bâhlit al bălților căptușite cu blana zbârlită a păpurișului gras, peste care micile vietăți își scuturaseră flăcările cozilor în salturi iuți și sincopate. "Ce-i asta!? începu să se întrebe. Ce se petrece? Cine-i gonește?" N-avea pe unde trece! N-avea pe unde păși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
burțile peste pădure, înflori copacii, blagoslovindu-i pe fiecare cu însemnele puterii și măreției sale: pe unul cu-o hlamidă; pe alții încotoșmănându-i în cojoace mițoase; altora aruncându-le bundițe de ied în spinare; turnând odăjdii pe brazi și punând blănuri de hermină pe crengile cedrului; oblojindu-i cu vată și feșe de argint mirosind a tămâie, sau, transformându-i în fantastici urși polari plecați la plimbare printre banchizele de gheață de pe malurile gârlei și pârâului. Un gând zănatec o îmboldea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de-a-l vedea mai repede, nu mai auzi ce mai boscorodi în urma ei Ghiță, pădurarul. O rupse la fugă și tot într-un suflet o ținu, descheindu-și șuba să-i vină mai la-ndemână, scoțându-și înfierbântată șapca de blană și lăsând, izbită de crengi și-mproșcată-n zăpadă, să-i cadă cocul și să i se desfacă părul pe spate. Zbura fâlfâind, cântând, cu păru-n ninsoarea deasă, prin avalanșele de troiene spulberate din crengi, ca o coadă de păun, zărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
fantasmagonic descris va rămane nefinalizat, deoarece chipurile nu sunt zugrăvite deloc, plăcerea crudă nu are portret, este manifestarea biciuitoare a simțurilor și atât. Manuela devine astfel reflectorul celorlalți trecători de pe stradă, apariția femeilor ce coboară dintr-un automobil luxos, cu blănuri după ultima modă, îi inhibă starea de visare și spontan devine prea lucidă și în fața unui “belșug insolent” se declanșează frustările vestimentare, dar totul trece repede și ea se întoarce la starea perpetuă de închipuire. Frica ei o transferă celorlalți
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Avea o rochie albă, de o ingenuitate calculată. Decoltată tare, cu subsuoarele goale, cu brațele ca două fluiere rotunde și subțiri, goale; era învăluită într-un tul transparent care le mărea goliciunea, încheiat sus, la gât, cu un guler de blană strâns până sub bărbie, cu aere de falsă modestie. Deasupra blănii albe, un cap de pisicută de acelea albe de tot, numai cu labe și botișor roz, un cap neregulat dar grațios, cu nasul mic în vânt; un ten de
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
fetele nu se descurajează așa ușor. Iau carnetele de sănătate ale câinilor, fotografii, economiile lor, apoi află unde este sediul Asociației chinologice. Se duc acolo și înscriu câinii pentru concurs. Urmează partea grea: pregătirea câinilor. Ei stau în curte și blana lor e plină de praf, paie și scaieți. Cu răbdare, fetele îl spală pe Blackie, îl duc în casă ca să nu se tăvălească în noroi, îl perie și îl piaptănă. La fel fac și cu Whisky. Exersează apoi comenzile: Șezi
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3080]
-
în particule răspândite pe vârful limbii, îl plimbă spre centru și pe urmă în fundul gurii, acolo unde gustul puternic, sărat, lipsit de nuanțele rafinate ale confratelui roz-gri se încheagă în iluzoria înghițitură care-i aduce în fața ochilor pereți de gheață, blană de samur și, poate, chiar unghiile ascu țite ale unui crivăț dezlănțuit ca o femeie care-i lasă dâre lungi, sân gerii, pe obraz. Hering... Atât de simplu. Cu un râgâit aproape baritonal, își inspectează obrazul proas păt ras, ușor
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mult oprite, iar traseul de croa zieră, cu desăvârșire uitat, când Thule a părăsit, prima oară, după mult timp, apele Nordului și s-a întors spre Sud. Era luna februa rie. Soarele strălucea nefiresc pe un cer cenușiu ca o blană lucioasă de focă. Dominique își petrecuse vara citind cronicile de călătorie ale lui Alexandre. Îl vedea mic, în fața ei, pe bicicletă, sco to cind în coșul plin cu prune și piersici și smochine proaspete. Încetase să mai livreze dulcețuri, deja
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
era, înainte de toate, un neîntrecut cunoscător al naturii animale, un conducător drept și înțelept. El a fost primul care s-a apropiat de Lupino atunci, în străfundurile pădurii. Arătarea zburlită era unul de-al lor: un puiuț rotund și cu blana pufoasă, un lup aflat în pericol. Era un mister cum pătrunsese gîgîlicea aceea pe teritoriul haitei lui Arus; să fi fost membrii familiei lui Lupino pe undeva, prin zonă, și marele conducător să nu fi prins de veste? Greu de
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
lupoaicelor care foloseau orice ocazie să-l alinte, l-ar fi pîndit, zic, într-una din expedițiile pe care le făcea prin împrejurimi și... ah! ce-ar fi primit atunci de la ei, intrusul! Nu i-ar fi rămas petec de blană negăurit de colții lor nemiloși; i-ar fi mușcat urechile, i-ar fi sfîșiat coada; l-ar fi lecuit să se gudure pe lîngă femele și să-i facă ochi dulci tinerei Hana! Căci, da, mai exista un motiv pentru
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ar fi lecuit să se gudure pe lîngă femele și să-i facă ochi dulci tinerei Hana! Căci, da, mai exista un motiv pentru care lupii tineri l-ar fi vrut alungat din haită pe Lupino. Preafrumoasa Hana, lupoaica cu blană lungă și moale, cu ochi limpezi și răscolitori și mișcări unduioase și precise, de felină parcă, pusese stăpînire pe inimile tuturor flăcăilor din haită. Periculos exemplar: frumoasă de i se dusese vestea în toată pădurea, cuminte de nici nu știuseră
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
dezolant, într-o nemărginită întindere moartă la venirea iernii. Păsări mari, negre și urîte pluteau ici și colo, descurajant, scoțînd sunete reci și ascuțite. Vîntul rostogolea, fără direcție anume, rotocoale mari de ciulini încîlciți, și șuieratul lui nemilos le îngrămădea blana, de-a lungul șirei spinării, pînă după gît. Nu se putea întîmpla într-un moment mai neprielnic. Dar natura are legile ei, care nu țin seama de unul sau altul, nepregătiți să le facă față. Acolo, la marginea pădurii seculare
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
altul, nepregătiți să le facă față. Acolo, la marginea pădurii seculare și la picioarele cîmpiei pustii, atunci, în pragul iernii iminente și în voia vînturilor nemiloase, s-a născut puiul de lup: ființă mică și neajutorată, un boț rotund de blană fără ochi, frumos și nevinovat cum sînt toți nou-născuții, în ceasul cel dintîi. Acolo și atunci a venit pe lume Lupino. CAPITOLUL 6 La drum A tîta întuneric îl înconjura, încît Lupino trebui să-și ghideze pașii numai după auz
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
imensă, căzînd de undeva, de deasupra, mult dincolo de cît, încordat, putea privi. Se prăvălea dintr-o uriașă gură căscată deopotrivă spre cer și spre pămînt. Lupino privi cu nesaț. Picuri invizibili și ceața mai deasă, pe măsură ce se apropia îi îmbrăcaseră blana într-o pelerină de umezeală pătrunzătoare. Stătu neclintit, fascinat pentru totdeauna, pînă ce realiză că trebuie să-și grăbească înaintarea. Îi era, de-acum, frig de-a binelea. Trebuia să se strecoare pe sub cascadă, așa cum auzise de nenumărate ori de la
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
forța și în șansa lui. Inspirînd cu nesaț aerul dimineții, Lupino alungă ezitarea pînză de păianjen agățată vremelnic peste inima lui de viteaz și se concentră cu totul asupra lui Dakota; situația acestuia trebuia, pe moment, rezolvată. Scutură-ți bine blana, Dakota. Ai intrat cu totul în apă, și cine știe cît îți va lua să te usuci. Vom căuta un traseu însorit și vom merge rapid; ai tăi trebuie că sînt îngrijorați, nu avem timp de pierdut. Cum? Gata? Ne
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
nămolul se încăpățîna să nu se desprindă de pe ochi. "Bulgărele" mai mare, despre care Lupino bănui că trebuie să fie șeful, făcea eforturi disperate să-și zărească interlocutorul. Da, nu merită să vă apropiați! Plecați, domnule, salvați-vă pielea! ... Sau blana! Sau ce veți fi avînd... neînglodat... Spre ușurarea lui, în cele din urmă izbuti. Era rîndul mistrețului să-l studieze pe Lupino. Un lup? Hm... neplăcut. Periculos? ... N-ar fi putut infirma. Puternic? ... De bună seamă, privește ce de mușchi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
apropiat și să-l alunge. Lupino reușise să-și păstreze mintea limpede. În schimb, fizic, se resimțea. Atîtea confruntări, atîta mers fără odihnă... Puiandrul se mai înălțase, ajungînd acum de talia unui lup tînăr. Mușchii i se conturau ostentativ sub blana colbuită. Noroc de mușchi, pentru că altfel ar fi fost doar piele și os. Înfățișarea lui nu mai păstra nici o urmă a copilului rotunjor care fusese. Probabil că dacă ar fi întîlnit vreun membru al haitei sale, ar fi durat ceva
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Între timp, animalul prins în mijlocul flăcărilor încetase zbaterea. Nu-i rămăsese altceva de făcut decît să strige, și Lupino îi auzea tînguirea greoaie. Totuși, nu se grăbi. Ca să reușească, trebuia să se asigure că nu-i rămîne nici un petec de blană uscat. Se înghesui mai vîrtos în firicelul de apă. Și cînd, în ciuda căldurii infernale, simți fiori reci pe șira spinării, înțelese că reușise. Se năpusti atunci, cu tot curajul lui de lup neînfricat, direct către cercul de foc. Se piti
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Lupino: pentru prima dată, văzu chipul animalului salvat. CAPITOLUL 13 Întuneric. Lumin\ -D raga mea, ești chiar tu? O, ceruri, mulțu-mescu-vă, am ajuns să trăiesc clipa aceasta! Lupul mutilat zăcuse fără cunoștință mult timp. Ploaia căzuse peste el valuri-valuri, spălîndu-i blana arsă și curățindu-i obrazul. Lupino îl studiase cu atenție, reținîndu-și cu greu frisoanele care-i scuturau trupul. Urmele de pe fața lupului se cicatrizaseră, dar grozăvia mușcăturilor care o desfiguraseră cîndva se citea cu ușurință. Acum părea că-și revine
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
care păru descumpănit. Acesta măsură aerul. Era, într-adevăr, confuz. Tu cine ești? De unde vine vocea asta?... Draga mea, te rog, apropie-te. Și spune-mi, pentru sufletul meu!, cine vorbește acolo, lîngă tine? Lupino simți cum i se ridică blana pe spate. Ce vroia să spună înțeleptul? Acesta continuă, agitat: De ce nu-mi răspunzi? De ce nu te-apropii? Ah, cît am visat clipa în care voi putea să-mi sprijin fruntea de pieptul tău, să-mi odihnesc trupul la picioarele
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
uscate care acoperea intrarea adăpostului. Înaintară, precaut. Era beznă acolo, înăuntru. Le trebui cîteva secunde să descifreze umbrele. Și ceea ce văzură îi șocă. Încăperea le păru, la început, goală. Apoi observară că, în cel mai întunecat colț, așezate pe o blană de urs, stăteau ghemuite două făpturi. Una era un lup. O femelă mărunțică și slăbită, respirînd sacadat, care-i privea cu ochi mari, calzi și iscoditori. Cealaltă? Un pui de Om, de bună seamă, o mogîldeață culcată pe spate care
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]