2,994 matches
-
de sub cămașa de noapte violetă În care tocmai mă lăsase s-o Îmbrac, și totuși mi-e rușine să povestesc așa ceva. Dar când Dora Își lăsă brațele În jos, șoptind cuvinte nerușinate În urechile mele În timp ce-mi Încheia bluza mulată, un nasture de perlă după altul, sus până la gât, am simțit miros de... Usturoi. Probabil păream surprins pentru cu Își dădu seama Încet-Încet că ceva nu era În regulă. Am dat din cap cu curaj când m-a Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
negru, aranjat cuminte, cu cârlionți care aminteau de niște căluți de mare. Fața Îi era palidă și pudrată, și pe unul din pomeți Își desenase un mouche. Ochii Îi străluceau ca gheața uscată, gri. Purta un pulover subțire peste o bluză subțire, o fustă strâmtă și ciorapi de mătase cu dungi late. La gât Își legase o eșarfă de efect și pantofii ei ca niște petale erau Împodobiți cu catarame mari, lucioase. Parcă ar fi combinat moda piraților cu Îmbrăcămintea caracteristică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
confident În care foșneau. Dar hainele acestea erau de obicei prea mari și nu arătau niciodată ca hainele normale, ci mai degrabă ca niște saci Înflorați de cartofi sau corturi indiene din dantelă. După un timp m-am Îndreptat spre bluze; aici aveam mai mult noroc. Deși erau greu de legat și Încheiat la nasturi, dacă Închideam ochii pe jumătate, măcar păreau croite pentru mine - până când stăteam În profil, cercetând dezamăgit rezultatul În oglindă. Nimic să nu iasă În afară! Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Exact. Sub nasul tău. Asta ziceam și eu. Așa că am răscolit Încă o dată toată casa. Și de data asta, răsplata a fost pe măsură. Trăgându-și geanta mai aproape, Anton scotoci prin ea. Îmi poți explica eventual asta? Ridică o bluză galbenă, pe care o purtasem vinerea trecută. — E... — Nu, stai așa. Am observat cu greu că folosise bluza pe post de ambalaj pentru un obiect. Golind conținutul, Îl puse pe masa de scris. Era un căluț - Înalt de aproximativ douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
asta, răsplata a fost pe măsură. Trăgându-și geanta mai aproape, Anton scotoci prin ea. Îmi poți explica eventual asta? Ridică o bluză galbenă, pe care o purtasem vinerea trecută. — E... — Nu, stai așa. Am observat cu greu că folosise bluza pe post de ambalaj pentru un obiect. Golind conținutul, Îl puse pe masa de scris. Era un căluț - Înalt de aproximativ douăzeci de centimetri, cioplit din lemn și vopsit În alb. Pentru coamă au fost folosite fire aspre, negre de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că, În definitiv, s-ar putea să n-am destulă putere să ajung până la resturant, când am auzit un ticăit cunoscut În spatele meu - și o fată de aproximativ zece ani trecu pe lângă mine, Învârtind perfect roțile bicicletei. Curentul Îi umflase bluza Înflorată, transformând-o Într-o cocoașă. Balansându-se pe pedale, s-a Întors chiar În clipa În care eu și Anton n-am dat Într-o parte. Părul Îi flutură În obraji, cocoașa i se netezise. — Și acum? Răspunsul sosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-mi că: unu, frumusețea oamenilor ținea de interior; doi, tocmai din această cauză, nu era o chestiune de clasă; și trei, În ceea ce o privește... Dar cineva sună la ușă și a fost nevoită să-și Întrerupă demonstrația. Îmi Întinse bluza galbenă cu calm și mă rugă să mă ascund În șifonier. Cu cât mă gândeam mai mult, cu atât mi se părea mai evident că vizitatorul era cineva cunoscut. Dora nu părea surprinsă de sonerie. Dacă ce spuse Manetti era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să mă smulg de lângă priveliștea aceea. Poate că ceea ce se Întâmpla mi se părea dramatic, având În vedere că-mi savuram ultimele ore de libertate? Am avut parte de același joc sofisticat al tensiunii și frumuseții ca atunci când am Îmbrăcat bluza Dorei, vinerea trecută. Asta n-avea să se mai Întâmple niciodată, știam prea bine. Și nu cred că există ceva mai amar, ceva mai dulce decât Înțepătura specială care Îți amintește de Încă una dintre minunile lumii care sunt pe cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fusese cândva agățată reproducția după Böcklin. Dar ceea ce fusese În geanta cu care a venit era Împrăștiat generos prin cameră: Într-un colț, am descoperit unul dintre cleștișorii pentru bicicliști; În celălalt colț, al doilea; și În al treilea, o bluză galbenă. Calul troian supraviețuise și el neatins. Abandonat pe un pervaz, stând pe un teanc de ziare Îngălbenite, contempla haosul cu o demnitate nefericită. Or fi fost Diels și Pieplack cei care s-au Întors aseară cu niște colegi sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
descopere vreo urmă deviantă. Cu cât cineva Îmi observa, de pildă, oasele sau pistruii mai puțin, cu atât mi-era mai ușor să fac ceea ce Dora Începuse. De aceea și cardiganul și ciorapii i-am ales să fie negri. Doar bluza era galbenă, dar speram să se vadă și bustiera neagră de sub șifonul subțire. Apropo, pe aceasta din urmă am umplut-o cu șosete În loc de batiste, ca să capete fermitatea necesară. Capsele bustierei Îmi strângeau umerii În mod plăcut, combinația de culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
orice ar fi proiectat Îndărătul frunții mele, era puțin probabil că avea să-mi Îmbunătățească situația. Obosit, am observat că ciorapii mei de mătase fuseseră sfâșiați. Aveam picioarele zgâriate; rotulele, pătate de sânge. Rămășițele fustei mi se ridicaseră pe șolduri. Bluzei galbene Îi lipsea o mânecă și toți nasturii. Acum am băgat de seamă că sutienul negru atârna În afară: bretelele fuseseră rupte și șosetele cu care Îl umplusem au dispărut. Am dus mâna la tâmplă și mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
miște! Să se legene înainte și înapoi! Închid ochii și ce văd! Pe Lenore Lapidus, care are cele mai mari balcoane de la mine din clasă, alergând să prindă autobuzul după școală, cu povara ei impresionantă, intangibilă tresăltându-i vizibil sub bluză, ah, le conjur să mi se arate de sub cupele sutienului ei, să se reverse ȚÂȚELE ADEVĂRATE ALE LENOREI LAPIDUS, și-n clipa aia îmi dau seama că mama zgâlțâie furioasă clanța. Clanța ușii pe care am uitat s-o încui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
oraș năclăite, în care a umblat toată ziua după datornici, și își pune costumul de baie. Eu îi duc prosopul în timp ce el clămpăne pe stradă, spre plajă, în pantofii cu șireturile desfăcute. Am pe mine pantaloni scurți curați și o bluză imaculată, sarea din apa oceanului am dat-o jos la duș, iar părul - părul de copil, neintrat în faza sârmoasă, încă moale și ușor de aranjat - e lins și pieptănat frumos, cu cărare. Promenada de scânduri are pe toată lungimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cazul cu toate persoanele cu numele de Anne - și i-a dat înainte tot așa... și, între timp, deși avea brațe lungi, albe, uscățive și pline de pistrui (brațe de irlandeză, mi-am zis eu) care i se conturau sub bluza albă, netedă, am observat că avea sâni frumoși și plini - și m-am tot benoclat și la picioarele ei. Aveam doar vreo opt-nouă ani pe-atunci, însă tipa avea niște picioare atât de faine, de nu-mi puteam lua ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
predestinate, apropo, de ce o fi așa? Există vreun eseu pe tema asta pe care să-l pot citi și eu? Are vreo importanță? Sau pot să merg mai departe?). Ah, și ce picioare de țărancă avea! Și cum îi atârna bluza la spate, ieșită din fustă. Ce impresionat eram de verva și veselia ei! Și de faptul că în pantofi cu toc înalt aducea cu o pisică cocoțată în vârful unui pom, care nu-i deloc în elementul ei, în apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
trebui să pleci acasă. Sigur, de asta aveam nevoie, să mă întorc în exil. Și de-acolo, de sus, mi-a aruncat un zâmbet larg. Sabra asta sănătoasă, monumentală. Cu picioarele ei modelate de muncă, cu șortul ei comod, cu bluza fără nasturi, sfâșiată în luptă - cu zâmbetu-i binevoitor, victorios! Iar la picioarele ei jegoase, încălțate în sandale, acest... acest cum să-i zic? Acest fiu! Acest băiat! Acest bebeluș! Alexander Portnoise! Portnose! Portnoy-oy-oy-oy!2 — Uită-te la tine, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
El Îl dosise, deci acolo trebuia să existe ceva ascuns. Riscase deja atât de mult, că nu era mare lucru să mai riște puțin. Închise geamantanul și-l puse la loc În plasă, dar lăsă ghidul să-i alunece sub bluză și apoi la subsuoară, unde-l putea ține presându-l cu brațul de coaste. Acum nu mai avea rost să se Întoarcă la locul ei, pentru că s-ar fi Întâlnit cu doctorul Czinner pe drum. Și atunci Își aminti de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
acest triumf nici măcar cu Janet Pardoe. Prefera să fie undeva singură, cu sticla de Courvoisier, să se poată gândi netulburată și să-și planifice următoarea mișcare. Dar când găsi compartimentul gol, se purtă cu toată circumspecția. Nu scoase ghidul de sub bluză până când chelnerul Îi aduse coniacul. Și nici atunci imediat. Duse paharul la nări, lăsând efluviile să ajungă la acel punct din fundul foselor nazale unde creierul și nasul păreau a fi tot una. Alcoolul pe care-l băuse cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
puteau prinde detaliile schimbătoare, dar observă cerul, cenușiu și fără nori, și soarele palid. Nu m-ar mira să ningă, se gândi ea și se uită să vadă dacă rozeta de la căldură era dată la maximum. Apoi scoase Baedekerul de sub bluză. Nu mai era mult până când trenul va ajunge la Nürnberg și voia ca totul să fie lămurit Înainte să urce la bord noi pasageri. Intuise bine, cel puțin asta era sigur. Când ținu harta și pagina marcată la lumină, liniile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
proporții foarte normale, care este, de fapt, din câte Îmi dau eu seama, singurul gen de femeie Însărcinată care are voie să iasă În oraș noaptea la New York. Avea o coadă de cal lucioasă și purta jeans mulați și o bluză cu volănașe de inspirație țărănească. Pe sub ea, burta era la fel de netedă ca un pepene galben. —Lauren! Bărbatul meu eligibil este deja cu altcineva! zise ea cu avânt. —Phoebe Calder. Dumnezeule, ce recunoscătoare sunt că ești aici. Miezul nopții este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
e a lui Lauren. Ușa se deschise și Lauren țâșni afară, urmată de un val de fum de țigară și de Tinsley, care, cu țigara Între buze, mai că era de nerecunoscut. Purta pantaloni strâmți din piele neagră și o bluză albă, care sărea În ochi prin suprafața mare de decolteu pe care o lăsa la vedere. La Încheietura mâinii stângi avea un ceas Cartier cu diamante, iar În urechi niște imense diamante roz. Era o bizară evoluție față de ținuta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
abia la Început. Avea un machiaj complet, cu un ruj Schiaparelli roz. Era Îmbrăcată cu pantaloni mulați din satin negru, pantofi cu tocuri Înalte, decupați În față, care-i lăsau la vedere unghiile date cu ojă roșie, și cu o bluză din mătase neagră, cu o fundă uriașă la gât. Arăta exact ca În secvența din filmul Grease, când se produce metamorfoza Oliviei Newton John, doar că era de-adevăratelea. —Marci, am Întrebat-o, ți-e bine? Mă simt incredibil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
să zbiere ca din gură de șarpe și să se agite Încoace și Încolo. Pe neașteptate, s-a Întors către Marci, moment În care ea s-a aplecat mai aproape de el. Copilul vomită pe loc. Voma se Împrăștie pe toată bluza de mătase a lui Marci. —Iiiii... Puah! făcu Marci, dându-se Înapoi. Ce are copilul ăsta? Rujul tău, spuse Valerie, Întorcându-i spatele brusc lui Marci. Bebelușii urăsc... machiajul. Are un impact negativ asupra dezvoltării creierului lor. Trebuie să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
rai. Cabana Dordogne fusese construită de familia lui Davide În anii ’20 și era pe jumătate ascunsă de o coamă muntoasă abruptă. Camille ne Întâmpină la ușă. Era minionă și Îmbrăcată cu niște pantaloni largi din tweed și cu o bluză din satin albastru pal, care lăsa să se ghicească un decolteu alb. Oare cum reușesc franțuzoaicele să obțină aerul ăsta care combină stilul burghez cu cel sexy, mă gândeam eu, În timp ce priveam la minunata ei ținută vestimentară. Era un paradox
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
iubește enorm - ne-ntrebă pe noi cum ar putea să se revanșeze față de tine pentru luna de miere contramandată. Și atunci Sophia strigă „O bijuterie!“, la care Hunter zice că nu ar ști ce să-ți ia. Sophia scoate de sub bluză pandantivul ăla magnific și Îi spune să-ți ia și ție unul la fel. La fel? vocea mea se ridică cu cel puțin trei octave. —Precum zic. Dar Sophia i-a spus lui Hunter că tu nu trebuie să afli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]