448 matches
-
un pahar cu lapte rece. Eram desculț și îmi contractam degetele piciorului drept, pentru că simțeam un cârcel pe cale să se instaleze. Cum nu purtam haine, transpirația mi se scurgea pe piept și pe spinare de parcă eram într-o saună, făcând bobițe lucioase dacă nimerea peste fire de păr. Am băut laptele pe nerăsuflate. Când mai aveam doar câteva înghițituri, ochii mi-au căzut pe chiuveta plină cu vase. Ce va zice Sgsdgff, dacă ne vom întâlni azi la patru, așa cum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
prin plasa gardului. Stropii au făcut o boltă și n-am apucat să-mi feresc fața. Mama Mare făcea parte din categoria anacronică a bătrânelor care te întâmpină cu șerbet și apă rece. Avea niște carafe în miniatură, punctate cu bobițe de vopsea roșie pe care îmi plimbam cu plăcere buricele degetelor. Respingea cu un fel de snobism apa minerală, făcând vizite săptămânale la izvorul Sfânta Treime, de unde se aproviziona cu apă pe care o ținea în niște ulcele de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
drept în față, depășeam niște fete cu mapă la piept, intram în Moxa, ziceam sărumâna lui tanti Silvia și dădeam să intru în blocul meu, la camera 433. Dar nu era așa simplu. Se întâmpla uneori să dau peste Fetița, Bobiță, și puii lor, Burtosu, Flu și Fujiyama. Le-am notat numele imediat ce le-am aflat, în carnețelul cu coperți de piele, pentru că erau ciudate. Făceau toți parte din aceeași familie, a cățeilor alburii cu ochi albaștri, și probabil că vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
araci și strugurii, mari și rubinii de copți ce erau, atârnau unul lângă altul. Când am văzut atâta bogăție, m-am săturat de struguri numai privindu-i. Am mâncat un strugurel, am mai ciupit de ici, de colo câte o bobiță și asta a fost tot. Și-mi era ciudă, pentru că îmi pusesem în gând să profit de ocazie și să mănânc mulți, să fac o burtă zdravănă de struguri. Mi se lipeau degetele de la dulceața lor. Apoi Costică ne-a
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
o burtă zdravănă de struguri. Mi se lipeau degetele de la dulceața lor. Apoi Costică ne-a dus la un nuc din mijlocul viei și am desfăcut și mâncat nuci verzi. Din când în când, băgam în gură și câte o bobiță două de poamă. Când ne-am săturat, am adormit la umbra deasă a bătrânului nuc. Mai târziu, cred că era după amiază, mama lui Costică ne-a chemat la masă. Nu pot să uit: ne-a dat mămăligă cu brânză
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
l-am salutat aproape militărește, spunându-i: “E-n regulă, amice!” “De data acesta - mi-am zis - este cel mai adevărat lucru din lume”. Apoi i-am întors spatele și mi-am văzut de țigara care, între timp, se stinsese. Bobița 29 decembrie 1976 Să fiu al dracului dacă n-am dreptate! Adică eu nu sunt tot eu? Și zicând așa, să pornesc la treabă și să nu vă mai fac curioși. Mă aflam în cazanul cu rufe murdare. Poftim. Chiar
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și-o fac pe mortu-n popușoi. Tipu' sau cine naiba o fi dă să intre, ba chiar dă de-a binelea, pentru că nu mai deschide ușa și intră cu un picior prin ea. Tac și aștept. Aud: - Unde o fi bobița? Unde-i, c-o înghit pe loc și o scot apoi la primul scaun! “Dă-te dracului, îmi zic, mare câcăcios mai poți fi dacă înghiți și dezghiți bobițe. Dar ce fel de bobițe cauți tu?” Dar parcă am timp
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
un picior prin ea. Tac și aștept. Aud: - Unde o fi bobița? Unde-i, c-o înghit pe loc și o scot apoi la primul scaun! “Dă-te dracului, îmi zic, mare câcăcios mai poți fi dacă înghiți și dezghiți bobițe. Dar ce fel de bobițe cauți tu?” Dar parcă am timp să aștept? Tipu' face un viraj pe palux-ul parcă gata pregătit pentru el și se proptește cu ocheanul chiar în cazanul cu rufe. - Aici trebuie să fie, spune
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și aștept. Aud: - Unde o fi bobița? Unde-i, c-o înghit pe loc și o scot apoi la primul scaun! “Dă-te dracului, îmi zic, mare câcăcios mai poți fi dacă înghiți și dezghiți bobițe. Dar ce fel de bobițe cauți tu?” Dar parcă am timp să aștept? Tipu' face un viraj pe palux-ul parcă gata pregătit pentru el și se proptește cu ocheanul chiar în cazanul cu rufe. - Aici trebuie să fie, spune. Și începe să-mi gâdile
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Și începe să-mi gâdile subțuoara stângă. Și pentru că știam că n-am să mă pot abține și-am să izbucnesc în râs, sar din cazan cu un hanorac în mâini, i-l proptesc pe cap și trag fermuarul. - Ce bobiță cați, măi neisprăvitule??! - Păi... să vezi... că nu văd și... - Lasă cleampa și spune repede! - Păi, dom-le, perla de la șiragul Julietei! Îl pliez binișor în două cu un bobârnac la ficat, îi răsucesc un picior în jurul urechii stângi în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
destul de slut. Amândouă am sărit în sus de bucurie. Era mare și lăbărțat, cam ca o pară zemoasă strivită de camion. Era chior, cu pielea rece, bălos și, bomboana de pe tort, pe burtă era plin de punctișoare portocalii, ca niște bobițe grețoase de icre. Avea o râie pe cinste. Era doișpe și douăzeci și cinci. Prima care l-a pupat, plină de emoție, a fost Ayako. Cum nu dădea semne vizibile de transformare, mi l-a întins și mie. L-am privit în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
ani de zile. Când Capitolul Unsprezece era plecat, nu așteptau să mai urce În dormitor, ci foloseau camera În care se nimereau să fie atunci. Au Încercat canapeaua roșie de piele din bibliotecă. S-au Întins pe păsărelele albastre și bobițele roșii de pe sofaua din camera de zi și de câteva ori s-au așezat chiar pe linoleumul gros din bucătărie, care avea un imprimeu cu cărămizi. Singurul loc În care n-au ajuns a fost subsolul, pentru că acolo n-aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tencuiala gri, zgrunțuroasă (despre care Pătrașcu Luigi știa bine că nu e calcio-vecchio, ci un strop dat cu măturica), pe urmă intrau în clasă pe ferestrele deschise și, fiindcă tot semănau cu tăiețeii, iar din tăieței picură supă călduță, împrăștiau bobițe de transpirație pe frunțile elevilor, la subrațele tovarășei învățătoare Ulărescu și poate pe spatele ei, jos, unde bluza făcea pliuri și se petrecea cu fusta. În legătură cu muștele, cu zumzetul și cu acrobațiile lor aeriene pe deasupra catedrei și a pupitrelor, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
gângănii parazite, tocmai la o vârstă ce tinde să devină respectabilă. Nu de alta, dar chiar n-aș vrea să-mi alung viitoarea soție pentru un motiv așa nevolnic). Cert este că mâncărimea asta (parcă cineva ar râcâi cu unghia bobițele de calcio-vecchio de pe-un perete care-și face veacul în mintea mea) aduce îngrijorător de mult cu acel sentiment pe care oamenii se grăbesc să-l identifice ca fiind „mustrare de conștiință“. Indiscutabil, fiecare individ a fost înzestrat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Am visat că dansam cu Norman. Eram Îmbrăcat Într-una dintre rochiile vaporoase de mătase ale lui Ginger Rogers, iar el purta la rever trandafirul galben de la mine. În timp ce dansam, Îmi dădea să mănînc, băgîndu-mi delicat În gură cîte o bobiță de Normans, cîte una la fiecare accent muzical. Inițial a fost plăcut, Însă apoi, cînd nu voia să se oprească nici măcar după ce am Început să mă sufoc, ba din contra, continua să mă Îndoape cu forța, visul s-a preschimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
lui Jerry era destul de stufoasă și, cînd mînca, atrăgea boabele de orez ca un magnet - acestea păreau să zboare pur și simplu spre ea. Mai tîrziu, cînd m-am simțit În siguranță În această relație, am Început să-i culeg bobițele prinse de mustață cu lăbuțele și să le mănînc. Gestul meu Îl făcea să rîdă, de fiecare dată. CÎnd rîdea, era ușor să-ți imaginezi că e cel mai fericit om din lume, nu doar cel mai inteligent. Nu ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
concentrări și a luminii slabe, ochii începură să-mi obosească, așa încît, deodată, silueta cerșetorului cu pistolul la tâmplă se descompuse în câteva pete galbene și verzui-fosforescente. Grundul peretelui alb din spatele lui se reliefa enorm: vedeam fiecare crestătură și fiecare bobiță de var, îngroșate ca pielea de pe fața unui bătrân, lăsând urme albăstrui pe perete. Brusc, în pivniță începu să miroasă a mosc și transpirație. Omul de pe ladă, cu ochii strânși și gura strâmbată ca și când ar fi simțit un gust oribil
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
totul bine și cu îndemânare. Acest lucru ne era confirmat de grafica alb-negru a clasei muncitoare, cu profilurile abstract colțuroase ale oțelarilor lângă lingurile lungi cu care scormoneau în furnal. Îmi amintesc că lumina șuvoiului de oțel topit făcea ca bobițele de sudoare să strălucească pe fruntea lor asemenea unor mărgăritare de preț. Tot așa încinse de vipie erau și femeile de la seceriș din cadrul alianței clasei muncitorilor cu țăranii care își legau baticul cu nodul la spate, în așa fel încât
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
aceeași coapsă. Soarele dispăruse, odată cu linia care ar fi despărțit net pe zid lumina de umbră, și inima mi-o auzeam bătând, mărunt și neliniștit, ca de frică. Răgușit și depărtat, un cântat de cocoș, creanga atârnând în fereastră cu bobițele ei crude, ascunse sub frunze - rămăsese doar teama. Mi s-a părut că aud departe un zdroncănit de trăsură. Pentru că putea chiar să fie târziu, m-am ridicat și mi-am inspectat ținuta, eternă în nemișcarea ei atârna iedera în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
am gîndit eu, dar erai foarte ocupată. Cuvintele Îmi pieriră pe buze, odată cu ranchiuna și amărăciunea lor, Îndepărtate, ridicole dintr-o dată. — Știu. Iartă-mă. Am ieșit de la duș și m-am proțăpit pe covorașul de pluș. Haloul aburului ardea În bobițe argintii, luminozitatea lucarnei azvîrlind un văl alb peste chipul Clarei. Nu se schimbase nici un pic față de cum mi-o aminteam eu. Patru ani de absență nu-mi slujiseră la nimic. — Ți s-a schimbat vocea, zise ea. Te-ai schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Străjuit de patru dealuri / Încărcate de podgorii ..., locul fiind dintotdeauna frumos și prielnic vieții. Poalele tărăgănate ale dealurilor alcătuiesc un impresionant amfiteatru, cu fagurii viilor învăluindu-te la ceas de toamnă cu adieri de arome, cu sclipiri ale strugurilor în bobițele cărora soarele și pământul și-au cuibărit dogorâtoarea dragoste a tuturor anotimpurilor. Nicăieri natura nu apare mai măreață ca în amfiteatrele înlănțuite, cățărate pe cele mai înclinate și amețitoare pante, cu totul neeconomice pentru alte culturi, cu excepția viței-de-vie. Podgoria Huși
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
noaptea, după ce preacuviosul Metodiu se răsuci în sfârșit într-o poziție surprinzătoare, terminând cu ucigătorul lui sforăit, începu să viseze și novicele Iovănuț. Visă că ajunsese la Porțile Raiului, după un zbor vertical și lin ce-i umpluse urechile cu bobițe de rouă, căci trecuse prin nori-albi și pufoși în care vedea dispărând în răstimpuri piciorușe roz de îngeri. Apoi ieși deasupra norilor și zări o alee cu pietricele sidefii ducând spre Marea Poartă. Alergă repede într-acolo și bătu. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
din paharul cu bere se topi de tot. Privită dintr-o parte, această spumă Îți aducea minte o porțiune de junglă fotografiată din avion. Oare la ce se uita? Deodată Îi apăru sub pleoapă o mică umflătură, parcă era o bobiță din email... Oare plîngea? Mă simțeam prost... Nu asta am urmărit... — Dar hai să discutăm despre agrafele acelea!... Cred că sînt, așa cum susții, o dovadă a existenței unor documente, dar asta nu Înseamnă că urma să le Înmîneze cuiva În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
claustrarea era mai greu de suportat decât pentru adulți. În preajma Crăciunului, cele două gemene, Ana și Olga, au plecat într-o dimineață spre colina împădurită și spre seară s-au înapoiat cu un brăduț, cu două buchete de vâsc cu bobițe ca de ceară și, culmea norocului, cu un iepure înghețat bocnă care căzuse pradă unei capcane puse de Vasili pe malul iazului. În după amiaza aceleiași zile am auzit clinchete de zurgălăi și am alergat în întâmpinarea lui Axel. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Crăciun. Spre bucuria mea, cărticica conținea un număr important de recomandări pentru folosire acestei plante-parazit, pe care mulți o consideră otrăvitoare, ceea ce în parte este adevărat. Și atunci Olga și copiii au început să culeagă brațe de vâsc cu minunate bobițe transparente, făcute parcă din cea mai fină ceară despre care citisem că sunt otrăvitoare și totuși atât de folositoare pentru prepararea de pomezi tămăduitoare. Odată cu "competențele" și reputația mea creșteau și "veniturile" sub forma unor calupuri ca de săpun de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]