2,081 matches
-
pentru Constituția Cetățenilor), Florian Colceag și Ilie Bădescu, în colaborare cu Viorel Gligor, Marian Ilie, Alexandru Melian, Ioan Roșca, Mihail Seidner și Gheorghe Sin. Semnatarii proiectului (membrii Comitetului de Inițiativă) sunt, în ordine alfabetică, următorii: Marian ANTONESCU, Stelică BÎRSAN, Petrache BOBOC, Constantin COJOCARU, Florian COLCEAG, Petrică DIMA, Vasilică DOROHOIANU, Viorel GLIGOR, Marian ILIE, Miron MANEGA, Traian MANEA, Mihai MIHĂILĂ, Emil-Marian NAE, Ghiocel ONOFREI, Denisa POPOVICI, Lucian TAFTĂ, Liviu ȚIGANAȘU, Cristian TRAȘCĂ, Mihai VOICU. Articolul 2.1. Referendumul În actuala Constituție a
CONSTITUTIA CETĂTENILOR PE ÎNTELESUL TUTUROR (VI). Referendumul [Corola-blog/BlogPost/92999_a_94291]
-
e orientat, indiferent de cărare, spre Dumnezeu. Cartea Ligiei Semăn este o confirmare. Într-adevăr, sensul vieții organizează textul, în câteva linii calitative. Nemaifiind, acum, ceva nou de spus, voi schimba doar „regnul” interpretării. Funiile dragostei pleacă de la constantă: „Bălul bobocilor” și de la un pachet de uniformități: locul de desfășurare, care, de câțiva ani, este același; concursul, nelipsit, de la acest eveniment, pentru titlul de miss; probele - egale, pentru toate concurentele; atmosferă și amenajările de recepție neprotocolara (cu accent pe binele fizic
Peste deal de lumea materială – Scris de Angela Monica Jucan [Corola-blog/BlogPost/93313_a_94605]
-
dorințele extravagante? Cultura nu este un domeniu profitabil, și, ca atare, nu merită atenție. Cam așa gândesc tinerii din generația actuală. Pe ei nu-i interesează cultura, ci modalitățile în care pot câștiga o mulțime de bani rapid. Chiar și bobocii de școală văd astfel de exemple la televizor și le spun nonșalant părinților că ei vor pleca departe de casă când vor deveni adulți, pentru că în România nu pot face prea mulți bani din muncă cinstită și ei nu vor
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93325_a_94617]
-
alta, de studiu, pentru a face releveuri caselor din Sibiu, oraș cu arhitectură atât de parfumată. Îmi aduc aminte și de profesorii de istoria artei (Petrașcu) și arhitecturii (Curinski). Îmi mai aduc aminte și de ceaiurile dansante... Și de teama bobocilor că vor fi prinși și vopsiți. Era o tradiție în școala de arhitectură, ca cei noi admiși să fie prinși în atelierele claselor mai mari, când se întâmpla să traverseze vreunul din noi un astfel de atelier, și să fie
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
În poienița din Cireșu pe coaste de deal și luminișuri în pădure se ițesc timid de sub covor alb colțul fraged al ierbii ici colea se zbat ca să scape de sub cătușele gheții boboci candizi de ghiocei sălbatici și parfumatele tămâioare, vestind detronarea din drepturi a doamnei cu colții de ger răsuflări viscolite și cortegiu-i de promoroacă și ghețuri și înscăunare la noua domnie peste plaiuri de munți, păduri și coline a împărătesei
SE SCHIMBĂ DOMNIA NATURII(DIN VOLUMUL ,,UN VIS CU PARFUM DE AMURG PUBLICAT ÎN 2017 LA EDITURA ARMONII CULTURALE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383191_a_384520]
-
a doamnei cu colții de ger răsuflări viscolite și cortegiu-i de promoroacă și ghețuri și înscăunare la noua domnie peste plaiuri de munți, păduri și coline a împărătesei Primăvară încoronând-o natura cu diademă bătută cu aur din raze boboci și muguri cu răsuflare de suave parfumuri întâmpinată cu măreție și alaiuri de renăscuții la viață supuși: de pe ramuri o întâmpină corul poporului înaripat al pădurii se trezesc sub petice de omăt ultime lacrimi ostenite ale iernii primele viorele și
SE SCHIMBĂ DOMNIA NATURII(DIN VOLUMUL ,,UN VIS CU PARFUM DE AMURG PUBLICAT ÎN 2017 LA EDITURA ARMONII CULTURALE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383191_a_384520]
-
întâmpinată cu măreție și alaiuri de renăscuții la viață supuși: de pe ramuri o întâmpină corul poporului înaripat al pădurii se trezesc sub petice de omăt ultime lacrimi ostenite ale iernii primele viorele și ghioceii odraslele sale; se șterg la ochi bobocii suav clipesc din petale albastru și alb înălțând capul perlat cu mărgăritare lichide surâzând diafan razelor calde de aur ce le alintă cu gingășie parfumul se umple de miresme văzduhul. Pe câmpuri pământul sfetnic bătrân așterne la picioare domniței covor
SE SCHIMBĂ DOMNIA NATURII(DIN VOLUMUL ,,UN VIS CU PARFUM DE AMURG PUBLICAT ÎN 2017 LA EDITURA ARMONII CULTURALE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383191_a_384520]
-
-l va pune plocon În brațele tatălui, cu alternativa: reparare sau, și mai bine, altul nou. Cu studiul la bibliotecă și cu laboratoarele, cu grija examenelor, uitase de el și chiar se obișnuise binișor fără. A trecut sesiunea și, În fața bobocului, s-a deschis perspectiva promițătoare a celor trei luni de vacanță estivală, prima lui vacanță mare. Când și-a făcut geamantanul În vederea călătoriei de fix 323 de kilometri care despărțeau Osaka de orășelul său natal, a găsit ceasul buclucaș care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de finance”, răspundea plictisită fata. „Et vel-logofăt?” „Je ne sais pas. Foute-moi la paix! Je suis fatiguée”. „Moi aussi”, răspundea trist vel-logofătul, gândindu-se la viața lui de necurmate bătălii. Și iat-o acum la masa domnească pe Despina, un boboc de fiică, nu foarte frumoasă, cum am pomenit, dar având acel je ne sais quoi pe care-l aveau în urmă cu 350 de ani tinerele fete de boier. în fața Despinei, peste masă, Iovănuț continua să se simtă vinovat deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
priviri semnificative stăpânilor, de care s-a ales praful? - dacă el n-ar ascunde o mică dramă. O mică, dar sinceră dramă. Slujnica respectivă se numea Măriuca, avea 17 ani și era cum nu se poate mai bună, ca un boboc de trandafir pe cale de a se deschide, fiind copil din flori. Crescuse printre slugi și cum era o bucurie a nervului optic, de la 15 ani fusese luată să îngrijească de odăile boierului, să-i pună acestuia cărămizi calde la picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Talida Boboc, clasa a VI-a Clubul Copiilor Câmpulung Muscel județul Argeș profesor coordonator Ileana Mihaela Cîrstea Cu alai de mândri ghiocei, vesela Zână a primăverii își așterne covorul moale peste îm părăția oamenilor făcându-ne o vizită cu cât mai lungă
Parfum şi culoare în suflet de floare. In: ANTOLOGIE:poezie by Talida Boboc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_659]
-
zis că asta ie moartea a mică după care vine moartea adevărată. Că vezi și o mușcată, cît Îi ea de roșie și de mîndră, de zici că are viață și dragoste În ea ca și o femeie tînără, dă boboci cît dă și pă urmă cînd i să gată vlaga numa ce-o vezi că să gălbejește și moare. Io zic că d-asta să duce și floarea că nu mai ie de nici o trebuință pă lumea asta — Știi, doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
obicei închise, dar uneori le găseam deschise și atunci aveau lucruri puse la uscat pe balcon. Probabil că era lenjerie pentru femei, dar nu semăna cu aceea pe care o știam de acasă. Era făcută din dantelă neagră, cu mici boboci strălucitori de trandafir cusuți în diferite locuri. Câteodată puteai să vezi așternuturi întinse, fețe de pernă sau ciorapi negri de plasă cum nu purta nimeni în oraș. De-abia când am ajuns să învăț în clasa domnului Farney am aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Catrinei Lupu, servitoare, ambii soți sunt servitori pe moșia Rosetti Dimitrie, în a cărui casă a avut loc fericitul eveniment. Martori la declararea nașterii în fața ofițerului stării civile, care era primarul comunei, au fost Boghiu Ion din satul Slobozia și Boboc Nicolai din Știubiana. Modificările în structura de proprietate asupra pământului, ca urmare a moștenirilor, vânzărilor de moși și, în mod deosebit, prin reforma agrară din 1921 au făcut ca importanța Știubienei să scadă pentru economia gospodăriei boierești și în final
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
jocă de la mame sau bunici care le însoțeau obligatoriu: - Lele, hăi, îmi dai fata să Și-o săi?Mulșumescă de săritur Chiar acu se bâșâiră (jucase cu altul!) Strigătură la dansul „Rața”: Trece rașa Dunărea și rășoiul după ea. și bobocul a rămas, Eu pe dreptul josă îl las. (Una, două, trei) Mai cu perdea și fără: Ardeo, arde-o, la podea N-aștepta să zică ea. Ea ar zice, i-e rușine Dac-o arzi, îi pare bine! Strigături la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ultima oară, acela cu nume de toreador, care mi s-a părut că ori era băut, ori eram cît pe ce să-l Încui și să arunc cheia. Închipuiește-ți că i s-a năzărit să mă Întrebe de etimologia cuvîntului „boboc“, pe un ton ironic foarte nelalocul lui. — Doctorul Îl ține sub o medicație foarte puternică. Are ceva la ficat. Asta fiindcă umblă buimac cît e ziulica de lungă, bombăni Velázquez. Eu, În locul vostru, aș chema poliția. ăsta sigur are cazier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pat ca un ghem, gemînd că vrea să moară, mi-a venit o poftă de omor, ce să mai zic. Mă Înfigeam chiar acuma Înarmat pînă-n dinți În Brigada Criminală și rădeam la foc automat o jumătate de duzină de boboci, Începînd cu buboiul acela supurant de Fumero. Fermín, să nu ne ambalăm. Îți interzic categoric să Întreprinzi ceva. — Cum porunciți dumneavoastră, domnule Sempere. — Dar Pepita cum a suportat? — Cu o prezență de spirit exemplară. Vecinele o țin dopată pe bază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
din ultimii doi ani, judecând după savoir faire-ul cu care se plimbau. A constatat că numărul 12 de pe University Place era un imobil mare și dărăpănat, aparent nelocuit, deși știa că Își aveau În el căminul cam o duzină de boboci. După o discuție grăbită cu proprietăreasa, a ieșit din nou din clădire ca să exploreze Împrejurimile, dar nu parcursese nici măcar o distanță de lungimea unui cvartal când și-a dat seama, Îngrozit, că era probabil unicul bărbat din oraș care purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pernițelor, fanioanelor și fetelor Gibson Înșirate pe pereți, a ieșit din local și și-a continuat plimbarea, cu mâinile În buzunare, pe strada Nassau. Treptat, a Învățat să-i deosebească pe studenții din anii superiori de cei abia Înmatriculați, deși bobocii n-aveau să-și poarte chipiele decât de lunea viitoare. Cei care se străduiau, bătător la ochi și nervoși, să pară În largul lor erau, evident, boboci, fiindcă fiecare nou contingent adus de trenuri era absorbit imediat de mulțimea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să-i deosebească pe studenții din anii superiori de cei abia Înmatriculați, deși bobocii n-aveau să-și poarte chipiele decât de lunea viitoare. Cei care se străduiau, bătător la ochi și nervoși, să pară În largul lor erau, evident, boboci, fiindcă fiecare nou contingent adus de trenuri era absorbit imediat de mulțimea cu capul gol, Îmbrăcată și Încălțată În alb, cu legături de cărți la subsuoară, a cărei unică funcție s-ar fi zis că era să tălăzuiască În sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
acestui azil? Amory a Încuviințat, mișcându-și bărbia. — Groaznic grajd, la chiria pe care o plătim. Amory s-a văzut obligat să aprobe. M-am gândit să locuiesc pe campus, a spus, dar se zice că-s așa de puțini boboci, Încât se simt pierduți. Trebuie să stau puțin și să studiez ce-ar fi de făcut. Băiatul cu ochi cenușii s-a hotărât să se prezinte: — Mă cheamă Holiday. — Pe mine Blaine. Și-au strâns mâna la nivelul șoldurilor, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ceva cu noi. — În regulă. La restaurantul Kenilworth, Amory a făcut cunoștință cu Burne Holiday - pe băiatul cu ochii gri Îl chema Kerry - și, În timpul unei cine fade, cu supă străvezie și niște legume anemice, s-au delectat privind alți boboci, care fie congregau În grupuri mici, cu un aer stânjenit, fie stăteau În grupuri mari, dând impresia că se simt ca acasă. Aud că la cantină e destul de rău, a zis Amory. — Așa se zvonește. Dar ești obligat să mănânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a Întrebat Amory pe fratele mai mare. — Eu, nu. Burne ăsta va lucra pentru Prince - The Daily Princetonian, vreau să spun. — Da, Înțeleg. — Tu intenționezi să faci ceva? — Cred că da. Voi Încerca să joc În echipa de fotbal a bobocilor. — Ai jucat la St. Regis’? — Nu mult, a recunoscut depreciativ Amory. Dar am slăbit al naibii de tare. — Nu ești slab. Păi, eram mai solid astă-toamnă. — Of! După cină s-au dus la cinematograf, unde pe Amory l-au fascinat comentariile volubile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
frumusețea lui leneșă, semnificația lui doar pe jumătate Înțeleasă, desfătarea naturală a stufului În lumina lunii, frumoasele, prosperele mulțimi adunate la jocuri și mai ales atmosfera competitivă instaurată În grupa sa de studiu. Din ziua când, epuizați, cu ochii mari, bobocii În echipament de sport s-au Întrunit În sala de gimnastică și l-au ales pe unul din Hill School șef de grupă, pe o celebritate din Lawrenceville adjunct și pe o stea de hochei de la St. Paul’s secretar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
poezii, ca tipul ăla, D’Invilliers, de la revista Lit. Amory a Întins leneș mâna spre teancul de reviste de pe masă. — I-ai citit ultima capodoperă? — Nu scap nici una. Sunt rarități. Amori a frunzărit publicația. — Hei! a strigat surprins. E Încă boboc, nu? — Da. — Ascult-o pe asta! Sfinte Dumnezeule! „Vorbește o subretă: Ziua se-mbracă-n falduri de neagră catifea, Lumânărele dalbe, În cleștii argintați, Cu flăcări tremurânde, sunt niște umbre-n vânt. Pia, Pompia... vino, să plecăm...“ — Acuma spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]