985 matches
-
și ochi albaștri (singura fată blondă natural) - niciodată n-am văzut pe cineva mai liniștit. Când am intrat în cimitir, a ieșit soarele din nori. Chinul, suferința au luat sfârșit. Povara i-a fost ridicată. Putea să zâmbească nestingherită, în pofida bocetelor și strigătelor surorilor ei. Și-a primit moartea surâzând smerită, cu un rictus în colțul buzei, depărtându-se încet de cele lumești și râvnind, în călătoria ei cu un singur sens, la Împărăția cerească. I-am urat drum bun și
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345188_a_346517]
-
picioarele discret, să sufle mereu într-o scînteie care mereu se află la altcineva. Concret, ea nu trebuie să explice de ce plânge când plânge, de ce tace când tace. Încet, vom auzi sunetul ei de femeie în timpanul bărbat, precum un bocet jelind o idee... 16 februarie 2016, București Referință Bibliografică: JELIND O IDEE... / Ion Mihaiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1873, Anul VI, 16 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ion Mihaiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
JELIND O IDEE... de ION MIHAIU în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340400_a_341729]
-
Peter Weiss - 1996, regia Țino Geirun, Job - 2000,adaptarea după Raymond Jean și regia de Radu Afrim, Viața lui Helge de Sibylle Berg - 2010, regia Victor Ioan Frunză, Aniversarea de Jeroen van den Berg - 2011, regia Vlad Massaci, András Sütő (Bocet vesel pentru un fir de praf rătăcitor - 1977, regia Gheorghe Harag și András Hunyadi, Floriile unui geambaș - 1978, regia Dan Alecsandrescu),György Méhes (33 de scrisori anonime - 1980, regia András Hunyadi), Gergely Csiky(Paraziții - 1984, regia Dan Alecsandrescu), István Örkény
Scena târgumureşeană. Construire dialogală (Anca Rotescu, Scene în dialog, Ed. UArtPress, Tg. Mureş, 2012). Cronică, de Daniela Gîfu () [Corola-blog/BlogPost/339287_a_340616]
-
închei fără să atrag atenția asupra unor scăpări absolut supărătoare, pe care nu știu cui să le atribui. De pildă: regia Floriilor unui geambaș, realizată de Dan Alecsandrescu (scris greșit, ba Alexandrescu, ba Alecsandrescu) îi este atribuită lui Gheorghe Harag; regia spectacolului Bocet vesel pentru un fir de praf rătăcitor, realizată de Gheorghe Harag și András Hunyadi, îi este atribuită lui Dan Alecsandrescu (pp. 64-65); piesa Adolescenții, scrisă de I.C. Cătina, îi este atribuită unui oarecare Ion Căliman (p. 97); regizoarea Camelia Robe
Scena târgumureşeană. Construire dialogală (Anca Rotescu, Scene în dialog, Ed. UArtPress, Tg. Mureş, 2012). Cronică, de Daniela Gîfu () [Corola-blog/BlogPost/339287_a_340616]
-
a bobicul, inelușul seara la clic sau la furcărie, Formele de ritualuri străvechi cum ar fi spălatul picioarelor la Rusalii , obiceiuri legate de viața omului (nașterea, botezul, dragostea, nunta, înmormântarea, paraistasul) pregătirile pentru secerat, desfășurarea treieratului, scene de folclor local (bocete, blesteme, ghicitul, datul cu bobi) sau coptul porumbului și al dovleacului de copii la deal sau pe izlaz, fluieratul fetelor la poartă, ieșirea fetelor cu flăcăii în tindă,- toate acestea fapte au poezia lor în roman, petrecându-se într-o
ION IONESCU BUCOVU: Gânduri despre MOROMEŢII la 60 de ani de la apariţia romanului () [Corola-blog/BlogPost/339413_a_340742]
-
bani”. Admirator și discipol al lui Humboldt în tinerețe, el ajunge să depășească notorietatea acestuia, să inverseze rolurile, pînă când demența poetului Von Humboldt îi îndepărtează. Cea mai mare parte a romanului, a confesiunii lui Charlie înseamnă, de fapt, un bocet după cel mort, o încercare de a-l reconstrui, din amintiri și regrete, pe adevăratul Von Humboldt. În același timp, Charlie trece prin comedia neagră pe care o aduce vârsta tîrzie: un nesfârșit și costisitor proces de divorț, o amantă
Saul Bellow: Darul lui Humboldt, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339539_a_340868]
-
mâinile noastre împreunate Se topea răsuflarea suspinului, Liniștea noastră sălbăticită Prin albăstrimile nopții Tot acolo eram, același cântec Închipuia imaginea rătăcirii, Sub coroane de argint ascundeam Paloarea sângelui, umbra destrămată A nebuniei, gloria cărnii Îmblânzită de calmul unui tandru priveghi. BOCET Aspră floare de oțet mă sufoci încet încet din fundul butoiului din pierderea boiului vinul dulce s-a gătat se așterne de iernat de iernatul sângelui în carnea pământului dulce floare de salcâm ce n-aș da să mai amân
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
în care sunt înfășate ca pruncii cântecele sale, ce tablori plastice, cu păduri, cu ape, cu cer și păsări, cu oameni iubind, muncind, suferind, luptând, pierzând, sperând... Ce meditații poetice! Ce voioșie în cântecele de joc ale Ștefaniei Rareș! Doina, bocetul, cântecul liric, strigătura... cine le glăsuiește ca Ștefania Rareș? Ștefania Rareș, însăși! Este una dintre puținele interprete de muzică folclorică românească potrivnică influențelor și infiltrațiilor vătămătoare, străine de tradiția și cultura neamului, ori căzute în plasa urbană, cultă, modernă, vulgară
ŞTEFANIA RAREŞ, FOLCLORUL PUR DE LA LĂUTAR ŞI PLUGAR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341063_a_342392]
-
vrut să unesc timpul în doi de unde am rămas așa cum se unesc apele în mare te-aș fi adunat în palme din calea amintirilor să alung singurătatea care s-a cuibărit la ușă (trupul s-a învățat să-i rabde bocetul) aș fi vrut ca întâlnirea noastră să fie o veșnică sărbătoare să lăsăm visurile să vorbească în locul nostru trupurile să ia forma dorinței a bucuriei ... dar nu știu de ce tu pui gheață peste foc când eu am așteptat să-ți
ELEGIE PENTRU O AŞTEPTARE (I) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342096_a_343425]
-
adăugându-i reflecția profundă, căci obiectul ei este exprimarea vieții afective, a sensibilității și rafinamentului intelectual: „Eu, Theodor Răpan, infirm de sine și perturbator,/ depun mărturie că pot șterge lacrima din privirea văzului,/ iar când nu voi mai fi nici bocet, nici strigăt și nici durere,/ lespedea simțirii o voi ridica încet, încet,/ ducându-mă dintr-un glonte într-altul, din Cuvânt în Cuvânt,/ despuiat de mine și jefuit de tine,/ urmă costelivă și suavă a întâmplării că sunt martor al
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
dor de muierea cuvântului. // Văd trei vulturi zburând prin aer. / Dar nu-i văd cu ochii, / ci-i văd cu verbele mele....» - AmNS, 47) etc., ori sculptorului Bogdan Bogdanovici, al cărui album îi inspiră cele mai multe texte - Piatra, Belgradul de piatră, Bocet («Mama pietrii / ținea piatra născută de ea / și pietrificată, / în brațele ei o ținea / și plângea, plângea / Au, tu munte / lacrimă de piatră / a inimii mele de piatră !» - AmNS, 49 sq.), Înghesuita lumină, Floarea prin care te plimbi («Lacrimă cât
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
te cuprind...„ , în expresia dialogată „ - Hai, să valsăm iubito, hohotind” ce ar putea sugera sentimentul de bucurie față de eliberarea de sumbru, de scăparea de „funerar”, o teamă față de un eventual sfârșit, dar și un sentiment de nostalgie „După al toamnei bocet mortuar”. Toamna pentru Bacovia însemna sfârșitul și începutul unei dureri atât fizice, cât și spirituale. Era anotimpul viziunilor, al „descompunerii materiei” și a eliberării ideilor: „În noaptea asta-n care am devenit năuc. / Oh, plouă, și tu gemi cu plâns
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
Ca o culme a deznădăjduirii și a destrămării de sine, poetul ne zugrăvește căutarea propriului chip și a acelei asemănări primordiale, căutare mărturisită în două din cele mai tulburătoare și mai stranii poeme ale acestui periplu liric. Este vorba de Bocet 17 și de Chipul din fereastră. Îl reproducem pe cel dintâi: Într-o oglindă spartă chipul mi se oglindește. Privirea zdrențuită caută pupila și licărul pierdut. Sub streașina frunții umbrită de vreme, ochii se-ngrămădesc. Gura cea strâmbă oare va
BLAGOIE CIOBOTIN de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341886_a_343215]
-
hidoșenia aceasta, când lutul cărnii sfâșiate se va risipi în brazde? Interogația săgetează dureros înseși rădăcinile ființei. Și, om fiind, om din trup, suflet și duh, ca și aproapele său, misticul, poetul mistic, se lasă pradă “dorului” (Sâmbăta Paștilor, 2013; Bocet 13) și “lacrimilor” (passim): Poate doar lacrima împietrită ca un munte să-mi spele sluțenia din suflet. Lacrima, doar lacrima. Sau, mai ales: Seara târziu când îmi zăvorăsc poarta să nu mi se furișeze în casă negrele neguri, mă opresc
BLAGOIE CIOBOTIN de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341886_a_343215]
-
furișeze în casă negrele neguri, mă opresc și ascult șuierul timpului și al neliniștii războindu-mi-se prin vene. Și plâng. Acest splendid poem, intitulat Plânset, din volumul Casa de la rădăcina cuvântului, se prelungește, în Triptic athonit, cu 20 de Bocete, care, programat sau nu, adaugă Apocalipsei, un al doilea model scripturistic pentru scrierile lui Blagoie Ciobotin, anume Plângerile lui Ieremia. Și aici, ca și acolo, păstrând, desigur, toate diferențele și toate distanțele cuvenite, descoperim, de fapt, incompatibilitatea genezică între eu
BLAGOIE CIOBOTIN de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341886_a_343215]
-
Hai să dăm munte cu munte, Sat cu sat, moară cu moară, Râu cu râu, frunte cu frunte Între frați de-aceeași țară! Hai să dăm sânge cu sânge Toți românii, să nu piară Limba noastră care plânge Ca un bocet pentru țară! Hai să dăm mână cu mână De țărână milenară De la Dacia străbună, Maica noastră sfântă țară! Referință Bibliografică: A fi Uniți și Hai să dăm / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 755, Anul III, 24 ianuarie
A FI UNIŢI ŞI HAI SĂ DĂM de ROMEO TARHON în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342246_a_343575]
-
bună bucată de timp totul a rămas pustiu. În curte nu mai era nici o mișcare. Lady nu mai alerga și nu mai lătra. Stătea culcată lângă scăunelul gol. Doar scâncetele ca de copil și câte-un urlet prelung ca un bocet ce sfâșia din când în când tăcerea nopții dădeau de știre că mai trăiește. Se mai înviora când trecea prietena bătrânei aducând câte ceva de mâncare și împrospătând apa din castron, ca după aceea să își reia locul de lângă scăunel. Venise
LADY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342299_a_343628]
-
ce o numim „acasă”, împodobită de Dumnezeu ca o mireasă frumoasă... O, Românie, ne-a adus la tine dorul de casă!... Eram într-o mare de oameni ce vorbeau în frumoasa românească și parcă fredonau un imn, o odă, un bocet, o baladă, o doină, o elegie sau un basm... Îi ascultam pe oamenii aceștia: frați și surori de neam cu mine, și-mi simțeam sufletul liniștit, regăsindu-se în poezia graiului străbun... Și mi-am început călătoria în căutarea izvorului
AM REVAZUT IZVORUL! de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342504_a_343833]
-
cu ștampilele, ca în vremea stalinismului, ca pe vremea răposatului lor iubit conducător din ultimele decenii ale secolului trecut - numai că mortul de la groapă nu se mai întoarce, oricâte limbi i-au dat împușcatului, în timpul vieții, în gaura dosului, oricâte bocete i-ar aduce, în continuare, stafidiții. Cristina OPREA: Vă mulțumesc mult pentru acordarea acestui interviu și pentru franchețea dumneavoastră. Așa cum spunea Shakespeare „Omul e un mic univers”, iar domnia voastră ne-ați dezvăluit câte ceva din universul trăit. Vă doresc ca Anul
INTERVIU CU SCRIITORUL HORIA MUNTENUŞ de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342684_a_344013]
-
șchiopăta într-o Transfigurare inaccesibilă oricărei forme de viață, iar transcendența oricărui fior al devenirii cădea umbra unei metamorfoze imposibile. Acum privesc cum au rămas satele goale ca niște ruine, care amintesc de măreția unor cetăți... cu urmele lui Decebal. Bocetele umbrelor înalță fantome de scâncete oprite în ochii șobolanilor. Din când în când mimica unei poezii mai arcuiește câte un curcubeu într-un entuziasm disimulator, apropiind azurul de pământ aceeași iluzie, aducând-mi ispita atingerii... Degetele-mi tremură. Firele de
TRANSHUMANŢĂ TRANSCENDENTALĂ de MARIA COZMA în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/340614_a_341943]
-
vântul stătea în loc să asculte ... copacul care cânta. Vibra melodios prin fiecare frunză, iar crengile sale mari ... erau copiii timpului, cântându-și simfoniile - bijuterii modelate în filigranul simțurilor. Când nu cânta, copacul jelea. Își strunea crengile să se atingă într-un bocet tulburător, oglindindu-și sufletul plin de sintonii, peste luciul apei liniștite. Se oglindea prin miile de frunze - ochii unui satir plângător. Era minunat acest copac, era minunată această ... vie simfonie! Vestea despre copacul cântător ajunsese până departe, trecând peste munți
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]
-
Hai să dăm munte cu munte, Sat cu sat, moară cu moară, Râu cu râu, frunte cu frunte Între frați de-aceeași țară! Hai să dăm sânge cu sânge Toți românii, să nu piară Limba noastră care plânge Ca un bocet pentru țară! Hai să dăm mână cu mână De țărână milenară De la Dacia străbună, Maica noastră sfântă țară! Referință Bibliografică: Hai să dăm... Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 624, Anul II, 15 septembrie 2012. Drepturi de Autor
HAI SĂ DĂM... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 624 din 15 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343907_a_345236]
-
intimitatea întunericului, o nebuloasă de forme neclare ce preumblau înaltul într-un joc de lumini impure. Printre crăpături mai scăpau sporadic străfulgerări argintoase, răvășind tăcerea cumpănită a nopții. Era atât de liniște... doar undeva în adâncul pădurii se auzea sinistrul bocet de cucuvea, ce infiora până și somnul leneș al satului în adierea vântului potolit de toamnă. La poalele unui cimitir abia se întrezărea o casă, care deși majestoasă, zăcea pleșuvă în îmbrățișarea ternă. Un iz sulfuros părea că o înconjoară
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]
-
Articolele Autorului Se scutură toamna în clinchete de frunze, zac brume istovite pe umbra unei crengi, se-ascute frigu-n ceață și,viața în clipite, mai tremură o frunză, în urme de poieni. Și-agață lin paltonul pe un suspin de bocet, se face că n-o vede, cum stă,blând,la cerșit, și tremură nătânga, cu scuturări din gene, când mâna și-o așează pe somnu-i înlemnit! Și cade firul vieții din frunza-ncercănată, puzderii de lumini se-aprind pe chip,livid
TOAMNA ULTIMEI FRUNZE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342877_a_344206]
-
ei izvoraște dintr-o simbioza, o îmbinare armonioasă a preocupărilor sale: științele exacte cu cele umaniste. ” 24. Florin Grigoriu,Uniunea Ziariștilor Profesioniști în URZP : ”Cornelia Păun scriitoare publicată în Franța, UȘA, Malaezia, Australia etc.” (Un șuierat prelung, sfâșietor, ca un bocet disperat pătrunde... adânc.. 25. Dan Costinaș, romancier și traducător, noiembrie 2014 în Postfața la cartea „" El cartero nunca más llama dos veces" O "Sueños...sueños...sueños..." : “Pentru un scurt moment, poți fi un mare rege, / ... / Într-o singură clipă, poți
CORNELIA PĂUN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342836_a_344165]