640 matches
-
printre coarnele lucitoare ale boilor. Dumitrache Hazu își întoarse iar obrazul blajin: Tot zice fumeia: Iaca, n-am avut noroc de băieți, zice. Când am scăpat de griji cu ei, s-au dus... Și, când își aduce aminte, prinde a boci... Ion Băieșu grăi încet: Ce să faci? parcă te poți pune împotrivă? Dacă așa a fost voia lui Dumnezeu, s-a mântuit... —Și eu tot așa spun, zise Hazu. Parcă ce poți face împotriva lui? Și la carte scrie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Mai bine m-ar înghiți mormântul! Vai de inima mea! Și capete ieșeau pe uși; ochii o priveau din toate părțile; urechile vecinelor ascultau cu luare-aminte bocetele de jale. Rifca întindea mânile, chemând: —Vină, draga mea, în casă! nu mai boci pe-afară... Parcă ce folos ai acum! S-a răscolit toată ulița din pricina ta! S-aude și pân’ la fata picherului! — Nu vin! Am să mă duc după dânsul în lume! Și se văita cu obrazul bugezit de lacrimi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nostru n-a fost, și și-a făcut râs de noi... Să-i dea Dumnezeu junghi și spânzurătoare! să n-aibă parte de pâne și de apă! să moară ca un câne la marginea drumului!... Până într-un târziu se boci femeia, blăstămând; apoi se liniști, căci bătrâna Etel și Reiza știau multe lucruri și o sfătuiau de bine; iar murmurele lor umpleau odăița cu bombăniri de bondari. Ascultă dragă, șoptea baba Etel, într-o vreme, așa ceva se întâmplă rar, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în rachiu, îi aduse o lumânărică de ceară la căpătâi, și până în ziuă moșnegii vegheară. El gemea fără întrerupere, cu ochii închiși. Iar dimineața sosi ca adusă de furtuna de-afară și Marghiolița de la bordeiul din deal. Începu să se bocească cu mânile la tâmple și căzu la pământ cu fața în jos lângă laița pe care zăcea flăcăul. Trei zile și trei nopți cel fărmat nu și-a putut veni în fire; după aceea lumina tristă care se strecura pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
umbra tinzii, se auzi deodată, nemulțămit, glasul babei Varvara: Tot nu te gândești să te astâmperi, moșnege? Moș Calistru prinse a râde: — Nu, măi babă; pân’ ce-oi pune mânile pe piept. Am să-ți aduc iar țapu să-l bocești, ca-n anii trecuți. Baba boscorodi ceva neînțeles. Bătrânul păli cu cotul pe flăcău. Cât oi lipsi eu, te duci să-ți mai vezi ginerii și nurorile. De la sara aceea luminată, vreme multă n-a trecut la mijloc. După ce și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la o parte. Nana Floarea se desprinse numaidecât din locul ei, înfășură pruncul în sarică, potrivindu-l în golul pe care-l lăsase ea. Veni la cal, ca să vadă de aproape nenorocirea. Își apucă în palme tâmplele și începu să bocească. Ce faci? ce faci, Culi? răcni ea apoi, deodată, cu o spaimă nouă. Culi apucase hulubele și trăgea sania la vale. Unde te duci, omule? ai nebunit? — Am nebunit și mă duc la Sebeș! răspunse gâfâind Culi. Ochii lui crescuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
descălecară și se repeziră la Culi, cuprinzându-l din două părți. Paznicul se încordă și-i respinse în dreapta și în stânga. Ei îl apucară iarăși. Ce-veți cu mine? strigă Ursake, pălindu-i. —Vai, dragul mamei, cum te prăpădești tu! se bocea împrejur nana Floarea. Puneți-l jos și legați-l, creștini dragi și oameni buni! Culi stătu deodată, ca izbit dinlăuntru de ceva. Se întoarse de cătră maică-sa și de cătră oameni, făcându-se cârcel, ca să verse din el veninul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
răspunde, Leon și-a luat meniul și a început să-l studieze. Îl auzeam plângând. A reușit să se adune îndeajuns cât să comande o porție de vânat, dar a clacat în timp ce-i spunea lui Diego: —Dar fără capere. Aproape bocind, a zis: Nu pooot... săăă mănânc... caaaapere. Îl balonează, a zis Dana. —Aja, de ce nu spui tuturor? Odată ce comandaserăm mâncarea, Leon s-a relaxat și să înceapă să plângă serios. A fost prietenul meu cel mai bun, cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
banii și profită de tine. Trebuie să mergi la un consilier specializat în suferință emoțională. —Eu merg de trei ori pe săptămână, s-a oprit Leon din plâns îndeajuns cât să-mi spună. Spune că mă descurc bine. Apoi a bocit tot restul mesei, oprindu-se doar cât să comande prăjitură cu ciocolată amară și înghețată de vanilie în loc de cea de caramel din meniu. Prea multe arome la un loc, i-a zis lui Diego cu un zâmbet palid. Capitolul 7tc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
whiteboard la o ședință de informare, care îl pocnise pe Franklin drept în boașe. Doar i le julisem puțin, dar tot a făcut foarte urât din cauza asta. Aceste accidente au fost o nimica toată în comparație cu dezastrul Eye Eye Captain: pentru că bocisem deasupra etichetei cu adresa Femme până când ajunsese ilizibilă, pachetul adresat lor ne-a fost returnat marți după-amiază prin curier și ratasem spațiul editorial. Lauryn nici acum nu-mi vorbea de ciudă. În fiecare dimineață când ieșeam din lift, de-abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
bălăriilor aveau pe ele stropi reci. Poate că o furtună de vară participase și ea la spectacolul acelei zile, urmele ei existau și dovada s-a păstrat În memoria atât de firavă. Nefericita lui păzitoare ieșise și ea din casă, bocind, imediat după el. Chiar a fost surprins că ea și noaptea Îl are În grijă și că ei, cei din casă, au trimis-o atât de repede să-l caute. Se auzise mai devreme și un zgomot de motor oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
din buchetul de flori, lăsă caii să meargă Înainte cu hățurile agățate de loitră, Își scoase pălăria și veni În spatele căruței. Ridică un preș care se afla tot timpul acolo În spatele căruței și În locul descoperit așeză florile. Femeia Începu să bocească În urma căruței și abia atunci voi, toți copiii de sub umbrar, ați ieșit și ați alergat după căruță bocind. Era clar că cineva, probabil un copil, murise de curând, poate chiar În timpul scurtei furtuni care vă alungase din pădure. Nici chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
veni În spatele căruței. Ridică un preș care se afla tot timpul acolo În spatele căruței și În locul descoperit așeză florile. Femeia Începu să bocească În urma căruței și abia atunci voi, toți copiii de sub umbrar, ați ieșit și ați alergat după căruță bocind. Era clar că cineva, probabil un copil, murise de curând, poate chiar În timpul scurtei furtuni care vă alungase din pădure. Nici chipul, nici corpul celui mort nu se vedeau de jos, erau probabil scufundate În iarba cosită, iar loitrele căruței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
scurtei furtuni care vă alungase din pădure. Nici chipul, nici corpul celui mort nu se vedeau de jos, erau probabil scufundate În iarba cosită, iar loitrele căruței erau foarte Înalte. Ceva ți se păru ciudat În momentul În care bărbatul, bocind și el, dar scoțând un fel de răgete, ridicole și nemuzicale, se Întinse pe spate lângă cel mort. O auziseși pe femeie strigând mai devreme: Da, Niculae, Niculae! Ți-ai Închipuit imediat că bărbatul din căruță nu putea fi decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
imediat că bărbatul din căruță nu putea fi decât fiul bătrânului Învățător, fiul mai mic, cel cu mințile risipite, cel născut după prima permisie pe care o avusese bătrânul. Dar cine era femeia și, mai ales, cine murise, pe cine boceați voi În acel cortegiu grăbit? Caii mergeau În continuare la trap, voi toți erați desculți și fugeați după căruță, totul avea același ritm ca și furtuna care tocmai trecuse. Când tocmai Îți conștientizai aceste noi ipoteze și Întrebări, ai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pe Reynolds. Cui ai de gând să...? — Nimănui, Charlie. Nu va ști nimeni. Nu voi spune decât c-am auzit că Loftis e... — O, Dumnezeule, a început iar vânătoarea de vrăjitoare? Buzz ieși pe sunetul produs de un nemernic trist bocind. În timp ce el făcea pe durul, afară plouase cu rafale puternice - genul de potop care amenința să topească poalele dealurilor în ocean și să inunde jumătate din zona bazinului L.A. Buzz parie trei contra unu că Hartshorn își va ține gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Miu numai doi ani. El era inginer. Eu eram artistă, scriam poezii, pictam, aveam alte preocupări. Ceva nu mergea bine între noi. Știi cum a fost divorțul? Am plecat la tribunal, iar acolo bărbatul meu plângea ca un copil. Eu boceam încă mai rău decât el. Judecătorul nu pricepea nimic: „Vreți să divorțați?“ Eu: „Sigur că da.“ 51 ÎNFIORĂRI LIRICE „Atunci de ce plângi, cucoană?“ Mi se rupea inima că îl făceam pe bărbatul meu să sufere așa de tare. — Totuși ai
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
mari, Lina sta aplecată cu grije spre Lenora, care încerca să-și stăpânească nervozitatea, dar părea a aștepta un lucru de nimic pentru a se zbuciuma liber și desperat. Nu plângea, nu scâncea, dar Mini auzea perfect cum țipă, cum bocește. își aminti legea fizică pe care credea că ea a descoperit-o: cum sunetul, care nu a luat contact cu aerul pentru a căpăta sonoritate, închis acolo în universul senzorial al făpturei, e mai zgomotos decât cel perceptibil auzului, și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Și a mers pînă la poarta împăratului, a cărei intrare era oprită oricui era îmbrăcat cu un sac. 3. În fiecare ținut unde ajungea porunca împăratului și hotărîrea lui, a fost o mare jale printre Iudei; posteau, plîngeau și se boceau, și mulți se culcau în sac și cenușă. 4. Slujnicele Esterei și famenii ei au venit și i-au spus lucrul acesta. Și împărăteasa a rămas îngrozită. A trimis haine lui Mardoheu ca să-l îmbrace, și să ia sacul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
popor puternic și fără număr, cu dinți de leu, și măsele de leoaică. 7. Mi-a pustiit via; mi-a făcut bucăți smochinul, l-a jupuit de coajă și l-a trîntit jos; mlădițele de viță au ajuns albe! 8. Bocește-te, ca fecioara încinsă cu un sac după bărbatul tinereții ei! 9. Au încetat darurile de mîncare și jertfele de băutură din Casa Domnului; preoții, slujitorii Domnului, jelesc. 10. Cîmpia este pustiită, pămîntul întristat, căci grîul este nimicit, mustul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
grîului și orzului, căci bucatele de pe cîmp sunt pierdute. 12. Via este prăpădită, smochinul este veștejit, rodiul, finicul, mărul, toți pomii de pe cîmp, s-au uscat... Și s-a dus bucuria de la copiii oamenilor! 13. Încingeți-vă, preoți, și plîngeți! Bociți-vă, slujitori ai altarului; veniți și petreceți noaptea îmbrăcați cu saci, slujitori ai Dumnezeului meu! Căci au încetat darurile de mîncare și jertfele de băutură din Casa Dumnezeului vostru. 14. Vestiți un post, chemați o adunare de sărbătoare; strîngeți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
Urîți răul și iubiți binele, faceți să domnească dreptatea la poarta cetății; și poate că Domnul, Dumnezeul oștirilor, va avea milă de rămășițele lui Iosif. 16. De aceea, așa vorbește Domnul, Dumnezeul oștirilor, Cel Atotputernic: În toate piețele se vor boci, și pe toate ulițele vor zice: "Vai! Vai!" Vor chema pe plugar la jale, și la bocire pe cei ce fac jelanii pentru morți. 17. În toate viile va fi bocet, cînd voi trece prin mijlocul tău, zice Domnul. 18
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
Miu numai doi ani. El era inginer. Eu eram artistă, scriam poezii, pictam, aveam alte preocupări. Ceva nu mergea bine între noi. Știi cum a fost divorțul? Am plecat la tribunal, iar acolo bărbatul meu plângea ca un copil. Eu boceam încă mai rău decât el. Judecătorul nu pricepea nimic: „Vreți să divorțați?“ Eu: „Sigur că da.“ „Atunci de ce plângi, cucoană?“ Mi se rupea inima că îl făceam pe bărbatul meu să sufere așa de tare. — Totuși ai plecat fără să
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
vor fi sfărîmate, toate plățile ei de curvă vor fi arse în foc, și-i voi pustii toți idolii: căci din plăți de curvă i-a adunat, și în plăți de curvă se vor preface... 8. De aceea plîng, mă bocesc, umblu desculț și gol, strig ca șacalul, și gem ca struțul. 9. Căci rana ei este fără leac; se întinde pînă la Iuda, pătrunde pînă la poarta poporului meu, pînă la Ierusalim. 10. Nu spuneți lucrul acesta în Gat, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
să aduc o nenorocire împotriva acestui leat de oameni, de care nu vă veți feri grumajii, și nu veți mai umbla cu capul atît de sus, căci vremurile vor fi rele. 4. În ziua aceea, veți ajunge de pomină, veți boci, și veți zice: S-a isprăvit! Suntem pustiiți cu desăvîrșire! Partea de moștenire a poporului meu trece în mîna altuia! Vai! cum mi-o ia! Ogoarele noastre le împarte vrăjmașul...!" 5. De aceea, nu vei avea pe nimeni care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]