538 matches
-
izbiră tâmplele ca un ciocan. Era unul dintre cele mai populare locuri unde se strângeau oamenii după o zi de lucru. De câte ori cineva rostea înșelătoarele cuvinte „Ai chef de un păhărel înainte să mergem acasă?“, toată lumea se îndrepta negreșit spre bodega lui Cathy. Mai multe căsnicii fuseseră probabil pusese la încercare de această crâșmă decât de toate amantele din lume. Fran îi căută prin mulțime pe cei de la Citizen și îi zări din cele din urmă cuibăriți în colțul opus. Cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
CU GREU SĂ MĂ ANGAJEZ MUNCITOR NECALIFICAT PE UN ȘANTIER DE CONSTRUCȚII DIN BUCUREȘTI. SEPTEMBRIE 1989-MĂ TRANSFER CA PRIMITOR-DISTRIBUITOR LA ALIMENTARA SECTOR 2 APRILIE 1990-RENUNȚ LA SERVICI-FAC DIVERSE AFACERI(GĂINĂRII)-SCHIMB VALUTĂ LA OTOPENI, TAXIMETRIST DE OCAZIE, DESCHID O BODEGĂ ÎMPREUNĂ CU TATA. NOIEMBRIE 1991-ÎMI IA FOC APARTAMENTUL(2 CAMERE)-EXISTĂ PAGUBE IMPORTANTE ȘI LA VECINI ȘI SUNT CONDAMNAT LA 2 ANI ÎNCHISOARE PENTRU DISTRUGERE DE BUNURI. 1993-1995-LUCREZ CU CONTRACT DE COLABORARE CU MAI MULTE FIRME SOMAR-SIRIA, KAHEMATSU-SECȚIA FOTOKONICA-JAPONIA, SUN-SET GERMANIA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
La început, i-a salutat încă o dată, cu drag, pe cei prezenți, apoi a spus că va povesti cum l-a cunoscut el pe bunicu’, pe-atunci bunicul era încă student și-și câștiga banii de taxe din vânzarea, prin bodegi și restaurante, a unor produse cosmetice, apă de toaletă, loțiuni pentru față și păr, creme antirid, săpunuri parfumate, și trebuia să care mereu mostrele după el, în două valize mari, și valizele erau foarte grele, îngrozitor de grele, dar bunicul le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
noroc. O nenorocise primul ei bărbat, inginerul acela de la gaze, care-i facuse și lui racordare în ’70. O lovise boala când îi mergea mai bine. S-a dus în ’88, când a fost și cu demolarea bisericii de lângă Belitu, bodega unde le plăcea să meargă mai ales toamna, când dădea tulburelu în limpezire. Îi spuneau Belitu pentru că chelise, îi căzuse părul de la radiații. Făcuse și cârciumarul cobaltoterapie. Carmen n-a scăpat. Belitu mai trăiește și acum. Privi iar spre rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la pieptul lui. Șopti speriată: - Zice lumea că a mai rămas unu’ acolo. Unul Chiru. Din neamul lui Ioanidis, care aveau palatul unde era casa Pionierilor. Chiru n-a vrut să plece și l-au prins apele într-o casă, bodegă, ceva cu pivniță. Mai este Cherhanaua și zice că ar sta acolo. Alții spun că l-ar fi lăsat dinadins, că știa nu știu ce lucruri grele despre unul altul care era mare în ceceu. Stătuse în pușcărie, sau în lagăr cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
albă... „Nu e cel mai frumos lucru pe care l-ai văzut în viața ta?“, am întrebat-o eu, mângâindu-i mâna. „Da, mi-a răspuns ea. Pare un cașcaval...“ ...Și, apoi, mi-a cerut să o duc la o bodegă unde se găteau cele mai bune sardele prăjite din oraș... — Asta a fost ziua în care v-ați hotărât să vă faceți preot? — Nu, dar a fost ziua în care am început să înțeleg că lumea și cu mine emiteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Întinsă să prind fulgii, iar cu cealaltă, Înmănușată, Îl țineam pe el. Pe o străduță care se făcea din drumul spre gară niște copii se băteau cu zăpadă. Am luat-o Înspre acolo, mănușă În mănușă cu Dodo, știam o bodegă nu departe de colț, unde beam ceva Împreună de fiecare dată când Îl conduceam la tren. Dodo așeză cafelele pe măsuță, apoi Își aprinse o țigară. mi-am aprins și eu una. Nu te bucuri că am venit ? Ba da
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
nas rușilor, eternii aliați ai sârbilor, și găsise ca prin minune o țărișoară rătĂcită pe hartă undeva prin sud-estul Europei - Albania - a cărei populație adusă la sapă de lemn de guvizii de la putere se Împărțise În două : jumătate stăteau În bodegi, urzind planuri de răzbunare, iar cealaltă jumătate preparau coniacurile și cafelele pentru ceilalți, În timp ce guvernul care falimentase țara se retră- sese În străinătate pe lângă conturile din bănci și finanța o armată albaneză separatistă. Și dintr-odată Americii i se năzĂrise
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
întinsă să prind fulgii, iar cu cealaltă, înmănușată, îl țineam pe el. Pe o străduță care se făcea din drumul spre gară niște copii se băteau cu zăpadă. Am luat-o înspre acolo, mănușă în mănușă cu Dodo, știam o bodegă nu departe de colț, unde beam ceva împreună de fiecare dată când îl conduceam la tren. Dodo așeză cafelele pe măsuță, apoi își aprinse o țigară. Mi-am aprins și eu una. Nu te bucuri că am venit ? Ba da
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nas rușilor, eternii aliați ai sârbilor, și găsise ca prin minune o țărișoară rătăcită pe hartă undeva prin sud-estul Europei - Albania - a cărei populație adusă la sapă de lemn de guvizii de la putere se împărțise în două : jumătate stăteau în bodegi, urzind planuri de răzbunare, iar cealaltă jumătate preparau coniacurile și cafelele pentru ceilalți, în timp ce guvernul care falimentase țara se retrăsese în străinătate pe lângă conturile din bănci și finanța o armată albaneză separatistă. Și dintr-odată Americii i se năzărise să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Babadag <maya>: dar cine trăiește acolo? <victor45>: oameni, cred <victor45>: și eu <maya>: nu pot să cred. Te rupi de civilizație <victor45>: aici am învățat să aduc civilizația cu mine <maya>: aha... dar teatrele, restaurantele.. doar nu te duci la bodega din sat <victor45>: daca am nevoie, mă pot duce. Nu sunt snob <victor45>: dar nu prea merg la restaurante <maya>: de ce nu? <victor45>: nu-mi place. O dată, de 2 ori pe lună. Chiar mai rar <victor45>: cît despre viața culturală
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
călcat pe picior, înjurase pe drum pe un individ, care răspunsese și el cu multă culoare argotică. Sohațchi uită incidentul, dar ținu minte figura, și într-o zi apucă pe individ de braț, vorbi cu el, îl invită într-o bodegă mirîndu-se mereu de unde-l cunoaște. Chestiunea se lămuri, dar rivalii efemeri rămaseră prieteni. Familia Sohațchi era, cu toate ridicările prin profesii, încă de structură mahalagească, recalcitrantă la răceala protocolară, încît e foarte cu putință ca numai acesta să fi fost
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la cea mai adâncă mlaștină cu caralii te arunc... 89 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI În realitate, nu erau nesfârșit de multe palate. Ba, dacă erai cât de cât cinstit, trebuia să recunoști că, dimpotrivă, Podul Mogoșoaiei duhnea de bodegi. În ceafa fiecărui pălățel, în cârca oricărei bibloteci, fie ea academică sau universitară, atârna și își bălăbănea fundul murdar cel puțin cîte-un sac de bodegi. Dar nu niște bodegi tăioase, adulte, grosolane. Ci niște bodeguțe simpatice, neajutorate, peltice, în visteriile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dacă erai cât de cât cinstit, trebuia să recunoști că, dimpotrivă, Podul Mogoșoaiei duhnea de bodegi. În ceafa fiecărui pălățel, în cârca oricărei bibloteci, fie ea academică sau universitară, atârna și își bălăbănea fundul murdar cel puțin cîte-un sac de bodegi. Dar nu niște bodegi tăioase, adulte, grosolane. Ci niște bodeguțe simpatice, neajutorate, peltice, în visteriile cărora adevărații cetățeni fini își vărsau, cotidian, adevăratele pensii alimentare. Și în stranele cărora, pătrunzând și miluind în jurul tău, tovarășii de pahar, cu piciorul, trezeai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cât cinstit, trebuia să recunoști că, dimpotrivă, Podul Mogoșoaiei duhnea de bodegi. În ceafa fiecărui pălățel, în cârca oricărei bibloteci, fie ea academică sau universitară, atârna și își bălăbănea fundul murdar cel puțin cîte-un sac de bodegi. Dar nu niște bodegi tăioase, adulte, grosolane. Ci niște bodeguțe simpatice, neajutorate, peltice, în visteriile cărora adevărații cetățeni fini își vărsau, cotidian, adevăratele pensii alimentare. Și în stranele cărora, pătrunzând și miluind în jurul tău, tovarășii de pahar, cu piciorul, trezeai nu proteste, ci admirația
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Când și când mai chiuleau la câte o materie; mergeau la Gavri vreo 3-4 colegi iar seara de multe ori se întâlneau în oraș. Începuseră să vizioneze restaurantele din centru însă mergeau unde era băutura mai ieftină. El, obișnuit cu bodegile, unchii lui conduceau două localuri din oraș, mergea adesea pe la ei, așa că se simțea ca peștele în apă, dar nu consuma alcool, i-au ajuns experiențele de la recrutare și de la o nuntă, bea doar suc sau câteodată bere. Dimineața ajungeau
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
au găsit tot felul de locuințe: cu WC-ul și chiuveta comune sau a depistat o cameră cu preț avantajos, care avea chiuvetă, dar fără WC! În sfârșit a luat-o un amic, pentru o perioadă și se ducea la bodega din apropiere când îi venea sorocul iar de era închisă cârciuma, venea la cămin degrabă, unde nu contau orele. Doi colegi și-au găsit pe la Arcul de Triumf, într- un demisol, un apartament micuț cu toate utilitățile însă closetul dublu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
lui Traian", magazin de mărunțișuri și pielărie. Peste drum se țineau șelarii, pălărierii și croitorii. Dorobanțul, pe numele său adevărat Gheorghe Herghelegiu, ținea asortiment de dame, aranjat mirese, voaluri și centuri, jartiere de elastic. "Prima" si mosorele; lângă el era bodega "La ocaua lui Cuza", care avea orchestră de balalaici și 110 bufet bine asortat, apoi intrai în gura gării. Împrejurul pieței de piatră erau hotelurile răpănoase cu ferestrele mâncate de ploi: "Hotel Nord", "Hotel Tranzit", "Modern" și câteva magazine de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Nord", "Hotel Tranzit", "Modern" și câteva magazine de mercerie. În fața ieșirii te îmbiau ușile câtorva birturi: "La dorul vinului" și "La dreptate", magazin de coloniale și delicatese, serviciu prompt și conștiincios, vinuri, pelin de mai, bere la orice oră. Între bodegi, parcă despărțindu-le, ca să nu fie prea aproape una de alta, erau alte prăvălii: "La balon" a unuia Marin Bălună, pălărier care călca cravate, manșete artistice și gulere de domni, " La briciul vesel" sau "La minut", cum scria pe a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
întoarcă la păscutul caprelor preotului pe câmp, sau în sat ca să-l înlocuiască pe Geronimo în truda lui de cismar. I se făcuse sete. Se apropie timid de ușa birtului, se uită jur împrejur înainte de a se apropia de tejgheaua bodegii. Prezența călugărului însemnă o clipă de tăcere în sala plină de fum și duhori. Apoi, dintr-un grup în picioare în jurul meselor se desprise un bărbat cu barba îngrijită și cu aspect de om ajuns, care-l pofti să bea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
monedă de argint și-l conduse pe Tommaso spre ieșire. Mă numesc Abraham. Eu sunt fra' Tommaso. Îți strânseră mâinile și se îndreptară spre oraș. Aproape că se înnoptase; cerul se acoperise cu nori groși ce alungau lumina. Glasurile din bodegă se auzeau tot mai slab pe măsură ce drumeții se îndepărtau în grabă. Abraham rupse tăcerea: E mai bine să-ți spun imediat: eu nu prea sunt văzut cu ochi buni de o parte din oraș, mi-au ieșit multe vorbe false
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
am zis că e ceva cu castelul ăla, prea stă el sus acolo, deasupra orașului... Și cărțile pe care spui că le citești, de prin pivnițe... Cine știe ce ai priceput de-acolo și te-o fi luat gura pe dinainte la bodegă... Tu nu asculta ce zic ăștia la televizor. Revoluția aia a fost doar cât răscolești fânul, să nu se mucegăiască. Tot paiele alea vechi sunt... — Cine știe, adăugă Petrache, ștergând farfuria cu miez de pâine. Poate că mi se pare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
loc în curte mai e. Uite, Aurica. Fată muncitoare. N-o fi ea frumusețea pământului, dar mie, dacă am fost frumoasă, la ce mi-a folosit ? Petrache oftă, făcu trei cruci repezi, de mulțumire, și se ridică. — Mă duc până la bodegă, spuse. Mai povestesc cu cumătrul Fandarac. — Ți-ai găsit, altă minte spartă... Și nu mai schimba vorba ! — Unde să mă însor ? N-am bani nici să-i cumpăr lămâiță... — Păi, dacă stai așa, nici n-o să ai... Când să iasă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ai... Când să iasă, îl ajunse din urmă întrebarea maică-sii : — Ce-a zis Stănică, vine duminică la biserică ? — N-a zis. Da’ eu cred că vine... — De unde știi, dacă n-a zis ? — Așa vine lumea la biserică, de Paști... Bodega era așezată la încrucișare de drumuri. Cel care o pusese acolo făcuse asta cu rost, căci acela era drumul spre iarmaroc. Tot acolo se adunau norocoșii și păgubașii, se beau aldămașurile și se înșirau vorbele goale. Între timp, iarmaroacele s-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
clienții de ocazie se împuținau, iar clienții statornici se mutau la bloc. Mai rămăseseră megieșii de pe străzile vechi, cu case strânse unele într-altele, de frica buldozerelor. Vara se scoteau câteva mese și scaune de nuiele, pe trotuar. În rest, bodega avea o cameră măricică, cu linoleum pe jos și o tejghea înaltă, proptită de peretele din spate. Singura lumină venea de la un bec agățat de tavan cu două fire împletite și atârnând atât de jos, încât cei mai înalți trebuiau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]