600 matches
-
mare. 8. Marele Paharnic, la serbări vine la masa domnească în caftan de brocart, încins cu brâu de matasă roșie și varsă Domnului vin în cupă întăia oară. Slujba după aceea o isprăvește cuparul. Staroste de Cotnar. 9. Marele vistiernic. BOIERIILE DE AL DOILEA RANG 1. Marele stolnic. La mese domnești stă în caftan împodobit cu ornamente în unde, un fel de stofă cu galon. Încins cu brâu de matasă roșie. De el țin grădinarii, pescarii și toate bălțile Prutului și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
91 Tudor paharnic 1457-69 + Negrilă 1461-1470 Djabog 1471-1476 Sacâz spătar 57-1468 Ion Sacară 1497-84 Bodea 68-71 Andrei Cortoroski 87-89 vornic 71-73 Sima 90 Vrânceanu 71-72 Moghilă 90 Mihail 73-76 + Războieni Costea 79-81 6976 Dragoș 84 5508 Petrea Clănău 87 468 Boierii care au întovărășit pe Olena: Lascu, Sânger, Gherasim Boieri un timp fără titlu: Manoil pârc., Vlaicu, Duma (fiul lui Vlaicu), Isaiia, Stanciu cu fiul său Mărza, fete Ion (fetion), Goian, Sandu, Zbierea, Albu, Radu Gangur, Ivașcu Hrâncu, Oanță, Ion Boureanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dela Sinai, venind la Zografos a recunoscut pe sfânt și i-a reproșat ticăloșia, că a plecat de unde era venind la niște pârliți de greci. L-a amenințat și cu pumnul. Iar sfântul Gheorghe l-a mușcat de deget. Geografia Boieriile și clerul Ceremonialul Oastea Partea sufletului, pentru mănăstiri, e cât dreptul unui copil. Cârmuitor la Cotnari este marele Paharnic Spatarul cel mare Cârmuiește Cernăuții Hatmanul cel mare cârmuiește Suceava Logofătul cel mare peste Cetatea Albă Nechifor Căliman, staroste, ptiu, drace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-i prea plăcea „să tragă la sapă”, să stea toată ziua pe cîmp, cu capul în soare. Mai bucuros și cu mai mult spor făcea altceva. Orașul, în care își cheltuise o parte din tinerețe, îl învățase cu o anumită „boierie”: peticit l-am văzut, desculț însă niciodată. Dacă-mi amintesc șirul neînțelegerilor dintre ei, mi se pare incredibilă povestea pe care o aflu acum, că tata „a furat-o” pe mama. De cînd îi știu, relațiile lor au fost mereu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
minoră...” * Cînd își pune căciula și paltonul cu guler de nurcă, șoferul de la scara vecină, lucrător la miliție, străbate aleea pășind cu mîinile la spate și bătînd ușor cu palmele, așa cum a văzut el la televizor că fac, în filme, boierii. E cineva... * Uneori „un pahar în plus”, în loc să-i apropie pe oameni, îi desparte. Numai un intrigant, un amator de discordii, se poate ruga: „Dă-le, Doamne, un gînd, să mai ceară un rînd!” I-aud pe unii și pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
226 și mai departe, că documentele acelor timpuri reflectă o apreciabilă diversitate a categoriilor sociale, principalul criteriu de diferențiere a acestora, constituindu-l relația individului cu pământul, baza vieții economice. Deosebim pentru perioada aceea două clase fundamentale - stăpânii de pământ (boierii) și țăranii dependenți (vecinii, rumânii sau iobagii). Mai existau: o categorie secundară - orășenii - și în sfărșit una reprezentând treapta cea mai de jos a condiției sociale - robii. Ei erau cu totul în puterea stăpânilor lor care puteau face cu dânșii
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
la Făgăraș prima școală românească, paralel cu prima școală calvină. Înființarea școlii s-a făcut în baza diplomei din 3 aprilie 1657, fiind comunicată fruntașilor români de aici, care au primito oferindu-și serviciile lor în susținerea acestei școli, dornici boierii români de o asemenera instituție ce avea rolul de a sistematiza într-un fel deprinderea buchiilor în limba română, pentru că spunea diploma sus amintită că «în baronatul Susanei Loranty, națiunea valahă, atât poporul de rând cât și boierii, chiar și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
poate milenii de-a rândul și la care n-a renunțat nici după ce s-a inventat moneda. După cum ne arată cercetătorul Ștefan Meteș în lucrarea sa « Situația Economică a românilor din Țara Făgăraului», târziu de tot încoace, înainte de anul 1680 boierii din Scorei au cumpărat patru mori pe Valea Laita de la satul Cârțișoara pentru un cal și 12 câble de grâu. Cumpărături și vânzări de volum mai mare se desfășurau în satele mai mari de pe Olt precum Avrigul, Porumbacul de Jos
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Pod de-aramă zărnăiară/ Și hăutul se ducea/ Pe la măicuța sa./ Și măicuța lui... (cutare),/ Ea de veste că prindea/ Și-nainte le ieșea,/ Cu-n colac de grâu curat,/ Pe colac vadra de vin”. În celelalte etape, beneficiarii erau boierii, instanțe ficționale ale gospodarilor colindați, și pentru că ei erau purtați alături de fecior pe traseul eroizant, vocalele nu pot sugera decât această cuminecare din seva regăsită: „caii-și umbreau”, „caii-și pășteau”, „caii-și adăpau”. Dublu al eroului și parte constituentă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și fostă care îi popula peliculele mai vie, mai atrăgătoare și mai simpatică decât cealaltă lume (mai nouă !), care i se opunea lumea bunilor comuniști (ilegaliști, activiști etc.). Cel puțin aceasta era impresia mea în fața filmelor sale : ”figuranții” nu erau boierii, ci acele figuri înțepenite rostind sloganuri de mucava Odată dispărută această opoziție fecundă, ce descoperim ? Dacă ar fi să ne luăm după Aici nu mai locuiește nimeni pelicula văzută săptămâna trecută pe TVR1 și precedată de o fără precedent conferință
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Și, din păcate, li se îngăduie s-o facă. Comportamentul lor capătă, cu timpul, o tentă demiurgică. Ambianța imediată devine neîncăpătoare pentru eul lor dilatat până la nebuloasă. „Modelul“ lor existențial este ceea ce li se pare a fi un soi de boierie nonșalantă. Aspiră la „sublimități“, cum râvnește arendașul la statura stăpânului. Sunt - vor să fie - „domni“, adică ce n-au apucat niciodată să fie. Iar a fi domn înseamnă, din punctul lor de vedere, a lovi nerăbdător cu biciul în cizmă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
lui Cazimir al III-lea al Poloniei și cu principele Lubart. Potrivit unui testament secret, el lăsase tronul său regelui polon, care încă din anul 1337 a început să se intituleze „haeres ac dominus totius terrae Russiae”. Descoperit fiind de către boierii ruteni ortodocși, care mai erau nemulțumiți și de favorizarea catolicilor în timpul domniei acestuia, Gheorghe Troiden a sfârșit prin a fi otrăvit, pentru a fi chemat la tron Lubart. Acesta era socotit mai în drept să ocupe tronul, ca unul ce
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
sistematizarea stărilor bucovinene, în vederea introducerii în viitor a contribuției, din însărcinarea expresă a lui Schröder, în luna septembrie, șeful Administrației bucovinene, generalul Enzenberg, l-a trimis pe boierul Vasile Balș la Iași, spre a culege informații de la domnul Moldovei asupra boieriei mazililor, a caracterului lor, precum și a modului în care erau tratați de regimul moldovenesc. Raportându-i din Lemberg lui Schröder asupra modului în care a decurs călătoria sa în Moldova, Balș îi comunica că domnul Constantin Moruzi l-a însărcinat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
la lucrările seimului galițian 238. Boierimea bucovineană urma să primească, în anumite condiții, titluri de noblețe după sistemul occidental. Această propunere va fi pusă în practică prin patenta imperială din 14 martie 1787, care, aflând "a fi cu cuviință pe boierii și mazilii bucovineni a-i pune la aceeași stare cu cei din Galiția", hotăra desființarea vechilor titluri de boieri și mazili și introducerea în locul acestora a celor de conte, baron și cavaler. În rândul conților și baronilor urmau a fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
cu cei din Galiția", hotăra desființarea vechilor titluri de boieri și mazili și introducerea în locul acestora a celor de conte, baron și cavaler. În rândul conților și baronilor urmau a fi primiți cei "care vor dovedi că au luat vreo boierie din cele 12 boierii mai mari ale Moldovei și trag venit de 3.000 de lei din moșii, ce sunt sub stăpânirea împărăției Austriei", după plata unor taxe239. Decretul imperial stipula că boierii și mazilii pot să obțină la cerere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
hotăra desființarea vechilor titluri de boieri și mazili și introducerea în locul acestora a celor de conte, baron și cavaler. În rândul conților și baronilor urmau a fi primiți cei "care vor dovedi că au luat vreo boierie din cele 12 boierii mai mari ale Moldovei și trag venit de 3.000 de lei din moșii, ce sunt sub stăpânirea împărăției Austriei", după plata unor taxe239. Decretul imperial stipula că boierii și mazilii pot să obțină la cerere titlul de cavaler și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
abuziv ca boieri, pentru ca să nu se iște asupra conduitei adevăraților boieri vreo bănuială nedreaptă și să se poată trage concluzia că felul purtării acestora este necorespunzătoare. Acești mazili, ce erau întotdeauna obligați să achite contribuțiile, nu au nici o asemănare cu boierii, deoarece ei pot fi folosiți fără plată ca supraveghetori la atât de multele lucrări domnești sau ale țării și li se pot aplica în caz de vină pedepse severe, pe care chiar boierii sunt autorizați să le aplice. Deoarece de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
fie cu iertare, în rândul unor călugări sau preoți au intervenit lucruri neonorabile care îți dau o neîncredere în credința lor. Cred eu că este sau nu o diferență între mânăstirile pustnice și cele din oraș. Eu știu? Cam mare boieria la ultimii! Dar noi, continuăm să avem credința noastră, însă alt ajutor nu primim, ei își fac acareturile lor, și cu asta basta! Un singur lucru nu uităm, Mântuitorul rugându-se pe muntele Măslinilor a spus: „Tată, dacă e cu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
până în secolul al XVIII-lea. Se cuvine subliniat faptul că daniile nu sunt făcute către târgoveți, pământul fiind acaparat de boieri sau de Episcopie. Un document din iunie <1580-1582>, întocmit la Suceava, menționează o danie a voievodului Iancu Sasul către boierii: Gavril Sprânceană paharnic, lui Alontie Pojar, Toader Sprânceană, Mihail Arvat și fratelui său Toader, mai precis o moșie cu fânețe peste Prut, care se numește Ciortova, „atârnătoare de ocolul târgului Huși”. Petru Șchiopul (1574-1577, 1578-1579), în a treia lui domnie
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
mai mult pentru paza domnului decât a țărei, iar artileria noastră se mărginea în două tunuri, unul la Iași și altul la Galați; de unde noi cei mai bătrâni am apucat timpuri pe când nu se dădea o funcțiune, un decret de boierie, un hrisov, o hotărâre judecătorească fără tradiționalul rusfert 2, care intrase adânc în moravuri, astăzi avem în capul României moderne un rege, model de înțălepciune și virtute, o armată puternică care și-a făcut probele pe câmpul de bătaie, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
la orice idee nobilă și patriotică. Ei ne numeau pe noi pantalonari, bonjuriști, și căutau să ne convingă cu argumente ca de-alde aceste: Știți voi ce vă așteaptă, dacă nebuniile voastre se vor împlini? O să se desființeze rangurile de boierii, o să vă ieie la oaste, o să plătiți bir! Noțiunea egalităței cetățenești nu intra deloc în mintea lor. [...] Asemenea oameni cu asemene idei nu ne puteau opune piedeci serioase, dacă n-ar fi fost sprijiniți din afară. Centrele noastre de întrunire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mișcare națională și i-a văzut roadele, poate zice că a trăit două vieți. II Eram în miezul iernei, cu câteva zile înainte de Sf. Neculai. Mare chef între tinerii noștri de la Folticeni. Cei mai mulți primiserăm prin poștă, pe neașteptate, decrete de boierii de la caimacanul Vogoride. Eram căftăniți 4 fiecare după aprecierile binevoitoare ale luminăției-sale cu rangurile de căminari, comis, spătar, ban, agă etc. În dispozițiunea de spirit în care eram noi atunci, e lesne de înțeles ce haz am făcut de această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de joc nebun puturăm să ne ducem cu toții pe la casele noastre bucuroși de izbânda făcută și fiind siguri că caimacanul Vogoride va fi fericit când va auzi în ce mod i-am adresat mulțămirile noastre de ziua-i onomastică pentru boieriile cu care ne căftănise. A doua zi pe la oarele 11 dimineață, când mă pregăteam să merg la tribunal, fui întâmpinat de aprodul care îmi remise o hârtie. Eram destituit din funcțiunea de membru al Tribunalului Suceava. Am fost în viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a ne integra fără țară, fără pământ, ca adevărați paria dezrădăcinați, destinați asimilării. Exemplul românilor din Bucovina habsburgică (1775-1918) este edificator în acest sens. Și atunci, în secolul al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea, proprietarii români, boierii, și-au vândut moșiile unor alogeni armeni, evrei, poloni și germani. Noii stăpâni de moșii despre care a scris istoricul sucevean, prof. univ. Mihai Iacobescu, au adus coloniștii străini (ucraineni) să le lucreze moșiile, iar aceștia au asimilat elementul românesc
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
o delegație impresionantă, în frunte cu Victor Ponta (cel loial) să ocupe postul de meșter cârmaci, spre binele general. Se crede un Constantin Brâncoveanu, luat de subțiori de boieri și împins la tron, ceea ce înseamnă o cădere în penibil, o boierie de stânga, despre care am fost avertizați cu mul timp în urmă de Lenin, în legătură cu burghezia ridicată din elita proletară. Chiar dacă domnul Năstase a fost dat deoparte în mod brutal, după ce a fost și premier și, începând din 2004, a
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]