1,186 matches
-
pup și pe tine, nenorocitule! Dar, te mai las...să mă distrez și eu. Și Moartea râdea cu hohote de i se zdruncinau toate oasele, care...abia se țineau pe ea. Așa o vedea moș Ion și tot bălăbănea mâinile, bolborosind: Uș, uș...cu...mă...uș! Tocmai atunci a intrat și Ionică. Îi sclipeau ochii pentru că scăpase la damigeana de țuică pentru pomană. Văzându-l cum scutura mâinile, strigă: Faci vencilacie, tataie, faci vencilacie? Te-a luat căldura? Nu...Io..nică
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
tine. Și casa...și tractorul...și...lasă că mă ocup eu de toate. Tu să crăpi mai repede. Lui moș Ion îi pierise glasul. Scotea numai gâjâituri: hââ...hâ...ââ...â... Stancu s-a enervat și mai tare: Ce tot bolborosești acolo? Mă-njuri, ai? Nu-ți convine ce-ți spun. Grijania mă-tii de boșorog! Nu m-a lăsat fie-ta: „dacă așa vrea tăticuțu”...Și mafioții ăia de fii ai tăi, scumpii mei cumnăței. Am înghițit și am tăcut
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
peticit de plombe asfaltice în care, când și când, se mai împiedicau enoriașii care ieșeau de la sfânta slujbă. Stătea cu capul plecat, adus de umeri, cu corpul parcă încordat și care tremura convulsiv la intervale regulate, își înălța aritmic capul bolborosind scuze, probabil că nu le mulțumește îndeajuns generoșilor trecători sau enoriași care împărțeau, în dreapta și în stânga, „boțuri” de colivă învelite în hârtie velină ca să nu se scurgă pasta de zahăr, untedelemn și alte siropuri și desinențe ce compun gramajul umilinței
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369272_a_370601]
-
și pe Oceanu-nfricoșat statu: Cel mort își nalta Glasul și pe răsunătorul mal statu, Strigînd: "Furie-n mădularele-mi! și nimicire-n oasele și măduva-mi! Țeasta mi-e despicată-n fire, ochii-n meduze Plutindu-mi pe maree rătăcesc bolborosind, bolborosind, 165 Rostindu-mi tînguirile și zămislind dihanii mici Ce batjocoritoare șed pe-ale mareei pietricele În toate rîurile-mi și pe uscate scoici pe care peștii De tot le-au părăsit. O nebun! nebun! să îmi pierd cea mai dulce
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pe Oceanu-nfricoșat statu: Cel mort își nalta Glasul și pe răsunătorul mal statu, Strigînd: "Furie-n mădularele-mi! și nimicire-n oasele și măduva-mi! Țeasta mi-e despicată-n fire, ochii-n meduze Plutindu-mi pe maree rătăcesc bolborosind, bolborosind, 165 Rostindu-mi tînguirile și zămislind dihanii mici Ce batjocoritoare șed pe-ale mareei pietricele În toate rîurile-mi și pe uscate scoici pe care peștii De tot le-au părăsit. O nebun! nebun! să îmi pierd cea mai dulce fericire
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Numai că în cazul nostru bîzîie în urechi, în ochi, pe mîini, pe picioare, în cap, în suflet... Și asta cu atât mai al dracului cu cît ne prefacem că n-avem nici o muscă... Gh. P. unu: Și dacă-ți bolborosești toate adevărurile, nu mai ai muscă? Gh. P. doi: Păi, cum să-ți spun eu, după ce ai strigat, după ce ai urlat "asta e musca mea!", musca zboară... zboară și... gata... Gh. P. unu: Asta s-o crezi tu. Ascult-aici
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
la frică... De ce taci? (își face de treabă cu farfuriile, pune vin în pahare) Ai dreptate... Istoria se schimbă, dar frica rămîne...; ne-au înzestrat..., ne-au dotat cu frică... Asta-i greaua moștenire..., nu aia pe care o tot bolborosesc ăștia de azi...; omul falimentar, asta-i greaua moștenire! Ce faci, bei... sau mănînci? Gh. P. doi: Eu o să plec... Gh. P. unu: Acu', după ce-am suspendat spectacolul?! Mă lași singur... și cu soneria aia care-mi zbîrnîie în
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
cu... azi e miercuri sună a libertate... Da, e înnebunit după libertate... ca și cum ar ști ce-i aia... Octav: (iese din cort; se spală cu apă dintr-o canistră) Ce spuneai de libertate! Parcă spuneai ceva de libertate... Groparul: Ei, bolboroseam și eu... bolboroseli... Octav: Auzi, chiar e adevărat că ai un apartament de trei camere? Groparul: Sigur că am... Crezi că mă laud? Octav: Și-atunci de ce stai ziua și noaptea în cimitir?! Groparul: Interes de serviciu... Și de ce te
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
țigani nenorociți... etc. F1: Ei, om viu, dai în niște amărîte de fantome... (sare și el pe Octav care încasează zdravăn; groparul se scoală fără prea mare grabă, aplică niște lovituri cu o măiestrie surprinzătoare și lichidează agresorul; țiganii fug, bolborosind, înjurînd și amenințînd: "Gura mă-ti de gropar hodorogit, te dai Brusli! Lasă că-ți facem noi felul... mă, să-ți faci groapă, că de restul avem noi grijă, gura mă-ti de vagabond! Și tu, mă negustor de căcat
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
În pădure și nu văzuseră ceea ce văzusem eu. Îngrijorați de faptul că nu ne mai Înțelegeam, au trimis Îndată după un vraci, crezând că sunt bolnav. Dându-mi seama de situație, am spus atunci lucrurilor pe nume; am Încetat să bolborosesc În felul seu și am strigat cât am putut de tare: „Pădure!”. Toți s-au luminat la auzul acestui cuvânt, m-au mângâiat pe creștet și n-au mai trimis după vraci. M-am retras apoi, am mai meditat câteva
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Pe timpul războiului era tot cam așa: ajunsesem să mâncăm și cojile de cartofi. În cel mai bun caz, le sădeam primăvara pentru a face alți cartofi... Nu-nțeleg: ăștia de azi chiar nu știu ce se Întâmplă cu noi? Îi confirm gândul, bolborosind ceva despre posibile perspective În care nici eu nu credeam. Și-apoi completează, lăsându-mă cu gura căscată: Dacă ăștia vor continua tot așa, cu necesitate noi vom exploda... Hopa! Îmi zic, asta-i o figură a raționalității, modus ponendo-ponens
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Vatră 1 refractari și așa mai departe, vor forma o altă corporație. Aș putea asemui Dandysmul și Salahorismul cu două Vârtejuri clocotitoare, fără fund, care au țâșnit la suprafață În puncte opuse ale pământului: deocamdată par două puțuri fără astâmpăr, bolborosind tumultuos, pe care doar arta omului ar putea să le acopere; dar observați-le cu atenție, diametrul lor se mărește pe zi ce trece: sunt ca niște Conuri scobite ce urcă clocotind din Adâncul nesfârșit, peste care solidul vostru pământ
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
zeului Apollo care, cum zice Ovidiu, „laur în mână purta și [drept cunună] pe fruntea lui sacră tot laur” (Ars amandi, II) (274, p. 224). În templul de la Delphi, Pythia și preotesele (pythonese) - în urma intoxicațiilor cu frunze de dafin/laur - bolboroseau răspunsuri oraculare „revelate de zeu” și apoi interpretate de preoți : „Pythia coboară în lăcașul profetic și, în loc de scorțișoară, laudanum și tămâie, nu arde decât foi de dafin [= laur]” (cf. Plutarh, De Pythiae oraculis, 6) (109, p. 107). Plinius remarca virtuțile
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
glumeam... ― Ceea ce vei vedea nu poate fi nici măcar pentru tine subiect de glumă. Vino! Strîngîndu-și sutana în jurul trupului, Abatele ieși din cabinetul său și porni pe coridoare ca p furtună. Abia dacă îi aruncă o privire fugară lui Aloim care bolborosea ceva cu capul în pământ și ieși în curte unde fluieră scurt. Unul dintre frați îi aduse calul și se repezi să mai înșeueze unul pentru Maria. Urmă un .galop nebun, în timpul căruia gluga Abatelui căzu pe spate lăsând pletele
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
spui cu "primul"? ― La fiecare recoltă, invariabil, o singură clonă își asumă rolul de salvator al celorlalte și își încheie viața jertfindu-se pentru ceilalți. E clona Sfântului Augustin ce Nou. Aloim căscă gura, ochii îi ieșiră din orbite și bolborosi ceva care semăna cu o rugăciune. Se împletici cu greu până ajunse să se așeze pe pat și aproape că se prăbuși pe salteaua subțire. ― Vrei să spui că...? ― Vreau să spun că Sfântul Augustin e mereu printre noi în
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
e mereu acela care însămînțează Lumile Agricole, numai pentru ca, o dată întrupat acolo, să se jertfească din nou, ne dă puterea și speranța, ne face să fim ostașii lui de-a pururi. ― Dar, dar... E o blasfemie! Să-l jertfești mereu... bolborosi Aloim. Pe frunte îi înfloriseră broboane de sudoare. ― Sfântul Augustin cel Nou și clonele sale nu fac decât să parcurgă, de sute de ori, același drum. Destinul fixat de însuși Dumnezeu atunci când l-a trimis pe lume. Poate și de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
culmea furiei, Radoslav lovi cu pumnul în chipul sculptat al Sfântului Augustin cel Nou și apoi se prăbuși la pământ. Aproape că leșină din cauza vorbelor pe care le rostise. Se ghemui ca un foetus pe pardoseala rece și începu să bolborosească rugi. Se aștepta ca mânia divină să se pogoare din cer și să îl trăznească acolo, pe loc. Ecourile se stinseră însă precum toate celelalte, și Abatele începu să creadă că doar durerea pe care o simțea în pumnul cu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
secretul lor și Kasser era convins că de fapt aparatul acela era mai valoros pe Pământ, unde încă se mai accepta aurul, decât orice încărcătură de austral cu care pământenii oricum nu aveau ce face. Femeia scutură din cap și bolborosi: ― Nu, nu, nu pot accepta pomană. ― Dar mi-ai spus că ai venit fiindcă sunteți săraci. ― Chiar și așa, familia mea nu a acceptat pomana nimănui. Numai mândria ne-a mai rămas. ― Femeie, îi obosești pe Înălțimile Lor cu asemenea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Mos, încuviință fostul împărat. Dar niciodată până acum nu am avut vreun indiciu despre ceea ce va face Abația atunci când, așa cum le place tuturor călugărilor augustinieni să spună, va trebui să lupte în Armaghedon. ― Mie chiar nu-mi place cuvântul ăsta, bolborosi Mas. Kasser râse scurt. ― Ți-am spus că e pentru binele tău să nu te mai amăgești că lucrurile pot fi întoarse din drumul lor. Se va dezlănțui în curând cea mai mare dintre furiile pe care le-a cunoscut
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
am fost amândoi de acord că tăblițele alea sunt o găselniță nemaipomenită. Am reușit să producem cu ele prima diviziune a muncii. I-am separat în mai multe comunități care muncesc individual... Chiar tu spuneai că avem rezultate excelente. Isidor bolborosi încurcat: ― Da, dar uite că nu ne-am gândit la structura de rezistență. Nici nu vreau să iau în considerație eventualitatea în care Templul se va prăbuși. Clonele nu au cum să interpreteze asta în favoarea noastră. Mi-e teamă că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Rim fu cuprinsă de un asurzitor strigăt de nemulțumire care nu făcu însă să tresară nici o fibră pe fața spionului. ― Știți cine sunt? Gâfâind și încercînd instinctiv să se îndepărteze târâș de arătarea care îi sfârtecase prietenii, pământeanul începu să bolborosească: ― Au venit doi oameni care aveau ceva... ceva de mare preț pe care l-au încredințat lui Alarik. Apoi au plecat... ăăă... adică au fugit, dar a doua zi i-au trimis vorbă că singurul om mai puternic decât ei
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
va urma soarta hărăzită de Dumnezeu și ne va salva pe toți. Femeia mai luă o înghițitură de vin. Îi plăcea la nebunie și simțea cum obrajii încep să-i ardă. ― Poate că n-o să dureze chiar atât de mult, bolborosi ea. ― Ce anume? ― Să vă salveze. Sfinte Augustine și Doamne Dumnezeule, ajutați-mă să am puterea să vă împlinesc voia. Și dați-mi măcar un semn că nu ne înșelăm cu toții și punem la cale pierzania celui mai ales dintre
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ascundă. Cei doi fuseseră prea preocupați de discuția dintre ei ca să o bage în seamă. Îi atrăsese însă atenția modul în care se mișcase cel mai tânăr dintre ei. Numai un quint putea avea o asemenea viteză. - Stai să înțeleg, bolborosi Abatele. Îmi spui că ai văzut un bărbat... un băiat, care se mișca aidoma unui quint? Femeia încuviință din cap. - Și era îmbrăcat ca un băștinaș? - Nu numai că era îmbrăcat ca unul din locuitorii podișului, dar sunt sigură că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
încercare disperată de a se apăra, străinul își năpusti toate cele trei pumnale spre gâtul lui Xtin, dar cuțitele se opriră în aer și se înfipseră apoi în pământ, dominate de imensa putere mentală a lui Xtyn. - Nu se poate! bolborosi Essen. Nu se poate... Cu un zâmbet disprețuitor, Preotul îl lovi scurt în beregată. Vocea străinului se frânse. Fără a privi înapoi, tânărul merse spre obiectul pe care Essen îl plătise cu prețul vieții. - Ce-i asta? întrebă Insa. - Nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pară. Fata asta nu are nici o șansă. Odată am să ajung prea târziu. Se retraseră amândoi delicat din mintea Insei și prima senzație pe care o conștientiză Xtyn fu mâna tinerei care îl strângea spasmodic de degete. Fata plângea și bolborosea cuvinte de neînțeles. Două femei o ridicară și se grăbiră să o ducă spre peșteră. - Ai fi putut să-mi explici, zise Xtyn cu un glas moale. Arrus clătină din cap, fără să spună ceva dar și fără să se
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]