834 matches
-
împotriva credinței. Din dorința de a valorifica posibilitățile oferite de genul liric, a alcătuit epigrame în metru antic. Sub influența romantismului german, nuvelele Suferințe (Din ziarul unui june) și Mici escursiuni apelează frecvent la tonul patetic wertherian, insistând asupra sensibilității bolnăvicioase a eroilor. Sedus de ritmul prozei, scriitorul se adresează legendelor și basmelor populare, de la care împrumută un șir de elemente specifice, constituind temelia a două legende în proză. Legendele sale, cea mai reușită dintre ele fiind Vidra și Simion, au
BODNARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
mare logofăt) Radu și a Despinei, „din casa lui Mihai Viteazul”12, iar Vasile Lupu a fost însurat prima oară cu Teodosia (Tudosca), fiica marelui vornic Coste Bâcioc (Bucioc), soție care i l-a născut pe Ioan cel slăbănog și bolnăvicios. Tot Tudosca a fost mama fetelor, de ale căror căsătorii Vasile Lupu legase atâtea planuri politice. Familiile domnești vor fi, de acum încolo, integral românești. Gheorghe Ștefan, inamicul lui Vasile Lupu, s-a căsătorit - după o răpire romanțioasă - cu Safta
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Pe aceeași linie, L. Algazi va pleda în Profeții pentru „militantismul cultural”, împotriva diletantismului și a artei pentru artă. H. Sanielevici susține teoretic această orientare prin studiile Despre stil și Literatura viitorului, afirmând că simbolismul și decadentismul sunt expresia unei „bolnăvicioase hipertrofii a senzației”, iar naturalismul, ca falsificator al adevărului, e „mărginit, vulgar ori nevropat”. Const. Graur dă câteva articole cu tentă sociologică, precum Bacșișul presei și Învățământul rural. În numărul 2 Gala Galaction îl omagiază, la moartea acestuia, pe A
SPICUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289828_a_291157]
-
articulațiilor gâtului și fluxului gândirii. Am un mare talent de a fi căscat și împiedicat. Din această pricină, mai totdeauna din căzături am câte un semn ba pe față, ba la umăr, sau chiar câte o ruptură de os. Sunt bolnăvicios, dar îmi sperii doctorii cu viteza cu care mă vindec, făcându-i pe toți să declare că sunt de o robustețe ieșită din comun. Dacă ar fi așa cum zic ei, atunci cum se explică faptul că mă îmbolnăvesc atât de
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
de breaslă condamnau această înscenare grotescă, unii considerau că cei implicați în această afacere își meritau soarta, că au primit ce au căutat etc. Iar în universitatea noastră nu am întâlnit nici un cuvânt de compasiune pentru soarta psihologiei (doar curiozitate bolnăvicioasă), nimeni nu s-a solidarizat cu noi, psihologii (pedagogii, sociologii) care am dispărut deodată dintre filierele de formare. Nici atunci când Catedra de Psihologie și Pedagogie a fost anexată Catedrei de Socialism științific. Dar nici după 1989 nu am găsit înțelegere
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
decor urban al supraviețuirii. Viața de cartier în anii „construcției socialismului”, când terenul viran dintre blocuri era plantat cu imense macarale rivalizând în urâțenie doar nemiloasele buldozere, devine mediul perfect al delațiunii și gregarizării. Frica românilor unul de altul, suspiciunea bolnăvicioasă, promiscuitatea domestică - toate se trag din transformarea locuinței personale într-un dormitor colectiv. Suntem în plină deraiere nevrotică a umanității celor mai mulți cetățeni ai României socialiste. Fragmentele despre demolări (mai ales tabloul descris la pagina 111) sunt, în opinia mea, cele
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Înțelege dintr-o astfel de frază pe care tov. Titus Ștefănescu Priboi o așterne În Viața românească pe aproape o jumătate de coloană:«(Ă)» Sunt atâția de „deci”, „fără”, „care”, etc, Încât cititorul pornit pe un asemenea drum cotit și bolnăvicios, zdruncinat de atâtea hârtoape ajunge la capătul frazei uitând complet despre ce era vorba la Început. La fel se Întâmplă cu imagini năstrușnice cum sunt cele dintr-o cronică literară din România liberă În care se spune: «Cele patru vipere
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
tinere și posesoarea unei experiențe de viață discutabile. Nu doar din acest punct de vedere, „mitul cavalerului” primește o lovitură aproape mortală. Eroismul lui Marlowe pare a fi doar una din formulele de menținere în echilibru a unei sensibilități aproape bolnăvicioase. Marea găselniță a lui Chandler constă în păstrarea secretului privitor la această fisură mortală din identitatea adâncă a eroului. Cititorul își dă seama de ea prea târziu, când și-a construit propria lui variantă, propriul portret-robot. Cu această biografie și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ce alcătuiesc însăși esența lumii în care a plonjat. Prizonieratul său ține și de un soi de magie căreia nu i se poate sustrage - așa cum, în opinia lui W.H. Auden, lectura romanelor polițiste ține mai degrabă de o vrajă bolnăvicioasă decât de arta autentică (vezi celebrul său eseu The Guilty Vicarage). Cu aceste atuuri de partea sa (or, mai degrabă, forțat de împrejurări să-și dezvolte propria sa... metafizică, opusă răului fizic produs de adversari), era inevitabil ca eroul să
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
experiențe politico-istorice - nu se ajunge nicăieri. Decât, firește, la distrugerea creației. În cele din urmă, Raymond Chandler vede o soluție: reapropierea englezei americane de cea britanică. Altminteri, frumoasa limbă în care a scris Shakespeare s-ar putea contamina de un bolnăvicios alexandrinism ori, mai rău, ar transforma întreaga lume anglo-saxonă într-o populație de „țărănoi” (boors). Deși ordinea e inversă (limba decade prin proastă folosire și nu individul regresează prin uzul unei limbi insuficient de subtile), această judecată are, la nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Marlowe însuși suferă modificări substanțiale, prin comparație cu aparițiile sale anterioare. Nu e vorba doar de schimbările vizibile la nivel fizic („M-am pieptănat și m-am uitat la firele cărunte. Erau din ce în ce mai multe. Chipul de sub păr avea o înfățișare bolnăvicioasă. O față care nu mi-a plăcut deloc”), ci și de instalarea unei moliciuni pe care cititorul nu e pregătit s-o digere. Necazurile vin peste el fără să le caute, iar detectivul se mărginește să constate că a devenit
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
sufletească. D.B. a inventat că în libertate făcea sex în fiecare seară cu nevasta lui și că înainte de asta „îi trăgeam o limbă. Ca să nu-mi fie scârbă îi puneam înghețată pe clitoris. ș...ț Puneam și puțină frișcă”. Exagerări bolnăvicioase de acest gen au fost extrem de multe, spre amuzamentul agresorilor, care găseau o plăcere perversă în a forța deținuții să inventeze absurdități înjositoare. Efectul, în acest caz, a fost că toată camera a izbucnit în râs, iar Țurcanu a răcnit
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
dezvoltării de mai târziu a scriitorului. Nu din Colina sau Calul, s-a dezvoltat autorul Desfășurării. În primele lui nuvele, alături de o vădită și puternică tendință spre naturalism, de un interes exagerat spre analiza psihologică a stărilor sufletești întunecate și bolnăvicioase, există, bine desenată, fizionomia unui puternic scriitor realist. Chiar în schițele și nuvelele naturaliste există un element sănătos, așa cum există un element sănătos în însăși metoda naturalistă, la un Zola, la un Hemingway. Acest element este descrierea exactă, îngrijită, sobră
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
burghezia renunțase să-și mai acopere fața cu trandafiri și gladiole artificiale și instaura cu ajutorul naziștilor dictatura fățișă (...). Literatura oficială, mânjindu-se cu sânge pe față și atârnându-și de brâu scalpelul, devenea un credincios paj al fascismului (...). În acest bolnăvicios peisaj, alături de creații realiste care continuau cele mai bune tradiții ale literaturii noastre și vădind influența acestora, a apărut prima schiță a lui Marin Preda, intitulată Salcâmul. În timp ce în maculatura literară a vremii omul era degradat și redus la trăsăturile
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Istoricul olandez recontituie exemplar și pe baze științifice: caracterul lui Erasmus, nevoia de puritate și curățenie, sensibilitatea, aversiunea față de discordie, nevoia de concordie și prietenie, legătura între închinare și convingere, nemulțumirea cu privire la sine, gândirea egocentrică, singurătatea interioară, atitudinea defensivă, suspiciunea bolnăvicioasă, sentimentele de neliniște și nefericire, contradicțiile nerezolvate ale sufletului, sila de minciună. Huizinga, spre deosebire de alți istorici și literați preocupați de viața și opera lui Erasmus, formulează și rezerve, estompând acel entuziasm ce nu arareori a denaturat imaginea reală a personalității
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
o transportă până în vizuina lor și acolo o depun pentru iarna ce va să vie, care nu va mai veni pentru câțiva dintre ei. Mulți dintre cei care treceau prin fața ochilor mei, acolo, jos, pe trotuar, erau plăpânzi și subțiri. Bolnăvicios de subțiri, de slabi. Ministerul a făcut o "treabă bună" în privința sănătății. Măcar a scăpat de obezitate, care devenise o epidemie cu câțiva ani înainte. Acum o înlocuise cu malnutriția. Grozav! Cei mai grăbiți erau elevii. Îți puteai da seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
minunat. Pielea-i ușor înnegrită ce se vedea de sub straiele negre se potrivea perfect cu apusul întunecat. Ochii negri păreau mai înflăcărați ca niciodată, gata de luptă, pregătiți să înfrunte primejdia, împăcați cu gândul morții. Radia un soi de entuziasm bolnăvicios. Am venit cu cadouri, zise ducându-și mâna la frunte într-un mod curios și lăsând-o apoi jos, pentru cei mici și pentru cei mari. Soliteraj, unde să ducem astea? se auzi o altă voce gravă din întunericul camionului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
al pământului. Tatăl lui era un țăran. Dispăru! Imaginea sa dispăru din fața ochilor mei. În locul său stătea un om în vârstă, cu ochelari fumurii, ce cred că mascau faptul că era orb, afectat de o calviție totală. Era slab și bolnăvicios, din câte mi-am dat eu seama. "Mișcă, vierme! Ce te miști ca un melc? 'Tu-ți dumnezeii mă-tii! N-auzi să te miști?" Era o voce slabă, stinsă, abia auzită, dar care inventa și debita înjurături fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
oameni pe micile ecrane. Era mai puțin înalt, dar destul de impunător. Părul aranjat, deși plin de culoare, era brăzdat de șuvițe argintii ce îi trădau vârsta puțin avansată și grijile care-i ocupau timpul. Pielea îi era de un galben bolnăvicios, iar ochii îi erau adânciți în orbite, obosiți, dar tot calculați și reci. Era un om îngrijit, dar predispus la boală. Ordinea și curățenia erau un mod de viață pentru acest om. Costumul era călcat și foarte curat. Cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
avusese un nume pentru el, căci îl întâlnise de câteva ori și scăpase, dar e prea teribil ca să-l menționez și îngrozitor ca să mă gândesc la el. În colțul din spate al sălii, lângă geam, era o formă amorfă albă bolnăvicioasă care plutea pe la jumătate de metru înălțime. Sub ea se ghicea un corp de om, culoarea cenușie a mantiilor din Leverif și o mască de gaz care acoperea fața muribundului. Încă respira... Era atât de sumbră scena! Încă respira nefericitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
oprit în gât. Augustus îl contemplă cu tristețe. Nu pentru bani uneltesc pierzania lui Libo. În spatele acestei intrigi murdare, ce riscă să-i împroaște pe toți cu noroi, este Livia, de asta nu se mai îndoiește. Livia, cu ura ei bolnăvicioasă față de toți cei pe care nu-i poate controla. Năduful din suflet se i revarsă năvalnic asupra lui Trio: — Pe vremea republicii, recompensele erau, măcar, politice... Tușește. — Oamenii uitau de conștiință și deveneau informatori ca să capete statut civic... Își înșurubează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
am primit-o eu. M-am însurat cu o verișoară de-a mea, cu care am ridicat această iaurgerie han. Viața noastră părea că va curge firesc și liniștit, dar n-a fost așa. Nevastă-mea dădu naștere unei fetițe bolnăvicioase și diforme, a cărei existență ne împiedica să ne bucurăm în voie de mersul destul de prosper al negustoriei. După câțiva ani, femeia îmi muri în chinurile facerii, dând viață unui băiețel... După numai câteva luni, soarta mă lovi din nou
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
uită până și de faptul că i se ia pâinea de la gură? Totuși eu, sunt un om suficient de logic încât, precum evreul, la întrebări să pot răspunde cu alte întrebări. Oare nu cumva la adăpostul acestei obsesii, uneori parcă bolnăvicioase, se ascunde ca o fantomă hâdă lipsa cronică a românilor de proiect și viziune, ceea ce unii consideră că ar fi adevărata cauză a băltirii noastre seculare? Oare nu ne îngrijorează de fel faptul, că toate energiile politice ale țării, sunt
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
lovesc la întîmplare primprejurul lor? Sau poate pentru că mă complac în disperarea mea și pentru că, pornind de la câteva date reale, am întemeiat, sub pretenția adevărului, o atmosferă care nu corespunde realității? Și am perversitatea de a mă hrăni din această bolnăvicioasă hrană după cum muștele se delectează pe hoituri? Sau poate, neștiind încă adevărul, vreau să mai prelungesc, în închipuirea mea măcar, legătura cu Irina? Dar toate aceste sunt presupuneri, și n-aș vrea, din pricina aranjării lor una după alta, să cadă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
am primit-o eu. M-am însurat cu o verișoară de-a mea, cu care am ridicat această iaurgerie han. Viața noastră părea că va curge firesc și liniștit, dar n-a fost așa. Nevastă-mea dădu naștere unei fetițe bolnăvicioase și diforme, a cărei existență ne împiedica să ne bucurăm în voie de mersul destul de prosper al negustoriei. După câțiva ani, femeia îmi muri în chinurile facerii, dând viață unui băiețel... După numai câteva luni, soarta mă lovi din nou
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]