1,034 matches
-
aproape strigând, este ceva serios, și ea zice, ceva ce poate fi vindecat, ești pregătită, o întreb, nu știu, eu sunt întotdeauna optimistă, iar eu îmi lipesc buzele de receptor, îmi pare atât de rău, Hava, nu știam că ești bolnavă, iar ea zice, nimeni nu știa, deși era o problemă veche de ani de zile, iar eu întreb, te pot ajuta cu ceva? Da, spune ea, aș vrea să te întorci la noi, Anat nu se descurcă fără tine, avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se ridică înfricoșată, spune-le că sunt bolnavă, mă roagă ea, spune-le că totul s-a amânat și nu am mai apucat să îi anunțăm, doar nu te costă nimic, dar eu mă încăpățânez, spune-le tu că ești bolnavă, nu pot să fac lucrurile în locul tău. Pășim spre ușă ținându-ne de mână, Noga o deschide înfricoșată, iată că baloanele legate de ea privesc din prag asemenea unui grup de copii curioși, frunțile lor ating frunțile noastre, iar printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
știți, să scuip toată porcăria asta. Și mi-a fost foarte rușine să stau aici, în fața voastră, și să vă spun cum voiam eu să-mi omor fostul prieten. Cred că v-ați gândit, cel puțin la început, că sunt bolnavă psihic. Dar pe urmă mi-am zis că toți reacționăm și simțim la fel, pot să pun pariu că nu e nici unul dintre voi care să nu fantazeze cu ochii închiși înainte de culcare, seara, nici unul care să nu-și dorească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ne ajută să vizităm timp de două zile naosuri și incinte de mănăstiri, la umbra fațadelor Împodobite ca niște platouri de argint de mult Înnegrite și roase. Eram Însoțiți de niște servitori zbârciți care mergeau șontâcăind, sacristiile parcă se prăbușeau bolnave de atâta aur și metale, de casetoane grele, de cornișe prețioase. În involucre de cristal tronau de-a lungul pereților chipuri de sfinți În mărime naturală, șiroind de sânge, cu rănile deschise presărate cu picături de rubin, Criști contorsionați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care se numește puncție lombară. Nimic nu le speria pe fete mai tare decât cuvintele astea. Paula și Maia, o femeie la cincizeci de ani, cu enurezis și automatism ambulatoriu nocturn, povesteau, fiind cele mai vechi în salon, despre o bolnavă căreia îi înțepaseră sub ochii lor măduva spinării și îi paralizase partea de jos a corpului. Dacă îți mai suflau și aer în creier, pentru encefalogramă, rămâneai cu niște dureri de cap, ziceau ele, de-ți părea rău că-l
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
țipă răgușit. O mai ținură arcuită câteva minute, cu un tampon de vată udă apăsat pe locul înțepăturii, apoi o întinseră încet pe spate, trăgând pijamaua pe ea. Nu trebuia să miște capul cel puțin douăzeci și patru de ore. Cele mai multe dintre bolnave nici nu se uitaseră, Lavița plânsese să se omoare cu fața în cearceafuri, Paula stătuse calmă cu fața la perete. Doar eu și cucoana aceea cu pareză facială priviserăm totul, eu răsucindu-mi pe deget, cu destulă nervozitate, buclele, ea cu o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vom lăsa oasele pe vreun coridor, am deschis o ultimă ușă. Sala în care am intrat era foarte mare, cam cât cea a lui Rolando, de sub pământ. În paturile de țeava, înșirate de-a lungul ferestrelor, stăteau vreo treizeci de bolnave, tinere și bătrâne, unele zăcând pur și simplu, altele dormind, altele stând de vorbă peste noptierele cu flori în pahare. Pe marginea unor paturi se așezaseră câțiva vizitatori. La o femeie galbenă ca lămâia venise bărbatu-său în uniformă de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mă amuz eu, gîndindu-mă la bruma de hindusthană pe care o știa Jenia Isaac. Ciocănesc la ușă, și îmi răspunde un glas schimbat de febră. Asta m-a necăjit puțin, căci ideea că va trebui să stau mereu în preajma unei bolnave, și încă a unei bolnave albe, îmi era insuportabilă. Am găsit-o cu temperatură, tremurând, dar destul de inimoasă. Mă rugă să scriu o listă de cuvinte hindusthane uzuale și să-i prepar o ceașcă de cacao, căci paznicul nu se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
bruma de hindusthană pe care o știa Jenia Isaac. Ciocănesc la ușă, și îmi răspunde un glas schimbat de febră. Asta m-a necăjit puțin, căci ideea că va trebui să stau mereu în preajma unei bolnave, și încă a unei bolnave albe, îmi era insuportabilă. Am găsit-o cu temperatură, tremurând, dar destul de inimoasă. Mă rugă să scriu o listă de cuvinte hindusthane uzuale și să-i prepar o ceașcă de cacao, căci paznicul nu se pricepe. Nu era deloc impresionată
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Asta sunteți: unul din cei mari. - Eu știu ce-ți spun, continuă Antim zâmbind amar. Vorbeai de ambiție, spuneai că ești mistuită de o ambiție aproape maladivă. Felicitările mele, Maria Daria! Dacă crezi în geniul dumitale, așa trebuie să fii: bolnavă de ambiție... - Dar în cazul meu... - Nu mă întrerupe, că nu știi ce voiam să-ți spun mai departe. Poate că, într-un anumit fel, eram și eu ambițios. Căci, în fond, acceptasem să dau concerte, încercasem, cum se spune
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o privire de parcă-și pierduse mințile. Pe urmă, fără un cuvânt, a luat-o la fugă prin grădină spre poarta din spate, cu părul fluturându-i în vânt. De-atunci n-am mai văzut-o. Ce părere ai? — Nu-i bolnavă mintal, e numai foarte timidă, interveni Gabriel. Când a fost cu noi la mare părea perfect normală. Gabriel își aprinse o țigară, apoi o strivi repede într-o scrumieră. — Și eu cred că-i puțin întârziată, spuse Brian. În ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
anilor, în practica sacramentală a persoanelor în vârstă se poate insera și tendința de a pierde semnificația inițială și convingerea cu care reconcilierea sacramentală era celebrată. Uneori, spovada frecventă se poate transforma într-un moment prin care persoanele vârstnice sau bolnave își caută alinarea psihologică, având tendința de a trăi celebrarea sacramentală ca pe un fel de mecanism de consolare. Prin dialogul lor cu confesorul, pot căuta doar anumite remedii de natură psihică sau psihoterapeutică. Cu toate că nu acesta este scopul sacramentului
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
romantismului, a simbolismului și a parnasianismului. Nu trezesc însă nici sublimul romantic, nici spleen-ul simbolist, având mai mult darul de a sublinia virtuozitatea imaginilor, grandoarea peisajelor construite și, de aceea, conduc, mai degrabă, spre parnasianism: Clopotnițe din cerul blând bolnave / ning lin peste funinginea din oase/pupile mari. Printre ruine joase / își plânge piatra fluturi și agave. Fără a fi - așa cum reiese din volum - un religios, în poemele lui Horia Zilieru, fiorul sacru este latură aproape inalienabilă, manifestată explicit sau
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
lui Israel care se pasc pe ei înșiși! Nu trebuie păstorii să pască turma? 3. Voi mîncați grăsimea, vă îmbrăcați cu lînă, tăiați ce e gras, dar nu pașteți oile. 4. Nu întăriți pe cele slabe, nu vindecați pe cea bolnavă, nu legați pe cea rănită, n-aduceți înapoi pe cea rătăcită, nu căutați pe cea pierdută, ci le stăpîniți cu asuprire și cu asprime! 5. Astfel, ele s-au risipit, pentru că n-aveau păstor. Au ajuns prada tuturor fiarelor cîmpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
povestea tot mai mult, dorind să îl facă fericit pe Ionuț și încercând să îl invite și pe el pe imaș. Până în clipa în care, Ionuț, zâmbitor, îi spuse: - Dorinel, eu nu voi putea juca niciodată fotbal. Picioarele mele sunt bolnave... am avut un accident. Dar mă bucur că tu poți juca. Să joci și pentru mine și voi fi fericit. Dorinel, plin de uimire, privind picioarele imobilizate ale lui Ionuț, se uită la bunicul lui care era întors un pic
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
ne spune numele mamei ca pacientă și numele doctorului de la chirurgie și ne interesăm apoi telefonic după plecarea tânărului, cu gând de a pune eventual un cuvânt în sprijinul pacientei. Stupoare! De la secția respectivă suntem informați că nu există nici o bolnavă cu numele indicat de noi, iar doctorul Oanea se afla el însuși în concediu medical de două luni. Strașnică păcăleală am mai luat, iar acest tânăr cred că, dacă s-ar prezenta la un concurs de admitere la Institutul de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
se poate vedea, de-aici, de pe partea asta. Oare peste tot să fie așa? Peste. Hai să vezi, să vedem. Și, tuturor celor de față: fiți cu grijă și nu vă temeți. Facem un ocol, cu mic cerc, să vadă, bolnava, și partea opusă ei, a oceanului de omăt, și-apoi, ne vom duce direct la București. Una din moașe dă un scurt chicot. O fi de groază? O fi de bucurie? Oare, de ce-o fi, acel chicot? A, da
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
că mintea ta se învârte ca roata cea mare de la Târgul de Moși și e atât de epuizată apoi de toate gândurile negre încât nu mai are putere să facă lucruri trainice, frumoase, așa cum e scrisul. Draga mea, nu ești bolnavă, vei fi mamă, atâta tot. Bucură-te și scrie-mi tot ce vrei, scrisorile tale sunt un balsam pentru bătrânul doctor care-și plimbă singurătățile prin Kleine Schanze. Cât s-ar fi bucurat bunica ta să fie alături de tine în
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
pentru două săptămâni. S-a apelat atunci la cântăreața Montserrat Caballé, dar aceasta era bolnavă. Le Monde informează că în lume nu se cunosc decât trei-patru cân tărețe capabile să interpreteze dificilul rol al Elenei, trei dintre ele aflându-se bolnave în același timp, una la Paris, a doua la Milano, a treia la Torino. 21. Seara, firește, i-am povestit Zenobiei până în cele mai mici amănunte vizita Mariei, i-am repetat toate cuvintele rostite de mine și de ea, tot
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
văzuse, până nu demult, pe bunica lui că se poartă cu ea, îi vorbea încetișor și-o potolea. Cum poate dintr-o mamă atât de cumpătată și de fericit făcută, cum fusese mamaia lui, să iasă o fiică atât de bolnavă și de chinuită de draci cum e mama lui? Spera din toată inima ca el să semene cu mamaia, nu cu mama. Oare se poate ca însușirile cuiva să sară peste copii și să treacă direct la nepoți, ca o
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
grijă de mama lui, care o să tot aibă „căderi“, dacă se simte în stare să trăiască singur cu ea, și Nicu a spus că poate și vrea. Doctorul stătea cu ochii pe ei, nu trecea săptămână să nu întrebe despre „bolnava noastră“ și să-i dea sfaturi medicale, fără să obosească să i le repete. Oare de ce făcea asta? Se pomeni cu un bulgăre de zăpadă în geam, își luă steaua cu beteală și fugi afară, lăsând-o pe frumoasa Pestrița
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
domnul Michel. Doctorul îl întreabă dacă mai văzuse șobolani. ― A! nu, spune portarul, stau la pândă, știți ? Și porcii ăia nu îndrăznesc. Telegrama îl anunța pe doctor de sosirea mamei lui, a doua zi. Venea să se ocupe în absența bolnavei de casa fiului ei. Când Rieux se întoarse acasă, sora era acolo. Doctorul își văzu nevasta în picioare, în taior, cu chipul strălucind de fard. I-a zâmbit: ― E bine, spune el, foarte bine. Câteva clipe mai târziu, la gară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ceea ce nu făcuse niciodată până atunci. Nesigur pe creditul pe care trebuia să-l acorde telegramelor liniștitoare ale soției lui, se hotărâse să telegrafieze medicului șef al sanatoriului unde ea se îngrijea. Ca răspuns, primise știrea unei agravări a stării bolnavei și asigurarea că vor face totul pentru a opri progresele răului. Păstrase pentru sine vestea și nu-și explica altfel decât prin oboseală faptul că putuse s-o spună lui Grand. Funcționarul, după ce îi vorbise de Jeanne, îl întrebase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
vedeți. Să așteptăm, i-a spus Rieux lui Tarrou. Dar, la amiază, nimic nu se schimbase. Seara, Grand putea fi socotit salvat. Rieux nu înțelegea nimic din această înviere. Cam în aceeași vreme totuși, i se adusese lui Rieux o bolnavă, a cărei stare el o socoti disperată, și pe care a izolat-o imediat la sosirea ei în spital. Fata era în plin delir și prezenta simptomele ciumei pulmonare. Dar a doua zi dimineața febra scăzuse. Doctorul a crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
a trei procente. — Și, cu toate acestea, ei au mers mai departe? — Da. Fiica i-a împins de la spate. Ea voia ca, dacă oricum avea să moară, măcar să aibă o șansă. — Era minoră ... — Da, spuse Marsh. Dar ea era cea bolnavă. — Aveți aprobări scrise? — Da. — Am citit acele aprobări. O parte dintre noi au senzația că aprobările au un ton pozitiv nerealist, cu o tendință de minimalizare a riscurilor. — Aprobările au fost pregătite de departamentul juridic al spitalului, zise Marsh. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]