451 matches
-
la școală. Își găsiseră un subsol umed, ca o gaură în pământ, drept adăpost provizoriu, dar continuau să locuiască aici, după atîția ani. Câteodată, la noi nu e posibil să procuri o locuință, nici chiar cu relații. Subsolul avea tavanul boltit și, când vorbeam, vocile răsunau cu un mic ecou. Câteva trepte duceau spre subsol, în adânc, acolo era intrarea - o ușă de lemn cu ochiuri de geam - pe care mătușa o căptușise cu draperii, covoare și pături, ca măsură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de construcții știa să se tocmească și să aducă din lume cei mai iscusiți meșteri, dar... Oare Iustinian cucerise locurile acestea, stânca aceasta pe care nu plouă aproape niciodată, înadins ca să-și ridice pe ea mânăstirea și biblioteca? În firidele boltite, în îmbrățișarea pietrei stăteau de mai bine de o mie de ani manuscrisele sfinte și pe pereți icoane pe care nici diavolul distrugător al iconoclaștilor nu le atinsese; pe când, peste toate câte le ridicau în Valahia, timpul și vremea își
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în capelă. Se ridicară amândoi și unchiul, curtenitor după obiceiuri europenești, își sprijini nepoata de braț, dându-i întâietate la toate ușile. Stanca îi mulțumea de fiecare dată, cu un surâs copilăresc. Din sala mare, aruncând o ultimă privire tavanului boltit și zugrăvit, întruchipând drumul lui vodă făcut cu nouă ani în urmă la Adrianopol, spătarul își conduse nepoata într-o trecere intermediară dând înspre galeria care unea cerdacul de deasupra intrării de la răsărit cu loggia dinspre apus ce dădea spre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
superioară, soarele de mai lumina incandescent roca prețioasă pusă în valoare de încăperea ce se desfășura vastă, nici un fel de mobilier nesupărând desăvârșirea ornamentală a pardoselii și a pereților pictați cu motive florale pe fond roz auriu. Trecând pe sub arcade boltite și prin uși mici arcuite cu lemnul aurit, au ieșit în cerdacul de răsărit. Dintr-o aruncătură de ochi spre dreapta spătarul văzu, dincolo de grădina de trandafiri, ținută de grădinarul francez anume adus, și care acum erau toți înfloriți într-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
străduțe înguste, întortocheate, numai de Ștefan știute, fumând, fără să vorbim între noi. Orașul îmi dezvelea acum un alt obraz, zbârcit, misterios, plin de farmecul discret al mahalalelor. Îmi plăcea mirosul de vechi și de mucegai care venea din curțile boltite și dărăpănate, unde dintre rufele albe întinse la uscat se ivea mogâldeața palidă a vreunui bătrânel așezat pe un taburet, bălăngă nindu-se fericit și senil sub soarele cu dinți al lui martie. Tăcerea noastră era întreruptă doar de lătratul câinilor
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pețitorie. Între timp, Lefty cobora muntele cu un sac de gogoși de mătase În spate. Când ajunse În oraș, o luă În jos pe Kapali Carsi Caddesi, apoi o coti pe Bursa Sokak. Nu merse mult și intră pe poarta boltită, În curtea de la Koza Han. Înăuntru, de jur Împrejurul fântânii de acvamarin, sute de saci țepeni, Înalți până la brâu, dădeau pe-afară de gogoși de viermi de mătase. Peste tot se Îngrămădeau bărbați care vindeau sau cumpărau. Strigau de când sunase clopotul de deschidere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
trimise spre est și spre vest, pasagerii care soseau și plecau, bându-și cafeaua la Palm Court sau lustruindu-și pantofii - ombeurile bancherilor, vârfurile teșite ale mecanicilor și pantofii de piele cu găurelele ai contrabandiștilor. Grand Trunk, cu tavanele ei boltite și ceramică Guastavino, cu candelebrele ei, cu pardoseala de piatră extrasă din carierele Țării Galilor. Avea și o frizerie cu șase scaune, În care liderii civici erau mumificați cu prosoape fierbinți, și căzi de baie de Închiriat, și ascensoare luminate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
zburară tot la Vasilica... cu mulți ani în urmă. Era înaltă, trupeșă, cu sprâncene subțiri frumos arcuite, ochii mari, vii, frumoși și umezi, de culoarea murei coapte, nasul mic, puțin cârn, buze frumoase, bărbia energică, iar fruntea albă, înaltă și boltită. Părul, de culoarea abanosului, îl purta strâns pe ceafă, legat într-un coc mare și greu. Avea brațe puternice și mâini delicate.Intreaga-i făptură emana o sănătate robustă. mistică. Nu numai că era foarte frumoasă, dar avea și un
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Purtau pantofi cu toc înalt și în ținuta lor era ceva... ciudat, artificios, o grație jucată, și care le prindea totuși minunat. Sânii erau urâțiți de cupele sutienelor, în schimb era greu să-ți desprinzi ochii de pe pubisurile lor deja boltite, provocatoare, de pe ușoara încrețire a slipurilor între pulpe, de pe fesele cumva candide, de puștoaice. Concursul a durat mult, vreo două ore, căci fiecare probă era urmată de muzică și dans. Mai întîi le-au legat de mijloc cu o ață
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
acvilă de aur cu ciocul și ghearele roșii, ținând În cioc o cruce de aur, Însoțită de un soare de aur la dreapta și de o lună nouă de aur la stânga. b) În cartierul doi este stema Moldovei: pe roșu boltit, un cap de bour, Însoțit de o stea de aur Între coarne, cu cinci raze, de o rază cu cinci foi la dreapta și de o lună conturată la stânga, ambele de argint. c) În cartierul trei este stema Banatului și
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93360]
-
cinci raze, de o rază cu cinci foi la dreapta și de o lună conturată la stânga, ambele de argint. c) În cartierul trei este stema Banatului și Olteniei: pe roșu, peste valuri naturale, un pod de aur cu două deschideri boltite, din care iese un leu de aur, ținând un paloș În laba dreaptă din față. d) În cartierul patru este stema Transilvaniei cu Maramureșul și Crișana: un scut tăiat de un brâu roșu Îngust, În partea superioară, pe albastru, o
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93360]
-
Goliei, pe la 1653, când a vizitat Moldova: „Nu are pereche în toate aceste țări prin înălțime, lărgime și măreție. Dacă vrei să ajungi în vârful lui trebuie să urci cele 120 de trepte, trecând prin cele două caturi cu încăperi boltite, o încăpere a clopotelor, o galerie superioară și în sfârșit terasa de unde ți se deschide o vastă panoramă a Iașului”. Și a dealurilor albastre din jurul orașului, aș adăuga eu, sfințite. Adevărul este că atunci când logofătul Ioan Golăi a zidit biserica
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
o cumplită furtună prefăcu în câteva ceasuri toată Ulița Mare și cu a treia parte din oraș în cenușă. Atunci și curțile, deși izolate prin piața întinsă în mijlocul căreia se afla, luară foc și până în seară de-abia câteva beciuri boltite rămaseră nejignite (nevătămate...); o mare parte din averea ocârmuitorului și din acturile publice fură prada pârjolului. Domnul se mută în casele spătarului Panait Cazimir, ce astăzi formează aripa dreaptă a Academiei, și care prin o curioasă întâmplare rămaseră nelovite de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
întîlnirea dintre cei doi la Paris (în 14 aprilie 1981), în cea de a doua scrisoare pe care Friedgard i-o scrie lui Cioran (12 februarie 1981) se află și o fotografie alb-negru: chipul fetei, cu fruntea înaltă și ușor boltită și cu o privire melancolică, este frumos încadrat de un păr negru care cade pe umeri, despărțit de o cărare la mijloc. Imaginea te trimite cu gândul la un personaj dintr-un film al lui Bergman. Cioran îi va mărturisi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
putea vedea Julián era o vilă maiestuoasă cu trei etaje. Nu-i trecuse niciodată prin minte că niște oameni În carne și oase ar fi putut locui Într-un astfel de loc. Se lăsă tîrÎt prin vestibul, traversă o Încăpere boltită, unde o scară din marmură urca Împodobită cu perdele din catifea, și pătrunse Într-o sală mare, ai cărei pereți erau Înțesați cu cărți, de la pămînt și pînă la infinit. — Ce părere ai? Întrebă Aldaya. Julián abia dacă Îl auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
perete și acoperite cu plase Împotriva țînțarilor ce se ondulau ca niște lințolii. Îndărătul perdelelor se auzeau jeluieli și se Întrezăreau siluete. — Pe aici, indică maica Hortensia, care ținea avanpostul cu cîțiva metri Înaintea noastră. Am pătruns Într-o Încăpere boltită, unde nu mi-a venit prea greu să situez scena Tenebrarium-ului pe care mi-o descrisese Fermín. Semiîntunericul Învăluia ceea ce, la prima vedere, mi se păru o colecție de figuri din ceară, așezate sau abandonate prin unghere, cu ochi morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
face semn să tacă. — Templul Vestei închipuie lumea cea mare în mic, o lămu rește la rândul ei pe fetiță. Rex Sacrorum întărește: — De aceea este cu totul și cu totul rotund și ocrotit de ploi de un acoperiș tot boltit. Claudiei nu-i place să fie dată la o parte. Rostește cu arțag: — De la Pământ până sus e tot atât cât și până jos. Rex se simte ofensat. Intervine pe un ton înțepat: — Asta o să învețe la orele de geografie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
e decât umplutură prinsă în ciment. Piatră, spărturi și fragmente din sculpturi. Zgârie tencuiala cu unghia. — Privește, până și cărămizile exterioare sunt tot bucăți refo losite. Germanul cercetează cu atenție. Vede că de ambele părți ale culoarului se deschid încăperi boltite, sprijinite pe contraforți laterali. — Este totuși o clădire bine fixată în sol, rostește apreciativ. Rufus îi întâmpină vorbele cu un mic surâs enigmatic. Arată cu mâna spre tavan: — Ce-i sus? Pusio se uită mirat la el. — Arena, ce să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
numai cu ocazia ceremoniilor de cult și a solemnităților oficiale. Altminteri, când apare în public în interiorul Cetății, ce tățeanul este nevoit fie să meargă pe jos, fie să stea în picioare. Rex Sacrorum și vestalele se suie pe rând. Acoperișul boltit îi protejează în parte de privirile indiscrete. Fără voie, Tiberius urmărește silueta fiecărei vestale. Care dintre ele o fi fata Vipsaniei? Îl cuprinde mânia. Pe unde umblă? Putea veni măcar să-și vadă fiica, dacă de el nu-i pasă. În
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
În formă de cupolă, capabile să arunce un oval alb de lumină pe pagini, lăsând ambianța din jur Într-o penumbră opalescentă. Acest joc de lumini diferite, amândouă nenaturale, Într-un fel Însuflețea, În loc să estompeze policromia plafonului. Era un plafon boltit, pe care fantezia decoratorului Îl voia sprijinit În cele patru laturi pe mici coloane cărămizii, cu mici capiteluri aurite, Însă imaginile În trompe-l’œil care Îl invadau, Împărțite În șapte zone, Îl făceau să apară boltit, iar toată Încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
După toastul lui Vodă, cinstitele fețe boierești se lăsară asupra blidelor de Lipsca și începură a gusta cu mișcări stăpânite obișnuitul borș grecesc. Un sunet plăcut, un zvon ușor de linguri căutând bucățile de carne se înălța spre uriașul tavan boltit sprijinindu-se pe pilaștri de marmură construiți cu sudoarea poporului. Cu glas scăzut, cuviincios, invitații schimbau între ei impresii, informații, solnițe, ardei iuți. Lângă bi-vel-vornicul Drăguțescu, mărunțica sa nevastă mânca grijuliu, abia deschizându-și gurița spre a primi lichidul călduț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
legătură de chei. Numără cheile de la dreapta la stânga și pe-a șaptea o scoase din mănunchi și-o potrivi în broasca unei uși mici, pecetluită cu fier. Descuie ușa și intră aplecat, urmat de Vodă. Pătrunseră într-o odaie scundă, boltită, întunecoasă. De-o parte și de alta, pe lângă pereți, ochii lui Sima-Vodă deslușiră putini, butoaie, oale mari ceruite, saci cu faină și tărâțe, policioare de lemn pe care se îngrămădeau căni de lut, harapnice, hamuri, căciuli vechi desfundate. Din tavan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
porțiunea udă. Își linse degetul. — Nu are gust sărat. De deasupra lor, o voce preciză: — Asta pentru că e urină. Privind În sus, o văzură pe Teeny Fletcher stând pe o platformă În mijlocul unei rețele de țevi, nu departe de tavanul boltit al cilindrului. — Totul este sub control, domnilor. Nu-i decât o mică scurgere la instalația de reciclare a lichidelor reziduale. — Lichide reziduale? se scutură Ted. — Doar o mică scurgere, nu-i nici o problemă, domnule. Fletcher pulveriza spuma dintr-o canistră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
balamale care permiteau rabatarea ei. Acolo trebuie să fi fost tot timpul; pur și simplu n-o observase. Erau o mulțime de alte amănunte pe care nu le observase - cum ar fi fost trapa de ieșire de urgență din tavanul boltit al laboratorului sau faptul că mai exista și un al doilea pat pliant lângă intrarea din podea. Și o a doua scară de coborâre. „Ai intrat În panică“, se mustră el. „Și n-are nici o legătură cu lămpile sau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
spre căsuța de lângă pod. Era vremea cinei. Nu-l mai văzui. Lumina din asfințit stătea încremenită pe cer. Apa Siretului se umpluse de o lucire tainică, ajungând până la mal, unde sta înecatul, sub sumanul moșneagului cu fața spre cerul adânc boltit, limpede ca lacrima. Sta nemișcat și singur în tăcerea țărmurilor. Iar în fund, pe lucirea de sânge, tot se alungau punctele negre, grăbite, tăcute ale stolurilor. Vremuri de bejenie, 1907 Înecatul a fost publicată prima dată în Semănătorul, nr. 9
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]