1,005 matches
-
acum oficial un între. - Între? întrebă Jay, apoi se aplecă spre mine, șoptindu-mi, Asta nu e ceva homo, nu-i așa? - Nu, e un între, i-am explicat. Nu înțelegi, cineva care nu e nici copil, nici adolescent. - Dumnezeule, bombăni Jay. Au câte un cuvânt pentru orice zilele astea, nu-i așa? Conversația noastră n-a descurajat-o pe Sarah. - Tati? - Da, scumpo. De ce nu ești în pat? Unde-i Marta? - Terby e tot supărat. - Și pe cine e Terby
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
extrem de deranjat și de îngrijorat. - Da, știu, Victor nu vrea să scrii altă carte, zise Jayne, stingând aragazul și îndreptându-se spre chiuvetă. Sunt foarte de acord cu tine în privința asta. - Nu-l văd niciodată pe câine jucându-se, am bombănit. E deprimat de când am venit aici și nu-l văd jucându-se. - Păi dacă l-ai lovit cu piciorul noaptea trecută... - Hei, a vrut să mănânce un calup de unt am exclamat, ridicându-mă în picioare. Apoi a încercat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sorbind din paharul meu și strâmbându-se. - Mami, sucul ăsta de portocale are un gust ciudat. Nu mai avem Tropicana? - Robby, dragă, nu vreau să bei Tropicana, zise Jayne. Marta a stors suc proaspăt. E lângă chiuvetă. - Ăsta e proaspăt, bombăni el. Am rămas în cadrul ușii până când Robby lăsă paharul jos și se duse spre storcătorul de fructe. (Sucul la cutie era strict interzis deoarece favorizează cariile și celulita.) În timp ce mă îndreptam spre masă Robby se întoarse și mă văzu, făcându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu toții dacă nu ne grăbim puțin. După care m-am rupt de tot ce mă înconjura până când am auzit-o pe Jayne zicând: - Trebuie să-l întrebi pe tata. Când mi-am revenit, Robby mă privea nerăbdător. - Mai bine nu, bombăni el. - Nu, serios, i-am spus. Ce vrei să mă întrebi? Avea o față atât de chinuită, încât aș fi vrut să știu care era întrebarea, ca să-i dau răspunsul fără ca el să trebuiască să mă întrebe. Mă întrebă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ce voiam să spun; știam doar că vreau să-l fac să se simtă mai bine, însă de fiecare dată când încercam una ca asta, se pare că îi spoream confuzia. - Da, dar Sarah poa’ să meargă ca Posh Spice, bombăni el, după ce-am dat televizorul mai încet. - Păi știi că mama are o problemă cu muzica rap... am bătut eu câmpii, dar mi-am revenit subit. Deci cum vrei să te costumezi? - Păi nu mă costumez în nimic, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a spațiului public; sunt neliniștiți în privința undelor nocive propagate de telefoanele mobile și de cuptoarele cu microunde; se deploră dispariția savorii alimentelor; alimentele transgenice și produsele poluante provoacă revolta; mulți se plâng de plajele suprapopulate și de distrugerea peisajelor; lumea bombăne împotriva proliferării mesajelor telefonice suburbane, a hoardelor de turiști, a urâțeniei supermagazinelor; televiziunea e acuzată că ne transformă în arierați, iar publicitatea, în oile lui Panurge. Pe măsură ce ordinea comercială invadează toate obișnuințele de viață, dezaprobările și nemulțumirile sporesc, toată lumea criticând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
ceva din el. Altfel, rămâi cu prostu‟ în ogradă. și-i păcat. Că minte are. Asta era doamna Averescu. O sufletistă adevărată. În nici un caz, în cei șapte ani de școală primară, n-am auzit vreo mamă de copil să bombăne că doamna Averescu i-a bătut odorul. Dimpotrivă. le-am auzit pe multe rugând-o : pune bățul pe el, doamnă ! Că eu nu știu ce să mai fac ca să-l dau cumva pe brazdă. Ai auzit, dragă prietene de demult, pe careva
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
terminată și eu dormeam acolo pe un pătuc de lemn. Trei oameni s ar fi putut înghesui dar, în nici un caz, nu ar fi încăput patru persoane). Poate ar fi trebuit să ne gândim la asta înainte de a accepta vizita bombănesc eu fără să ajut situația. Alfonso are un cort lăsat de un alt gringo vizitator și opinează că una dintre fete ar putea dormi acolo. În mod tipic sud-american lăsăm deocamdată lucrurile așa cum sunt și ne continuăm viața boemă. Pentru
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
noi, restul de trei, avem inima rece și trebuie să fim încălzite. Ne uităm și noi la borcănașele incriminatorii și fără dubiu borcănașul lui Sophie este închis la culoare în timp ce ale noastre sunt aproape albe. „Eu beau apă tot timpul” bombăne Jo, altă englezoaică, iar eu nu pot decât să fiu de acord că urina își schimba nuanța vizibil cu cât mai multă apă bea persoana respectivă. În fine. Poate până la urmă Alfonso are și alte criterii în afară de cele evidente, așa că
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Ajung în Capilla del Monte de unde urmează să iau un taxi până la Estancia. Taximetristul este trimis de Virginia, patroana fermei, deoarece altminteri nimeni nu ar ști drumul către fermă. Pornim pe un drum plin de praf și hârtoape și taximetristul bombăne că nu o să mai bată de multe ori calea asta, că drumul este din ce în ce mai rău și mai mult își distruge mașina decât câștigă un ban. Mă concentrez pe peisajul schimbător și pitoresc: dealuri aride, acoperite de tufișuri țepoase, câmpii verzi
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
atragă atenția. Se ridică. Străbate casa și iese în curtea care dă spre drumul mare, nu direct, căci vila e puțin retrasă, ci pe o cărare mărginită de vegetație săracă, pe jumătate acoperită de nisip. Motea, care tocmai deschide portița, bombăne pentru că balamalele ruginite scot un scârțâit strident. Nu aude sunetele ascuțite, surâde doamna Segal, și asta o irită. Acum, că folosim poarta asta din nou, o s-o ungem." Are totuși un aer de femeie cumsecade doamna Segal, cheia enigmei trebuie
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
își iubește cu patimă fiul și nu-i refuză nimic. Sub un singur aspect, tata rămâne intratabil: dragostea. Și alegerile mele nu au găsit niciodată aprobare în ochii lui. "Ce ghinion, nu?" Până acum m-am pliat după voia lui, bombănind desigur, dar asta pentru că nu am întâlnit încă adevărata dragoste. Dacă aș găsi-o, ar fi altă treabă." "De unde o să știi că e adevărata dragoste, dacă nu ai întâlnit-o niciodată?" " Dacă aș întâlni-o, aș recunoaște-o. Sunt omul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
două femei se culcau din ce în ce mai târziu. Le găsea mai mereu în salon, tăcute și absente. Conversația, orice conversație, suna fals, tăcerea devenea tot mai grea și trebuia să renunțe la a le mai ține tovărășie, invocând oboseala, exagerând durata serviciului, bombănind contra zonei care nu-i lăsa niciun răgaz. Curios, fantomele doamnei Segal începură să-i facă și lui vizite. Câteodată, noaptea, auzea prin somn zgomotul mașinii de cusut duruind nebunește. Se trezea și ciulea urechea. Liniștea, și mai adâncă din cauza
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în altă parte." Dar câinele continua să dea vesel din coadă. Ah, scuze, ai venit să-i anunți sosirea." Într-adevăr, șeful de gară, care își făcuse plimbarea de seară, își ivi aproape imediat în cadrul ușii căciula ascuțită, în vreme ce jucătorii bombăneau deja la adresa "jigodiei murdare" care răcise camera. "Vezi, Hector, spuse șeful de gară, nu ești bine crescut, du-te și închide ușa!" Cu capul lăsat, câinele se execută pe loc, ceea ce îi aduse câteva pălmuțe pe gât: "Bravo, ești cam
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
vocala i. Îi ziceau așadar Hitler. Începând din anii '30, iar, în ultima vreme, cu mai multă insistență, i se tot puseseră întrebări despre presupusa lui înrudire cu un anume Hitler. Blond cu ochi albaștri, mărunt și rotofei, Onkel Joseph bombănea... : " Niciun fel de rudenie, eu sunt arian, iar el țigan." Alice și Joseph proveneau dintr-o veche familie de hughenoți refugiați în Germania, care se regăsiseră apoi, nu se știe prea bine cum, în Polonia, țară catolică, și în cele
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și patru soldați tăbărî pe ei. "Actele dumneavoastră, vă rugăm!" "E război?" se informă Ahile cu o voce veselă, oarecum încleiată. Hârtiile dumneavoastră, am zis!" "Ce hârtii? Nu facem decât asta, mâzgălim hârtie!" Arcadi își ridică indexul în dreptul nasului și bombăni ceva care trebuia să se refere la baza teoretică a interpelării. Actele! urlă sergentul. Se întoarseră unul spre altul și își explicară reciproc prin semne că li se cereau actele: actele de identitate! Un lung efort de căutare prin diverse
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
dădea pe terasă și avea destul soare, dar aceasta nu i ajunse, găsea casa așa de urâtă, așa de întunecoasă, încât Ionel nu o putea aduce aici decât cu mare greutate și cât o ținea era un chin; mai ales bombănea în contra foișorului, care era așa de plăcut primăvara, toamna și chiar iarna, cu ferestrele lui mari și soarele de dimineața până seara. Se gândi atunci să-i facă pe plac și schimbă (în chip greșit) această parte a casei. Închise
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
plângeai printre picioare de cucoane și barosani! Hai sictir! Făcând pe îmbufnatul, Tică trage undița, însă are surpriza să constate că a rămas fără râmă. Scoate alta, dintr-o cutie metalică, apoi o fixează în ac, cu gesturi experte și bombăne: Zău? Cerșeam pe dracu` să te ia, Baroane, ai uitat câți bani ți-am dat cu-mprumut, din munculița mea de zi cu zi, iar tu i-ai tocat cu fufele alea două? Că hâr, că mâr, că e fete
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
mi-aș permite să spun... Exact, Jack, dragul meu prieten, prea lungă. O plimbare era cea mai bună soluție pentru dezmorțirea oaselor, nu? Țin minte că nici tu nu erai foarte încântat, ți-ai ieșit din calmul tău proverbial, ai bombănit, ba chiar ai înjurat - Doamne, cât de surprinsă am fost! -, fiindcă nici trenurile de lux nu oferă confortul la care te-ai așteptat, acesta sunt cuvintele tale, nu le-am putut uita. Erai roșu la față, l-ai repezit pe
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
încuviințat Bobo. Ddar cchiar nimeni alt cineva? Eduard tăcuse, cu ochii pironiți asupra lui Bobo. în minte îi revenise deodată chipul Clarei. Glasul ei răgușit. Foaia de hâr tie cu textul ăla de neînțeles. — Ce treabă am eu cu Clara? bombănise el, ceva mai potolit. N-am treabă cu nimeni... Să mă lase naibii toți, deocamdată! Inclusiv Clara! Cine mai are chef să facă pe marele personaj acum? Mai încolo, om vedea... Bine că mă trimit ăștia la mare, la recuperare
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
numaidecât, parcă făcându-i în ciudă. „S-au prostit și chibriturile as tea!“ își spuse ea cu iritare, aprinzând cu năduf un al trei lea băț, care, în sfârșit, catadicsi să aprindă ochiul mic al aragazului. Nu e bine, se bombăni de una singură. Ce naiba am? Mai bine să mi-o scot din cap pe Georgiana, și cu asta basta! Mai bine să mă gândesc la programul meu de azi. Trase adânc aer în piept și-și aprinse o țigară mentolată
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
politică s-au convins singuri, cumva, că tot ce-au făcut vreodată În trecutul lor foarte scurt a fost făcut doar În scopul de a spori binele general al omenirii. De ce să nu zâmbească? Se Întoarse Înapoi la tigaie și bombăni supărată când văzu că se lipise orezul de fund. Mai turnă supă peste el și amestecă repede preț de un moment. — Asta se va transforma Într-o Întâlnire de celulă? Întrebă el cu blândețe. Deși erau În general de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Între compasiune și ironie - cu o sprânceană În sus. Un șuvoi de comentarii nerostite aluneca pe povârnișul feței ei de mops. Mă rog, era un lucru foarte trist! Dar, pe de altă parte, era un evreu. Uneori o puteai auzi bombănind „Moișale”, În timp ce lustruia obiectele. Slăbit În primele zile, Ravelstein o saluta cu degetul arătător Înălțat și‑i spunea lui Nikki: - Pentru numele lui Dumnezeu, ține‑o departe de cristalurile Lalique. - Îmi spală paharele de vin la robinet, Îmi explica mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
un echilibru precar pus direct pe creștetul său turtit de pe care părui de un blond spălăcit se ridica într-un vârtej dublu, rebel. Niță pufni nemulțumit și se depărtă în lateral de Culai, lăsându-l pe acesta în apele lui. Bombăni mai mult pentru el: „P-ăsta iar l-a apucat frica și când îl apucă e ceva de groază pentru ceilalți din jurul său. Este în stare să-l tragă după el în teamă și nesiguranță și pe cel mai tare
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
dacă-i dai să bea o sticlă de vin, face pe-a ursul, pea paiața de la bâlci, pe-a maimuța, tot felul de scamatorii, de se minunează până și cei vârstnici pentru un moment ca apoi să-i întoarcă spatele bombănind: „Și-apoi să mai zici că este fecior de oameni gospodari, cu frați la casele lor fiecare cu rostul lui în viață, numai el s-a ales un nimic. De l-ar lua odată...” dar nimeni nu duce de obicei
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]