1,815 matches
-
în care căpitanul Dan Vizanty a doborât 3 avioane Liberator. Aflat în capul formației sale de vânătoare pe care o conducea prin radio căpitanul Vizanty atacă cu tot grupul său prima formație de 9 avioane dintr-un prim val de bombardiere, fiind primiți de departe de o pânză de foc materializată perfect de către proiectilele trasoare inamice. Flăcările celor peste 250 mitraliere ale formațiunei dușmane dau sburătorilor noștri impresia că se află în fața unui imens arici incendiar. Formația americană sboară strâns și
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Vizanty se găsește la cca. 600 metri în fața unui Liberator ce sboară în capul unei patrule din extrema dreaptă. Trage o rafală de cca. 20 proectile de tun bine țintite și avionul cap face explozie în aer. În aceiași clipă bombardierul american aflat în stânga celui explodat se înclină fie din cauza suflului exploziei, fie pentru a se feri de rămășițele avionului-cap de sboară în aer pe o aripă, prezentând vânătorului nostru întregul dedesubt al fuselajului. O nouă rafală de tun și acest
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
retrage din vâltoarea în care piloții grupului său luptau cu pricepere și eroism, făcând și ei victoriile lor, acordându-și câteva minute de contemplație, timp în care observă felul de luptă al subalternilor săi. La un moment dat observă un bombardier american în viraj, oarecum detașat de formația sa. Se repede asupra lui, îl surprinde net și-l incendiază". Pe Popești-Leordeni, este o atmosferă de satisfacție. " În sala de ședințe a grupului, sunt adunați toți piloții povestește Petre Constantinescu. Căpitanul Vizanti
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
B-24 H, doborâte deasupra orașului Ploiești. Generalul pe atunci locotenent aviator Ion Dobran, autorul unui jurnal deosebit de interesant ținut pe front, nota în ziua de 5 aprilie 1944: Aflăm că ieri Bucureștiul a fost bombardat de americani cu 350 de bombardiere venite de la Foggia din Italia de sud, însoțite de nu mai puțin de 119 vânători P-38. Noi nu putem interveni. Au provocat mari pagube în zona Calea Griviței Gara de Nord (...) Și Ploieștiul a fost bombardat cu 95 B-17 și 135 B-24
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
din 1FG (vânătoare) felul în care a fost plănuită această misiune: "La sfârșitul lunii mai a fost conceput un plan de atac la joasă înălțime asupra rafinăriei Româno-Americană, care scăpase de fiecare dată neatinsă în raidurile de altitudine executate cu bombardierele B-17 și B-24. În plan se prevedea că apărarea germană, luată prin surprindere, nu va avea timp pentru a acoperi obiectivul cu ceață artificială". Americanii au subestimat însă stațiile radar Freya și Wurzburg, greșeală fatală, după cum vom vedea. La acea
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
în picaj Ploieștiul, care este centrul industriei petroliere românești. Obiectivul principal este distrugerea rafinăriei Româno-Americane. Mai mulți piloți din 82 FG au participat la misiuni deasupra României, asigurând protecția avioanelor de bombardament B-24 Liberator. Astăzi, veți fi pe post de bombardieri și surpriza este totul. Ea vă asigură succesul misiunii". În ceea ce-l privește pe slt. Harry Noone, acesta povestește că, înainte de misiune, căpitanul Kevin Jackson le dăduse piloților asigurări liniștitoare: vor distruge aerodromurile și avioanele inamice de la prima trecere, nu
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
general, la 10000 m altitudine. Această manevră repetată de atâtea ori ne era bine cunoscută. De obicei, în timp ce ne ridicam, primeam prin radio de la Postul de Comandă "Tigrul" de la Otopeni, informații cu privire la raidul american: direcția, înălțimea zborului fiecărui val de bombardiere, numărul aproximativ al acestora etc". Jurnalul de operații al Flotilei 2 Vânătoare arată, pentru ziua de 10 iunie: "La 7.30 s-a dat ordinul: "Gata de decolare". La ora 8.18 minute au decolat toate cele 23 avioane IAR
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
și un al doilea Lightning, trimis la pământ deasupra comunei Frunzănești, aproape de casa lui Dobran, autorul celebrului jurnal la care am făcut deja referire. Iată ce-și amintește acesta din urmă: Ion Dobran: "Nu am decât o notiță fugară. 46 bombardiere și 48 Lightning-uri [cifră inexactă, n.a.] atacă zona București Ploiești venind din sud, pierd 22 de avioane (unul cade la 100 de metri de grădina casei noastre de la Frunzănești unde aveam mama și sora refugiate, 18 km sud București, aproape
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
zburau în toate direcțiile. Topografia terenului era de genul unei câmpii între dealuri. Mai târziu am aflat că lupta nu a durat decât 3-6 minute". Concomitent cu luptele din zona Bucureștiului, celelalte 150 de Lightninguri, din FG 82, folosite ca bombardiere, ajung în zona Ploiești dar au parte de o zi la fel de lipsită de noroc. În zona atacată, cei de la sol produseseră deja ceață artificială, astfel încât bombardamentul a fost lipsit de precizie. Românii au ridicat în aer IAR-urile 80 ale
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
aparate americane vor fi doborâte de aviația de vânătoare românească (30) și de artileria noastră antiaeriană, foarte eficientă (8). În jurnalul de operații al comandamentului acesteia se poate citi, pentru această zi: "10 iunie 1944. Între orele 8,10-9,45, bombardierele americane, cu bazele în sudul Italiei, au executat o misiune pe teritoriul țării, bombardând orașele București și Ploiești. Efectele bombardamentului în Capitală: 1 mort și 5 răniți. Diverse stricăciuni: cele două linii de 110.000 volți au fost avariate prin
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
mai multe solicitări adresate de partea română Marii Britanii și Statelor Unite, și era considerat un document de mare importanță. O dată cu memoriul, trebuia transportat la Foggia și lt.-colonelul american de aviație James Gunn. Inițial, s-a încercat acest lucru cu un bombardier Savoia- Marchetti pilotat de comandorul aviator Constantin Perju. După câteva ore, avionul și pasagerii săi aterizează înapoi pe Popești-Leordeni: motoarele aparatului Savoia nu reușiseră să redreseze până la altitudinea de 5000 m. Cu acest avion, nu se putea ajunge în condiții
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
lupta aviației române împotriva forțelor britanice și americane. Pentru a clarifica problema, se cuvine să amintesc astfel câteva cifre aproximative: România a intrat în război pe 22 iunie 1941 cu peste 2500 de avioane de diferite tipuri: avioane de vânătoare, bombardiere, avioane de observație-recunoaștere, de comandament, legătură, școală (din care o treime de vânătoare). Pe toată durata conflictului, am contabilizat la sol 325 bombardiere americane și engleze doborâte (marea majoritate americane) precum și 65 avioane de vânătoare, și aceasta exclusiv în regiunea
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
în război pe 22 iunie 1941 cu peste 2500 de avioane de diferite tipuri: avioane de vânătoare, bombardiere, avioane de observație-recunoaștere, de comandament, legătură, școală (din care o treime de vânătoare). Pe toată durata conflictului, am contabilizat la sol 325 bombardiere americane și engleze doborâte (marea majoritate americane) precum și 65 avioane de vânătoare, și aceasta exclusiv în regiunea București și zona petrolieră Ploiești (aceste cifre au fost stabilite cu ocazia ridicării epavelor acestor avioane în vederea reciclării în circuitul industrial a componentelor
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Armistițiul de la 23 august '44, au continuat campania pe frontul de vest. Faptul că avioanele IAR 80 și IAR 81, în zbor, prezintă unele similitudini cu avionul de vânătoare german FockeWulf 190 a permis anumitor autori străini să afirme că bombardierele americane, care aveau drept țintă Bucureștiul și zona petrolieră, au avut mari pierderi în primăvara și vara anului 1944 datorită intervenției unităților germane echipate cu avioane de vânătoare FockeWulf 190. Gravă eroare! Astăzi se știe că în acea perioadă și
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
aprilie 1944, Comandamentul American situat în Italia a întreprins, pornind de pe 22 de aerodromuri situate la Foggia, bombardarea masivă a zonei petroliere. Mijloacele puse în acțiune erau importante, întrucât Comandamentul Interaliat dispunea de 1000 de avioane dintre care cca. 600 bombardiere Liberator și Fortărețe și 400 de avioane de vânătoare Mustang și Lightning. În general, atacurile erau realizate în valuri de bombardiere eșalonate între 8000 m și 4000 m altitudine, încadrate de formațiuni de vânătoare dotate cu avioane având o mare
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
petroliere. Mijloacele puse în acțiune erau importante, întrucât Comandamentul Interaliat dispunea de 1000 de avioane dintre care cca. 600 bombardiere Liberator și Fortărețe și 400 de avioane de vânătoare Mustang și Lightning. În general, atacurile erau realizate în valuri de bombardiere eșalonate între 8000 m și 4000 m altitudine, încadrate de formațiuni de vânătoare dotate cu avioane având o mare autonomie de zbor și cu o viteză și performanțe superioare tuturor celor cunoscute la acea dată în Europa. Având în vedere
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
general, la 10000 m altitudine. Această manevră repetată de atâtea ori ne era bine cunoscută. De obicei, în timp ce ne ridicam, primeam prin radio de la Postul de Comandă "Tigrul" de la Otopeni, informații cu privire la raidul american: direcția, înălțimea zborului fiecărui val de bombardiere, numărul aproximativ al acestora etc. În ziua aceea, în timp ce mă aflam la 1500 m altitudine în fruntea formației, am auzit în cască, codificat: "Atenție Paris, atenție Paris, indieni deasupra cuibului". Am recunoscut îndată vocea lui Traian Gavriliu, șeful Biroului Operații
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
pentru cele 24 de victorii ale noastre; în ceea ce mă privește, am primit și 3 sticle de whisky pentru cele 3 victorii personale care tocmai se adăugaseră palmaresului meu. Într-adevăr, în acea perioadă, aveam deja la activul meu 9 bombardiere și 3 avioane de vânătoare americane doborâte. La sfârșitul războiului, scorul meu privind exclusiv bombardierele americane s-a ridicat la 12 (fără a mai socoti victoriile mele asupra avioanelor sovietice). Am ajuns astfel la finalul acestei povestiri. Am scris aceasta
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
sticle de whisky pentru cele 3 victorii personale care tocmai se adăugaseră palmaresului meu. Într-adevăr, în acea perioadă, aveam deja la activul meu 9 bombardiere și 3 avioane de vânătoare americane doborâte. La sfârșitul războiului, scorul meu privind exclusiv bombardierele americane s-a ridicat la 12 (fără a mai socoti victoriile mele asupra avioanelor sovietice). Am ajuns astfel la finalul acestei povestiri. Am scris aceasta pentru: • a restabili adevărul despre rolul avioanelor IAR 80 și al piloților de vânătoare români
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
toată încrederea." De această dată am recunoscut vocea generalului Constantin Argeșanu, Șefului Statului Major al aviației, în același timp, distins aviator, poet și bun prieten al meu. Din nou o privire către aerodrom: avioanele continuau să aterizeze, acum era rândul bombardierelor. Dar ceea ce îmi atrăgea mai mult atenția era enorma agitație a oamenilor, a mașinilor. Parcă niciodată nu-mi dădusem seama cât de mulți sunt. Era explicabil. Toți părăsiseră atelierele, hangarele, baracamentele. O parte fugeau spre mașini, camioane, o parte ocupaseră
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Ungariei. Depărtarea de mine era totuși încă destul de mare ca să pot distinge anumite detalii legate de amintiri nu prea fericite. Cu vreo 8 luni în urmă, avusesem misiunea de a proteja cu câteva patrule aparținând grupului meu o formație de bombardiere care avea misiunea de a bombarda podurile ce legau cele două părți ale orașului, Buda și Pesta, poduri ce prezentau o mare importanță strategică, dar, în același timp, o valoare monumentală, artistică, asemănându-se în oarecare măsură cu podurile Londrei
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
valea Mureșului în fața trupelor române care înaintau spre câmpia ungară cu perspectiva finală Budapesta). Agenții cercetași ai Armatei a 2-a erau pesimiști în privința relației de forțe: pe frontul ce li se desfășura în față număraseră cel puțin 100 de bombardiere și 150 mașini de război Renault și calificau drept " nefastă" dubla, chiar tripla, superioritate în armament. Motiv pentru care, în mod neobișnuit pentru militari, tocmai șeful Statului Major privea cu îngrijorare conflictul armat în prag de declanșare, pe când prim-ministrul
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
Frantic Joe - destinate pregătirii debarcării în Normandia - Oradea și Clujul au suferit atacuri aeriene crâncene. În cele două orașe nu a existat o veritabilă apărare antiaeriană și nu a funcționat nici apărarea civilă. În dimineața zilei de 2 iunie 1944, bombardierele forțelor aeriane americane tip B-17 (Flying Fortress), respectiv B-24 (Liberator) au aruncat aproape 1500 de bombe asupra celor două orașe nord-transilvane (peste Zalău aruncaseră o mulțime de manifeste). Oradea nu a fost deloc apărată, iar Clujul a fost apărat de
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
culmea obrăzniciei, Rata ateriza exact în coada mea. Întreb ofițerii germani despre existența lui Rata. Îmi spun că este capturat de un locot. român, care îi face proba în zbor. Apoi îmi povestesc despre vizita, cu o seară înainte, a bombardierelor bolșevice, și cum din cele câteva sute de avioane de pe teren au atins din greșeală un trimotor de transport. 26 VII <1941> zi de încordare. Escadrila Albă are misiunea să evacueze răniții dela un post de prim-ajutor din satul
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
decorată cu Ordinul "Virtutea Aeronautică" cu spade, clasa Crucea de Aur. "Despre generalul de aviație Gheorghe Jienescu îmi povestește Mariana Drăgescu îmi amintesc un episod de pe la începutul războiului... Vine ministrul Jienescu în inspecție la comandorul Paul Landman, și vede un bombardier cu cabina murdară de sânge. Tocmai aterizase, și pilotul sau observatorul fusese rănit. "Ce-i cu murdăria asta?" întreabă Jienescu, nemulțumit. Landman i-a dat un răspuns memorabil: "Domnule general, murdăria asta este sânge românesc care a curs pentru țară
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]