441 matches
-
lor om. Vi se pare puțin? Să fim serioși; nu vă cer invidia sau acceptarea, dar n-am auzit pe mulți să se laude cu o prietenie de felul ăsta. Și trebuie să vă mai spun că erau flegmatici și bonomi, familiști într-un anume sens, plicticoși cu bun gust, pentru că, între noi fie vorba, când te-ai născut într-o lume a certitudinilor, nici n-ai cum să fii altcumva. Apăreau când îi chemam, rareori s-a întâmplat să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în scurtele, rarele și somnoroasele lui apariții de pe șantiere și, ce e mai curios, l-au păcălit pe Stoicescu, administratorul blocului (o față de șopârlă, securist, căpitan), care nu i-a trecut la plata întreținerii. Iar dacă tot am pocit numele bonomului Știm, dincolo de remușcări și de ciudă, sper ca măcar voi să fiți cu ochii-n patru, să nu vă încredeți în ș și ț, fiindcă cu codițele lor vă pot băga în bucluc. Cât despre teoria enunțată de Matei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o admirabilă educație creștină, patriotică și naționalistă, Fane va cultiva Încontinuu această inestimabilă zestre spirituală. Și din punct de vedere fizic el s-a bucurat de o creștere frumoasă, devenind Înalt ca un baschetbalist și armonios dezvoltat. Era atât de bonom Încât sufletul lui nespus de bun putea fi citit pe fața-i veselă și blândă. Fiind dotat cu inteligență deosebită, ieșită din comun, având și mare dragoste de carte, el deveni fruntaș la Învățătură, nu numai la școala din satu-i
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
tăiat răsuflarea. Mi-au arătat o păpușă chinezească: un mandarin cu mâinile încrucișate pe pântece. Jucăria era de plastic și se compunea dintr-o sferă mare, pântecul, iar deasupra una mai mică, pe care erau pictate trăsăturile orientale, fioroase și bonome în același timp, ale păpușii. Obiectul era foarte greu și, având baza de plumb, se legăna într-o parte și alta la nesfârșit, ca un hopa-mitică. Uimitor pentru mine era însă că, în timp ce se legăna, mandarinul cânta, scotea din el
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a douăsprezecea și revederea figurilor cunoscute mi-a făcut pentru prima dată plăcere; în laboratorul de biologie, unde s-a întîmplat să avem prima oră, l-am zărit mai întîi pe Bumbac, ciclist de performanță, cu o față lată de bonom și ochi verzi mereu pe jumătate închiși, care se apucase să însemneze într-un caiet de câte ori pe oră spunea profesoara de biologie "copilași". Recolta era remarcabilă (trăsese în caiet peste două sute de liniuțe), dar ea îl văzuse și-l scosese
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
una „de tranziție“, doritoare să înregistreze mutațiile morale din ființa națională și să denunțe grotescul prin violența reprezentărilor epice, așa cum procedează „mizerabilismul“ nouăzecist (Daniel Bănulescu, Petre Barbu). Poveștile de viață ale trăsniților de azi (Sorin Stoica) și supraviețuirile monstruoase sau bonome din postcomunism ale „oamenilor noi“ din subterana ceaușistă (Petru Cimpoeșu, Dan Lungu) nu pot fi regăsite în scrierile lui Teodorovici aproape niciodată. Scriitorul nu are o predispoziție anume pentru pitoresc, chiar dacă dispune de un umor veritabil - fie el „nebun“ sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
dă urina! Nu amestecați probele! Trage, domne, apa! Femeile freacă pe coridoare zi și noapte. Curățenia este singurul lucru admirabil aici. “Vizita! Dom’ doctor Toflăuță!”, se aude pe cordior. Pe ușă intră un personaj între două vârste, nebărbierit macho, pare bonom și grăsun. Patul lui Zubar e gol - omul face curse, puștimea se-ntoarce drogată de la discoteci. Medicul îi consultă pe bătrânii mei. În timp ce-l pipăie pe Târgoviște, cu spatele spre mine, îmi spune verde în față: “Domnu! Mâine, aut! Aut
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
găsit printre trandafirii lui, alături de cei vreo 70 de lucrători care trebăluiesc din noapte-n noapte. Dacă-l vezi pe Pazvante, sigur nu-l mai uiți: un amestec de Jean Valjean, și Socrate cu chelie, format de școala străzii, un bonom pasionat de proverbe, pe care nu-i bine să-l înfrunți la mânie. Își caută greu vorbele, dar când le găsește... "Spunea așa Nichita Stănescu: "Noi, cei care căutăm să dezvoltăm binele, suntem niște picături de sânge care vorbim". Eu
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Spionajul e cam rușinos, dar uneori e sănătos. Domnul Felix merge des prin casa cocoanei Aglae, n-ar strica să tragă cu urechea. Trebuie să țină și el la dumneata (am văzut eu că ține, nuanță Pascalopol cu o ironie bonomă), cum țiu și eu, și moș Costache... ca la o ființă gingașă, care merită ocrotirea, ca la o floare rară. (Felix privi pe moșier, aprobând, gata la devotamente.) Să fim preveniți, să nu-i facă lui moș Costache cine știe ce boroboață
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mândră. Lucrul era greu, deoarece Titi, timid, n-avea relații, și fetele pe care le putea întîlni la belle-arte nu-i dădeau nici o importanță. La belle-arte însă Titi făcu cunoștință cu un coleg cam de vârsta lui, gras, vorbăreț și bonom, un anume Sohațchi. Nici acesta nu avea vreo vocație deosebită, picta după modele și urmărea să devină maestru de desen și caligrafie. Urmase la același liceu ca și Titi, dar cu un an înainte, și astfel aveau un fond de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
criză se afla Titi. Nu era de altfel greu, fiindcă Titi aducea vorba în chipul cel mai naiv de ceea ce-l preocupa, întrebarea lui stereotipă era, vorbind de femeie: - Crezi că se pretează? - Bre, îi zise într-o zi Sohațchi bonom, trebuie să te-nsurăm. Las' că-ți găsesc eu ție o fată. Ne-nsurăm odată, fiindcă și eu vreau să m-așez la casa mea. Sohațchi încercă totuși mai întîi să pătrundă în casa lui Tulea, să-i cunoască familia, însă Titi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-i mai căutați acolo unde vă trimite domnul profesor... Căutați-i acolo unde spune românul: „prostul nu-i prost destul, dacă nu-i și fudul”. Acolo veți găsi, Într-adevăr, foarte mulți proști. Românul este orice altceva: inocent, visător, neinstruit, bonom, Încrezător, hoț chiar, pentru ai lui, mincinos chiar, dacă trebuie să salveze ceva, numai prost nu-i. Și mai are o calitate românul: știe să aibă răbdare și să lupte pentru dreptatea lui. Asta n-o știu deloc bine cei
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
spus: "Ești obiectiv."" În timp ce îmi vorbește îmi vine în minte imaginea lui de ieri, când l-am vizitat în chilia cu lemne și lighean cu apă pe sobă; avea pe cap o băscuță care-i dădea un aer de papă bonom. Nu este iezuit, cum sânt înclinați mulți să creadă, judecîndu-l după micile aplecări cu care te întîmpină și după tonul molcom-dulceag. Este un naiv eficace. Ne despărțim, proiectând o plimbare de-o oră înainte de prânz. Ne întîlnim deci la ora
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sens negativ. I-e frică de efort, de moarte, de durere, de umi lință, de trai prost... Observă fără să vrea că necunoscuții au dispărut. Ră suflă un pic mai ușurată. Măcar atât...! Sallustius tocmai îi asigură cu un aer bonom: — Chiar dacă Pollio l-a acuzat pe nedrept pe unchiul meu că a încurcat termenii pentru traversare pe mare și pe uscat 1, eu nu-i port pică... Labienus se pune și el pe râs. — Las’ că și mie mi-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cuvine să ne înclinăm adânc și afectuos în fața lui Mircea Ivănescu și să-i dorim sănătate și liniște sufletească... în izolarea lui dureroasă și superbă... VERBA WOLANd Woodstock (I) Ruxandra CESEREANU Într-o vale cu pajiști, cu fermieri bătrânei și bonomi, s-a strâns cândva o puzderie de pletoși, bărboși și fete cu rochii largi ori blugi strânși pe șolduri. S-au strâns să cânte și să fumeze și să trăiască vreo trei zile la îngrămădeală. Și erau legați la frunte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
nevoie tot orașul, întreba, cerceta, se preumbla de la o familie la alta, asculta toate zvonurile, circula neobosită, mirosea containerele, dedesubturile, plasa acolo o vorbă, dincolo o exclamație, o întrebare, făcea afirmații, le nega, așa cum apărea ea fragilă, cu masca de bonomei întipărită pe chip, acționa neobosită, era mai mult un joc al imaginației până când găsea persoana căutată ce întrunea calitățile trasate de ea de la bun început. Atunci începea cu o adevărată măiestrie să țese în jurul individului fire invizibile, rezistente, să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu se simte În largul ei - și asta din cauza mea, am presupus. M-am Înjurat În gând. Dar acum nu mai era cale de Întors. Chiar dacă nu se veda, am afișat o expresie curajoasă, apoi am continuat pe un ton bonom, jovial. Și până la urmă, după ce, Într-un moment de introspecție descurajată, am adăugat că „În ciuda aparențelor, să știi că sunt totuși construit din ingrediente umane“, a râs - e drept, cam trist. Cuprins de exaltare, am auzit-o cu greu. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bașca farmecu ei femenin, avea să fie și a Întregii famelii, cu mic cu mare. A fost ca și cum mi-ar fi fredonat În cor, fără rea-voință, „ciucolată pentru veste“. Însuși baronu, n-o să-ți vină a crede, a aceptat râzând bonom eșecu lu planu care Îl costase multe nesomnuri și a repetat, cu pipa În mână, că nu ne purta ranchiune. La prânz, a crescut număru bancurilor și, la căldura preteniei, le-am mărturisit că a doua zi iera onomastica mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
consulii singuratici, în drept sau onorifici, cu aceștia era mai greu de păstrat discreția. Ultimul caz, cel al consulului de la Alexandretta, clătinase serios nu doar subsolurile ministerului, dar și scaune mai înalte, încît șeful Direcției, domnul dr. Mardari, altfel un bonom și un jovial pîntecos, cu barbeți și o vestă mereu pătată, chiar dacă era nou-nouță, a trebuit să-și dea demisia. Cînd a aflat a zîmbit, atît de ciudată a fost întîmplarea, dar acum, cînd e preocupat de lipsa de timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
absolut originale de a face praf un vizitator. El, marele Basarab Cantacuzino, prințul cu pretenții îndreptățite de a fi recunoscut în orice clipă principe domnitor, se purta ca un boiernaș de țară, un gospodar din alte vremi, lăsînd impresia unui bonom, a unui caracter simplu, deschis, de încredere deci, inevitabil, conservator. Un conservator în cea mai bună înțelegere a cuvîntului, tradiționalist și constructiv. Pe unul ca Mihai Mihail o vișinată de casă pusă chiar de mîna princiară îl putea cîștiga definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai inspirat pe care îl scrisesem... când tata... într-o zi... cel mai frumos salcâm... cu securea... de ce oare? Da, Mircea Grigorescu, redactorul șef al Timpului... Cu Miron Paraschivescu la el în birou... Ia ascultă domnule, cât costă un salcîm?... Bonom... entuziast... Două mii costă. Du-te la casierie și-i încasează... Săracul Mircea Grigorescu. Ce-o fi făcând... După război... exclus din presă... Brusc m-am trezit dimineața. Adormisem fără să știu cu lampa aprinsă, cu aceste gânduri. Le și uitasem
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
vrea să fie înconjurat de oameni grași, care dorm bine noaptea, fiindcă cei supli gândesc prea mult și sunt flămânzi de conspirații. Americanii și mulți dintre europeni fac dovada acestei teorii, care, luată au pied de la lettre, pare cvasi-absurdă: sunt bonomi, joviali, sinceri. În contrapunct, japonezii se înfățișează tot timpul îngândurați, reținuți, chiar lipsiți de vitalitate. Nu râd aproape deloc și, dacă o fac, își duc, în mod reflex, palma la gură (femeile) sau desenează un soi de grimasă forțată (bărbații
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ei e preot într-un sat (ce coincidență!), că... Coana Moașă! Sărmana coană moașă! Doctorul întregului sat. Chipul ei, deși pierdut demult în veșnicie, îmi revine în minte clar, mai adevărat chiar decât a fost atunci când avea viață. O față bonomă, cu trăsături fine și pline de blândețe, cu toate că Ana Angelescu, nimeni alta decât coana moașă se străduia să pară în fața satului întreg sobră, foarte, foarte serioasă și nespus de rece. Foleștenii, însă, știau că lucrurile nu stau deloc așa. Oricând
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
aievea, eu reușesc să le văd, în vis, deformate, înfrumusețate, agrementate din belșug, cu un soi de... sirop, mai degrabă propagandistic și "pe linie" decât rezultat din realitatea nemijlocită. Stuparu? În somn mi-a părut ca un tip manierat, binevoitor, bonom; chiar cult, atât cât poate fi de cult un secretar județean UTC. Secretar cu propaganda. În vis, însă, multe lucruri par altfel decât în realitate. De ce, oare? Poate pentru că subconștientul reține una sau câteva laturi din faptul de viață petrecut
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și stătea tolănit pe divan, picior peste picior. Mal se așeză lângă el. Buzz se prăbuși pe un scaun, nu departe de ei. — Tu și drăguța de Claire vă căsătoriți, ha?! Loftis răspunse: — Da, ne căsătorim. Buzz zâmbi larg și bonom. — Ce drăguț! O să te lase să pompezi băieței pe șestache? Loftis oftă. — Nu am ce să răspund la întrebarea asta. — N-ai pe dracu’! Răspunde! Răspunde chiar acum! Mal interveni: — Domnul Loftis are dreptate, sergent. Întrebarea ta nu e relevantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]