386 matches
-
spirit, dar recunosc că unii dintre ei pot reda o conversație de mahala foarte colorat. Dar asta nu este în fond greu, orișicine care vrea să facă așa literatură se poate duce o luna de zile să stea printre țigani, borfași, etc., cu un maculator și cu un pix și poate produce "literatură". Poezia și literatura bună sunt mult mai mult decât atâta! Cum se vede literatura română de pe acolo pe unde hălăduiești tu? Sau nu se vede? Din păcate nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
care zboară prin geam și fuge disperat. În ușă apar Sensei Moldovan și Jane San Moldovan. Muzica-tantaaaaaan! Golanii se înarmează cu sticle sparte și scaune. Protagoniștii se pun spate în spate și începe măcelul, pumnii zboară cu precizie în fețele borfașilor, iar picioarele croștează cu precizie chirurgicală printre ficații și splinele lor. Faza de final: steagurile Americii și României fluturând eroic: S: Un fleac, i-am ciuruit... J: Yes. Tan-taaaaaaaaaaan! THE END va urma. ENȚICLOPEDIA ENCARTA Luiza VASILIU Critic Metoda cea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
însușindu-și „agenda“ lui, ar avea de-a face tocmai cu poporul, cu societatea civilă, cu spiritul democratic existent la nivelul populației în momentul în care ar comite un act de tâlhărie publică și ar avea un discurs asemănător unui borfaș. Oriunde în țările cu democrație consolidată o asemenea ieșire ar fi taxată drept nebunie. Căci un asemenea comportament, indiferent de scuze, este absolut inacceptabil, șocant, nedemn de-un politician. Un asemenea discurs ar însemna, cert, finalul unei cariere politice. Traian
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
ei mai mic, Wallace. Wallace era un speculant Înnăscut. Deja tocase cincizeci de mii, investind cu un grup de mafioți din Las Vegas. Sau poate erau doar mafioți aspiranți, căci nu reușiseră. Doctorul Gruner Însuși crescuse Într-un cartier de borfași și câteodată mai pica În felul de-a fi al borfașilor, vorbind din colțul gurii. Era văduv. Soția lui fusese evreică nemțoaică, deasupra lui social, sau cel puțin așa credea ea. Cei din familia ei fuseseră pioneri În 1848. Gruner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cincizeci de mii, investind cu un grup de mafioți din Las Vegas. Sau poate erau doar mafioți aspiranți, căci nu reușiseră. Doctorul Gruner Însuși crescuse Într-un cartier de borfași și câteodată mai pica În felul de-a fi al borfașilor, vorbind din colțul gurii. Era văduv. Soția lui fusese evreică nemțoaică, deasupra lui social, sau cel puțin așa credea ea. Cei din familia ei fuseseră pioneri În 1848. Gruner era un emigrant Ostjude. Sarcina ei fusese să-l rafineze, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
bâigui de complezență ceva de tipul: «Vai, ce cadou minunat! Îți sunt veșnic recunoscător!»? Chiar dacă în cutie sunt doar materii fecale!? Și atunci, un drept care ar trebui să ți se cuvină, ești obligat de fapt să-l furi, ca un borfaș într o clipă de neatenție a vreunui gardian inoculat în psihic sau introdus în celulă. Dar aici, la acest capitol, societatea nu mai are spor. Hoțul este întotdeauna mai dotat și mai inteligent ca paznicul..." "Poate s-ar putea totuși
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de lemn. Stau aici ca un cretin și-mi savurez victoria, dar n-am nici un merit că sunt liber. N-am reușit să-l înving pe Filip nici o clipă. Nu mi-am câștigat libertatea, ci am furat-o ca un borfaș ordinar, speculând o clipă de slăbiciune. Mi-a căzut ca o pleașcă printr-o conjunctură favorabilă, dar nefericită. Nu pot să mă bucur de boala lui Filip, cu toate că ea este cauza libertății mele. Poate va muri înaintea mea. Sau e
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cuvinte. Când sunt destule cele românești, De ce o limbă cu-nțelesuri sfinte Să nu păstreze vorbe strămoșești. Heroină pe străzi Marele Traficant a împrăștiat heroină pe străzi Din mâna Sa îngrijită, aruncă în stânga și-n dreapta O dă gratuit la borfași Dependenții se întind pe asfalt În șir , ademeniți: bătrâni, femei și copii Înspiră în ei Inspiră-n plămâni, Un praf blestemat Al Mortii eterne, (sau nu) Intrați în sevraj, rostesc cuvinte -ncâlcite Căzuți în genunchi, cu ochi bulbucați și roșii
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93403]
-
condiția ta cu ferocele ei temelii; așa se face că uneori cădeam, pentru un timp; de vreo două ori, de exemplu, am fost vârât cu sila într-o încăpere instituțională, unde am stat, ce e drept, nu prea mult, printre borfași de treabă, era și un hârdău acolo, în numele igienei, ca să ne facem nevoile în el și să-l vărsăm, pe rând, dar nu puteam dormi pentru că numai oamenii înzestrați cu însușiri speciale pot dormi în picioare și nu aveam de ce
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
vine, ghemuit undeva, pe cimentul muced, venea un om, unul gol, se spunea că ar fi nebun, în orice caz, era nebun de profesie, ceea ce e cam același lucru, și mă ungea pe față cu materiale scoase din hârdău pe când borfașii râdeau, se distrau și ei, săracii; apoi venea mama, alerga de la unul la altul prin birouri, încerca să mă scape, n-avea decât un argument; „Nu vedeți ? E nebun ! În loc să fie și el ca alții de vârsta lui, e nebun
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și el ca alții de vârsta lui, e nebun...“. Și, pentru că tot eram nebun, făceam o mică minune, țineam degetele într-un anumit fel sau mai știu eu ce făceam, oricum, mă cuprindea o amplă liniște interioară, o vastă seninătate, borfașii se potoleau, începeau să moțăie ca la comandă, ăla gol mă lăsa în pace, ușa de fier se deschidea, eram chemat afară, condus într-un birou unde o vedeam ca prin ceață pe mama vorbind cu unul, un tată de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
scris a administratorului mi-a confirmat ceea ce bănuiam: adresa presupusului avocat Requejo nu exista. I-am comunicat acest lucru domnului Molins, care absorbi vestea ca pe o glumă. — Ei, nu mă Înnebuniți, zise el rîzÎnd. Ce vă spuneam eu? Niște borfași. Administratorul se lăsă pe spate În fotoliu și mai scoase o sforăitură de-a lui. — Dumneavoastră aveți cumva numărul acestei căsuțe poștale? — Potrivit fișei este 2837, deși numerele pe care le face secretara mea eu nu le pricep, fiindcă știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
vagabondul ăla m-a adus aici azi. Mai devreme sau mai tîrziu va ajunge la comisariat, ca toți cei de teapa lui, și-am să-l dezmeticesc eu. Ceea ce mă Îngrijorează e că am informații că dumneavoastră ați angajat un borfaș ordinar, un indezirabil de cea mai joasă speță. — Nu știu despre cine vorbiți, domnule inspector. Fumero scoase chicotitul lui servil și cleios, de coterie și de comeraj. — Dumnezeu știe ce nume o fi Întrebuințînd acuma. Acum doi ani Își spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
vigilentă suspiciune, de la oarecare distanță, hainele patinate cafeniu și fața mânjită în praf de cărămidă, părând o roșcată mască de ceramică. Mircea nici nu simți mâna milițianului precaut, cum îi răsucea degetul mic al mâinii, așa cum se procedează în cazul borfașilor violenți. El privea la puștii care, agili și cafenii, se strecurau printre siluete ce nu le sesizau prezența, depărtându-se, până dispărură după colț. Precis că s-a dat alarma la Școala de reeducare! își întări, pentru sine, explicația, față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
te cunosc. Ți-am văzut fișa de cameră. Ești cineva. Ești un criminal, mi-a spus el. Eram năucit. Oamenii mă respectau pentru că am omorât pe cineva! Închisoarea își avea propria ierarhie a valorilor, iar criminalii erau mai respectați decât borfașii de rând. Trei mii două sute de deținuți, hoți, violatori, homosexuali și criminali, erau aruncați în această pușcărie mizerabilă. Unul și-a ucis întreaga familie. Altul a tăiat gâtul unei fete de treisprezece ani. Alt deținut era acuzat că a violat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
i s-a părut frumos din partea lui Ōkuma să-și ponegrească poporul și orașul în fața unui străin și a unei fete ca Tomoe. Pentru că nu-i convenea ce auzea, a început iar să-l mănânce pielea. Acum nu putea pleca. Borfașii de la ușă erau cu ochii pe ei. Era limpede că-i așteptau. „A maimuțări!“ Neștiind ce se petrece în mintea lui Takamori, Ōkuma a insistat. — Tomoe, cum spui „a maimuțări“ în franceză? — Habar n-am. — „Maimuță“... adică „monkey“. Ōkuma s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
exclamă Tomoe, apucându-l pe Takamori de braț. — Exact! — Ce ne facem? Cel de-al doilea, boxer profesionist probabil, s-a întors și i-a privit pe Takamori și Tomoe. Ōkuma, palid și desfigurat, s-a blocat pur și simplu. Borfașul i-a șoptit câteva cuvinte la ureche și a pornit-o la pas, urmat de Ōkuma, care era speriat de moarte. Gaston s-a luat după ei, zâmbind prietenos. — Sun la poliție, spuse Tomoe. — Să nu faci asta. Nu știm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
un moment dat a venit la mine căpitanul Moldovan, se mai liniștise, căpătase încredere, și-mi spune: „Dom’ profesor, pe ăla care l-ați pus acum în post să păzească intrarea spre depozitul de carburanți îl cunosc, dom’le. E borfaș, are câteva furturi la activ, a fost eliberat azi-dimineață din arestul miliției... le-am dat drumul la toți, că ne-a fost frică”. Mă uit la ăla; ăla chilug, în șubă, cu pistolul automat la el și căutătura alunecoasă. Iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Scriitorilor Juriști din localitate, pentru că unul dintre romane, Liberate descătușată, avea ca erou principal un judecător de provincie care se lupta cu un procuror care îi tot ținea partea unui nenorocit de fotograf (ăsta era Urdinare, în roman Tomiță Stânjenaș), borfașul borfașilor, distrugătorul căsniciei inginerului Anton Prisecariu (adică, a lui Burtăncureanu). Stânjenaș, în urma unui complicat proces de conștiință, venea la Prisecariu și-și cerea iertare, târându-se prin toate cele opt odăi ale casei inginerului. Nu era iertat și, apăsat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Juriști din localitate, pentru că unul dintre romane, Liberate descătușată, avea ca erou principal un judecător de provincie care se lupta cu un procuror care îi tot ținea partea unui nenorocit de fotograf (ăsta era Urdinare, în roman Tomiță Stânjenaș), borfașul borfașilor, distrugătorul căsniciei inginerului Anton Prisecariu (adică, a lui Burtăncureanu). Stânjenaș, în urma unui complicat proces de conștiință, venea la Prisecariu și-și cerea iertare, târându-se prin toate cele opt odăi ale casei inginerului. Nu era iertat și, apăsat de vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
suntem niște nimeni, niște haimanale periculoase și josnice, cărora li se scurg ochii numai după lucruri rele, puchinoși care umblă hai-hui prin lume, murdărind bolta Înstelată cu cele mai vulgare cuvinte... -Nici chiar așa! Vorbești despre noi ca despre niște borfași de rând și nu se cade! A trecut și Crăciunul, ca o pală călduță de vânt peste sufletele lui Antoniu și Kawabata, cei doi cloșarzi, bastarzi ai speranței, pescuitori În propriul Întuneric. Kawabata: M-am săturat de viață. Aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un prezent fără speranță. Tot ce ar trebui să fie al lor aparține altora. Până și trăitul vieții e al altora. Cei vârstnici, mai ales femeile, rezistă de minune mizeriei, se adaptează cu o ușurință fantastică. Foștii clienți ai pușcăriilor, borfași, criminali sau violatori sunt și ei adaptații care nu capotează cu una cu două. Instinctul răului i-a făcut invulnerabili. Acum, din cauza vârstei le-a dispărut agilitatea infracțională și Își târăsc picioarele umflate de căldură sau amorțite de ger spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
că habar nu avea ce vinde. Era fie un hoț, fie un inocent. Dar cum lucrul este Închis, nu avem decât să ne bucurăm În liniște de frumusețea tulburătoare a picturii. În târgul ăla infect, plin de gură-cască și de borfași, e greu să nu fii jefuit și, rareori poți da cu adevărat o,, lovitură,,,. Țiganii mișună ca gândacii negri de bucătărie, buzunăresc și Înjură, scuipă și spurcă... Dar am avut noroc. M-au ajutat Însă, recunosc, sutele de albume de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și, pentru aceasta, dacă era nevoie, putea să renunțe la niște bani. Stătuse ascuns la Istanbul timp de mai bine de jumătate de an. Se instalase într-un hotel sordid în cel mai aglomerat cartier din oraș, amestecându-se printre borfașii mărunți și micii comercianți din suk. Cât timp locuise acolo, stătuse ca pe jar. Nu numai lipsa de activitate îl măcina dar și faptul că bruma de bani pe care o mai avea se împuțina văzând cu ochii. Îl reținuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bancă alături de Erjika. Cu două bănci mai în colo, Creața plângea în hohote făcându-și și părinții să lăcrimeze, în timp ce Petruș încasa alte perechi de palme fără să se clintească. Ce ai în cap măi băiete? Vrei să ajungi un borfaș? E așa greu pentru tine să trăiești ca un om normal? Cât o s-o mai faci pe mamă ta să intre în pământ de rușine? Cât timp trebuie să te mai bat ca să te aduc pe drumul cel bun? Ce-
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]