1,323 matches
-
mai ține în viață și-i dă speranță în viitor. Ascultând „Doina de jale” las aleanul să mă fure prin codrii umbroși, cobor în poiene smălțuite de razele reginei nopții, ies în câmpie și-i văd pe harnicii țărani cum brăzdează pământul sub care aruncă sămânță roditoiare pentru pâinea noastră cea de toate zilele. Din depărtare se aude ciripitul păsărelelor care aduc dor nesecat al celui ce trudește să se înfrățeacă pentru vecie cu natura, să cânte în răsărit de soare
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > UN VALS Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1394 din 25 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Ma simt culoarea verde a unui timp apus, Când stoluri de cuvinte brăzdează încă cerul Sfidarea stă ascunsă la umbra celui dus, În gara cea târzie nu mai opresc nici trenuri. Din firele de lună se torc frumoase vise Pe drumuri stau înscrise doar sensuri interzise, Prin pâclele de ceață se intuiesc păduri
UN VALS de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349714_a_351043]
-
ținea unul din coșuri, iar cu cea dreaptă punea câte un pițărău în traista atârnată de gâtul copiilor. Îmbujorati de nevinovăția iernii, copiii treceau ca frunzele din jurul cupei de argint pentru împărtășanie. Tanti Tățiana dădea mere și nuci cu coaja brăzdată de miresmele amare ale toamnei trecute. Eu nu am fost în pițărăi și nici la focuri, nu aveam cu cine merge, când eram mică bunica dădea pițărăi, iar părinții și bunicul erau la uzină, iar când am mai crescut, prietenele
BUNĂ DIMINEAŢA LA MOŞ AJUN ! de DACINA DAN în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350281_a_351610]
-
ne uitam unul la altul să vedem ce schimbări a făcut timpul cu noi. Eu mă îngrășasem, iar el slăbise foarte mult. Eu chelisem iar părul lui era mai bogat ca în tinerețe, prins în coadă la spate. Ridurile îmi brăzdau fața, pe când pielea lui era netedă în dreptul ochilor. O barbă deasă, albită pe alocuri îl făcea și mai slab. Degetele mele deveniseră groase și butucănoase, pe când ale lui erau slabe și subțiri. Ochii mei erau opaci și reci, pe când ai
ATHOSUL NEAMULUI MEU (4) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350412_a_351741]
-
Țării, a trimis la Verșeni episcopi și preoți, pasă-mi-te pentru o procesiune de întărire a hotarului, șters de vremuri, dintre cele două sate. Cu alai mare și cu sfintele icoane în frunte, arhiereii și preoții au sfințit hotarul brăzdat cu plugul tras de doisprezece boi și au invocat blestem arhieresc peste cei care nu-l vor recunoaște. Bineînțeles că boii au fost mânați să tragă brazda de hotărnicire puțin altundeva față de locul unde au fost troienii cei vechi. Biserica
DOUĂ FETE ALINTATE ŞI HOTARUL DINTRE SATE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349096_a_350425]
-
lor, descendent din descendentul lui Dracula, încă mai trăia pe aceste meleaguri. Nimeni din ținuturile românești nu știa de existența sa, dar nici el nu mai știa ce se petrecea în țară. Uneori, în nopțile senine, o caleașcă de aur brăzda bolta înstelată de la un orizont la altul și dispărea undeva între munți, iar către orele dimineții făcea cale întoarsă. Acest bătrân destul de voinic, puternic și ager, cu auzul de panteră și privirea de acvilă, era vizitat în fiecare anotimp de
XXXIII. BĂTRÂNUL DIN CARPAŢI (URMAȘUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348533_a_349862]
-
dar care se născuse pe o treaptă superior organizată, dincolo de barierele cunoscute de el. Cu toate acestea, prințesa refuza să dezvăluie marile secrete ale existenței acelei lumi. Probabil forțe mult mai evoluate ca ea îi interziceau acest lucru. Alteori, caleașca brăzda cerul nopții de la un orizont la altul și se oprea undeva într-un vârf de munte la un castel ce părea părăsit, dar unde locuia în liniște și pace Contele Dracula cu tânăra și frumoasa sa ducesă. Din când în
XXXIII. BĂTRÂNUL DIN CARPAŢI (URMAȘUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348533_a_349862]
-
Atunci însă, îmi era dor de ceva și nu știam, dar știam sigur că nu era nimeni pe lângă mine, care să-mi vadă disperarea mută din priviri, și tare mi-ar mai fi plăcut și mie să simt în trupu-mi brăzdat de chinuri multe, și un mic, un firav tremur de dor , ca să știu și eu cum este. Nu înțelegeam de ce în mintea mea apărea atunci acel El, cu un chip încă nedefinit, dar un EL! Să se fi întâmplat oare
O HIMERĂ-N NOAPTEA TÂRZIE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349291_a_350620]
-
timp și meșteșug ca modele, se-ndepărtau cu pânzele pictate, încă umede, defilând spre cotloanele de repaus, mândri ca adevărați Cavaleri ai Sfântului Graal! Deși de felul ei puțin retrasă, din modestie, din însingurare și din suferința cicatricei ce-i brăzda obrazul în urma accidentului, în ziua aceea s-a autodepășit. Spre ora prânzului, când mușterii artistului se epuizaseră efemer, s-a apropiat de locul acestuia. A așteptat puțin pe un colț ferit de bancă până când pictorul și-a terminat frugalul dejun
PORTRETUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349372_a_350701]
-
SE VA DESĂVÂRȘI Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1279 din 02 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Noaptea înghite orașul unde mi-am mutat dragostea și speranța, din spatele ferestrei privesc nerăbdător strada, invoc clipele care-mi țes trecutul brăzdat pe obraz. În așteptatele întâmplări noaptea asta este prima aflată sub un văl de mister, ziua când lumina se va desăvârși voi căuta în van norocul prin care elefantul trece prin urechile acului. O voce strigă într-un imens gol
ZIUA CÂND LUMINA SE VA DESĂVÂRŞI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1279 din 02 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349781_a_351110]
-
Elena-Daniela Cuculici poartă pe corp salbe de flori și armonii geometrice din cusături măiastre, cum își poartă catedrala vitraliile splendide pe sub ochii cerului! O țară fără fete frumoase ar fi o albie secată, dar fiecare palmă de țară românească este brăzdată de ape albastre. La nemărginita oglindă argintie de sus, săgeata arcului n-a răzbătut cândva, pe când pizma omenească ori armele nimicitoare de azi, n-o mai ocrotesc. Și-atunci, ce bine că noi avem cele mai frumoase fete din lume
ELENA-DANIELA CUCULICI. MAIESTATEA SPIRITULUI NOBIL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349795_a_351124]
-
în mare parte chemării lor, care cere o anumită vocație. Printre aceștia se numără și aviatorii. Piloții sunt creați de divinitate mai mult pentru cer decât pentru pământ, de aceea ei mai sunt numiți și oamenii cerului. Osteneala pilotului care brăzdează înaltul cerului, odată ajuns acolo sus, este răsplătită din belșug, din bunătatea și fericirea dumnezeirii. Când ajungi să vezi și să cunoști cerul, să te hrănești cu parfumul frumuseții depline și să te prinzi în horă cu norii care te
LA MULŢI ANI, ARPIA! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349855_a_351184]
-
o alungi, Aș fi vrut să o pot sorbi în adâncul ființei mele, Să mă îmbăt de iubirea ce zace în ea Să devin una cu tine. Șterge lacrimile ce au curs pe obrajii noștri... Fără un rost ne-au brăzdat față Nu am făcut decât să împărțim durere la doi, Nu auzi că plânge cerul ? nu vezi că ploaia cântă cântecul nostru ? După un nor soarele așteaptă să ne uităm spre el Din lumina ochilor noștri să se nască un
SUFLETE FLĂMÂNDE de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348012_a_349341]
-
echipă Cu meșteri, calfe și zidari Să construim o temelie, În ciuda multor lamentari, Ce pierd mereu în bătălie. Să îndulcim cu-n vers amarul, Cu-n zâmbet, norii, s-alungăm, Din vise să-mblânzim coșmarul Și-apoi, cu stele, să brăzdăm Iubirea-n cea mai pură formă, Iubirea-n haine de smarald, Cea care viața îți transformă Din sloi de gheață-n suflet cald. Să investim în banca vieții Un sentiment nou apărut, Ne dăruit publicității, Născut numai dintr-un sărut
TĂRÂMUL UNDE PIERE PLÂNSUL de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348196_a_349525]
-
de aceea-i aduc un omag cu cio antepozițional. De șef de trib alb la africani. Domnul Gheorghe Sarău ne-a lămurit misterul cum a reușit să învețe romani jib. Tot pe baza scrierii lui Barbu Constantinescu. Zice că a brăzdat cartea și a decodificat gramatica. Am ales să aplic expresia dumnealui (brăzdam bibliotecile), că mi-o plăcut. Plugăritul fără semănat? Sămânța a dat roadă, una însutită, alta înmiită, iar alta miluită, asta ca să parafrazez Evanghelia. Se știe că MILIA este
AVENTURĂ LA ACADEMIA ROMÂNĂ de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350017_a_351346]
-
trib alb la africani. Domnul Gheorghe Sarău ne-a lămurit misterul cum a reușit să învețe romani jib. Tot pe baza scrierii lui Barbu Constantinescu. Zice că a brăzdat cartea și a decodificat gramatica. Am ales să aplic expresia dumnealui (brăzdam bibliotecile), că mi-o plăcut. Plugăritul fără semănat? Sămânța a dat roadă, una însutită, alta înmiită, iar alta miluită, asta ca să parafrazez Evanghelia. Se știe că MILIA este o mie'n romani. De care milă creștină nu avut-am parte
AVENTURĂ LA ACADEMIA ROMÂNĂ de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350017_a_351346]
-
PE BOLTĂ STELE DE DEPARTE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1527 din 07 martie 2015 Toate Articolele Autorului clipesc pe boltă stele de departe străluminând tăcute noaptea rece și doar arar un fulger le desparte sau cer brăzdând cometa care trece o astfel de minune înfioară bătrâne-ncătușate-n superstiții și-i vreme pentru buhe ce omoară doar șoareci neglijenți în apariții peste-o secundă turle-ncep să ningă în zboruri tâmpe mii de lilieci iar cerbi în codri teama
CLIPESC PE BOLTĂ STELE DE DEPARTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350063_a_351392]
-
tâmple, prinzându-ți stele de argint în păr, și cu-o năframă de-așteptare, din ochii tăi, albaștri, mamă, ce parcă-au fost aleși din colț de cer și din adâncă mare, ștergi, calmă, lacrima de dor. Din chipul tău, brăzdat de timp și vise, desprind chemarea sângelui matern. Am venit mamă, la tine, sufletul meu, desculț, în poală să ți-l pun. Am măicuță suferinți și doruri multe. Cum aș putea, măicuța mea, să-ți spun atunci când știu că te-
BUCHET PENTRU MAMA... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350050_a_351379]
-
Stânișoara și Lunca scria și pronunța numele satelor, iar când a terminat s-a întors cu fața spre clasă, cu o privire angelică îndreptată spre fereastra din dreptul catedrei și un surâs nevinovat, probabil de-o aducere aminte, i-a brăzdat fața, iar când doamna inspector a murmurat pentru ea „șase sate!...” Silvia Dascălu a întrebat fără emoții: din care sat doriți să aflați ce dramă trăiesc oamenii acestor locuri? - Să zicem Stânișoara. - După cum și numele îl definește, satul Stânișoara este
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350169_a_351498]
-
Deja și alte vapoare trag sirenele, începe spectacolul sublim și colorat al articiilor ... ca de fiecare An Nou. E un spectacol măreț ... inima îmi tresaltă de bucuria trăită intens în această clipă unică ... Marea și-a schimbat culoarea, cerul e brăzdat de toate culorile Curcubeului, la miezul nopții ... și în zorii Noului An, 2012. Iarna asta nu va semăna nici uneia, care a fost până acum, pentru că-n miezul ei un Nou Început se întrevede... Este speranța de iluminare a întregii mele
LA CUMPĂNA DINTRE ANI...2011-2012 de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361873_a_363202]
-
ca mine. Pășesc din daie-n odaie, fără sa am cui mă plânge. Privesc în van pe fereastră: nici viața, nici moartea nu vine! Rămân, statuie a vremii cu oasele rupte de muncă și frică, Să stau mărturie a trei epoci, brăzdate pe obraji și pe frunte. Dusei la groapă, mai ieri, și ultima vorbă: „Mămică!” Doar o ultimă lacrimă obrazul se îndură să-mi sărute. STRUNE DE CRĂCIUN Bucurie, aripa ta îmi atinse umărul, În căderea imaginară a zăpezii copilăriei. Mă
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
Mă scuzați, am crezut că... - Că dorm, nu? Uite că nu dorm, maică. Am auzit tot, l-a întrerupt din nou, oarecum iritată, după care a început să vorbească cu voce egală, fără emoții. Își ridicase puțin capul și fața brăzdată de riduri adânci i-a impresionat pe cei care nu o văzuseră până atunci. Judecătorul o privea și el surprins, admirându-i demnitatea, logica și claritatea vorbirii. „Extraordinar de lucidă e, domnule, la peste 90 de ani ai ei! Și
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
Gheorghe Constantin Nistoroiu Publicat în: Ediția nr. 1248 din 01 iunie 2014 Toate Articolele Autorului „Iisus Hristos - un bărbat tânăr și frumos, n-are mai mult de 30 de ani;așa frumusețe numai în cer găsești... O cărare dreaptă îi brăzdează capul, despărțindu-I fruntea în două. Un păr de aur, adevărate fire de aur, îi atârnă în bucle pe umăr; un barbișon la fel; o frunte mare, albă, pe alocuri pârlită de soare, puțin bombată la tâmple; un nas drept
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
unei cărări, să fiu atentă la ceea ce las în urmă și să întorc privirea înapoi din când în când, tocmai pentru a ști să mă orientez mai bine, în cazul în care-aș pierde cărarea. Inima mi-a fost adesea brăzdată de întrebări fără răspuns și mereu mă îndemna să privesc înainte, pentru că înainte se afla însăși viata. Atunci priveam în sus și vedeam o lumină strălucitoare ce venea dinspre înaltul cerului. Era mândrul soare care-mi lumina cu putere până
DEZAMĂGIRI ŞI ÎMPLINIRI ÎN PLAN SPIRITUAL! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365467_a_366796]
-
a fost, că s-a dus să vadă ce fac păsările, sau oiile... Zicea că a auzit câinele lătrând, dar nu-mi dădeam seama, măcar după vocea ei care era pirdută (ca a unui om bolnav), iar pe fața-i brăzdată de cute adânci, datorită suferinței tăinuirii nelegiuirii mele, se vedeau șiruri de lacrimi, dar eu tăceam și nu-i mai ziceam nimic, ba mă bucuram că se chinuie. O iertasem, dar în suflet încă mai simțeam arsura tăciunilor mocniți ce
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]