874 matches
-
Ctitor al schitului Strehareț este episcopul Serafim mai întâi episcop al Buzăului și din anul 1668, episcop al Râmnicului. Acesta cumpără la 24 aprilie 7172 (1664), de la feciorii popii Hariton, în hotarul Streharețului, vii lucrate, țelina și pomet „și cu braniște și cu fântână drept bani, 90 unghi (bani ungurești)”. Aceasta va constitui zestrea cea mai însemnată a schitului. În anul următor, 1665, 1 aprilie, Radu Vodă Leon (1664-1669) dăruiește act episcopului Serafim, care era tot la Buzău, „pentru toate viile
Mănăstirea Strehareț () [Corola-website/Science/313666_a_314995]
-
localității. Suprafața ocupată cu pășuni și vegetație ierboasă este reprezentată de fânețe și islazuri și este suficientă pentru animalele localității. Fondul forestier este foarte redus, localitatea neavând decât 78,91ha de pădure în partea de SE, care poartă numele de Braniște. Ea face obiectul unor valorificări economice multiple, fiind de un real folos sătenilor și altor activități economice. Terenurile degradate ocupă mici porțiuni de-a lungul râului Dâmbovnic, râu ce se găsește situat pe latura de est a localității și în
Comuna Ștefan cel Mare, Argeș () [Corola-website/Science/302056_a_303385]
-
dealurile joase, de podiș, aparținând extremității vestice a Depresiunii Făgărașului. Unele dintre acestea ca „Cetațuica”, „Răpa Bii”(606m), „Tărcauăle” și „Arinii”(503m), sunt acoperite cu tufișuri sau formează terenuri de pășunat. Altele ca, „Dealul Morii”(442m), „Dealul ăl Mare”, „Dealul Braniștii”, „Fața”, „Dealul Săghișului” și „Coprinele”, constituie veritabile terenuri agricole brăzdate de o întinsă rețea hidrografică. Trecerea de la dealurile de podiș spre lunca aluvionară a Oltului, se face pe o curbă de nivel care urmărește aproape fidel drumul județean Tălmaciu-Racovița-Avrig. De
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
otarul Racoviței n-au produsu mai nemica"”, sau veri secetoase cum au fost cele din anii 1865 și 1866, când se consemnează „"o lipsă de fân foarte mare"”. În vara anului 1907, tot din cauza secetei, s-a permis proprietarilor pădurii „Braniștea” să-și pășuneze vitele prin tăieturi sau pe „Valea lui Laț”, altfel „acestea riscând să se prăpădeasca!". Caracterul instabil a determinat înregistrarea temperaturii minime de +5 °C în august 1947 și maxima de 37,6 °C în 1946 (Boita). Toamnele
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
Sunt larg răspândite solurile brune și brune-roșcate de pădure, formate sub vegetația pădurilor de foioase. Aceste soluri se întâlnesc în „Butinei", „Coprine”, „Căldare” precum și pe „Valea Lupului” și „Racovicioară”. Pădurile satului sunt formate în majoritate din fag montan , care în „Braniște” coboară până la altitudinea de 600m. Lui i se asociază: carpenul, plopul, mesteacănul, salcia broștească, paltinul și sporadic, ulmul, frasinul și jugastrul. În „Cioru”, alături de speciile menționate mai sus, cresc stejarul și teiul. Dintre arbuștii întâlniți pe liziera pădurilor, prin luminișuri
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
mărăcinul, socul și ienupărul(numit impropriu, jneapăn). Dintre liane, sunt răspândite iedera și curpenul de pădure, cunoscute de localnici sub numele comun de „himei”. O mențiune deosebită o merită planta numită „"țâtron"” (lămâiul), care crește numai în cateva locuri din „Braniște”, plantă rară la nivelul întregii țări, motiv pentru care a fost declarată monument al naturii. În alte părți i se spune „"curpen"”, numele științific fiind „"Ruscus hypoglossum"”. Tot prin păduri, pe sub coroana bogată a copacilor se întâlnesc diferite specii de
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
teritoriul României, în vecinătatea nordică a râului Siret, în comuna Independența. Situată în partea de sud-vest a județului, la 25 km de municipiul Galați, comuna Independența se învecinează la nord cu comună Slobozia Conachi, la est cu comunele Schela și Braniștea, la vest cu comună Piscu, la sud-vest cu județul Brăila, iar la sud râul Siret constituie limită naturală a teritoriului administrativ. În zona de silvo - stepa e situată pădurea Independența, prin mijlocul căreia curge Șiretul. În componență ei găsim predominant
Comuna Independența, Galați () [Corola-website/Science/301214_a_302543]
-
influențe eminesciene, denumită „Cântec”. Liviu Florianu a înființat la Brașov, la Liceul Andrei Șaguna prima cohortă de cercetași numită „"Virgil Onițiu"”. Cu această cohortă de cercetași a depus jurământul în luna iunie 1913 în fața directorului liceului și a lui Valeriu Braniște. Din toamna anului 1913 urmează cursurile de teologie de la Blaj sub conducerea profesorului Alexandru Borza și a activat cohorta de cercetași care au purtat numele „"Simion Bărnuțiu"”. În paralel a frecventat la Blaj cursurile libere de pictură organizate de către profesorul
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
animale din gospodăriile sătenilor, pentru folosirea uneltelor agricole perfecționate, pentru cultivarea plantelor tehnice etc. Tot în acest context se înscrie și activitatea sa ca membru în comitetul de conducere al băncii "Suru" din Racovița, ca președinte al Composesoratului de pădure "Braniștea" etc. Nu mai puțin laborioasă a fost activitatea pe care a desfășurat-o pe tărâm școlar și cultural. Ca învățător și mai apoi în calitate de catehet în perioada 1891-1940, protopopul Florianu a educat generații întregi de racoviceni în spiritul moralei creștine
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
Fundu Moldovei este o comună în județul Suceava, Bucovina, România, formată din satele Botuș, Botușel, Braniștea, Colacu, Delnița, Deluț, Fundu Moldovei (reședința), Obcina, Plai și Smida Ungurenilor. Fundu Moldovei este o comună reprezentativă pentru zona de munte a Bucovinei, ca vatră etnofolclorică deosebit de interesantă, consemnată ca atare încă de la începutul secolului, când a fost aleasă, la
Comuna Fundu Moldovei, Suceava () [Corola-website/Science/301956_a_303285]
-
temperaturi medii anuale mai scăzute. Teodor Bălan, un cercetător al istoriei localităților dornene, apreciază că acestea datează din anii 1595 - 1600. Printre primele atestări documentare poate fi amintit documentul din 1630 prin care Moise Moghina întărește Mănăstirea Voroneț cu o braniște în Munții Câmpulungului și întâlnim toponimele: Dealul Șarului, Neagră, Ialovița, Muntele Pinului, Colbul, Cotârgași. În perioada 1774 - 1918 locuitorii din Bucovina devin supuși ai coroanei austriece, în timp ce Șaru Dornei și Neagră Șarului au rămas în continuare sub administrație moldoveneasca. La
Comuna Șaru Dornei, Suceava () [Corola-website/Science/302003_a_303332]
-
de stat de la 23 august 1944, a publicat în "România literară, "Luceafărul și "Tribuna. In anul 1931, a fondat revista "XY.Literatură și artă", cu colaborările lui N. Crevedia, Ilarie Voronca, Andrei Tudor, Mircea Streinul, Vasile Voiculescu, Anton Holban, T.T. Braniște, cu eseuri de C. Noica și V. Bârna, cu cronici literare de Oct. Șuluțiu. Acest lucru a fost urmat în 1933 de "Herald", un buletin literar editat împreună cu Miron Suru. Au contribuit la această din urmă publicație: [Eugène Ionesco]], Eugen
Neagu Rădulescu () [Corola-website/Science/336370_a_337699]
-
Nicolae Mureșan. "Vărăritul" a luat amploare pe măsură ce avântul construcțiilor din piatră și cărămidă după anul 1900 a necesitat cantități crescânde de var. Imediat după terminarea primului război mondial, protopopul Valeriu Florianu a inițiat deschiderea a două cuptoare de var în „Braniște”, pe „Părău' iezărilor” și pe „Părău' vărniții”. Din motive necunoscute meșteșugul a fost abandonat doar la câțiva ani de la meționarea sa. "Tăbăcăritul și cojocăritul" nu a fost o ocupație prea răspîndită în rândurile racovicenilor din cauza existenței în Mărginimea Sibiului din
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
viticultura și legumicultura practicându-se de obicei ""pe lângă casă"". Apicultura este puțin uzitată de către racoviceni, ea fiind practicată în mod istoric de către locuitorii din Sebeșu de Sus care au o tradiție bogată în domeniu. Pădurile localnicilor fac parte din Composesoratul Braniște Racovița, care le exploatează. Comerțul s-a desfășurat dintotdeauna prin intermediul magazinelor din sat, numite în trecut ""bolte"", prin intermediul târgurilor din sat și din localitățile învecinate. Necesarul de carne, racovicenii l-au asigurat întotdeauna prin sacrificarea păsărilor sau a animalelor mici
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
în [[1765]] localnicul Popa Stan deținea singur 100 de coșnițe.După anul [[1900]] racovicenii au început să practice un stupărit sistematic înlocuind coșnițele cu stupi moderni mult mai productivi, amplasându-i în ogrăzile pe care le dețineau în zona pădurii ""Braniștea"". O dată cu chimizarea agriculturii și a imposibilității practicării unui stupărit pastoral, numărul stupilor de albine s-a diminuat simțitor cu trecerea anilor, ajungând în [[1980]] doar la 28 de familii de albine. Printre principalii proprietari ai acestora sunt: Octavian Mînduc, Ștefan
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
în trecut mult mai întinse decât acum, astfel în [[1885]] ele cuprindeau o suprafață de 2372 jugăre(cca 1365ha). Tradiția orală confirmă că până la sfârșitul secolului trecut, pădurile de [[fag]] de pe ""Valea Lupului"" coborau spre sat până deasupra ""Răzurelelor"", în timp ce ""Braniștea"" se unea cu ""Arinii"", care coborau și ei până la actualul drum județean [[Tălmaciu]] - Racovița - [[Avrig]] unde se întâlnea cu crângurile de sălcii din lunca [[Râul Olt|Oltului]], pe care râul le delimita de ""Pădurea Ciorului"". După cum se știe tot din
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
productivitate mediocră mai ales în anii în care nu sunt gunoite. Ele sunt bine localizate în peisajul satului sau sunt de mica întindere intercalate printre alte culturi. Cele mai cunoscute fânețe, numite de locuitori ""fânațuri"", sunt ""Luncile lui Bălan"", ""Luncile Braniștii"", ""La Cărămizi"", ""Su Braniște"", ""Valea Lupului"" și ""Racovicioara"". Deseori unele familii de racoviceni au folosit drept fânețe ogrăzile, mai ales cele dinspre pădure. Peste douăzeci de ogrăzi purtând numele proprietarilor lor, în perioada de după "colectivizare", au fost desființate, urmând ca
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
în anii în care nu sunt gunoite. Ele sunt bine localizate în peisajul satului sau sunt de mica întindere intercalate printre alte culturi. Cele mai cunoscute fânețe, numite de locuitori ""fânațuri"", sunt ""Luncile lui Bălan"", ""Luncile Braniștii"", ""La Cărămizi"", ""Su Braniște"", ""Valea Lupului"" și ""Racovicioara"". Deseori unele familii de racoviceni au folosit drept fânețe ogrăzile, mai ales cele dinspre pădure. Peste douăzeci de ogrăzi purtând numele proprietarilor lor, în perioada de după "colectivizare", au fost desființate, urmând ca Legea nr. 18/[[1991
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
vecini făcându-se pe "Calea Hotărălului". În hotar, cele mai importante căi de comunicație sunt următoarele "căli": Între anii [[1971]] - [[1977]], în vederea exploatării intensive a pădurilor satului, s-a construit drumul forestier de pe "Valea Lupului", cu o ramificație spre pădurea "Braniștea". În toamna anului [[1892]], s-a dat în folosință calea ferata [[Sibiu]] - [[Făgăraș]] - [[Brașov]] care trece prin imediata apropiere a satului. Inițial Racovița a fost deservită de Halta Sebeș - Olt. Din anul [[1941]], la marginea satului a început să oprească
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (89,68%), cu o minoritate de romano-catolici (1,66%). Pentru 7,85% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Braniștea a județului Iași și era formată din satele Holboca, Dancu, Valea Lungă, Rusenii Vechi, Rusenii Noi și Coada Stâncii, având în total 1455 de locuitori. În comună funcționau trei mori de apă, patru de vânt și trei de aburi, trei biserici
Comuna Holboca, Iași () [Corola-website/Science/301284_a_302613]
-
Agaricus arvensis, sin. Psalliota arvensis, numit în popor ciupercă de câmp, șampinionul oilor, ciupercă calului sau ciupercă de braniște (câteodată confundat cu Agaricus campestris=ciupercă de bălegar), este o specie saprofita de ciuperci comestibile din încrengătura Basidiomycota, în familia Agaricaceae și de genul "Agaricus". Buretele se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord la marginea de păduri
Ciupercă de câmp () [Corola-website/Science/335694_a_337023]
-
anii 1976-1980 este student al Institutului Teologic Ortodox de grad universitar din București, pe care-l termină cu teza de licență „Biserică - lăcaș de închinare în tâlcuirea principalilor scriitori bisericești și patristici”, sub îndrumarea Preotului profesor de Teologie Liturgica Ene Braniște. În anii 1975-1976 îndeplinește stagiul militar, apoi, din 1980 devine profesor la catedră I a Seminarului Teologic din Buzău. La 20 decembrie 1980 este tuns în monahism la Mănăstirea Ciolanu, prin mâinile Episcopului (viitorului Mitropolit al Ardealului) Antonie al Buzăului
Casian Crăciun () [Corola-website/Science/308634_a_309963]
-
Dirigent de la Sibiu, funcție pe care a exercitat-o până pe 17 decembrie 1918, când a fost numit ministru fără portofoliu în guvernul central de la București. Mandatul său de ministru al Instrucțiunii Publice în Consiliul Dirigent a fost preluat de Valeriu Braniște. În perioada interbelică Vasile Goldiș a făcut parte din guvernele de la București conduse de I.C. Brătianu (1918-1919), Artur Văitoianu (1919-1920), Alexandru Averescu (1920-1926), a fost ales deputat al Partidului Național Român în circumscripțiile Radna (1919), Pecica și Ineu (1922). La
Vasile Goldiș () [Corola-website/Science/307229_a_308558]
-
(n. 19 iulie 1932, în Braniște, județul Bălți, Regatul României) este un istoric și politician basarabean, profesor universitar, doctor habilitat în științe istorice, precum și membru de onoare al Academiei Române din 1993. A fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova între 1990 și 1998 și a îndeplinit funcția de
Alexandru Moșanu () [Corola-website/Science/301003_a_302332]
-
în Parlamentul Republicii Moldova între 1990 și 1998 și a îndeplinit funcția de președinte al Parlamentului Republicii Moldova în perioada 3 septembrie 1990 - 2 februarie 1993, fiind primul în această funcție. s-a născut la data de 19 iulie 1932 în comuna Braniște, județul Bălți, pe atunci parte a Regatului României. A studiat la Facultatea de Istorie. Între anii 1957-1976, a lucrat în cadrul Institutului de Istorie al Academiei de Științe al Moldovei, deținând pe rând funcțiile de laborant superior, cercetător științific inferior, cercetător
Alexandru Moșanu () [Corola-website/Science/301003_a_302332]