1,535 matches
-
și arme pe potrivă, dă-mi bravii tăi soldați și războinicii viteji să pot învinge fioroasa Iarnă! - O, fetița mea ambițioasă! Tu n-ai nevoie de vitejii mei, învinși de bravul Mărțișor. Vei fi însoțită de Zefir și de acest brav luptător, iar ei și gărzile care te slujesc vor învinge pe ticăloasă, așa cum stă scris în cartea lui Moș Vreme. - Ai încredere în mine! sări și Mărțișor. Cu ajutorul prietenului nostru, căpitanul Zefir, învingem pe oricine ne va sta în cale
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
cu fiecare luptă câștigată, făcându-i să creadă cu tot mai multă ardoare că războiul se va sfârși curând. Zi de zi ne bucurăm de lucruri pe care nu noi ni le-am însușit prin meritele noastre doar, ci pentru că bravii noști frați români au luptat ca noi să le avem: autonomie, siguranță, democrație, învățământ gratuit și multe altele. Acestor exemple de oameni le mulțumim și sperăm să nu îi dezamăgim. Moartea lor nu a fost zadarnică. Dar există încă eroi
MĂRIUCA ZAHARIA-COPILUL CU SUFLETUL UNUI SOLDAT de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383404_a_384733]
-
scriitor și scenarist român, membru corespondent al Academiei Române), apreciind calitatea versului și cea de comentator, i-a sugerat un pseudonim, Daris, luând din nume și prenume începutul și sfârșitul. După mulți ani, a mai adăugat un Basarab. Boris David, ca brav basarabean, bolnav de românism, s-a identificat cu versul său, strigându-și dorul prin cânt, tânjind după Ismail. Și-a urmat drumul, remarcându-se în toate domeniile. În anul 1941, la 12 ani, aflat cu familia sub ocupație sovietică, scapă
IN MEMORIAM: BORIS DAVID de MARIANA GURZA în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382978_a_384307]
-
i-am lăsat/ Zicea:Căci noi luptam./ Pe cei răniți îi ajutam./ Iar alții erau spintecați/ De obuze, gloanțe și minați/ Mureau pe loc neajutorați/ Povestea asta m-a marcat/ Cu ea în suflet am crescut/ Pe acești soldați/ Și bravi români/ Eu niciodată/ N-am să-i uit!/ Cu sânge și cu viața lor/ A noastră glie au plătit / Exemplul lor e grăitor/ Să fim azi un popor unit/ Uniți la bine și la greu/ Sculați, români!/ Să ne unim
SĂRBĂTORIREA ZILEI NAȚIONALE A ROMÂNIEI 1 DECEMBRIE 2016 LA ZVOLEN ÎN SLOVENIA [Corola-blog/BlogPost/92941_a_94233]
-
de ”Tripoleos” (1862). A slujit ca locțiitor de episcop până în 17 noiembrie 1864, când o nouă treaptă a slujirii lui Hristos îl aștepta la Dunărea de Jos. A pus temelie Unirii din 24 ianuarie 1859 Vlădica Melchisedec se numără printre bravii bărbați ai Bisericii Ortodoxe Române care a influențat, în mod covârșitor, Unirea de la 24 ianuarie 1859. În 1857 a primit demnitatea de reprezentant al clerului în Divanul Ad-hoc al Moldovei și în această calitate a fost vocea preoțimii române și
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
Gheorghe Nou” din București, unde odihnește întru veșnicie Voievodul Constantin Brâncoveanu. Tot Melchisedec, în ”Oratoriul” amintit, la ziua de 8 august, după ce precizează sărbătoarea Sfântului Emilian Mărturisitorul, menționează: ”Întru acestă zi s-a întâmplat tragicul sfârșit al marelui Domnitor Mihai Bravul (Viteazul), cel egal cu Marele Ștefan, în anul 1601. Cronica țării spune că viața lui s-a finit în următorul mod: în anul 7109 (1601) august 8, într-așternut încă fiind Mihai Vodă, au venit doi căpitani nemți, cu oamenii
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
pe actualul Bulevard 21 Decembrie 1989, în apropierea Palatului Prefecturii). În august 1601, Mihai Viteazul și Basta au intrat, împreună, în Cluj prin poarta Podului (situată pe actuala stradă, Regele Ferdinand, în apropierea sediului Poștei). În semn de cinstire a bravului său căpitan, ucis la vârsta de 80 de ani, Mihai Viteazul a înălțat, la 11 august 1601, un steag pe locul în care au fost trași în țeapă. Este o învățătură pentru felul în care trebuie să ne cinstim eroii
La Cluj, CELEBRAREA EROULUI BABA NOVAC – CĂPITAN AL VOIEVODULUI MIHAI VITEAZUL [Corola-blog/BlogPost/93460_a_94752]
-
tot felul, se îndreptau spre capătul cel mai adânc al galeriilor, spre a pușca peretele frontului de exploatare, prin care exploziile rupeau pereții de minereu, împrăștiind prafuri grele și fumuri înecăcioase în galeriile deja foarte îmbâcsite de noxe. Apoi, acești bravi oameni ai subteranelor, cu ajutorul uneltelor primitive, încărcau vagonetele cu minereu, ce porneau de-a lungul galeriilor spre stațiile de suprafață. Acel material dislocat din stâncă, era privit cu sfințenie, ca rod al muncii normate, nădăjduind ca acea muncă să fie
AURUL DIN SCRIERILE LUI MIHAI LEONTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383252_a_384581]
-
despre moartea lui Alexandru cel Mare. La o chestie de genul ăsta, nu convoci oameni de ordine, ospătari sau frizeri - persoane stimabile și utile, desigur, dar una-i una și alta-i alta. Iar dacă nu era un simplu și brav pretorian, de ce CV-ul lui nu se regăsea În computer? Vor mai fi lipsind cumva și altele? Exista o persoană care mi-ar fi putut răspunde. Din păcate, nu mai mișuna prin preajmă, dispăruse enigmatic după ce Îmi pusese În brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ridicau scuturându-și hainele: Domnilor, ați ajuns acasă! Spătarul Vulture merse clătindu-se până la balustradă, se aplecă și se uită: într-adevăr, prora corabiei stătea înfiptă adânc în pământul scump al țării. Episodul 133 PE MAL Plătiră cât se cuvenea bravului căpitan Ianis, apoi, pe o punte de lemn trecută peste bord, cei trei moldoveni și țigăncușa Cosette coborâră pe mal. Malul natal! Lui Barzovie-Vodă i se umeziră ochii de emoție și, gândindu-se că tăcutul Broanteș va consemna gestul, vru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
născuse și unde-și petrecuse cea mai mare parte a vieții. În nopțile reci, când beduinii se adunau în jurul focului ca să-și bea ceaiul și să povestească întâmplări din frumoasele vremuri de altădată, vorbeau adesea despre neobișnuita aventură a acelui brav luptător ce știuse să apere cele mai trainice valori ale străvechilor tradiții respectate de locuitorii din inima Saharei și făceau speculații cu privire la cauza pentru care, dintr-o teribilă și inexplicabilă eroare, îl omorâse, fără să vrea, pe omul pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
îl lovi peste grumaz și peste crupe cu un bici lung, obligându-l să alerge cât putea de repede, într-atât încât puteai fi sigur că în acea cursă animalul era condamnat să crape. Metru cu metru, pas cu pas, bravul mehari continuă să înainteze, spre disperarea celor care, îngroziți, își dădeau seama că le era imposibil să-l oprească; și când, în sfârșit, nobilul animal se împiedică pentru prima dată, ajuns la capătul puterilor, nu mai erau decât vreo șapte sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
vor fi împușcați în curând ca niște câini, stimații ascultători fiind rugați să mai aibă un pic de răbdare, până ce va fi creat cadrul juridic pentru asta. Alte știri nu mai avea, așa că urează, încă înainte de miezul nopții, noapte bună bravului popor și vise amarnice răufăcătorilor ascunși. Apoi au încercat să asculte posturile străine bruiate și așa au adormit. Undele eterului au continuat să vuiască ba mai subțire, ba mai mai gros, ochiul magic înverzea chipul femeii sforăind cu gura deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
curvăsării. - Atunci n-ai decât să le furi - i-am spus. - Eu nu sunt hoț, ci pictor, dacă nu știai. Și-mi cunosc drepturile. Mie îmi trebuie mănușile astea! Îmi trebuie pentru munca mea! Acum! Și, după câte știu, tocmai bravii dumitale colegi vor trăi în belșug de pe urma muncii mele! - și mi-a aruncat pe masă bancnota aceea de o mie pe care i-o dădusem cu o zi înainte ca să-și plătească chiria. Aici nu mai pune piciorul, vorbesc serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
care până nu de mult constituise singura mea pricină de îngrijorare. Am înșfăcat-o totuși, deși pot spune că eram atât de supărat, încât nici nu mai știu ce anume m-a împiedicat să nu o părăsesc pe dată. Cu bravul Maro trâgându-mă după el hotărât și mândru, am trecut de masa la care tronau Euripide și Aurora, intrând apoi pe culoarul strâmt format între cele două rânduri de scaune, ce ducea înspre ușă. Deși nu mergeam deloc încet, cutremurătoarele priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cu mustăți zbîrlite. „CÎnd i-au pus ștreangul de gît, se uita calm la mîinile călăului, de parcă Îi lega o eșarfă de brocart... Vă dau cuvîntul meu de onoare, domnilor!“ Ar fi posibile două concluzii. Ori tînărul aristocrat a murit brav și demn, fiind conștient de sfîrșitul său, cu capul sus, ori a fost o scenă bine regizată În spatele căreia s-ar fi aflat orgolioasa sa mamă. Prima variantă, cea eroică, va fi susținută și propagată verbal și apoi Întocmai consemnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
urmează însă drumul cu o grație decentă. În zâmbetul lor potolit există o ironie indulgentă. Își amintesc că și ei au călcat în picioare, cu tot atâta gălăgie și cu tot atât dispreț, o generație sastisită, și prevăd că acești bravi purtători de torțe vor ceda la rândul lor locul altora. Nu există ultimul cuvânt într-o asemenea privință. Noua evanghelie era deja veche când Ninive își înălța spre cer măreția. Aceste cuvinte îndrăznețe care le par atât de noi celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dau o palmă?, mai bine făceam mișto de el. Ne-am rușinat amândoi, dar din motive diferite. Și, în zilele următoare, m-a tot căutat în tramvaiul 46. Odată, l-am văzut de pe scaunul rece al tramvaiului, se apropia curajos, brav era, când a ajuns lângă mine, mi-am amintit de gândul ăla pervers al meu, „mai bine făceam mișto de el”, m-am ridicat și i-am zis exagerat de politicos: nenea, vreți să stați jos, nenea? S-a roșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Într-un sat din județul Ialomița, toate casele erau sub apă, doar la școală, care era mai înaltă, se adunaseră copii, îi filmau ziariștii din elicopter, micuții făceau semn cu batistele să vină cineva să-i scoată de acolo, militarii bravi salvau mereu. Întinderi de apă, adânci de doi-trei metri, erau în tot sudul. De șase ori, în anul 2005, apele au încercat România. Țara minunată în care lumea visa la obiecte, bijuterii și tablouri, case și tapiserii, moșteniri și bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
că de fapt au fost multe urâte... Că invidioșii (fruntașii) ce vroiau să ne despartă vrând să ne uram, ne puneau să facem kumite amândoi? Îți mai aduci aminte de ochiul umflat și vânat? ha, ha, regretam amarnic..dar tu brav și rațional că întotdeauna spuneai că acesta-i sensul luptei. Oh, nu mă gândeam, să-mi amintesc... de acel cerc de răi și hidoși din jurul nostru... dar, le văd atât de bine ca și când au fost ieri. abia aștept să intri
GANDURI EVOCATE DE REINTALNIREA CU TINE, CAMARADE! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364418_a_365747]
-
gândeam, să-mi amintesc... de acel cerc de răi și hidoși din jurul nostru... dar, le văd atât de bine ca și când au fost ieri. abia aștept să intri să mai vorbim, să-mi spui ce-ai mai făcut de atunci. Erai brav și poate mai ești după cum citesc din atitudinea pe care o ai în poza și din versurile tale, cu care sunt total de acord...numai că aceste despărțiri dintre prieteni este marea cauza.. căci, în această țară se adună numai
GANDURI EVOCATE DE REINTALNIREA CU TINE, CAMARADE! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364418_a_365747]
-
ce mai intrăm acolo, părea că tot timpul cărțile sunt singure... triste, fără de menirea pentru care fuseseră creiate! Tu citeai mai repede, poate din aceeași inerție de a fi primul? Eu trebuia să înțeleg orice sens, nu ma grăbeam... Erai brav, însă pe cat mi te-ai mai plâns și încă cât ai jelit că te-a părăsit iubita când îți era mai greu - în timpul centrului de instrucție. Sper că n-ai mai plâns după alta așa cum ai făcut-o după aia
GANDURI EVOCATE DE REINTALNIREA CU TINE, CAMARADE! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364418_a_365747]
-
în stomac, impuls absolut suficient pentru a-i face să coboare cu multă abilitate pe scările de frânghie pe nava piraților. În urma lor comandantul întocmi actele de raportare a jafului, solicită plata asiguratorie a mărfii și despăgubirea familiilor celor doi bravi mateloți dispăruți pe timpul atacului pirateresc. Spre norocul celor doi însă, pirații s-au dovedit mult mai omenoși decât conaționalii, iar când a fost livrată marfa, unui tip pe nume Mbobo, Titi a fost dus cu șalupa și lăsat pe teritoriul
NOROCOSUL TITI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364489_a_365818]
-
sferic de culoare aurie. Un răcnet de bucurie se ridică în slavă și aprigii luptători de pe cele două metereze coborâră în grabă, care cu bomfaiere, care cu flexuri, sau cu autogene ca să taie bucăți din el, știută fiind apetența acestui brav neam pentru obiecte strălucitoare. Doar că, la cam un metru distanță, o flacără albăstruie îi spulberă pe atacatori. Restul muțiră și priveau îngroziți ... Nici muierile nu mai chirăiau ... Din obiect se ridică un fel de lumină și văzură toți cum
CRONICĂ NESCRISĂ ÎNCĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364573_a_365902]
-
grabă s-au cărăbănit spre-abrupte zări din lumea largă cu dorul înfășat în ie, lăsându-i pe aleși să-și facă făcutele prin tâlhărie. C-așa e moda la românii de parvenire îmboldiți: Pe găinari politica-i preschimbă în niște bravi nelegiuiți, care de jertfă și onoare vor trăncăni la nesfârșit, fără să simtă pic de jenă pentru ridicolul stârnit! Și-apoi să-i vezi pe șobolani când barca apă stă să ia - ei primii o vor părăsi și, demni, în
BALADA AFLĂTORILOR ÎN TREABĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363925_a_365254]