836 matches
-
literare. (Ă). Înarmați cu Învățătura stalinistă despre limbă, putem combate cu putere și lichida decadentismul, această armă ideologică a imperialismului care apare În poezii ca aceasta: «cititor, deparazitează-ți creierul/strigă În timpan/avion/t.f.f.-radio/ televiziune/76-K-p/marinetti/ breton/vinea etc». sau fragmente de proză ca următorul: «Ismail nu umblă niciodată singur. Poate fi găsit Însă pe la 5 1/2 dimineața, rătăcind În zig-zag pe strada Avionoaiei, Însoțit fiind de un viezure de care se află strâns legat cu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
grilă de lectură (chiar și lipsa unei trăsături dominante poate fi o trăsătură-cheie). Oamenii se deconspiră prin detalii (machiaj, cercei, pieptănătură) sau prin haine (snob, sportiv, rebel). Un bun ziarist știe să citească detaliile. Buzele subțiri sunt semn de răutate. Bretonul, șuvița de păr ce acoperă fruntea e semn de timiditate, de neîncredere în sine. Cerceii mari, ostentativi, trimit cu gândul la trufie, dorință de a epata etc. La fel, putem citi semnificația hainelor, speculând anumite detalii: culori țipătoare sau discrete
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
e semn de inteligență, buzele subțiri e semn de răutate, fața rotundă și puhavă e semn de bunătate etc. Să privim atent fiecare detaliu fizic și vestimentar: părul (îngrijit sau nu, cu cărare sau fără, dat pe spate sau cu breton), forma maxilarelor și a bărbiei (ferme, ascuțite, ezitante, desenate geometric) etc. Toate acestea pot însemna ceva: voință, timiditate, simț practic sau înclinație spre visare, neîncredere în sine, tenacitate, asprime, îngăduință cu ceilalți. Selectați atent și inspirat elementele de atmosferă și
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Resemnat, el se retrage spre sfârșitul anului 1934 la Roman, continuând să scrie și să se țină la curent cu mișcarea culturală și literară din țară și din străinătate, atât prin lecturi, cât și prin intermediul corespondenței (cu Ilarie Voronca, André Breton, André Gide, Martin Heidegger ș.a.) sau prin discuții cu prietenii care îl vizitau. De altfel, câteva „descoperiri” și contacte cu anumite opere și persoane sunt alte importante repere ale formării și devenirii sale. Între acestea se detașează apropierea de filosofia
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
triarea fără patos a cărților”) sau pe M. Sadoveanu (definit memorabil ca „vrăjitor al singurătății” în Povestiri de vânătoare). Criticul e un devorator de cărți și se numără între cei ce vorbesc primii la noi despre Lautréamont, Joyce, Gide, Céline, Breton ș.a. Dezinvolte și sensibile la modernitate sunt și cronicile plastice la Brâncuși, M. Teutsch, V. Brauner, Marcel Iancu, Jules Perahim. Pledoariile lui pozitive ajung astfel să-i depășească ireceptivitățile și nedreptățile. SCRIERI: Eminescu. Încercare critică, București, 1932; Cartea cu poeți
BOZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285847_a_287176]
-
formule, cele ale suprarealității. O revistă de a. este și „unu” (1928-1932, 1935), apărută prin eforturile lui Sașa Pană și ale prietenului său Moldov. Încă de la început caracterul ei este eclectic: futuristul F. T. Marinetti stă alături de Tristan Tzara, André Breton și Louis Aragon, iar articolul Reabilitarea visului de Geo Bogza (34/ 1931) e urmat de manifestul Poezia agresivă sau despre poemul reportaj al lui Paul Sterian, care amintește de agresivitatea primelor texte constructiviste. Un concept central, suprarealitatea, preluat din Second
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
Reabilitarea visului de Geo Bogza (34/ 1931) e urmat de manifestul Poezia agresivă sau despre poemul reportaj al lui Paul Sterian, care amintește de agresivitatea primelor texte constructiviste. Un concept central, suprarealitatea, preluat din Second manifeste du surréalisme al lui Breton, va fi comentat în numărul 28 din 1929. Dar formula poetică promovată la „unu” privilegiază simbioza unor orientări diferite într-un fenomen literar distinct. Din suprarealism sunt preluate sugestii care țin mai ales de imagism, teoretizat în spațiul francez de
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
Și iată că rugăciunea lui recentă e uitată complet, căci matroana spune: ― Pe care-o vrei tu, scumpete, iar privirea lui Lefty trece peste cercheza blondă cu ochi albaștri, peste americanca mușcând sugestiv dintr-o piersică și peste mongola cu breton. Ochii lui continuă să caute, oprindu-se pe o fată tăcută din capătul Îndepărtat al divanului, o fată cu ochi triști, cu ten perfect și cu păr negru, Împletit În codițe. ― Orice sac Își are peticul, spune matroana În turcește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
era Într-o dispoziție mai veselă, făcea piruete leneșe, parcă În acompaniamentul cutiei mele muzicale, pe care o aduceam Întotdeauna cu mine pe acoperiș, să-mi țină de urât. Avea un păr lung, de un blond foarte deschis, tuns cu breton, și pentru că nu o vedeam niciodată În timpul zilei, am decis că era albinoasă. Dar mă Înșelasem, pentru că Într-o după-amiază a apărut În plin soare ca să recupereze o minge care ajunsese pe terenul nostru. O chema Clementine Stark. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
grozav domnul da Silva. Ne trata cu o seriozitate deplină, de parcă noi, elevele de clasa a opta, puteam lămuri În timpul celei de-a cincea ore un aspect pe care Învățații Îl dezbătuseră secole de-a rândul. Ne asculta ciripitul, cu bretonul intrându-i În ochi. Când vorbea el, o făcea În fraze complete. Dacă ascultai atent, puteai să auzi liniile de pauză și virgulele din vorbirea sa, ba chiar și semnele de două puncte sau punct și virgulă. Domnul da Silva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Lucrează miraculos. ― N-am să tai prea mult, zice Jeff, ridicându-mi din nou părul. Doar vreo 3 centimetri ca să scapi de toate vârfurile astea despicate și cred - trage o șuviță în jos pe fruntea mea. Ce zici de un breton? Ce pot să zic de un breton? Mă uit la Geraldine, care dă din cap. ― E în regulă și cu breton, spun eu zâmbind. O oră mai târziu, mă mai gândesc o dată, mai serios. Privindu-mi în oglindă capul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mult, zice Jeff, ridicându-mi din nou părul. Doar vreo 3 centimetri ca să scapi de toate vârfurile astea despicate și cred - trage o șuviță în jos pe fruntea mea. Ce zici de un breton? Ce pot să zic de un breton? Mă uit la Geraldine, care dă din cap. ― E în regulă și cu breton, spun eu zâmbind. O oră mai târziu, mă mai gândesc o dată, mai serios. Privindu-mi în oglindă capul care arată ca din altă lume - cu sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de toate vârfurile astea despicate și cred - trage o șuviță în jos pe fruntea mea. Ce zici de un breton? Ce pot să zic de un breton? Mă uit la Geraldine, care dă din cap. ― E în regulă și cu breton, spun eu zâmbind. O oră mai târziu, mă mai gândesc o dată, mai serios. Privindu-mi în oglindă capul care arată ca din altă lume - cu sute de bucățele de folie argintie lipite peste tot - mă întorc spre Geraldine și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
îmbinate diferite nuanțe de galben - miere, cenușă, galben pal, cupru pal - pentru a crea un înveliș de aur lichid. Și priviți-l cum se împrăștie pe umerii Jemimei, legănându-i-se delicat în timp ce vorbește. Priviți mai de-aproape. Vedeți cum bretonul se oprește chiar deasupra ochilor ei verzi, cum verdele este accentuat de auriul de deasupra, cum bretonul îi pune perfect în evidență figura în formă de inimă. ― Isuse, spune Jeff, dându-se înapoi și admirându-și opera. Arăți absolut frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
aur lichid. Și priviți-l cum se împrăștie pe umerii Jemimei, legănându-i-se delicat în timp ce vorbește. Priviți mai de-aproape. Vedeți cum bretonul se oprește chiar deasupra ochilor ei verzi, cum verdele este accentuat de auriul de deasupra, cum bretonul îi pune perfect în evidență figura în formă de inimă. ― Isuse, spune Jeff, dându-se înapoi și admirându-și opera. Arăți absolut frumos, dacă recunosc și eu asta. ― Isuse, repetă Geraldine cu blândețe, când își regăsește vocea, într-un final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
viața mea e independentă de a ei, alături de a ei. Ar fi lamentabil, chiar dacă aș avea zece ani mai puțin. Experiența trecutului este concludentă (Pathemata - mathemata 3, zice un filozof al lui Diogen Laerțiul!...) ...Emilica, cu coada pe spate, cu breton galben pe frunte și cu șorțul negru pe rochița cenușie. Era de zece ani, ca și tine. (N-ai fost deloc tardiv!) Treceai pe la poarta școlii primare, de două ori pe zi, înfrigurat de emoție. Credeai că te privește tot
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de școală. Profesorul de grecește, tip original și întotdeauna băut, care, imperturbabil și nedezmințit o singură dată, striga la catalog "Bolohan" în loc de Balaban, "Dihanie" în loc de Divani, "Rus oof! vițiu" în loc de Rusovici, și așa de la A până la Z, afară de unul cu breton pomădat pe frunte, pe care-l numea Marița de la Morile de vânt (cartierul galant al tîrgului): ori profesorul de chimie, care exploda un "uașcă" (va să zică) după fiecare trei cuvinte, nu aveau pentru doamna Timotin realitatea pe care le-o cunoșteam
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o surpriză Carlei ducându-se devreme acasă, să nu-i mai reproșeze nimic. Aruncă o ultimă privire prin mulțime, când instantaneu observă o frumoasă fată ce Înainta greu datorită aglomerației, privind În toate direcțiile. Blondă, părul oxigenat, tunsă scurt cu breton Îl privea surâzător.Purta un mantou de un profund negru croită de un profesionist de clasă În așa fel, Încât Îi scotea În relief tinerețea trupului, oferind privirilor o distinsă eleganță!! În ce privește ochii...? Încremeni de uimire...! „O tu, benefică natură
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
foarte Întunecat, În camera incomodă. Ea Însăși era Întunecată, tăind carnea de vițel cu crustă galbenă de pe farfurie. Ar trebui mai des să stea la masă cu ea. O văduvă fără de copii. Îi părea rău pentru ea, fața mică cu bretonul negru, greu. Luă un scaun. — Uite ce e, Margotte, avem o problemă cu Shula. — Hai să-ți pun masa. Nu, mulțumesc. N-am poftă de mâncare. Ia loc, te rog. Mă tem că Shula a furat ceva. De fapt, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pe cei suferinzi. „Asistenta-șefă“ Walsh, chiar. Am închis ochii. Atingerea degetelor ei pe fața mea era liniștitoare. — Rănile mici de pe frunte au început să mă mănânce, ăsta e un semn bun, nu-i așa? —Să vedem. Mi-a dat bretonul la o parte ca să se uite de aproape. Se vindecă frumos, a spus, ca și cum ar fi știut despre ce vorbește. Cred că putem să dăm bandajele la o parte de pe astea. Și de pe cea de pe bărbie. (O bucată perfect rotundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să-mi vorbească oricând vrea! După, am încolțit-o pe Leisl. —De ce primesc mesaje de la nepotul meu care e încă viu? Sau de la zgripțuroaica de bunică-mea? Și nu de la Aidan? Nu pot să-ți răspund, Anna. Ochii ei, sub bretonul zburlit, erau atât de blânzi. Nu există cumva vreo perioadă de așteptare după moartea cuiva până când pot fi contactați, nu? Din câte știu eu, nu, a zis ea. —Ai încercat FVE? a mârâit Barb. Fenomenul Vocii Electronice? —Ce-i asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în schimb, îmi vorbise frumos despre el: „Giulio are toate calitățile gentilomului desăvârșit, mecena, tolerant și plăcut în societate. De ce dracu’ vor să facă din el un călugăr?“ Înveșmântat în pelerină roșie și purtând calotă de aceeași culoare, cu un breton de păr negru pe toată lățimea frunții, vărul papei părea cufundat într-o neplăcută meditație. — Cardinalul trebuie să-ți vorbească, fiule. Așezați-vă amândoi pe scaunele de colo. Eu am de citit niște scrisori. Nu cred că mă-nșel afirmând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
venise de la șapte, era instalat după birou. Ochii lui s-au mărit cu admirație când m-a văzut pentru prima dată îmbrăcată elegant și nu înfășurată în cârpele mele negre și murdare. Îmi prinsesem părul într-un coc cu puțin breton, stilul Audrey Hepburn, deși fără aerul de copil părăsit, căci așa o cerea situația. Pentru a obține efectul dorit, purtam dresuri negre, transparente, tocuri înalte și o jachetă scurtă, croită în același stil cu rochia, cu un guler cuminte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
aici? zise Belinda, bosumflându-se drăguț. Se fâțâia pe loc, atrăgând atenția asupra picioarelor ei, care, în dresurile pastelate, erau subțiri și lungi ca ale unei berze; genunchii păreau și mai înguști decât gleznele. ÎI aruncă o privire zglobie de sub breton lui Charles de Groot. Amintindu-și de ceva, acesta se uită la ceas. Rezervarea e la opt și jumătate, nu? Da, ar trebui să mergem. Mergem ci toții să luăm cina, îmi spuse Sebastian. N-ai vrea să vii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
vorbind. Era ca noroiul. Nu prea am avut ocazia să stăm de vorbă, nu? Numai noi doi? Lumea începuse să se împuțineze. M-am uitat cu disperare în jur, sperând să găsesc salvarea, când îl zăresc pe Sebastian Shaw, cu bretonul lui răvășit, apropiindu-se de noi. —Sebastian, l-am strigat. Aici! Sebastian a avut bunătatea să se ofere să mă ducă acasă, i-am explicat lui David Stronge. Ar fi fost o mare plăcere pentru mine să... încercă el să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]