529 matches
-
adevăratelea, nu? Sigur se întâmplă doar în filme. Te rog, ia loc. Mulțumesc pentru băutură. ― Pun pariu că nu-i prima oară când o femeie îți cumpără de băut. Greșește. Chiar este prima oară. ― Păi, de fapt, chiar este. ― A. Bruneta ridică din umeri și râde. ― Ei bine, trebuie să fie un început pentru toate. Eu sunt Sam, spune ea, întinzând brațul și folosindu-se de strânsul mâinii pentru a se da mai aproape de el. ― Eu sunt Ben, spune el, strângându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
a recunoscut vag vocea. ― Sunt Ben Williams. Tu ești, Sophie? ― Nu, spune Lisa, frecându-și mâinile de încântare, pentru că Sophie a ieșit să ia niște țigări și o să înnebunească dacă află că a sunat Ben Williams. Sunt Lisa, râde ea. Bruneta. ― A, bună. Ce mai faci? ― Bine, spune ea. Nici nu trebuie să întreb ce mai faci tu. Tot ce trebuie să fac e să deschid televizorul. ― Da, râde Ben. Ce altceva ar putea spune? Pauză. Lisa încearcă să se gândească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
punea „este legal?“, ci „este letal?“. Toată lumea să fie cu ochii-n patru. Pentru a-l ademeni pe Harry să spună ce are pe suflet, GNN o trimisese pe Belinda Merkin, reporterul său cel mai bine echipat pentru misiune, o brunetă cu ochi verzi și părul lung, fostă patinatoare, de asemenea bursieră Fullbright În China și absolventă a Facultății de Jurnalism de la Columbia University. Însoțitoarea ei era Zilpha Wexlar, inginer de sunet, echipată cu un superb dispozitiv de Înregistrare digital și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu o lovitură de sabie și alerga spre ea. — Și pe urmă?... Pe urmă, ea se îndepărta și intra într-o pădure în flăcări, iar el o urma. — O femeie, ai spus. Și cum era femeia asta? Frumoasă? Bălaie sau brunetă? Era din neamul meu? Malaberga ridică din umeri. Nu, n-aș zice că era chiar hună. Frumoasă era, asta-i sigur, dar nu era nici bălaie, nici brunetă. Avea un păr lung și curgător, castaniu, aș zice. Oricum, în vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu entuziasm. Printre ele, își făcu loc Ambarrus, pe al cărui chip aspru se lărgise un zâmbet luminos de apreciere. — Bravo, soldatule! îi spuse, bătându-l cu mâna pe braț. Cred că acum, în sfârșit, o să asculte de tine! O brunetă grațioasă, cu niște ochi incredibili, mari și azurii, scăpă din mulțime și îi aduse un burduf cu hidromel: Ține, îi spuse, zâmbind. Măsurându-l cu admirație, în vreme ce el își potolea setea, îi strigă în mijlocul vociferărilor tovarășilor ei. De-acum, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
august devenise sincer pentru mine o zi plină de amintiri fericite! Dar acest "3 august" nu m-a împiedicat să mă amorezez - primul "amor" mai serios - de o altă fată din Roman, Estella. Era o fată cam de 17 ani, brunetă, cu nasul acvilin, și care umbla cu rochii de culoare cenușie sau albastră, ori cel puțin fionguri din familia acestor culori. Desigur, nu i-am spus nimic nici ei - nici n-o cunoșteam -, dar aceasta știa. La grădina publică, la
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de lângă Piatra. Starețul ne-a făcut o primire foarte bună. Nevasta lui n-a ieșit. Am văzut-o numai, când a trecut prin antret. Intra și ea pe altă ușă. Era în néglijé, jupon, camizol și părul în papiote. O brunetă foarte pi-cantă. Când a dat cu ochii de noi, a trecut glonț de la o ușă la alta... ...Cum slujnică? Ce idee! Femei în serviciu la mănăstire? Și încă tinere, cu jupon și papiote! Ori îți bați joc de călugări fiindcă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
În afară de asta, credeți-mă - Încă nu mi-am revenit complet după cheful de azi noapte. Rămâneți cu bine...!” „Refuz să cred... nu poți fi un trădător, bunul meu prieten. Peste câteva momente urmează la program solista noastră preferată. Îți amintești? Bruneta cu ochii verzi, care În mod sigur, nici fetei nu-i displaci. Greșesc, cumva...? „Te implorăm, mai rămâi cu noi...” Îl acompaniară pe Doctor gansterii, având o teribilă poftă de băutură. Cum putea refuza? Se așeză din nou pe scaun
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-mi mai bine cu ce banc cu blonde l-ai cadorisit pe Tom? Din curiozitate. Am tușit vinovat. Știi că nu te consider o blondă, Janey, nu pe dinăuntru, vreau să spun. Din punct de vedere intelectual, ești clar o brunetă... —Spune-mi odată bancul, lașă ce ești. Am spus monoton: — Cum aprinde o blondă lumina după ce face sex? Și-a scuturat capul, cu ochii ei albaștri mari și sinceri; Janey era la fel de inocentă ca Mae West, dar n-ai zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
înfăptuit un lucru grozav! Am înghițit în sec, dezmeticindu-mă! Eram băț! Nu înțelegeam de ce nu ești lângă mine. Simțeam că te aflai totuși în preajma mea, dar nu vroiai să te arăți. Întărâtat, prelungindu-mi starea, te doream furibund, însă bruneta sau mai bine zis sânii ei mă obsedau, amestecând viziunile. Merele ei dulci mă înăbușeau, se unduiau deasupra mea. Tu nu erai acolo... eram nedumerit, îmi lipseai ca substanță și, nervos că nu te găsesc unde trebuie, călărindu-mă, îmi
?edin?a by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83735_a_85060]
-
admirație neînchipuită se îndepărta. Concepțiile... întrecerile, combinațiile noastre comune și mai ales nocturne se distanțau. Înfuriat, mi-am perceput bățul cum se moleșește. Eram supărat că numai în acea stare înțelegeam să te am, dar unde erai tu? Unde era bruneta? Amețeala mă cuprinse într-un vârtej care nu se mai termina, speranța într-un noi inseparabil îmi sfâșia mintea. Toate lucrurile, toate ideile se îndepărtau și rămâneau în urmă numai viziunile, obsedant... chinuitor! Atunci, am intuit că te aflai deja
?edin?a by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83735_a_85060]
-
aproape că am izbucnit În râs. — Deci, da, continuă ea, ca și cum miniședința de pipăială În birou nici nu existase. Skye, Leo și Davide sunt seniori. Ălea trei de acolo - arătă spre trei fete tinere și drăguțe, două blonde și o brunetă, care stăteau aplecate asupra unor laptop-uri PowerBook - sunt Fetele cu Lista. Treaba lor e să se asigure că avem toate informațiile despre toți cei pe care vrem să-i invităm sau de care avem nevoie la un eveniment. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să fie sociabilă pentru prima oară În scurta sa viață și o tuli spre ei, Întinzând la capacitate maximă lesa ei extensibilă și aruncându-se În poala lui. Bună, cățelușule, ce mai faci? Bette, cine e drăgălașul ăsta? —Încântător, spuse bruneta, măsurând-o pe Millington cu răceală. Desigur, prefer Cavalier King Charles, dar și terierii pot avea farmecul lor. Miau. Bună, sunt Bette, am reușit să spun, Întinzându-i mâna fetei. Am Încercat să-i zâmbesc călduros lui Sammy, dar Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
roluri limitative. Nici una dintre ținutele lor nu putea să fie practic numită costum, ci doar un amalgam de materiale lucioase și accesorii strălucitoare, concepute pentru a pune În evidență unele dintre cele mai frumoase corpuri create vreodată de Dumnezeu. O brunetă tolănită pe unul dintre paturi purta o pereche de pantaloni roșii și largi de țigancă, care cădeau În falduri de sub o curea joasă și se strângeau la glezne, materialul transparent lăsând la vedere șnurul ornat cu diamante băgat Între fesele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
în gât pe ăla de mă lucrează și îți arunc și eu niște mălai. Buzz își luă haina. Mickey îl întrebă: — O întâlnire de taină? — De maximă taină. — O cunosc? — Rita Hayworth. — Zău? — Zău, crede-mă. — E roșcată și jos? — Brunetă la rădăcină, Mick. Nu există business ca ăla din show business. *** Întâlnirea era fixată la ora 10, la hogeacul lui Howard de lângă Hollywood Bowl. Lipsa de reacție a lui Mickey și a lui Johnny, ca și povestea aia cam trasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
interfon și am așteptat câteva minute cu bagajele în stradă. Deodată, poarta cu grilaj de fier s-a deschis. O doamnă înaltă, subțire, cu 13 ochelari fumurii de vedetă, ne-a întâmpinat râzând. S-au făcut prezentările. — Credeam că ești brunetă, s-a dezamăgit Ioana. Dar, în fine, hai, intrați. Ne-a condus într-un hol somptuos, cu oglinzi cât pe reții. Nu-mi puteam lua ochii de la mersul grațios al Ioa nei care făcea ca deplasarea mea, târând geamantanul, să
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
la interfon și am așteptat câteva minute cu bagajele în stradă. Deodată, poarta cu grilaj de fier s-a deschis. O doamnă înaltă, subțire, cu ochelari fumurii de vedetă, ne-a întâmpinat râzând. S-au făcut prezentările. — Credeam că ești brunetă, s-a dezamăgit Ioana. Dar, în fine, hai, intrați. Ne-a condus într-un hol somptuos, cu oglinzi cât pereții. Nu-mi puteam lua ochii de la mersul grațios al Ioa nei care făcea ca deplasarea mea, târând geamantanul, să semene
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
pici pistruiat, prea mic pentru scaunul în care se tolănise. Puștiul era concentrat asupra unor desene pe care le ținea cu multă grijă în fața lui. În stânga, îmbrăcată ațâțător, sau mai degrabă dezbrăcată și cu un aer plictisit se afla o brunetă. În sfârșit, în fața lui, se lăfăia o sosie reușită a lui Kaan, frecându-și mâinile în fața unui platou suspendat plin ochi cu mâncare. El însuși, luase înfățișarea unui om între două vârste cu un aer cât se poate de comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
reușită a lui Kaan, frecându-și mâinile în fața unui platou suspendat plin ochi cu mâncare. El însuși, luase înfățișarea unui om între două vârste cu un aer cât se poate de comun. Așteptând sosirea ultimului participant se concentră asupra hologramei brunetei. Era una foarte reușită. Chiar foarte reușită. Oare unde se afla personajul real? Cu siguranță că nu va afla niciodată. Încă nu-și dădea seama reprezentantul cărei organizații se ascundea în spatele fiecăruia. Avea îndoieli că printre ei se afla vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
oricum urmau să fie făcute, acolo sau în altă parte, veni într-un târziu răspunsul. - Din câte țin minte ai fost și tu de acord cu ele. Sau te așteptai ca să renunțăm la el tocmai din această cauză, întrebă mieros bruneta. Privirea însă îi trăda multă înverșunare. Ai uitat care este scopul nostru principal? - Oamenii sunt niște animale nefericite, îi recită plin de inocență și puștiul. Noi trebuie să găsim matricea socială ideală în care oamenii să fie fericiți. Mai precis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
oamenii să fie fericiți. Mai precis majoritatea lor, se corectă el grăbit. - Și până unde credeți că putem merge cu asta? îi chestionă din nou focul. - Până la capăt, dacă va fi nevoie. Doar avem toate resursele necesare, nu? îi răspunse bruneta. E destul de simplu, nu? înțepă ea. Tonalitatea aspră, chiar rea a vocii acesteia provocă reacția rapidă a preaonorabilului Poha. Avea nevoie de consensul lor pentru o derulare normală a planului. Întotdeauna proiectele reușite au fost cele derulate cu aprobarea unanimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
acest univers. Prin acest simplu fapt vă reamintesc că nu există doar o singură soluție. Întotdeauna vor exista și alternative mai mult sau mai puțin viabile, argumentă focul. - Să înțeleg că posezi o astfel de alternativă, întrebă cu un rictus bruneta. - Nu neapărat, dar... - Atunci planul lui rămâne în picioare, înclină puștiul capul înspre imaginea preaonorabilului Poha. - Dacă vreți să vă demonstrez că există alternative, vă pot oferi una chiar acum: renunțăm la experiment. - Niciodată! veni aproape la unison răspunsul celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
la unison răspunsul celorlalți. - Nu e vorba de afinități sau sentimente. E vorba de natura umană. Nu te poți dispensa de ea după bunul plac, reveni focul. - Și ce modificări ai vrea să aducem proiectului? interveni cu o voce suavă bruneta. Ne-am asumat o mare responsabilitate... sacrificiile noastre nu vor fi uitate... vorbe, vorbe... întotdeauna vorbește cel mai mult și înfăptuiește cel mai puțin... aș putea pune pariu că în sinea lui se consideră un lider de facto... parcă îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
că toți cei de față, inclusiv focul, păreau să fie mulțumiți cu soluția aleasă. - Atunci ne-am înțeles, reluă optimist Poha. Dacă vreunul dintre voi mai are nelămuriri, știți unde să mă găsiți, zâmbi el. - Foarte amuzant, articulă un rictus bruneta, înainte ca trupul și vocea să înceapă să i se destrame ca un abur. Preaonorabilul Poha așteptă până ce toți interlocutorii lui se făcură nevăzuți, întrerupând legătura îndată ce rămase singur. Cine are oare dreptate? Noi sau el? Dar dacă nu încercăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
mă desfac în mii de bucăți, mă înalț la ceruri și cad de acolo de multe ori. Sunt amețită și parcă nici nu mai văd, dar reușesc să îndrug silabisind abia: -De ce crezi asta? -Nu știu, arăți așa...ești brunetă... Tocmai ea, care-mi era cea mai dragă dintre toți... Nu se poate... Sigur visez.... Și-mi ciupesc brațul, dar mă doare. Deci i-adevărat. Spun supărată: -Nuuu... Fug. Fug... Lacrimile-mi coboară ca un vad care s a rupt
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]