639 matches
-
acest buzunar ați Înțelege starea mea de spirit, Nu vă faceți griji, În ce mă privește sunteți scuzat, Vă mulțumesc, oricum nu mai sunt decât câteva ore până ce bomba va exploda și va deveni publică, Să sperăm că nu va bubui prea tare când va exploda, Bubuitura va fi mai puternică decât cel mai asurzitor tunet auzit vreodată, iar fulgerele mai orbitoare decât toate fulgerele la un loc, Mă Îngrijorați, În momentul acela, dragul meu, sunt sigur că mă veți scuza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
că nu mă mai iubește, iar eu nu valorez nimic, dar realitatea este, în schimb, mult mai complexă, știi că nu încerc să te consolez, nu am nici o problemă în a spune lucrurilor pe nume, dacă este nevoie. Cu inima bubuind în piept, îi privesc fața care deja nu mai este tânără și care niciodată nu a fost frumoasă, cât îmi este de dragă dintr-odată, poate că are dreptate, ce bine ar fi să aibă dreptate, în general are, Hava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pierde cu firea, scoate trandafirii din bandajele de mumie, pune de mămăligă, le dă vecinilor să curețe câte un cățel de usturoi și se repede să deschidă televizorul. Volumul e la maximum. Caută, trece rapid prin vreo zece programe, casa bubuie de pârâieli, țipete, plânsete, bucăți de cântece, se aud toate limbile pământului. Cei din bucătărie mai strigă din când în când: acilea, Piratule, lasă acilea! sau: mamă ce-mi place cântecul ăsta! sau: bă, filmu’ ăla cu fata fără părinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o sticlă de rachiu Drobeta de fiecare dată când veneau în vizită. Atât. Plus că mai avea de ascultat și Radio Europa Liberă, cu volumul dat la maximum, că aparatul era vechi și pârâia. Când era criticat regimul, iar blocul bubuia de vocile apocaliptice ale speakerilor, stătea lăsat pe spate în scaunul lui cu brațe rotunde, cu potcapul lăsat pe sprâncenele stufoase, care nu voiau să albească în întregime. Duminica, însă, blocul se transforma în biserică. Bătrânul asculta liturghia de la Europa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Gigi cum descurci ițele! În pace, seninul cerului se boltea peste amiază ca o zână bună; turmele de porci guițau printre mestecenii de la poalele combinatului chimic. Ar fi putut bănui omul și lupul ce îi pândea din spatele luminii? Prima petardă bubui în fața lui Chilot și-l proiectă la vreo cinci metri înapoi, cu labele în sus. Leo deschise fulgerător diplomatul dar, până să-și monteze casca, o explozie îl aburcă în frunzișul unui mesteacăn. Acolo sus - se zice - începu el să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu morți, cu suferinzi, cu internați, carantinați și cu tot tacâmul. Periculoasă și supărătoare... Dar va trece! Peste două puncte... Sau peste trei sau peste patru, la mahomedani, va fi niscaiva revoluție. La Ierusalim, pe-aproape de Biserica Nașterii Domnului, vor bubui tunurile. Pe Esplanadă, niște moschei străvechi se vor dărâma, va fi mare scandal, bastoane, pietre, pumni, scuipați, emoții, declarații, vânzoleală, războiul va ciocăni, hăt! până la ușa bătrânei Europe și arabii le vor tăia din start petrolul, tuturor necredincioșilor. Și vor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fost o baie de sânge colosală, ceva cum nu s-a mai pomenit nicăiri în lume în veacul din urmă, nici chiar în colonii sau față de triburile sălbatice. Și toate pe tăcute, să nu afle Europa și lumea. Tunurile au bubuit, au nimicit din temelii sate multe, puștile au trosnit neîncetat... Victimele sunt aruncate în gropi colective, fără cruce, să nu lase nici o urmă... Și nimeni nu poate protesta, nimeni nu cutează să crâcnească, fiindcă sunt în joc interesele țării și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
spre Graal. Ținându-l cu brațul întins, detectorul începu să atârne tot mai greu în mâna lui Ripley. Deodată, o luminiță începu să pâlpîie la baza ecranului. Acul de nivel tremură imperceptibil. Această mișcare nu venea de la ea. Cu inima bubuind în piept văzut tresărirea acului și fixarea lui aproape pe zeroul imprimat pe scală. Înainte de a-și avertiza colegii, se asigură că nici Brett și nici Parker nu erau la originea acestei deplasări. ― Atenție! Am o înregistrare. Mai avansă câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
picioarele atârnând pe marginea patului, singura poziție în care parcă respira mai bine ? în timpul lungilor ore de noapte când rămânea așa, cu halatul aruncat pe umeri, peste cămașa lungă de noapte, cu trupul năpădit de o transpirație lipicioasă, cu tâmplele bubuind de pulsațiile sângelui... Așteptând dunga cenușie a dimineților tot mai timpurii (se făcea ziuă din ce în ce mai devreme, se apropia vara), așteptând să audă copitele calului pe caldarâm și fâșâitul roților faetonului, și zgomotul garnițelor de lapte care se ciocneau între ele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
boneta de pe o sprînceană pe alta, o cochetărie rurală Îngrozitor de enervantă. Caporalul Portocală pare un pic atins și de niște fiori lirici. Ne-a umplut mintea cu zeci de cîntece În care batalioane de viteji fac diverse lucruri, În timp ce tobele bubuie și codrii freamătă. În plus, seara, În dormitor, ne Încîntă urechile cu piese din repertoriul folcloric. De fapt, e atît de desuet, Încît Într-o seară, Gărăgău, ale cărui urechi originale de țigan sînt mult mai sensibile decît ale noastre
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
două ore, În gemetele și răcnetele pe care el le scoate ocazional - Întrebîndu-mă ce m-aș face cu el dacă ar Începe să-i curgă nasul... sau, mai rău, l-ar apuca o diarie. CÎnd plecăm spre poligon, inimile ne bubuie În piept. Ne bubuie e un fel de a spune, pentru că e aproape decembrie și În ultimele două nopți temperatura a scăzut sub cota de Îngheț. Cum rezerva de cărbuni s-a dus (pentru că n-am știu să avem grijă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și răcnetele pe care el le scoate ocazional - Întrebîndu-mă ce m-aș face cu el dacă ar Începe să-i curgă nasul... sau, mai rău, l-ar apuca o diarie. CÎnd plecăm spre poligon, inimile ne bubuie În piept. Ne bubuie e un fel de a spune, pentru că e aproape decembrie și În ultimele două nopți temperatura a scăzut sub cota de Îngheț. Cum rezerva de cărbuni s-a dus (pentru că n-am știu să avem grijă), frigul e nemilos În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ne dă curaj și ne umflă piepturile. După ce Portocală ne aliniază ceremonios, plecăm În pas de defilare de-a lungul pistei de rulaj, cîntînd Întreg repertoriul de cîntece ostășești pe care le-am Învățat. Batalioanele române trec iar Carpații, tobele bubuie de zici că vor să omoare pe cineva, soldatul român are pieptul antiglonț, eroism cu nemiluita, tot dichisul. Sub razele matinale ale soarelui congelat, ierburile pline de chiciură din marginea pistei par de sticlă, cîmpul fumegă congelat În timp ce noi Îi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
despre care ai putea spune că doarme și nu știe că Cel Mai Iubit Fiu al Poporului mai are de trăit În jur de trei săptămîni - nici nu pot să mă gîndesc ce s-ar Întîmpla dacă ar ști. Îmi bubuie capul, e prînzul și zac În pat cuprins de o greață perfidă și de gînduri. Am venit trei zile acasă și abia dacă stau cu ea, sînt mai mult prin oraș sau dorm. Miroși a băutură și a tutun prin
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vedea mațele. Ies din Îmbulzeală spre o fereastră, o deschid. Tot orașul ăsta mic țipă un singur lucru. Se văd oameni alergînd pe străzi, la blocul de alături niște copii stau atîrnați pe ferestre fluturînd mîinile și țipînd. Tot orașul bubuie, e o explozie de viață, o viață care pînă acum cîteva clipe a stat legată de un fel de blestem, iar acum țîșnește spre cer. A fugit Dictatorul! SÎntem liberi! Jos comunismul! Am un moment În care mintea mi se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
strădanie a ștergătoarelor. Pe sticlă, picăturile se alcătuiau și se dizolvau în mici chipuri de draci. Strălucirea galbenă, intermitentă, a felinarelor, iluminând atomii de vijelie, se frângea în steluțe aurii pe geamul șiroind. Mașina se hurduca pe pietre, zornăind și bubuind. Când George se lansa într-una din crizele lui de furie, Stella rămânea de obicei tăcută. Dar de astă-dată prinsese glas: — George, dă-mi voie să trec eu la volan. Nu. — Lasă-mă să conduc eu. Am spus nu! — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
întâmplător au de făcut o bucată de drum împreună. Pentru a deveni un colectiv e puțin. E mult prea puțin. Călătorii dintr-un tramvai nu au un scop comun. Scopul comun este una din trăsăturile care definesc colectivul." Bhuum-buhuuum... Bhuhuhuhuuuum-bhuum-hummmm! bubuia tunetul sub cerul negru al furtunii făcând să vibreze geamurile. Dar voi, continua imperturbabil domnul Postolache, voi sunteți un colectiv? De bună seamă că da. De ce? Pentru că voi aveți un scop comun. Care? Acela de a vă însuși materiile predate
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe cer și băteau în toba mare: „bummm, bumm, bummm!” Gândăceii de prin iarbă cască ochii de mirare, iară gâzele o iau la fugă alergând printre tufișuri. Deodată, de sus, în grabă mare, au început să cadă picuri mici. Norii bubuiau de zor. Iepurașii speriați, prin codiță și urechi îi străbate un fior și se roagă toți în cor: -Ploaie, stai să-mi găsesc un adăpost c-o să-mi uzi blănița moale! Gărgarițe speriate dau navală să se-ascundă înspre locuri
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
mafiotlâcul de stat, când orice energie dornică de legalitate eficientă devine automat primejdie generală, într-un sistem pentru care cea mai firavă pornire de onestitate și corectitudine reprezintă o pacoste deopotrivă pentru putere și opoziție! Recunosc spășit: și azi îmi bubuie mustrător în minte cele trei cuvinte pe care mi le-a înfipt în auz Antonie Plămădeală în primăvara lui 1991 la Sâmbăta de Sus. Eu îl tot hărțuiam pe teme de colaboraționism ceaușist. El se dezvinovățea senin, cum că a
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
stânci, cutreier de păduri, fânețe, peșteri, iazuri, fie vară, fie iarnă. Toate, alături de-o puzderie de detalii domestice din epoca preșcolară. Precizez: nu vorbesc de orele de insomnie sau de adormirile panicate, adesea eșuate și nervos reluate, care-ți bubuie-n tâmple iritările, umilințele și neputințele de peste zi. Nu. Ci de pufoasele retrageri în vizuină, fireștile strecurări în culcușeală, când se-ngână trezia cu însomnurarea, acea rotire de sine în simulacrul himeric al phoetusului fără griji care ai fost cândva
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
că se înveseli după ce recunoscu până și puținul ăsta față de această femeie. Ea-și îngustă ochii și clătină din cap. —De ce spui asta? N-am venit aici ca să-l ajut pe omul ăsta. Cel puțin, la început. Muzica continua să bubuie; peste tot în jurul lui, oamenii trudeau ca să facă alți oameni. N-ar fi suportat să se uite la ceva mai complicat decât spuma din berea sa. — Ideea că aș putea să-l ajut a fost un simplu act de narcisism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
golite de gânduri, dar pline de o fecundă integrare în miezul peliculei, pierdut printre cărările stufului acum de culoarea turcoazei, dacă se întâmpla să plouă, trăgeam barca la mal și, răsturnând-o, mă adăposteam în aburii lăuntrici, pe când, deasupra, cerul bubuia. La întoarcere, mânam totdeauna în direcția soarelui imens și roșu, spre capătul digului, unde mă aștepta silueta de cristal a Zenobiei. „Eram îngrijorată“, îmi spunea ea, „îmi era frică să nu ți se fi întâmplat ceva; când suntem amândoi, n-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Pluteam ușori și liberi deasupra pământului pe care ne așteptau trupurile noastre pline de un simț al inutilului și al neantului, distanțele mi se păreau nostalgice, nu știu cum să spun. Oceanul de tăcere vuia de zgomotul rotirilor din noi, axele lumii bubuiau printre pilonii încleștării noastre, „Mă bucur că ai venit“, spunea domnul Sima, „poate că ne vedem pentru prima oară...“. Eram din nou lângă el, pe scândură, în curtea aceea năpădită de buruieni. * Lui Charles Smith, în vârstă de 137 de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
grăbit pentru că cerul se întuneca văzând cu ochii și auzeam, departe, ecoul înfundat al tunetelor. Apoi, brusc, în jurul meu au început să cadă trăsnetele. Cădeau în rafale, unul după altul, ca dintr-o mitralieră gigantică perfect reglată, cădeau trosnind și bubuind, lumina lor mă orbea, cădeau în cerc precis, cu diametrul neschimbat, înconjurându-mă și urmărindu-mă pas cu pas, ca într-o joacă demențială. Mă aflam în centrul cercului care mergea odată cu mine și se oprea cu exactitate de câte ori mă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
însă Shams nu era în niciunul dintre locurile lor cunoscute. O durere uriașă îl înăbuși pe când înțelese că nu știa mai nimic despre prietenul său, unde locuiește și dacă acela era numele lui cu adevărat. Alergă spre „Ulduz“, cu inima bubuind, ca un îndrăgostit. — Shams e pe aici? Sunt Omar, trebuie neapărat să-i vorbesc! — O să vină mai târziu, i se spuse. Se puse la masa cea mai ascunsă de privirile celor lalți și, după o oră de așteptare, comandă o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]