687 matches
-
ce se mai întâmplă și să continue... Dimineață, treaba era ci și terminată. Ceaușescu fusese alungat. În zilele și săptămânile următoare, când străzile s-au umplut iarăși de lume, și curtea Școlii Speciale nr. 2 deveni neîncăpătoare. Copii, profesori, supraveghetori, bucătărese, infirmiere, femei de serviciu mișunau ca furnicile pe lângă camioane să ajute la descărcat, sortat, stivuit și aranjat în sălile de clasă de la parter, transformate în depozite și hambare pentru roadele Revoluției. Cadourile de Crăciun și ajutoarele pentru orfanii din România
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
unde se concentra, de acum Înainte, partea esențială a activităților tatălui meu, unde, Împreună cu doi din frații săi mai mici, plănuia să-și Întemeieze propria-i bancă. În ceea ce mă privea, preferasem să rămân În casa natală, Împreună cu bătrâna noastră bucătăreasă pe jumătate surdă, Într-un oraș În care număram foarte puțini prieteni apropiați. Și nu mă Îndoiesc de faptul că singurătatea dădea așteptării mele o ardoare sporită. Apoi, Într-o bună zi, Șirin sfârși prin a-mi scrie. Despre Manuscrisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
îndată urâtul. Era subțirică, desculță și cu o băsmăluță albastră legată cochet pe cap. ― Ascultă, fetițo, îi zise oprind-o. Ești de aici, de la curte? ― Sunt numai de câteva zile, răspunse fata. M-a adus tușa Profira, a de-i bucătăreasa boierului ăl bătrân, că de mult mă tot chema să viu negreșit, să-i dau ajutor, că tare i-e greu și deloc nu se învoiește cu celelalte fete... ― Și cum te cheamă? ― Marioara! zise ea, adăugând după o scurtă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fost bănuit. Secretarul Chiriță Dumitrescu era un băietan îmbrăcat nemțește cu o cochetărie rurală, cu cămașa murdară și fără manșete, dar gulerul de celuloid șters bine cu gumă, absolvent al unei vagi clase de liceu, încăput funcționar comunal prin protecția bucătăresei lui Iuga, căreia îi era nepot de frate. Acuma se trudea să-și lege mai fercheș cravata verde la gât, nepăsător față de tot ce se petrecea, cu gândurile la fata grecului cu care a avut norocul să vorbească ieri și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
capul satului, înspre Ruginoasa. Îndată ce se depărtară puțin de horă, Petre întrebă: ― Marioara pe unde-o fi, mamă, că n-am zărit-o printre fete? Pe când Smaranda îi spunea că pe Marioara a luat-o la curte mătușă-sa Profira, bucătăreasa, și are o simbrie bună și muncă ușoară, Pantelimon își aduse aminte că, de dragul lui Petrică, a uitat pe Domnica. Din urmă se auzea iar cântecul lăutarilor, semn că hora reîncepuse. Pe lavița de lângă poarta ogrăzii, la sediul postului de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ne mișcăm, să nu se mai vaite nimeni de sărăcie, că sărăcia are să ne mănânce capul! Petre socoti trebuincios să comunice o lămurire care complica lucrurile, anume că cuconița se desparte de cuconul Grigoriță. I-a spus Marioara Irinii, nepoata bucătăresei de la curte. Așa că cine știe când și cum va mai veni cuconița pe-aici, ca să mai poată vorbi cu dumneaei. Vestea aceasta încurcă mai rău limbile. Se încinse o gălăgie ca la cârciumă. Imputările se îngroșau. Trifon Guju, mai încruntat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se îngrijește să trimită de la Gliganu completările necesare. În toată hărăbaia de curte locuia numai Dumitru Ciulici cu familia, adică nevasta și patru copii. Arendașul l-a moștenit și-l păstrează, fiindcă e de ispravă. Muierea lui Dumitru a fost bucătăreasă la Pitești și deci știe să gătească perfect pentru boieri, iar fata cea mai mare, Ileana, s-a învățat a face serviciul în casă ca o jupâneasă de la oraș. Pentru alte nevoi, Dumitru s-a obișnuit să cheme oameni sau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu mâinile la spate. Acuma zăcea întins, cu mâinile pe piept, pe canapeaua dintre două ferestre. Hainele îi erau mânjite de pământ, iar pe față parcă purta o mască de lut. Bătrânul vizitiu Ichim l-a cules dintre picioarele țăranilor, bucătăreasa Profira a așternut cearșaful alb pe canapea și i-a aprins la căpătâi o lumânare a cărei flacără se perpelea între ferestrele sfărâmate. Profira se trudea să curățe puțin pământul de pe hainele și figura mortului. Primarul Ion Pravilă, aflat acolo
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
zburătăceau ca fluturii pe coperiș și se stingeau atingând olanele bătrâne, parc-ar fi căzut pe gheață. Ichim închise ușile spre cerdac, să nu mai intre nimeni să tulbure odihna casei. Un răstimp a privegheat el lângă boierul ucis, apoi bucătăreasa, apoi logofătul, apoi bărbatul bucătăresei. Acuma, de vreun ceas, clipocea Marioara pe jilțul din colț, în camera mortului. Îi era somn și, mai ales, frică. Nu se uita deloc spre canapeaua pe care zăcea Miron Iuga. O spăimântau de ajuns
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și se stingeau atingând olanele bătrâne, parc-ar fi căzut pe gheață. Ichim închise ușile spre cerdac, să nu mai intre nimeni să tulbure odihna casei. Un răstimp a privegheat el lângă boierul ucis, apoi bucătăreasa, apoi logofătul, apoi bărbatul bucătăresei. Acuma, de vreun ceas, clipocea Marioara pe jilțul din colț, în camera mortului. Îi era somn și, mai ales, frică. Nu se uita deloc spre canapeaua pe care zăcea Miron Iuga. O spăimântau de ajuns umbrele ce se legănau pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
am da toată cinstea creștinească! Ș-apoi după-amiazi avem înmormîntarea femeii lui Melentie... Hai, hai! Mergea greu și se sprijinea în cârjă și se oprea să se odihnească pe drum. La curtea Iuga se mărise gălăgia. Castelul ardea mereu, înfundat. Bucătăreasa Profira sărută mâna preotului și-l conduse în odaia mortului. ― Of, Doamne, Doamne, amară soartă ai hărăzit omului! bolborosi preotul, punîndu-și patrafirul, după ce s-a uitat o clipă la cadavrul boierului Miron. Ascunse sunt cărările tale, Doamne, blagoslovit fie numele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu băgare de seamă, ca un cercetător străin, întorcînd capul când încoace, când încolo, fără a zăbovi însă lângă ruine. Deodată din ograda argaților apăru logofătul Leonte Bumbu, speriat, parcă nu și-ar fi crezut ochilor, iar din conacul vechi bucătăreasa Profira, care începu să bocească cu un glas răgușit ca de bărbat, repezindu-se să sărute mâna și umplîndu-i-o de lacrimi. Tânărul Iuga puse câteva întrebări și ascultă răspunsurile cu o figură rece, ca și când le-ar mai fi auzit sau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Herdelea ca un aghiotant credincios. În partea cealaltă, până la gardul dinspre ograda conacului, din care numai câțiva stâlpi se mai aflau în picioare, se îngrămădeau toți oamenii curții, cu Isbășescu în frunte și cu argații la urmă. Nevasta logofătului și bucătăreasa Profira plângeau cu sughițuri multe, dar fără bocete gălăgioase, rușinate parcă de răceala lui Grigore. Ochii lui, roșii și tulburi, cuprindeau în aceeași privire amândouă coșciugurile. Erau la fel de mari, din același lemn, parc-ar fi fost comandate de mult. În
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
împodobise astăzi omoplații, mâine îl vedeai suind spre gât și bărbie, iar poimâine plutea, fantomatic, deasupra capului lui Signor Firelli, pentru ca apoi să se destrame ca un abur ușor. Bunica mea a fost o finlandeză tânără, angajată la circ ca bucătăreasă. Curând însă, ea își descoperi, dormind noapte de noapte în paiele cailor de manej cu Dumitru, darul de-a ghici viitorul după schimbările din desenele încîlcite de pe pielea lui. Într-o seară de august, când sub cortul circului Vittorio se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
jocurile noastre. Ne-am mai ploconit în fața Reginei vreun sfert de oră, dar toanta nu ne dădea nici un ordin, nici o poruncă, stătea cu gura rânjită și cu gușa umflată, cu coroana pe-o ureche, de mai mare mila. Părea o bucătăreasă travestită în regină. Ne-am împrăștiat până la urmă pe la casele noastre, după ce-am însemnat locul cu o cracă în care am agățat o fâșie de satin mov. Am intrat în curte și m-am așezat pe tronul gol; părăsit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Efectul injecțiilor se lăsa așteptat. În fiecare zi se simțea tot mai obosită; adesea, după ce se privise în oglindă, o surprindea plângând. O dată, în timp ce se îndrepta spre parc, auzi pași repezi în urma lui și întoarse capul. - Professore, îi șopti speriată bucătăreasa la Signora ha il malocchio! "Trebuia să fi înțeles asta de la început, își spuse. Ne-am făcut amândoi datoria, și acum trebuie să ne despărțim. Și cum nu se putea găsi un argument mai convingător în afară de un accident mortal sau
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de-a treia fiind învățătoare și măritată cu un inginer agronom, Ivanov, la Caracurt, o comună de albaneji. Se servea cu o jumătate de porție, numai bine pentru punga mea. Jumătatea însă creștea în farfurie cu suplimentul de bunătate al bucătăresei. De cele mai multe ori eram însă invitat la masă de doamna Uzunov, fie-i țărâna ușoară și amintirea veșnică. Avea o fetiță, Milăcica, de câțiva anișori. In sfârșit, sosirea la revizorat a directorului școlii din Galilești, Iancu Antoniu, mi-a deschis
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Îl lua În brațe și-l ducea În dormitorul lui. Dar acum cum nu se mai Întîmplase pe vremea cînd frații lui mîncau În Disneyland; toți servitorii veneau să-i țină de urât lui Julius venea pînă și Nilda Sălbatica, bucătăreasa care mirosea a usturoi și era spaima tuturor În zona ei, cămara și bucătăria, cînd apărea cu satîrul În mînă; venea, Însă nu Îndrăznea să-l atingă. El ar fi vrut s-o atingă, dar pe atunci era sub influența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Pe majordomi Îi chema Celso și Daniel. Celso povestea că era nepotul primarului din districtul Huarocondo, din provincia Anta, departamentul Cuzco. În afară de asta, mai era casierul clubului „Prietenii din Huarocondo“, cu sediul la Lince. Acolo se Întîlneau majordomi, chelneri, servitoare, bucătărese și uneori venea și șoferul de pe linia Descalzos - San Isidro. Ca și cum toate astea ar fi fost prea puțin, mai spunea că, În calitatea de casier al clubului, avea În păstrare toți banii și, cum lacătul de la ușa localului era cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
atîrnate În cîrlige uriașe de măcelărie. În ultimul timp mergea În fiecare zi cu Vilma și cu Nilda, ca să facă tîrguielile. Țăranii ajunseseră să-l cunoască și să-l Întîmpine cu zîmbetul pe buze: era băiatul urechiat care venea cu bucătăreasa aia obraznică și cu doica cea frumușică. Într-o bună zi, pe cînd se plimbau prin piață, descoperi un pictor nord-american cu barbă, pipă și pantofi de tenis. L-a cucerit din prima clipa, cu Înfățișarea lui neobișnuită, instalat acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
crudă pe ochiul drept și cu o expresie care parcă spunea: „și vouă ce vă pasă!“ și scăpărînd scîntei din ochiul celălalt. Foarte delicată, domnișoara Julia Înregistră, fără să facă nici un comentariu, vulgarul incident care avusese loc Între dădacă și bucătăreasă. Erau lucruri care n-o priveau pe ea, n-aveau nimic comun cu lumea ei de veșnică studentă la Facultatea de Pedagogie a Cuadricentenarei Universități Naționale „San Marcos“, Cea mai Veche din America. Și cu atît mai puțin cu lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să-l facă să verse iar sau ce naiba voiau, pînă cînd bietul băiat avu o ușoară senzație de vomă și ceru să continue lecția, probabil ca să evite un scandal. Domnișoara Julia se sperie și spuse că aveau să continue, dar bucătăreasa se proțăpi acolo și nu se clinti pînă nu se isprăvi lecția. Și nu i-a prins rău de loc, fiindcă a ascultat cu plăcere poezia pe care domnișoara l-a pus pe Julius s-o Învețe ca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întreagă tradiție, ca bunăoară Nilda mirosind a usturoi și apoi Arminda asta, care plîngea Întruna, făcea mereu semnul crucii și scotea cîte un „Binecuvîntați fie cei care trec pragul acestei case“. Biata Susan făcu un efort și o sărută pe bucătăreasă, dar, uite, Arminda Începu iar să bocească și să Înșire povestea cu fiica ei Dora și vînzătorul de Înghețată de la D’Onofrio. Celso și Daniel trebuiră să lase jos bagajele și să Încerce să-i aline durerea și s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de cafea, spuse, cu un glas mai blînd decît de obicei, că era timpul ca mucosul ăsta să nu mai stea tot timpul lipit de fustele guvernantei; prea era mereu printre servitori, ba stînd de vorbă cu grădinarul, ba cu bucătăreasa, numai cu cei de rangul lui social nu. Susan Îi dădea dreptate, așa-i, darling, dar Îi părea atît de rău... Juan Lucas Încercă să fie categoric: s-o cheme pe Vilma, să stea de vorbă cu ea, pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Cobori pregătit să pleci la niște prieteni ca să petreci o duminică plăcută și toată servitorimea se postează la intrare și te țintuiește cu priviri insolente. Nu, Susan, numai de dragul tău nu i-am trimis pe toți la dracu! Femeia asta, bucătăreasa cu dinții mîncați, vorbind despre sudoarea frunții și despre copilul ei, arătîndu-ți-l, aproape vîrÎndu-ți-l sub nas, folosind cuvinte absurde, ridicole În gura ei, drepturi, ființe omenești, sindicat, plîngeri și alte asemenea bazaconii, Susan și tu plîngîndu-le de milă, moartă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]